De ce vrea Statele Unite ale Americii să răstoarne guvernul Venezuelei

venezuela-us43

Traducerea interviului din 16 feb 2015

realizat de Michael Albert pentru TelesurTV

Albert: De ce ar vrea Statele Unite ale Americii să răstoarne guvernul Venezuelei?

Pilger: Există principii și dinamici simple care funcționează aici. Washingtonul dorește să scape de guvernul venezuelean deoarece este independent de modelele SUA pentru regiune și pentru că Venezuela are cele mai mari rezerve de petrol dovedite din lume și utilizează veniturile sale pentru a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor obișnuiți. Venezuela rămâne o sursă de inspirație pentru reformă socială într-un continent devastat de politica istoric rapace a SUA. Un raport Oxfam a descris odată celebra revoluție Sandinistă din Nicaragua ca “amenințarea unui exemplu bun”. Aceasta a fost valabil în Venezuela de când Hugo Chavez a câștigat primul său tur electoral. “Amenințarea” Venezuelei este mai mare, desigur, pentru că nu este nici mică, nici slabă; este un stat bogat și influent și considerat ca atare de către China. Modificarea remarcabilă a averilor a milioane de oameni din America Latină se află în centrul ostilității SUA. SUA a fost dușmanul nedeclarat al progresului social din America Latină timp de două secole. Nu contează cine a fost în Casa Albă: Barack Obama sau Teddy Roosevelt; Statele Unite nu vor tolera țări cu guverne și culturi care pun nevoile propriului popor mai întâi și refuză să promoveze sau cedeze cererilor și presiunilor SUA. Social-democrația reformistă cu o bază capitalistă – cum ar fi Venezuela – nu este scuzată de conducătorii lumii. Ceea ce este de neiertat este independența politică a Venezuelei; numai deferența completă este acceptabilă. “Supraviețuirea” mișcării ‘Chavista Venezuela’ este o dovadă a sprijinului venezuelenilor obișnuiți pentru guvernul ales – care a fost clar pentru mine când am fost ultima dată acolo. Slăbiciunea Venezuelei este că “opoziția” politică – ceea ce aș numi “East Caracas Mob” – reprezintă interese puternice cărora li s-a permis să-și păstreze puterea economică critică. Numai în momentul în care puterea lor este diminuată se va scutura Venezuela de amenințarea constantă a subversiunii străine sprijinite, de multe ori, în mod criminal. Nici o societate nu ar trebui să aibă de a face cu asta an după an.

usa-venezuela-aggression_254a

Albert: Ce metode a utilizat deja SUA și ce metode credeți că va utiliza în continuare pentru a respinge Revoluția Bolivară?

Pilger: Există cultura obișnuită de informatori și spioni; ei vin și se duc cu teatrul lor de mass-media cu revelații false, însă inamicul principal rămâne mass-media. Vă puteți aminti amiralul Venezuelei care a fost unul dintre complotiștii loviturii de stat împotriva lui Chavez din 2002 oferind în timpul mandatului său de scurtă durată la putere explicația: “arma noastră secretă a fost mass-media”. Mass-media din Venezuela, în special televiziunea, a fost participant activ la acea lovitură de stat, mințind că susținătorii guvernului au tras în mulțimea de protestatari de pe un pod. Imagini și titluri false au făcut înconjurul lumii. The New York Times a binecuvântat și el răsturnarea unui guvern democratic “anti-american”, așa cum face de obicei. Ceva similar s-a întâmplat în Caracas anul trecut, când bande de mafioti de dreapta au fost descrise ca “protestatari pașnici”, care au fost “reprimați”. Acesta a fost, fără îndoială, începutul unei “revoluții color” a Washingtonului, susținută deschis de către organisme precum National Endowment for Democracy – o clonă user-friendly a CIA. A fost la fel de misterioasă ca și lovitura de stat pe care Washingtonul a organizat-o cu succes în Ucraina anul trecut. Ca și în Kiev, în Venezuela “protestatari pașnici” au incendiat clădiri guvernamentale, au desfășurat lunetiști și au fost lăudați de politicienii și mass-media occidentale. Strategia este aproape sigur de a împinge guvernul Maduro la dreapta și de a aliena baza sa populară. Ilustrând guvernul ca dictatorial și incompetent a fost de mult timp profesiune de credință în rândul jurnaliștilor și posturilor de televiziune din Venezuela și din SUA, Marea Britanie și Europa. O “poveste” recentă din SUA a fost cea a unui “om de știință american arestat pentru că a încercat să ajute Venezuela să construiască bombe”. Aluzia a fost că Venezuela adăpostește “teroriști nucleari”. S-a dovedit că fizicianul nuclear cu pricina nu a avut niciun fel de legătură cu Venezuela.

Toate acestea amintesc de atacurile necontenite împotriva lui Chávez, care au prezentat, fiecare în parte, răutatea bizară rezervată disidenților “căii adevărate” a vestului. În 2006, Marea Britanie prin Channel 4 News a acuzat președintele venezuelean de complot cu Iranul pentru construcția de arme nucleare, o fantezie absurdă. Corespondentul Washington, Jonathan Rugman, a mârâit la politicile de eradicare a sărăciei și l-a prezentat pe Chávez ca un bufon sinistru, permițându-i în același timp lui Donald Rumsfeld, un criminal de război, a-l asemăna pe Chavez cu Hitler, fără să conteste. BBC-ul nu este cu nimic diferit. Cercetătorii de la Universitatea de Vest din Anglia în Marea Britanie au studiat prejudecățile sistematice ale BBC în raportarea Venezuelei pe o perioadă de zece ani. Din 304 rapoarte ale BBC doar trei fac referire la oricare dintre politicile pozitive ale guvernului. Pentru BBC nu există inițiativele democratice din Venezuela, legislația privind drepturile omului, programele alimentare, inițiativele de asistență medicală și programele de reducere a sărăciei. Misiunea Robinson, cel mai mare program de alfabetizare din istoria omenirii, a primit abia o mențiune în trecere. Această cenzură virulentă de omisiune completează fabricațiile simple, cum ar fi că guvernul venezuelean este o gașcă de dealeri de droguri. Nimic din toate astea nu este nou; uită-te la modul în care Cuba a fost greșit prezentată – și agresată – de-a lungul anilor. Reporteri Fără Frontiere a emis un clasament la nivel mondial al națiunilor, întemeiat pe accesul la presă liberă. SUA este pe locul 49, în spatele Maltei, Niger, Burkina Faso și El Salvador.

3_122015_venezuela-united-states-58201_c0-55-4500-2677_s561x327

Albert: De ce ar fi acum momentul, pe plan internațional, pentru a împinge spre o lovitură de stat? Dacă problema principală ar fi Venezuela dând un exemplu ce s-ar putea răspândi, adaugă la răspunsul SUA apariția unui public receptiv, spre exemplu cel din Europa?

Pilger: Este important să înțelegem că Washingtonul este condus de adevărați extremiști, cunoscuți în interiorul Beltway (drumul care înconjoară Washingtonul, simbol al insularității guvernării) ca “nebunii” (‘the crazies’). Acest lucru a fost valabil de dinainte de 11 septembrie. Câțiva sunt pur și simplu fasciști. Afirmarea dominației SUA este jocul lor nedeghizat și, cum demonstrează evenimentele din Ucraina, sunt pregătiți să riște un război nuclear cu Rusia. Aceste persoane ar trebui percepute drept inamicul comun al tuturor ființelor umane sănătoase. În Venezuela ei doresc o lovitură de stat care să reverseze unele dintre cele mai importante reforme sociale din lume – cum sunt cele din Bolivia și Ecuador. Au zdrobit deja speranțele oamenilor obișnuiți din Honduras. Actuala conspirație dintre SUA și Arabia Saudită pentru a reduce prețul petrolului este menită să realizeze ceva mai spectaculos și mai tragic în Venezuela și Rusia.

Albert: Care credeți că ar fi cea mai bună abordare împotriva mașinațiunilor SUA și ale elitelor venezuelene interne, pentru Bolivari?

Pilger: Majoritatea oamenilor din Venezuela precum și guvernul lor au nevoie să spună lumii adevărul despre atacurile cu care se confruntă. Există o mare agitare în întreaga lume și mulți oameni sunt în starea de ascultare. Ei nu doresc instabilitate perpetuă, sărăcie perpetuă, război perpetuu, perpetua conducere de către aceiași puțini. Și-au identificat inamicul; uită-te la sondajele internaționale despre ce țară prezintă cel mai mare pericol pentru omenire. Majoritatea covârșitoare indică SUA, cu numeroasele sale campanii de teroare și subversiune.

Venezuela US

Albert: Care credeți că este responsabilitatea imediată a Stângii din afara Venezuelei și în special din SUA?

Pilger: Asta ridică o întrebare: cine sunt “stângiștii”? Sunt ei milioanele de nord- americani liberali seduși de creșterea specioasă a lui Obama și reduși la tăcere prin incriminarea libertății de informare și a disidenței? Sunt cei care cred tot ceea ce li se spune de către New York Times, Washington Post, The Guardian, BBC? Este o întrebare importantă. “De stânga” nu a fost niciodată un termen mai contestat și deturnat. Sentimentul meu este că oamenii care trăiesc pe margine și luptă împotriva forțelor SUA din America Latină au înțeles adevăratul sens al cuvântului, care le identifică inamicul comun. Dacă le împărtășim principiile și un minimum de curaj al lor, ar trebui să luăm măsuri directe în țările noastre, începând, aș sugera, cu propagandiștii din mass-media. Da, e responsabilitatea noastră, și nu a fost niciodată mai urgentă.

Sursa articol :

https://eduardjakneumann.wordpress.com/2015/02/24/lupta-statului-venezuela-impotriva-inamicului-nostru-comun/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s