De când cu dezbaterea orelor de religie în şcoli asistam, de fapt, la o ticaloasa diversiune si manipulare. Religia e ceva cu care te naşti şi în care te naşti!

protocol-patriarhie-ministerul-educatiei-ora-de-religie-scoli

Sub presiunea asociatiilor seculariste si a mediilor online ale serviciilor, ministrul Campeanu se vede nevoit sa avertizeze directorii de scoala “sa nu faca presiuni”. Nu se stie cate cazuri de presiuni reale pentru inscrierea la ora de religie exista, nu e foarte clar nici ce inseamna presiune (persuasiunea este presiune? a promova, pur si simplu, religia in propria scoala, e ceva interzis?) – important este sa se induca ideea ca religia e promovata prin mijloace brutale si ca e nevoie sa fie oprit acest lucru, sa se perpetueze ideea ca nimeni rational nu e pentru ora de religie, care e asociata intotdeauna unui abuz: indoctrinarii, presiunilor, puterii, inchizitiei

Nu conteaza ca, de fapt, abuzurile sunt exact in partea cealalta, conform comunicatului emis de APOR. Cu siguranta, mesajul care a circulat mai mult a fost cel de pe hotnews, in care e citat inclusiv ministrul (truc de comunicare), nu cel al APOR, in care se semnalau probeme grave si reale ce tin de sistem.

Atributele negative asociate orei de religie sunt fantasme scornite fie de mintea imbatranita in rele a unor diversi agenti de influenta, fie de mintea infierbantata ideologic a unor activisti sau activiste. In spatiul public, acest demers este gandit pentru a contracara efectul campaniei pro-religie dusa, tot prin mass-media, de catre BOR si APOR. Cu atat mai mult cu cat CNA a decis sa recomande televiziunilor sa promoveze spoturile APOR. Nu-i vorba, televiziunile care s-au remarcat prin agenda anti-ortodoxa au construit imediat cadrul in care sa gandeasca oamenii problema. Iata, spre exemplu, cum prezinta ProTV chestiunea: Doua tabere si doar doua zile ramase pentru o decizie in cazul orei de religie. Cati parinti si-au inscris pana acum copiii.

In stire avem, pe de o parte, copilul matur care stie deja singur ca e …prea mic sa se decida in ce sa creada, dublat de parintele sau, mama, care este si ea foarte prezentabila, foarte responsabila. De cealalta parte, copilul pro-religie care pronunta cuvantul cheie “frica” (nu conteaza in ce sens) in nevoia sa de Dumnezeu. Ce avem aici? O reprezentare manipulatoare a subiectului, in care sunt alesi protagonistii pe spranceana, reproducand discursurile tip: ratiune vs frica. Cu acesti protagonisti trebuie sa se identifice telespectatorul: cu copilul mic care te uimeste cu gandirea sa matura, acompaniat de mama, sau cu copilul singur care vorbeste lalait si vrea cu Doamne-Doamne cand ii e frica. 

Acelasi trust, in varianta sa de soft tabloid, Gandul.info, ataca frontal tema printr-una din piesele sale grele. CTP declara ritos si categoric ca videoclipurile pro-religie sunt o manipulare, printre altele pentru ca s-ar asimila spiritualitatea cu religia. Desigur, editorialul aceluiasi e o mostra nu de manipulare, ci de ticalosire a gandului omenesc, de vreme ce atribuie intregului cler romanesc dorinta de a scoate bani de la popor mentinandu-l in ignoranta si frica. Adica o teza la fel de onorabila ca cele din materialismul stiintific si ateu de pe vremea tineretii sale.  La nivel mai general, Gandul.info asociaza sustinerea orei de religie cu parlamentarii. E simplu de inteles de ce: cine sunt cei mai huliti astazi? Cine e plimbat toata ziua pe la DNA? De altfel, daca va uitati la captura de mai jos, veti intelege si mai bine constructul prin care Gandul alatura ora de religie cu parlamentarii, deci cu coruptia, cu “sistemul”, cu acel lucru pe care trebuie sa-l detestam visceral.

Asadar, asocierea cu o serie de personalitati si cu atributele pozitive continute in mesajele acestor spoturi pro-religie trebuie combatuta energic si aplicata o tehnica a artelor martiale, ca in regulile de baza ale razboaielor de acest fel: te folosesti de forta oponentului pentru a o intoarce impotriva sa. Astfel, aceasta implicare absolut legitima, din toate punctele de vedere (etic, civic, juridic) a Bisericii in spatiul public este etichetata, oportun, drept “asalt mediatic“.  

Asistam, de fapt, la o ticaloasa diversiune si manipulare. Este fabricata o reprezentare falsa a situatiei, in care Biserica, daca nu tace din gura si nu se leaga singura la maini, ci face ceea ce orice institutie are voie sa faca (promoveaza viziuni, sustine idei, actioneaza), se numeste ca exercita “presiuni” si “asalteaza”, ne pregateste un viitor totalitar si ne tine copiii in intuneric, superstitie si frica pentru ca ne vrea banii (aia pe care patronii acestor deontologi ii fura de la stat…), spre deosebire de DNA care, nu-i asa, ne… “mantuieste” prin puscarie.  

Cea mai mare greseala a Bisericii ar fi sa se culce pe o ureche si sa isi inchipuie ca a castigat ceva. Este bine ca s-au mobilizat cateva personalitati pentru ora de religie. Este bine ca exista APOR. Dar este de neiertat sa isi faca cineva iluzii ca spatiul public nu se cucereste, ci macar se pastreaza cat de cat neutru fata de Biserica doar cu atat. Mesajele de gandire pozitiva nu vor schimba aceasta realitate structurala in care Biserica, cu oamenii sai, de la vladica la opinca, a intrat, mai ales de la decizia CCR incoace. Macar sa constientizam ca suntem total nepregatiti pentru un astfel de razboi: atat din punct de vedere duhovnicesc, cat si din punct de vedere pragmatic. 

PS: In seria spoturilor pro-religie exista si unele mai putin inspirate, cum este acesta. Imagistic, e o stangacie cumplita sa pui pe acelasi plan, in succesiune, portretul lui Ceausescu, icoana si, apoi, un trafalet care repara zidul. Incercati sa urmariti aceasta imagine cu sunetul inchis si sa va imaginati ca vocea ar reproduce un text scris de ASUR si veti intelege cat de neinspirata este ideea. De altfel, nici textul nu e fericit. “Democratie prost inteleasa” este un barbarism pe care numai cei de la Trinitas, pe care cineva i-a mintit ca se pricep la comunicare, il puteau emite. Un spot nu e o nenorocire, insa e o problema si cu aceasta structura mediatica ineficienta, rigida, nascuta deja imbatranita (trustul mediatic al Patriarhiei), copilul unui manager lipsit de imaginatie, autoritar, cu mania controlului. In plus, in intregul sau, campania are o lipsa elementara: circula vedetele, insa parintii si copiii, aia reali, aia cu care sa se identifice “publicul tinta”, oamenii obisnuiti, nu sunt pe nicaieri. Nu stim cum arata la chip acei parinti si acei copii pe care ii invocam si in numele carora facem campanii. Ah, ba da, ii gasim la Pro TV… Altfel, in continuare, vedem poze cu ierarhi incotosmanati pana la refuz in hainele ritualice (care isi au rostul lor pe care nu-l contestam) si mai intotdeauna (cu rare exceptii) fotografiati intr-o izolare si distanta rece fata de popor. Chiar ca suntem mult, mult mai catolici decat papa…

cuvantul-ortodox.ro

De când cu dezbaterea asta pe tema orelor de religie în şcoli observ că a apărut pe piaţă o nouă imbecilitate, aceea că vezi dom’ne, într-o ţară democrată fiecare adult şi copil trebuie să aleagă singur ce religie să urmeze.

Oameni buni şi nespălaţi pe ceier, religia e ceva cu care te naşti şi în care te naşti! Nu este o modă sau un obiect de uz casnic pe care îl cumperi de la mall, nu e o pereche de pantofi, sau o maşină pe care le alegi în funcţie de preferinţe! Nu alegi limba pe care o vorbeşti, nu alegi ţara în care te naşti, nici părinţii care îţi dau viaţă, ci le primeşti la naştere. Aşa e şi cu religia.

Dan Tanasescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s