Supravegherea populaţiei cu ajutorul dispozitivelor RFID

refuza-actele-biometrice-01-03-2015

Noi ameninţări la adresa vieţii private şi a drepturilor civile
Dacă încorporarea datelor personale într-un RFID (dispozitiv de identificare prin intermediul undelor radio) implantat într-un paşaport sau într-un permis de conducere vi se poate părea o alternativă „inteligentă“ la cozile nesfârşite de la aeroport sau la întrebările deranjante ale personalului de securitate din diverse zone, vă sfătuim să va mai gândiţi.

Încă din anii ’90, susţinătorii corporaţiilor au lăudat „beneficiile“ acestor transmiţătoare, prezentându-le drept un mijloc „comod“ şi „ieftin“ de a eticheta diverse produse, unul ce va „revoluţiona“ modul de administrare a mărfurilor şi va contribui la prevenirea furturilor. Într-adevăr, toate obiectele, de la şerveţelele de hârtie până la papuci, animale de companie şi lenjerie de corp, a fost „etichetate“ cu cipuri. Iar „economiile“ realizate astfel vor deveni „beneficii“ pentru consumatori.
Etichetele RFID sunt mici cipuri, cu o antenă în miniatură, care pot fi fixate sau implantate în interiorul diverselor obiecte, inclusiv a fiinţelor umane. Cipul RFID conţine un „Cod Electronic de Articol (Produs)“ care poate fi „citit“ atunci când un cititor RFID emite un semnal radio. Cipurile se împart în două categorii: pasive şi active. O etichetă „pasivă“ nu conţine o baterie şi distanţa de la care poate fi citită este variabilă, de la mai puţin de 2,5 cm până la 6,1 sau chiar 9,14 m. Pe de altă parte, o etichetă „activă“ conţine o baterie şi distanţa de la care poate fi citită este mult mai mare. Datele conţinute într-o etichetă „activă“ pot fi trimise direct într-un computer, realizându-se astfel un inventar sau o supraveghere.
Aşa cum au declarat organizaţiile Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering (CASPIAN) împreună cu American Civil Liberties Union (ACLU), Electronic Frontier Foundation (EFF) şi Electronic Privacy Information Center (EPIC) în anul 2003 într-o declaraţie comună: „Cipurile RFID ameninţă dreptul cumpărătorilor la viaţă privată, reduc sau chiar elimină anonimatul consumatorilor şi ameninţă libertăţile civililor“ (Comunicat cu privire la utilizarea dispozitivelor RFID la etichetarea produselor, Privacy Rights Clearinghouse, 14 noiembrie 2003, http://w2.eff.org/Privacy/Surveillance/ RFID/rfid_position_statement.php).
Aşa cum au observat şi aceste organizaţii: „În timp ce există şi beneficii ale utilizării dispozitivelor RFID, anumite atribute ale acestei tehnologi pot fi utilizate în moduri ce reprezintă o ameninţare directă la adresa libertăţilor civile şi la o viaţă privată:
– Ascunderea etichetelor RFID.
Etichetele RFID pot fi încastrate în obiecte şi documente, fără ca individul care cumpără acel produs să ştie de existenţa lor. O undă radio poate trece uşor printr-o ţesătură, plastic sau alte materiale; este perfect posibilă citirea unei etichete RFID ascunsă într-o căptuşeală sau ataşată pe obiecte conţinute într-o geantă, sacoşă, etc.
– Cod de identificare unic pentru toate obiectele din întreaga lume
Codul Electronic de Produs permite ca fiecare obiect de pe faţa pământului să deţină un cod unic. Utilizarea unor coduri unice poate duce la crearea unui sistem global de contorizare (supraveghere) în cadrul căruia fiecare obiect este identificat şi pus în legătură cu cumpărătorul sau deţinătorul lui în momentul în care este vândut sau transferat
– Acumularea masivă de informaţii.
Utilizarea dispozitivelor RFID necesită crearea unei baze de date masive care să conţină datele unice ale fiecărei etichete. Aceste înregistrări pot fi puse în legătură cu datele personale de identificare, ţinând mai ales cont de faptul că memoria computerelor şi capacitatea lor de procesare se extind pe zi ce trece.
– Dispozitive de citire ascunse.
Etichetele RFID pot fi citite de la distanţă, de dispozitive de citire nu neaparat vizibile, ce pot fi încorporate într-un mod aproape invizibil în aproape orice loc public. Dispozitive de citire ascunse au fost deja încastrate în mod experimental în dalele pardoselii, în covoare, în cadrele uşilor, în rafturile magazinelor şi la ghişee, devenind astfel imposibil pentru un cumpărător să ştie dacă a fost sau nu „scanat“.
– Supravegherea individului şi colectarea unor date personale
Dacă identitatea personală este pusă în legătură cu codurile unice ale unor etichete RFID, indivizii pot fi monitorizaţi şi se pot obţine date personale despre ei, fără ca aceştia să ştie şi fără să li se ceară acordul cu privire la astfel de acţiuni. De exemplu, o etichetă RFID încastrată într-un pantof poate servi pur şi simplu ca mijloc de identificare a persoanei care poartă acei pantofi. Chiar şi dacă informaţia obţinută astfel este generică, identificarea articolelor pe care oamenii le poartă sau le îmbracă îi poate asocia cu diverse evenimente particulare, cum ar fi de exemplu un miting politic.“

Securitatea statului
Pe măsură ce statul poliţienesc corporatist îşi dezvăluie tot mai mult tentaculele în SUA, nu ar trebui să ne mire faptul că birocraţii ce se ocupă cu securitatea ridică în slăvi „beneficiile“ dispozitivelor RFID, în ceea ce priveşte „securitatea statului“. Nu trebuie să fi un geniu să înţelegi că atunci când faci legătura dintre acestea şi masivele baze de date comerciale, cât şi bazele de date întocmite de cele 16 agenţii de informaţii diferite – cum ar fi de exemplu Terrorist Identities Datamart Environment (TIDE), agenţie ce hrăneşte monstruosul sistem guvernamental de supraveghere cu numele celor suspectaţi de „terorism“ – arhitectura unui vast proiect totalitar a ajuns din stadiul de idee, pe străzi, în realitatea de zi cu zi.
Aşa cum s-a putut vedea şi în cadrul reprimării protestelor paşnice de la Convenţia Republicană Naţională din St. Paul, Minnesota, strategia „războiului preemptiv“ a început deja să fie aplicată. (Tom Eley, RNC în două oraşe: opt protestatari au fost acuzaţi de terorism în baza a Patriot Act, WSWS, 6 septembrie 2008, http://www.wsws.org/articles/2008/sep2008/poli-s06.shtml)

RFID, AIM şi biometriarfid09
Dispozitivele RFID sunt comparate cu codurile de bare de pe produsele de larg consum, dar ceea ce promoterii industriali cum ar fi de exemplu Association for Automatic Identification and Mobility (AAIM) uită să menţioneze în cadrul propagandei pe care o fac dispozitivelor RFID este că informaţia care este înmagazinată într-un paşaport sau carnet de conducere poate fi cu uşurinţă furată de către orice persoană care deţine un dispozitiv de citire (vânzători, agenţi de securitate, criminali, etc.) fără măcar ca deţinătorul să ştie că este monitorizat şi că informaţie aflată în deplină „siguranţă“ este de fapt furată. Conform unei prezentări de pe site-ul AAIM: „Tehnologiile de Identificare Automată şi Mobilitate“ (Automatic Identification and Mobility – AIM) sunt o familie de tehnologii diferite ce au toate un scop comun, acela de a identifica, monitoriza, înregistra, înmagazina şi comunica informaţii esenţiale de natură personală, informaţii legate de produse sau informaţii necesare în cadrul unei companii.
În cele mai multe cazuri, tehnologiile AIM reprezintă partea frontală a programelor de securitate ale unei firme, având rolul de a colecţiona rapid şi sigur o serie de informaţii“ (AAIM, http://www.aimglobal.org/ technologies/).
În cadrul acestei „familii de tehnologii“, multe au potenţialul de a fi utilizate în moduri complet diferite; adică, aceeaşi tehnologie care poate monitoriza un palet de băuturi răcoritoare poate de asemenea fi folosită pentru monitorizarea unui om.
Într-adevăr, AAIM face reclamă biometricii drept o „metodă automată de recunoaştere a unei persoane pe baza unor caracteristici fiziologice sau comportamentale“. Acest lucru este foarte important, din moment ce „nevoia folosirii metodelor biometrice se face simţită într-o mulţime de state, în cadrul administraţiilor locale, în cadrul armatei şi în cadrul firmelor private.“
Când sunt folosite individual sau împreună cu dispozitivele RFID, tehnologiile biometrice sunt  „programate să pătrundă în aproape toate aspectele economiei şi a vieţii de zi cu zi.“ (AAIM, http://www.aimglobal.org/ technologies/biometrics). Halal „revoluţie“.

„Unitatea de monitorizare individuală“ IBM 4020129_rfid_implant
Industria a primit un puternic imbold din partea statului când Serviciul Administrativ Guvernamental a emis un memorandum în decembrie 2004, care îndemna conducătorii tuturor agenţiilor federale „să analizeze acţiunile ce pot fi întreprinse pentru ca industria RFID să avanseze“. (http://www.spychips.com/ press-releases/gsa-document.html). Un exemplu de spirit „inventiv“ capitalist sau o altă invazie insidioasă a vieţii noastre private?
În anul 2006, IBM a obţinut un patent care va fi folosit pentru monitorizarea şi obţinerea de informaţii despre un consumator, pe măsură ce acesta se deplasează printr-un magazin, chiar dacă accesul la bazele de date comerciale este strict limitat. Când vine însă vorba de supravegherea şi obţinerea de informaţii despre un grup de oameni – de exemplu pentru a fi exterminaţi în masă la comanda naziştilor – concernul IBM are o poziţie unică.
În uimitoarea lucrare publicată în anul 2001 de jurnalistul de investigaţie Edwin Black, numită „IBM şi Holocaustul“, sunt explorate tehnologiile ce au contribuit la masacrarea a atât de mulţi evrei, comunişti, ţigani şi homosexuali. Autorul arată cum începând din 1933, concernul IBM şi sucursalele sale au creat „soluţii“ tehnologice care au ajutat la identificarea persoanelor „indezirabile“ pentru a li se putea confisca rapid şi eficient bunurile, a fi deportaţi, duşi la muncă silnică şi în cele din urmă ucişi. („IBM and the Holocaust: The Strategic Alliance between Nazi Germany and America’s Most Powerful Corporation“, Crown, New York, 2001, pp. 7-8, extrase din aceasta puteţi găsi la: http://www.ibmandtheholocaust.com/ excerpts.php)
Acesta este un cumplit ecou al regimului poliţienesc ce a fost pus în scenă în zilele noastre împotriva musulmanilor şi a „extremiştilor“ de stânga de coruptul regim politic al lui Bush, în „exaltata“ sa încercare de a face ca America sa fie „în siguranţă“, urmând astfel şi mai departe obiectivul capitalist şi imperialist al unei dominaţii globale.
Aşa cum observă şi analistul pe probleme de securitate şi viaţă privată, Katherine Albrecht în descrierea patentului IBM de Identificare şi monitorizare a persoanelor prin intermediul utilizării unor etichete RFID în interiorul magazinelor: „Acesta descrie într-un mod sec, potenţialul dispozitivelor RFID de a asigura o bună monitorizare, într-o lume în care dispozitive de citire RFID (cuplate la o reţea), numite «unităţi de supraveghere a persoanelor» vor fi încorporate practic pretutindeni – în magazine, aeroporturi, trenuri, staţii de autobuze, lifturi, avioane, arene sportive, teatre, muzee – pentru a supraveghea îndeaproape mişcările oamenilor“ (How RFID Tags Could Be Used to Track Unsuspecting People, Scientific American, august 2008, http://www. sciam.com/article.cfm?id=how-rfid-tagscould- be-used)
Conform patentului citat de Albrecht, pe măsură ce un individ se deplasează printr-un magazin sau printr-un oraş: „Un cititor RFID … scanează dispozitivul RFID aflat asupra persoanei ce se doreşte a fi monitorizată… Pe măsură ce această persoană se deplasează prin magazin, diverse dispozitive de citire a etichetelor RFID, plasate peste tot în magazin preiau semnalele radio provenite de la dispozitivul RFID aflat asupra persoanei, astfel că mişcările acesteia sunt monitorizate pe baza acestor detecţii…«Unităţile de supraveghere a persoanelor» pot înregistra diversele locuri pe care persoana în cauză le-a vizitat, cât şi timpul petrecut acolo“.
Chiar şi în situaţia în care nu sunt stocate în eticheta RFID nici un fel de informaţii private, acest lucru nu constituie o problemă, explică IBM, deoarece „aceste informaţii personale vor fi obţinute atunci când persoana în cauză îşi utilizează cartea de credit“. Aşa cum subliniază şi Albrecht, legătura dintre un cod RFID unic şi identitatea unei persoane „trebuie să fie realizată doar o singură dată pentru ca şi cardul să servească ulterior drept un indiciu pentru identitatea persoanei“.

Supravegherea populaţiei în China şi în SUA
Dacă partenerul cel mai important al Americii în domeniul comerţului şi uneori rivalul geopolitic în lupta pentru acapararea resurselor lumii – China, ne poate oferi o indicaţie în privinţa direcţiei în care vor evolua în viitorul apropiat tehnologiile de supraveghere datorită „miracolului pieţei“, atunci cortina drepturilor individuale şi a dreptului la viaţă privată va dispărea curând. Albrecht scrie: „De exemplu, cardurile de identitate din China conţin o cantitate de informaţii private pe care cea mai mare parte a oamenilor ar considera-o şocantă, incluzând aici: trecutul medical, ocupaţia, religia, etnia şi chiar şi numele şi numărul de telefon al angajatorului deţinătorului de card.
Ceea ce este şi mai ameninţător, este faptul că aceste carduri reprezintă doar o componentă dintr-un proiect mai mare, ce urmăreşte în final supravegherea întregului teritoriu al Chinei, utilizându-se în acest sens cele mai avansate tehnologii existente la ora actuală.
Michael Lin, vicepreşedinte la China Public Security Technology, o companie privată ce furnizează carduri RFID pentru acest program, a descris fără şovăială pentru publicaţia New York Times aceste carduri drept «o cale prin care guvernul va putea să controleze populaţia în viitor». Şi chiar dacă guvernele nu vor utiliza imensul potenţial de supraveghere pe care îl prezintă noile carduri de identitate dotate cu dispozitive RFID, există deja dovezi clare care arată că diverse corporaţii vor face acest lucru“.
Nu sunt de acord cu Albrecht într-un singur punct: guvernele, în particular marile corporaţii, cu siguranţă vor utiliza imensul potenţial de supraveghere a populaţiei, pe care îl oferă dispozitivele de tip RFID. De exemplu, în martie 2005, Senate Republican High Tech Task Force, a lăudat posibilele aplicaţii ale dispozitivelor RFID, considerându-le drept „noi tehnologii, extrem de interesante“, ce „promit foarte mult pentru economia americană“.
În acest spirit, ei au declarat că vor „proteja“ tehnologiile RFID de diversele reglementări şi legislaţii (http:// republican.senate.gov/httf/)
În condiţiile în care se conturează o mare criză economică, un număr tot mai mare de şomeri, datorii ameţitoare, prăbuşirea pieţelor financiare şi continuarea războaielor de ocupaţie din Irak şi Afganistan, imperialismul american, în încercarea de proptire a imperiului ce e pe cale să se prăbuşească, va continua să utilizeze metodele totalitare de guvernare, pe care le-a introdus în „războiul împotriva terorii“. Introducerea paşapoartelor şi a carnetelor de conducere dotate cu dispozitive RFID, ce au ca scop supravegherea populaţiei şi reprimarea politică a populaţiei americane, este doar o urmare a acestui fapt.42869

Sursa:

http://www.nexusmagazine.ro/index.php/reviste/27-nexus-new-times-magazine-an-5-nr-13/59-dispozitivele-rfid-si-societatea-supravegheata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s