Toată Mass-media românească aservită Corporatiilor străine. Orice firmă românească care are contracte cu statul este considerată coruptă, dar dacă statul are contracte mult mai babane cu o firmă străină, nu zice nimeni nimic

6990601_orig

E de o mie de ori mai uşor să te iei de cine s-o nimeri prin peisaj decît să publici un material serios despre mari corporaţii străine, fie ele companii de construcţii, telefonie mobilă, petrol sau electricitate etc.

Suntem bombardaţi din toate părţile cu informaţii: televiziune, ziare, radio, reviste, internet, filme, publicitate, emisiuni de divertisment. Toate aceste mijloace media ne restructurează în permanenţă ideile şi opiniile, valorile şi credinţele, ne influenţează uneori fără să ne dăm seama, înlocuind realitatea cu o imagine deformată despre ea. Ele sunt instrumentele cele mai importante prin care poate fi influenţată percepţia oamenilor asupra evenimentelor. Evident, cine deţine aceste mijloace de comunicare are puterea asupra masei de cititori-spectatori. În joc sunt afaceri de milioane de euro şi mai ales imaginea unor mari grupuri economice şi a patronilor lor.

SUA şi monopolul media internaţional impus de ea reprezintă doar modelul dus la extrem pe care celelalte ţări l-au preluat în mic. Şi în România tendinţa este aceeaşi ca la nivel mondial: formarea unor mari grupuri care activează în sectoare cât mai diversificate şi deţin cel puţin o televiziune, un radio şi un ziar. Despre problema finanţării ziarelor, posturilor radio şi TV, precum şi despre problema contractelor de publicitate s-a discutat mult. Este greu de crezut că mass-media poate fi obiectivă şi independentă atunci când trăieşte din banii unor companii ce au tot interesul să îşi vândă produsele, să aibe bune relaţii cu anumiţi parteneri cărora le promovează o imagine favorabilă şi să distrugă imaginea altora.

Cele 6 megacorporații care controlează mass-media din America

Dacă ați crezut că trusturile media care dețin și controlează majoritatea presei și a altor societăți adiacente din showbiz reprezintă doar un fenomen în România, trebuie să vă (și să ne) dezamăgim. Cam așa e peste tot în lume, mai cu seamă în America. Desigur, sunt și excepții, multe (ar fi de exemplu ziarele independente precum The New York Times, Washington Post, The Telegraph sau The Guardian) – însă par nesemnificative în fața principalelor conglomerate ce vin cu o gamă imensă de posturi TV, ziare, reviste și site-uri de știri. După cum arată și infograficul de mai jos, creat de Jason pe Frugal Dad, aproape toate canalele media din SUA se trag din aceleași șase surse.

Dar mai întâi să le luăm la rând, în ordinea importanței lor:

• General Electric (GE) este principalul conglomerat american, a doua companie din Statele Unite ale Americii ca valoare de piață după ExxonMobil și a treia din lume (a doua fiind Petrochina). Printre alte societăți, deține COMCAST, cea mai mare companie de broadcasting din lume, având în portofoliu posturile TV și radio NBC, NBCSN, CNBC, MSNBC, Syfy, E!, Bravo TV, Esquire TV, Hallmark, Diva Universal, Diva TV, 13th Street Universal, Universal Channel, Studio Universal, revista Esquire și casa de producții Universal Pictures. De asemenea, are o participație de 32% din serviciul video online Hulu.

nbc-universalok2

The Walt Disney Company este una din cele mai mari companii de producție cinematografică din lume și a doua cea mai mare companie de broadcasting după Comcast. A fost fondată la 16 decembrie 1923 de Walt Disney și fratele său, Roy ca un mic studio de animație. Astăzi este una din cele mai mari companii de producție de la Hollywood (având Walt Disney Studios, Pixar și LucasFilm – adică „universul” Star Wars, dar și  The Muppets Studio). Deține 9 parcuri Disneyland, compania de reviste de benzi desenate Marvel, posturile de televiziune Disney Channel, Disney Junior, Disney😄, ESPNHistory Channel, rețeaua de televiziune ABC (incluse fiind aici posturile locale WABC-TV New York, KABC-TV Los Angeles, WLS-TV Chicago, WPVI-TV Philadelphia, KGO-TV San Francisco, KTRK-TV Houston, WTVD-TV Raleigh-Durham, KFSN-TV Fresno) și, de asemenea, mai deține 32% din acțiunile serviciului video online Hulu.

disney

• Time Warner este al treilea gigant media deținând casa de producții cinema Warner Bros. New Line Cinema, Cartoon Network Studios, Hanna-Barbera și Castle Rock Entertainment, posturile de televiziune HBO, CNN, HLN, TBS, TNT, Cartoon Network, TCM, Boomerang, Adult Swim, TruTV, Cinemax, grupul AOL și revistele Time, Sports Illustrated, People, InStyle, Life, Travel+Leisure, Food & Wine, Fortune, GOLF Magazine, Southern Living, Essence, This Old House, All You și Entertainment Weekly, revistele de benzi desenate DC Comics, dar și The CW Television Network (incluse aici fiind posturile locale WPIX, KTLA, WPSG, KMAX-TV și multe altele), pe care îl deține alături de CBS Corporation.

tw

• News Corporation (abreviată News Corp.) există din anul 1979. Imperiul miliardarului Murdoch include posturile de televiziune marca FOX, posturile National Geographic Channel, publicații precum The Sun, Times, New York Post, News of the World și recent adăugatul în portofoliu Wall Street Journal. Inițial deținuse și studiourile 21st Century Fox, aceasta însă a devenit o companie independentă în anul 2013. Corporația, de altfel, deține și ea 27% din acțiunile serviciului video online Hulu și… din 2004 până în 2010, a deținut 12,5% din acțiunile postului tv din România, B1 TV.

foxxx

• Viacom este o companie mass-media americană ce deține brandurile MTV, Viva, VH1, Nickelodeon, CMT, Logo TV, Comedy Central, BET și, nu în ultimul rând, casele de producții Paramount Pictures, Paramount Animation, MTV Films, Nickelodeon Movies și Viacom International.

viacom

• CBS Corporation a fost inițial deținătorul companiei United Paramount Network, până ca acesta să fie cumpărată de Viacom. Cu toate acestea, continuă să fie unul dintre giganții media din America, deținând posturile TV și radio marca CBS, Showtime, Movie Channel, Flix, Eleven, site-urile CNET, Last.fm și TVGuide.com, editura Simon & Schuster, Westinghouse Licensing Corporation,  The CW Television Network (50%) și TVGN (50%)

cbs

specialarad.ro

Special Arad vă prezintă cele mai puternice companii mass-media de la noi din țară, care ne țin ocupați ochii și urechile prin televizor, radio, print și internet.

Primele două sunt cele despre care putem povesti cel mai mult… și știm cu toții foarte bine despre care două mari companii vorbim:

MediaPro

În septembrie 1990, Adrian Sârbu a creat brandul MediaPRO. În anul 1991, pe o piață monopolizată de Rompres, agenție de presă controlată de stat, MediaPRO a lansat Mediafax, prima agenție de presă independentă din România. În anul 1993, MediaPRO a lansat PRO FM, primul post de radio comercial din România. La data de 1 decembrie 1995 avea loc lansarea postului de televiziune PRO TV. În anul 1996, s-a lansat PRO TV Magazin, primul pilon important al companiei de publishing Publimedia. ProTV și ProFM aveau să devină adevărate „fabrici” de vedete, pioneri în entertainmentul românesc, ajungând să influențeze o generație întreagă, denumită generic, la sfârșitul anilor ’90, „Generația PRO”. Pe 15 martie 1998 Media Pro a cumpărat Studioul Buftea de la Fondul Proprietății de Stat, pentru suma de 107,8 miliarde lei vechi, luând astfel naștere MediaPro Studios și MediaPro Pictures.

MediaPro este singurul gigant din România care, asemănător megacorporațiilor americane, are și o casă de producție cinematografică (MediaPro Pictures), o casă de discuri (MediaPro Music), un studio de filmări (MediaPro Studios), o firmă de distribuții video (ProVideo), câteva cinematografe (Cinema Pro și Hollywood Multiplex), plus o companie de comunicații, oferind servicii de telefonie fixă și internet (MediaSat), acesta din urmă fiind deținută în mod egal cu firma ComputerLand. Apropo de acțiuni, este știut faptul că Sârbu a vândut, în 2009, companiei americane Central European Media Enterprises (CME) un procent de 95% din compania MediaPro Entertainment (ce include Media Pro Pictures, Media Pro Studios, Media Pro Distribution, Pro Video, Media Pro Music & Entertainment, Cinema Pro și Hollywood Multiplex și televiziunile ProTV, ProTV Internațional, Pro Cinema, Acasă TV, Acasă Gold, Sport.ro, respectiv MTV România).

În luna iulie 2009, Adrian Sârbu a devenit CEO al companiei, după ce în ianuarie 2009 preluase funcția de președinte al companiei, devenind astfel primul român care ocupă cea mai înaltă poziție executivă într-o companie multinațională. Tot în iulie 2009, CME a cumpărat integral de la Adrian Sârbu divizia MediaPro Entertainment din grupul Media Pro, adică afacerile de producție TV și de cinema. Tranzacția a fost estimată la 97,6 milioane dolari. În ianuarie 2010, CME a încheiat un acord de vânzare a operațiunilor din Ucraina, respectiv Studio 1+1 și televiziunile Kino, către Harley Trading Limited, companie deținută de Igor Kolomoisky, pentru 300 milioane de dolari. În ianuarie 2010, CME a preluat agenția de știri Mediafax Cehia, deținută de Adrian Sârbu, pentru suma simbolică de 1 euro.

Așadar, cel mai mare jucător pe piața media românească este, de fapt, compania din Bermude CME, dar prezența lui Adrian Sârbu la vârful companiei face ca imperiul media creat de el să fie, în continuare, într-un fel sau altul, tot în curtea lui.

Încă tot e al lui, de altfel, MediaPro Management, din care fac parte următoarele subdivizii:
• Publimedia – divizia de publishing, care deține publicațiile Ziarul Financiar, Business Magazin, Gândul și altele
• CoPrint – tipografii
• Mediafax – agenție de știri
• Apropo Media (fostă Media Pro Interactive) – regie online
• Indoor Media (publicitate indoor)
• MediaSat – furnizor de servicii de comunicații destinate segmentului business

Câteva informații suplimentare:

Din 1999 până în septembrie 2007, MediaPro a deținut și edițiile românești ale revistelor Playboy și Maxim, alături de compania PBR Publishing (parte a grupului elen Attica Media).

PubliMedia avea și ziarele locale Clujeanul, Hunedoreanul, Bihoreanul, Sibianul, Bănățeanul și Ieșeanul, însă după scurt timp, acestea au trecut pe online, apoi s-au integrat în portalul Gandul.info.

ProSport a fost cumpărat de Ringier între anii 2003 – 2008, după care a fost reachiziționat de MediaPro. Din noiembrie 2013, s-a renunțat la tipărirea ziarului, trecând exclusiv pe online, asta după ce o altă publicație marca MediaPro, Gândul, a trecut pe varianta exclusiv electronică, în 2011.

În aprilie 2012, Mediafax Group România a preluat licențele GQ și Glamour de la Condé Nast International.

branduri mediapro

Revenind la MediaPro ca un tot, deci brandurile deținute de CME laolaltă cu brandurile de sub MediaPro Management – ambele conduse de Sârbu (deocamdată), acestea înglobează următoarele:

CME (divizia MediaPro Entertainment): MediaPro Pictures, MediaPro Music, Pro Video, MediaPro Distribution, MediaPro Studios, PRO TV, Pro TV Internațional, Pro TV Chișinău, Pro Cinema, Acasă TV, Acasă Gold, Acasă în Moldova, Sport.ro, MTV România
MediaPro Management: radiourile ProFM, Music FM, Dance FM, ziarele/revistele Ziarul Financiar, Business Magazin, Men’s Health, GQ, Glamour, Ce se întâmplă doctore?, The ONE, ProMotor, site-urile Mediafax, Gândul (din 2011 doar online) Acasă magazin (din 2008 doar online), ProSport (din 2013 doar online), Apropo.ro, inCont, Yoda.ro, Go4it!, Voyo, ProTV Plus, Tare.ro, Perfecte.ro, DeBarbati, Foodstory, AutoPro.ro, Liga2.ro, Sportlaminut.ro, okidoki.ro, muvix.ro, sexgen.ro, bule.ro, Seiful.apropo.ro.

Ringier

Ringier AG este o companie media din Elveția, înființată în anul 1833. Compania are în total aproape 7.000 angajați în țări precum China, Croația, Cehia, Elveția, Germania, România, Serbia, Slovacia, Ungaria și Vietnam. De asemenea, compania publică 120 ziare și reviste, deține numeroase acțiuni la stații TV/radio, și deține 11 tipografii.

La 1 iulie 2010 companiile Ringier și Axel Springer AG au înființat o nouă companie, Ringier Axel Springer Media AG, ca rezultat al deciziei de fuzionare a operațiunilor pe care cele două grupuri media le dețin în Europa de Est.

În România, Ringier deține tabloidul Libertatea, revistele Unica, Bolero, Super Bravo Girl (în urma fuziunii revistelor Bravo și Bravo Girl, din aprilie 2014), Libertatea pentru femei, Lumea femeilor, TV Mania, TV Satelit. Ringier România mai deține și 25% din postul de televiziune Kanal D. În perioada 2003-2008, Ringier a deținut și cotidianul sportiv ProSport (după care a fost „recuperat” de MediaPro), iar până în februarie 2010, Evenimentul Zilei și Capital, după care le-a vândut  omului de afaceri Bobby Păunescu, care controlase publicațiile Curierul Național, Gazeta de sud, Gazeta de Olt, precum și televiziunea B1TV.

ringier

RussMedia

RussMedia CEE GmbH (inițial Inform Media GmbH – divizia est-europeană a grupului austriac Vorarlberger Medienhaus, ce astăzi face parte integral din portofoliul gigantului Russ Media) este compania care este cel mai aproape de noi, arădeni, fiind cel care a intrat în România dinspre vest prin orașele Bihor, Arad și Timișoara. Trustul deține mai multe activități media în Austria, Ungaria și Ucraina, iar în România are ziarele locale Jurnal Bihorean, Jurnal Arădean, Jurnal de Caraș-Severin, cotidianul în limba maghiară – Bihari Napló, precum și săptămânalul de mică publicitate PubliTim și mai multe portaluri web.

inform media romania

Avea, până în anii 2008-2011, cotidienele și săptămânalele gratuite Arad Expres, Timiș Expres, Cluj Expres și SuperInfo.

În anul 2008, Inform Media a cumpărat rețeaua de site-uri a Mirabilis Media (masini.ro, culinar.ro, portal.ro, recomanda.ro si xcent.ro) precum și roportal.ro.

Compania deține, deci, următoarele site-uri web, pilon pe care mizează, de fapt, cel mai mult:

• portaluri specializate de știri – Aradon.ro, Bihon.ro, Agenda.ro, Caon.ro, Clon.ro, Erdon.ro, Huon.ro, Tion.ro, Aradeni.ro, Bucuresteni.ro, Timisoreni.ro și Roportal.ro
• portal de mică publicitate – publi24.ro
• portal de locuri de muncă – job4hotels.ro
• portal imobiliar – romimo.ro
• vânzări auto, moto & sport – bestauto.ro, masini.ro, bestbike.ro, sport365.ro
• utilaje – mascus.ro
• gastronomie – culinar.ro
• pentru copii, mămici și tătici – utilecopii.ro
• lifestyle, modă și sănătate – mayra.ro și anticonceptionale.ro
• creșterea și îngrijirea animalelor – animalutul.ro

Sanoma Hearst România

Sanoma Hearst România (SHR) este o companie media prezentă pe piața din România din anul 1999. Are revistele Cosmopolitan, Femeia, Femeia de azi, Beau Monde, FHM, Marie Claire, National Geographic, Casa și Grădina, Mami, Esquire, Harper’s Bazaar, Story și 12 site-uri de internet: mami.ro, parinti.com, miresici.ro, femeia.ro, cosmopolitan.ro, fhm.ro, casa-gradina.ro, natgeo.ro marieclaire.ro, esquire.ro, story.ro, amsonline.ro.

Sanoma Hearst România

Edipresse AS România

Edipresse AS România este o companie media din România, înființată printr-un parteneriat între grupul Edipresse și Axel Springer AG, cu 60%, respectiv 40% dintre acțiuni. Cele 17 titluri editate de Edipresse sunt: lunarul pentru femei Avantaje (din 1995), ediția românească a revistei Elle (din 1997), revista de celebrități Viva! (din 1999), revista pentru tineret Joy (din 2004) și revista bilunară Auto Bild (din 2008).

Ar mai fi fost de amintit aici și revista Popcorn, doar că aceasta a dispărut de pe piață în 2012.

avantaje

proiect-propaganda-2-638

Edward Bernays, prieten apropiat al lui H.G.Wells, unul din proiectanţii Noii Ordini Mondiale, ne oferă o mostră a unui model de gândire elitistă referitor la subiectul controlului prin mass-media.

Bernays a redactat mai multe lucrări: Crystallizing Public Opinion (Cristalizarea opiniei publice) (1928), Propaganda (1928) şi The Engineering of Consent (Ingineria consimţământului) (1955). În cartea sa, Propaganda, Bernays scria:

Pe măsură ce civilizaţia devine tot mai complexă, au fost inventate şi dezvoltate mijloacele tehnice prin care poate fi înregimentată opinia publică. Prin presa scrisă şi ziare, prin intermediul telefonului, al telegrafului, al radioului şi al aviaţiei, ideile pot fi răspândite rapid, chiar simultan, de-a lungul întregii Americi. Nevoia pentru un guvern invizibil este din ce în ce mai mult demonstrată.”
Minţile ne sunt modelate, gusturile formate, ideile sugerate și suntem guvernaţi, în principal de oameni despre care nici nu am auzit vreodată. Indiferent de atitudinile pe care o persoană alege să le adopte faţă de această condiţie, este un fapt bine stabilit că în fiecare act al vieţii zilnice (fie acesta din sfera politică sau cea a afacerilor, a conduitei sociale sau a gândirii etice), suntem dominaţi de un număr relativ mic de persoane, care reprezintă o fracţiune infimă din cele 120 de milioane de locuitori cât numără populaţia ţării. Aceştia sunt o mână de oameni care înţeleg procesele mentale şi tiparele sociale ce caracterizează masele. Ei sunt cei care trag sforile, care controlează mintea publică, cei care stăpânesc forţele sociale şi creează noi metode de a supune şi ghida lumea.”
Bernays era departe de a dezaproba această manipulare, susţinând că masele trebuie să fie controlate prin propagandă:
Manipularea inteligentă şi conştientă a comportamentului şi opiniilor organizate ale maselor este un element important într-o societate democratică. Cei care manipulează acest mecanism nevăzut al societăţii constituie un guvern unic, invizibil la rândul lui, care este adevărata putere conducătoare din ţara noastră.”
Bernays a participat de asemenea şi la proiectarea programelor americane de război psihologic. Nu este deloc surprinzător că el a fost pus la conducerea reţelei de comunicaţii CBS în perioada timpurie a acesteia.
Factorul crucial care permite controlul mass-media şi folosirea ei drept instrument de propagandă este dreptul de proprietate tip monopol. Un procent de 98% din cele 1700 de ziare cotidiene din SUA sunt deţinute de mai puţin de 15 corporaţii, iar Time Inc. are aproximativ 40% din încasări. Cele trei mari reţele de televiziune: ABC, CBS şi NBC încă deţin majoritatea audienţei.
Acţiunea monopolului este consolidată prin mijloace de control adiţionale şi sisteme de siguranţă. Acestea includ apartenenţa şefilor şi editorilor mass-media la grupuri precum Consiliul de Relaţii Externe, Skull & Bones, Comisia Trilaterală şi Grupul Bilderberg. Mulţi din membrii acestor organizaţii fac parte din alte grupări elitiste înrudite, acestea fiind sociale, politice sau de afaceri, asigurând astfel desfăşurarea unor acţiuni coerente a conducătorilor din umbră. Calitatea de membru în una sau mai multe din aceste organizaţii este practic necesară pentru a putea accede la cele mai înalte nivele ale succesului în Occident.
Infiltrarea mass-mediei de către agenţiile secrete a început concomitent cu formarea trusturilor de presă americane în cea de-a doua jumătate a secolului. Una dintre primele operaţiuni de control încununate de succes ale mijloacelor media a fost lansată în 1919 odată cu crearea RCA (Societatea Americană de Radio) de către Westinghouse, Morgan Guaranty and Trust, General Electric şi United Fruit Company. În 1929, David Sarnoff, un colaborator apropiat al Institutului Tavistock, a fost numit la conducerea RCA. La scurt timp după aceea, serviciile secrete britanice au demarat operaţiunea „Camera Neagră” în clădirea RCA din New York, sub comanda lui Sir William Stephenson (nume de cod: „Neînfricatul”) şi a generalului Marlborough Churchill, rudă cu Winston Churchill. Generalul Churchill avea să fie cooptat ulterior la fondarea Organizaţiei Macy, care va fi folosită drept sponsor pentru operaţiunile CIA de control al minţii MKULTRA. Toate cele trei televiziuni majore americane sunt ramuri ale RCA.
Războiul informaţional a intrat într-o nouă etapă în anii 1930, când Fundaţia Rockefeller a lansat „proiectele de război psihologic” pentru modelarea opiniei publice. Conform lui Christopher Simpson, autor al cărţii „Science of Coercion” („Ştiinţa constrângerii”):
Ei erau un cerc remarcabil de unit, format din bărbaţi şi femei care împărtăşeau anumite concepţii importante privitoare la cercetarea comunicării prin mass-media. Aceştia considerau mass-media drept un instrument pentru managementul social, o armă ce poate fi utilizată în cadrul conflictului social; abordarea lor considerând că datele cantitative, în special rezultatele experimentelor şi anchetelor, sondajele de opinie şi analiza cantitativă de conţinut sunt mijloace ce relevă ceea ce este comunicarea, servind apoi aplicării acesteia în cadrul managementului social”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

ROMANIA IN AGONIE

Just another WordPress.com site

Octavpelin's Weblog

Cugetarile noastre trebuie sa purceada din bunul simt si din dreapta judecata,sa fie rod al ratiunii noastre

%d blogeri au apreciat asta: