Deja prezentul şi chiar viitorul nostru, al tuturor, va fi sub o neîncetată supraveghere

8283_1

Cu fiecare zi care trece, noile tehnologii se insinuează din ce în ce mai mult în vieţile noastre, îmbiindu-ne cu „avantajele“ pe care acestea ni le pot oferi. Cât despre dezavantaje, cine îşi mai bate capul să le afle, de vreme ce confortul pe care noile gadgeturi ni-l aduce creşte exponențial? Mulţi dintre noi ştim, fără îndoială, că internetul, telefoanele mobile, cardurile bancare, GPS-urile sunt urmărite şi atent monitorizate. Câţi dintre noi ţinem însă cont de aceasta? Fără să exagerăm, societatea actuală este atât de sufocată de mulțimea de oferte, care de care mai „atrăgătoare“, ce i se pune la dispoziţie, încât majoritatea oamenilor au ajuns practic sclavii acestora. Aceştia sunt aidoma unui cățeluș extrem de atent la osul delicios pe care stăpânul său i l-a oferit cu dărnicie.

Odată cu dezvoltarea noilor tehnologii, nu mai este necesar ca cetățenii acestei lumi să fie urmăriți în şcoli, în armată sau la locul de muncă. Astăzi este posibil să fim urmăriți oriunde ne aflăm, în mijlocul orașelor aglomerate sau în vârful munţilor, fără să avem nici cel mai mic sentiment că suntem urmăriți şi controlați. După ce a construit şi a dezvoltat timp de secole această societate pe baza dispozitivelor de supraveghere directă, puterea ocultă din umbră care conduce destinele omenirii a născocit şi a dezvoltat o altă înșelăciune menită să păstreze ordinea în starea sa actuală, capitalistă şi de consum: o societate de control.

Cu toate acestea însă, prevalându-se de dreptul la apărare împotriva atacurilor teroriste ale unor aşa-zise forţe străine, guvernul şi instituţiile Statelor Unite au dreptul să consulte orice bază de date americană sau internaţională. Şi nu sunt singurii: Armata populară de eliberare chineză a pus la punct un sistem de spionaj cibernetic mondial, ce vizează jefuirea secretelor economice, ştiinţifice şi militare a mii de instituţii şi guverne din întreaga lume. Iar Facebook anunţă că în curând utilizatorii săi se vor putea conecta la miile de camere video instalate în spaţiile publice din întreaga lume. Astfel, orice individ care a fost înregistrat în baza de date a acestei maşinării infernale de culegere de date, va putea fi urmărit, cu ajutorul performantelor sisteme de recunoaştere facială, oriunde va merge.

În revista Wired din martie 2012 este publicat un articol foarte interesant, care ne face cunoştinţă cu megasistemul de supraveghere din Utah, ce este „capabil să înmagazineze şi să proceseze o cantitate gigantică de informaţii din întreaga lume, în timp real“. Creierul acestui sistem este poate cel mai mare computer din lume (consumă electricitatea echivalentă unui oraş de 20.000 de locuitori!), ce poate decripta în timp real nu contează ce cod şi de a accesa toate cheile sistemelor de culegere de informaţii, inclusiv cele militare.

Iată ce spune profesorul Christophe Thovex despre această „armă silențioasă“: „Un adevărat panopticon, dar modern, de această dată. Nu este vorba aici doar de câţiva prizonieri care sunt supravegheați, ci întreaga lume este observată fără să ştie sau fără să vrea să ştie.“ Această mașinărie poate detecta şi monitoriza traficurile bancare suspecte, comportamentul şi vocabularul „internauţilor“, relaţiile pe care aceştia le întrețin şi chiar emoţiile pe care le trăiesc.

Viitorul unei lumi în întregime închinată noilor tehnologii este cel puţin sumbru. Putem vedea aceasta în cazul internetului, care tinde să devină un surogat penibil şi frustrant al vieţii umane, îndelung exploatat de regimul de tip fascist impus de clica satanizată a așa‑zișilor „iluminaţi“, care urmăreşte să înrobească prin „darurile“ sale otrăvite întreaga omenire. Din păcate, la ora actuală, mulţi oameni au căzut, fără măcar să ştie aceasta, în plasa abil întinsă de aceste fiinţe abjecte, alegând să trăiască şi să experimenteze cu orice preţ emoţii într-o lume virtuală, unde moneda de schimb este însăşi propria lor libertate.

Cu toate asigurările date în mass-media de politicienii şi guvernanții corupți, prinşi de mirajul puterii, scenariul cumplit al unei societăţi fascistoide bazate pe supraveghere, care controlează în mod tiranic destinul indivizilor, este în plină desfăşurare în întreaga lume. Problema se pune cât se poate de direct, ea fiind cu atât mai gravă cu cât noile tehnologii audio-video dezvoltate recent de marea industrie converg direct către acest deznodământ.

„Supraveghere, cuvântul-cheie al timpurilor care vor veni“, scria în mod semnificativ în 2006 Jacques Attali, fostul consilier al președintelui francmason Mitterand, agentul așa-zișilor „iluminaţi“ şi fondatorul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Tot el dădea sentința, ca o portavoce publică a lui Big Brother: „În viitor, se va şti în permanenţă unde suntem şi ce facem. Nu va exista niciun domeniu în care să nu putem fi supravegheați. Nici măcar cel al gândirii noastre.“ Să fi trecut, oare, fostul consilier al preşedintelui francmason Mitterand din timpul scandalului iscat de faimoasele şi josnicele ascultări telefonice – care vorbeşte public ba despre „interiorizarea dictaturii“, ba despre „totalitarismul acceptat“ – de partea „paranoicilor“ şi „conspiraționiștilor“ care nu încetează să denunțe proliferarea aberantă a mijloacelor de supraveghere impuse cetăţenilor acestei lumi de către guvernanții societăţii noastre?

Există un consens în această direcţie: acest început al mileniului este marcat de planurile deja demascate ale așa-zișilor „iluminaţi“ de a subjuga întreaga omenire, care se reflectă într-un elan considerabil al dezvoltării mijloacelor de supraveghere. Într-adevăr, nu cu mulţi ani în urmă, oferta marii industrii aservite intereselor clicii abjecte a așa-zișilor „iluminaţi“, ce furniza publicului larg tehnologii în măsură să asigure, chipurile, „liniştea şi siguranța“ cea de toate zilele, era cu mult mai săracă, iar spaţiul public nu era atât de înțesat de monitoare şi camere video ce „oferă“, cu o diabolică viclenie cetățeanului de rând, o paletă largă de opţiuni comerciale sau imagini „live“ din cine ştie ce colţ al lumii.

Astăzi, prin intermediul internetului, supravegherea a devenit o îndeletnicire banală pentru aceste fiinţe bolnave ce nu prididesc să pătrundă, prin orice mijloace, în casele şi în vieţile noastre. Astfel, internetul a devenit un mijloc esenţial pentru împlinirea scopurilor demente ale acestei grupări morbide. Este semnificativ să amintim aici că directorul Agenției de securitate naţională americană, NSA, generalul Keith Alexander a declarat în data de 12 martie 2012 că cea mai mare ameninţare care planează asupra Statelor Unite o constituie, pe lângă actele de terorism – care este în realitate materializarea unui complot abject pus la cale de guvernanții vânduți ai acestei ţări împotriva propriilor lor cetățeni – şi atacurile electronice. Internetul şi bazele de date, întocmite abil cu ajutorul gadgeturilor electronice care ne sunt puse cu generozitate la dispoziţie, chipurile, pentru a ne face viaţa mai comodă, au devenit aşadar uneltele vitale ale promotorilor acestor practici satanice de manipulare a fiinţei umane, ce îşi maschează intenţiile, aşa cum ne-au obişnuit, sub mantaua siguranţei naţionale.

Problema cu supravegherea este aceea că ea funcţionează!

Aşa-zisul atac terorist de la 11 septembrie 2001, ce a fost pus la cale cu sânge rece de indivizi influenți din guvernul Statelor Unite, a însemnat pentru fiinţele umane înzestrate cu inteligenţă şi luciditate un nou început, în forţă şi pe faţă, al erei supravegherii. Cipurile RFID, punerea în funcțiune a sistemelor de supraveghere la scară mondială în telecomunicaţii, întărirea controalelor în aeroporturi sunt doar câteva dintre practicile ascunse cu abilitate sub masca unei amenințări continue şi iminente la adresa siguranţei cetăţenilor, de care membrii influenți ai acestei clici aberante profită cu o diabolică viclenie pentru a intra tot mai mult în intimitatea noastră.

Din păcate mai există unele fiinţe umane naive, care sunt convinse de așa-zisele avantaje oferite de aceste mijloace de supraveghere în masă, ce le oferă, spun ei, o mai mare siguranţă. Cu toate acestea, rapoartele poliției nu indică o creştere a ratei de prevenire a criminalității datorate acestor dispozitive, fapt ce arată în mod evident că scopul acestora este în realitate altul. Sub masca protecţiei pe care guvernanții ni le oferă, investind sume exorbitante în tehnologii extrem de costisitoare, ce sunt tot mai intruzive, suntem din ce în ce mai atent şi mai în amănunt supravegheați, astfel încât intimitatea noastră a ajuns să fie, într-o mare măsură, un deziderat.

Dezvoltarea şi proliferarea tehnicilor de supraveghere a atins deja cote greu de imaginat până acum câţiva ani

Dezvoltarea fără precedent a dispozitivelor care combină posibilitatea geolocalizării – de parcă n-am şti unde ne aflăm – cu cele de captare video (aparate foto, camere video) şi de acces la internet, dispozitive – dintre care telefonul aşa-zis inteligent rămâne exemplul cel mai elocvent – au împins perfecționarea supravegherii pe culmi inimaginabile cu câţiva ani în urmă. În plus, toate aceste „minuni“ tehnologice, care constituie un subiect de admiraţie tâmpă pentru mulţi dintre cei neavizaţi, ne sunt impuse treptat ca fiind indispensabile vieţii decente într-o societate modernă, ce este axată pe consum şi nicidecum pe mult-trâmbiţata preocupare a guvernanților noştri, atât de avizi de putere, pentru bunăstarea noastră, a oamenilor obişnuiţi.

În realitate, mania supravegherii ascunde în spatele ei obsesia compulsivă a clicii satanice a francmasoneriei mondiale pentru controlul şi subjugarea completă a fiinţei umane, scop pe care aceste fiinţe fără suflet urmăresc cu obstinație să-l atingă prin nu contează ce mijloace. Astfel, cipul RFID este un exemplu mai mult decât grăitor în acest sens, el putând influenţa comportamentul fiinţei umane în care a fost implantat, până într-o asemenea măsură încât îi poate altera chiar realitatea sa subiectivă.

Demersurile din ce în ce mai devoalate ale acestor demenți sunt descrise ca fiind „obiective“ şi „inofensive“ de către unii aşa-zişi specialişti cum ar fi Thomas Berns, profesor de filosofie politică şi etică la Universitatea Liberă din Bruxelles, Belgia, şi Antoinette Rouvroy, doctor în Drept, lector şi cercetător principal la Centrul de Tehnologia Informaţiei şi Cercetare în Drept (curioasă asociere, nu-i aşa?) de la Universitatea din Namur, Belgia, în realitate două cozi de topor ale așa-zișilor „iluminaţi“, care au fost împopoțonate cu o aureolă savantă de stăpânii lor tocmai pentru a îmbrobodi şi mai mult mintea oamenilor obişnuiţi. Astfel de demersuri lasă să se întrevadă intenţiile abjecte ale unei mâini de indivizi potentaţi, al căror unic scop este să aducă societăţile la supunere şi pe oameni la acceptarea fără luptă a unui regim de tip fascist, totalitar, în care toate informaţiile lor personale sunt atent şi în mod abil culese şi stocate pentru a fi ulterior folosite pentru elaborarea unor dispozitive de control din ce în ce mai fine şi mai sofisticate.

Masonul Jacques Attali afirma într-una din cărţile sale: „Frica de moarte este primul motor al acceptării de către noi a supravegherii“. Într-adevăr, pe acest concept se bazează toate acţiunile aşa-zis benefice şi bine intenționate ale guvernanților noştri, care se întrec în a ne vinde produse menite, chipurile, să ne sporească securitatea, confortul şi intimitatea, dar care sunt în realitate nişte sui generis cai troieni puşi în slujba, nu a noastră, aşa cum se pretinde, ci a guvernului din umbră al acestei planete.

De la deja banalele camere video instalate în metrouri, magazine, pe străzi sau în piețe la cipurile de monitorizare ce sunt implantate în trupurile pacienţilor ori pe produsele pe care le cumpărăm, de la binecunoscutele GPS-uri la rețelele de socializare gen Facebook ce fac apel la programe complexe de recunoaştere facială, toate acestea strâng din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai disimulat, laţul în jurul libertăţii noastre.

Libertatea umană tinde să devină un vis frumos şi nostalgic, prin dezvoltarea şi răspândirea sistemelor de supraveghere în masă

Un fenomen care apare în strânsă legătură cu practicile de supraveghere şi de pătrundere în intimitatea fiinţei umane este aparența unei libertăţi mai mari de care, zice-se, vom dispune. Într-un mod cu totul absurd şi fantasmagoric, suntem supravegheați pentru a fi… liberi. Astfel, suntem mințiți în faţă să credem că stăpânim mai bine realitatea, că suntem la „cârma“ propriei noastre vieţi, că putem asigura securitatea celor pe care îi iubim. Acest fenomen este în realitate un aspect al inversării valorilor, pentru că, acceptând această tehnologie ca pe o sursă ce ne oferă putere şi siguranţă, ea este de fapt motivată de teama de moarte ce este sădită cu abilitate vicleană în conştiinţa noastră de către aşa-zişii „iluminaţi“, prin nenumăratele filme sau ştiri despre atacuri teroriste care s-au „înmulţit“, chipurile, semnificativ pe tot cuprinsul globului.

Un alt concept viclean ce este promovat prin intermediul dispozitivelor electronice moderne este cel al subvegherii sau al supravegherii inversate: telefoanele aşa-zis inteligente, microfoanele minuscule şi camerele video încorporate în pixuri obişnuite, ce făceau parte până nu demult din recuzita celebrului agent 007, James Bond, au devenit astăzi, cu încuviințarea mută a autorităților, tot atâtea mijloace de denunțare a unor posibile violențe ce pot fi comise la un moment dat de forţele de ordine. Ni se spune şi ni se repetă în mod aproape obsesiv, că este bine să avem asupra noastră astfel de dispozitive, pentru că nu se ştie niciodată când vom avea nevoie de ele. Între timp, la celălalt capăt al „firului“, cineva are grijă să înregistreze în imense baze de date informaţii despre locurile pe care le-am vizitat, persoanele cu care am fost, preferințele şi obiceiurile noastre ori ale prietenilor noştri şi nu în ultimul rând, calităţile şi defectele noastre.

Desigur, pentru ca toate aceste practici abuzive să fie legale şi să nu mai fie nevoie să fie ocultate, autoritățile au inventat şi motivele. Pentru aceasta ei au înscenat atacuri aşa-zis teroriste, amenințări cu bombe sau răpiri, în urma cărora au promulgat acte normative şi legi ce dau undă verde practicilor de supraveghere a fiinţei umane.

Zâmbiţi (dacă puteţi!), sunteţi scanaţi!

Pornind de la cartea lui George Orwell, 1984, în care așa-numita Poliţie a Gândirii utiliza tele-ecrane pentru a supraveghea oamenii, şi alarmați de explozia mijloacelor de urmărire în masă, ce tind să penetreze, treptat, toate sferele existenţei umane, numeroşi artişti, scriitori sau cineaști au denunțat în creațiile lor, mai mult sau mai puţin liber, tentativele odioase de urmărire şi control ale autorităților (politice dar şi industriale) asupra cetățeanului şi consumatorului de rând.

Astăzi, mai mult decât oricând, suntem sufocați de rețelele de camere video ce sunt desfășurate cu nerușinare în spaţiul public, rețele ce sunt atent monitorizate de  o mână de indivizi dubioși aflaţi în solda puterii ascunse ce conduce în realitate societatea de azi. Ne putem întreba, pe bună dreptate: „Cine îi supraveghează pe cei care ne supraveghează?“ Această întrebare nu este gratuită: viaţa noastră ajunge să fie îndosariată, centralizată şi disecată în cele mai mici detalii de nişte necunoscuți, care ajung să ne cunoască, extrem de bine, pe fiecare dintre noi. Cei mai mulţi dintre cei care află aceste adevăruri cutremurătoare ridică neputincioși din umeri şi îşi spun într-un mod liniștitor: „Nu am nimic de ascuns, nu comit ilegalități. Sunt o fiinţă comună, obişnuită, care nu prezintă interes pentru autorități. De ce să nu mă supravegheze?“ Modul în care astfel de oameni aleg să acţioneze este unul pasiv, pesimist, descurajator, atitudine pe care mizează, de fapt, cei care se află în spatele acestor demersuri mârșave. Aceşti indivizi fără scrupule se bazează pe lipsa de reacţie a oamenilor pentru a-şi desfăşura tentaculele lor tenebroase asupra vieţilor noastre.

Tehnologia actuală a ajuns să se infiltreze din ce în ce mai adânc în viaţa oamenilor

Tehnologia a pătruns atât de adânc în viaţa noastră, încât fiinţa umană care este conştientă şi lucidă ajunge să se confrunte cu o dilemă: Omul controlează tehnologia sau tehnologia controlează omul? În această epocă de maximă decădere spirituală, în care valorile sunt inversate, imixtiunea pe multiple niveluri, profesionale, administrative sau relaţionale a tehnologiei în viaţa oamenilor, a ajuns să fie apreciată şi lăudată. Tehnologia tinde să se insinueze treptat umanului pe toate nivelurile, începând de la jocurile pe calculator unde limitele dintre real şi virtual au ajuns să se confunde până într-atât încât jucătorul înveterat se confruntă cu dificultăţi în a deosebi realitatea de imaginar, până la implanturile de cipuri în trup sau de minicamere video ce substituie simţul vederii.

Un sfat:  este cu putinţă să ne amuzăm piratând dispozitivele de telesupraveghere ale poliţiei

Recent apărută în cadrul festivalului „De la obsesia pixelilor la veselia lirică“, instalaţia Memopol II de la firma Timo Toots împinge efectul Big Brother la un irațional aşa-zis ştiinţific. Maşina, masivă şi de-a dreptul „retro-futuristă“, în genul filmelor cu James Bond, ne invită să ne scaneze documentele de identitate. Imediat după ce consimțim cu naivitate la aceasta, toate informaţiile noastre personale sunt, vezi Doamne, „conectate la internet“, traduse într-o cartografie greu de priceput pentru omul de rând şi vizualizate pe un ecran mare cât întregul nostru spaţiu vizual! Conturi bancare şi relaţii sociale, fotografii cu valoare personală, dosare școlare, documente etc., toate aspectele care ţin de intimitatea noastră sunt vizate de aviditatea de informaţii a celor ce gestionează acest sistem pervers. Până şi imaginea de pe radiografie a scheletului nostru care certifică starea de sănătate.

Bineînţeles, obsesia supravegherii doar porneşte de la asemenea imagini nevinovate, ce sunt procesate de sistemele avansate de recunoaştere facială existente, care sunt menite, chipurile, să ne ofere siguranţă şi securitate, dar derapează în direcţia unui control fără limite. Imaginile de acest gen servesc drept materie primă pentru un demers de smulgere a informaţiilor vizuale despre noi. Astfel, retransmițând pe ecrane imaginile vieţii noastre cotidiene captate fără consimţământul şi fără știrea noastră într-un magazin sau la un colţ de stradă, spre exemplu, subliniază caracterul ilicit, tiranic şi intruziv al camerelor video, reci şi cinice, care ne pândesc fără voia noastră.

 

Un gând despre &8222;Deja prezentul şi chiar viitorul nostru, al tuturor, va fi sub o neîncetată supraveghere&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s