Mai este Romania un stat suveran?

10930189_1590313157850402_7725332799285443383_n

Klaus Iohannis marioneta ale Statelor Unite și Uniunii Europene

Din păcate, la ora actuală, nu mai avem o politică externă independentă. Politicienii de la București, niște papagali tot ce spune Washington-ul sau Bruxelles-ul.

In incercarea de a ne domina sau macar de a nu ne lasa sa fim dominati de concurentii lor, strategii lumii au ales sa utilizeze arma exagerarii defectelor noastre creind mitul incompatibilitatii cultural-civilizationale a romanilor cu Occidentul euro-atlantic.

Instrainarea Romaniei de SUA si UE

Acest mit serveste puterilor euro-atlantice.
Caracterul exceptional al coruptiei la romani, spre exemplu, este un mit care permite:
a) SUA sa intervina direct in guvernarea Romaniei folosind justitia pentru a elimina de la guvernarea tarii pe liderii cu agenda nationala (denuntati ca fiind pro-rusi);

b) UE sa mentina Romania ca membru de mana a doua.

Daca cineva ar cauta argumente rezultatul ar fi mai mult decat dezamagitor pentru propagandistii mitului. Romania nu s-a opus nici unei reforme constitutionale a UE acceptand sa transfere institutiilor europene, fara nici o garantie de contrapartida, toate atributele suverane care i-au fost cerute. Prin acceptarea MCV Romania a acceptat chiar competente supranationale de control care nu se aplica nici unui alt membru (cu exceptia Bulgariei).

Romania si-a platit fara cracnire contributia la bugetul european comun fara a primi din partea UE fonduri europene macar egale cu aceasta. A fost, deci, un contributor net (care a dat mai mult decat a luat) si niciodata nu i-a trecut prin cap sa spuna, asemenea Marii Britanii, „eu imi vreau banii inapoi!”.

Romania si-a diminuat capcitatea productiva a economiei nationale in favoarea economiilor occidentale bazate pe export (in special Germania), oferindu-se acestora ca o mare piata de desfaceri.

Romania a pus resursele sale naturale si forta de munca ieftina la dispozitia investitorilor straini (europeni si nu numai) foarte interesati sa isi valorifice capitalurile aici, inclusiv cu pretul coruperii administratiei romanesti.
Romania a oferit statelor occidentale mana de lucru calificata pentru meserii pe care cetatenii lor nu mai vor sa le practice.

Aceasta mana de lucru a creat acolo crestere economica, generand totodata venituri bugetare si noi locuri de munca.
Romania s-a lasat saracita de elitele sale intelectuale, de talentele sale cele mai autentice si mai educate, contribuind astfel la imbogatirea si progresul strategic al Occidentului euro-atlantic, in aceeasi masura in care si-a pus in pericol propriul viitor.

In timp ce elitele Romaniei, formate pe bani romanesti, aduc buna guvernare si prosperitate altora, romanilor li se spune ca trebuie sa accepte a fi condusi din afara caci, intr-adevar, in tara nu le-a mai ramas decat o elita-surogat formata din ciurucuri si tradatori.

Si atunci, de ce atata „of” si vai”!?
Daca cineva nu a fost pregatit sa integreze Romania in familia occidentala acela a fost Occidentul insusi. El a fost, in schimb, pregatit si bucuros sa o colonizeze.

Un al treilea mit – cu atat mai usor de acreditat cu cat elitele autentice romanesti isi parasesc in mars fortat patria – este acela ca Romania are vocatia de a fi ghetoul european al romilor.

„Manelizarea” mass-mediei (independenta in relatia cu statul roman iar nu si in cea cu clanurile oligarhice ori cu diverse cercuri de interese straine), precum si cea a politicii romanesti, nu fac decat sa confirme o asemenea idee.

Doua sentimente socante la un popor in mod traditional pro-occidental, euro-entuziast si americanofil.
Americanofobia si euro-scepticismul care se strecoara tot mai mult in sufletele romanilor si in societatea romaneasca sunt, prin ele insesi, o amenintare la adresa securitatii nationale a Romaniei.

FMI si Comisia de la Bruxelles au folosit acordul de imprumut cu Romania nu numai pentru a infeuda financiar poate pe vecie tara, dar si pentru a-i baga pe gat asa-numita pompos liberalizare a pietei si preturilor in energie, de fapt, la o analiza atenta, o crestere a preturilor, cu consecinte absolut dramatice.

La nivel factologic,cel puţin faţă de Berlin, cele mai bune intenţii este plasarea lui Klaus Johannis şi a lui Eduard Hellvig la vârful conducerii Partidului Naţional Liberal. La fel și elitiştilor din PDL prin alinierea necondiţionată a României sub dictatul de la Bruxelles și Washington.

In acest moment in care Uniunea Europeana a aratat cu mare claritate ca sustine dezmembrarea Romaniei prin acceptarea unei reprezentante diplomatice secuiesti la Bruxelles; in acest moment, cand este mai evident decat evidenta insasi ca Statele Unite ale Americii si armata internationala si suprastatala NATO – care a absorbit puterea militara a Romaniei, lasand-o fara aparare militara -, nu ofera nici un sprijin Romaniei, in orice eventual conflict.

Alegerile prezidențiale din România au multe aspecte relevante, dar cheia principală a problemei este una geopolitică. Cine și-a imaginat că ele erau de la bun început deschise oricărui rezultat (că ar fi putut câștiga oricare dintre candidații principali) s-a înșelat – și s-a înșelat tocmai pentru că a ignorat miza geopolitică a acestor alegeri.

Care este această miză? România are (iar) nenorocul istoric de a fi plasată geografic la linia de confruntare între Rusia și marile puteri occidentale.

Ar mai trebui adaugat faptul ca interesul evident al partenerilor strategici in alegerea lui Klaus Iohannis a reiesit si din modul in care a fost prezentata victoria acestuia in presa internationala.

Nemtii au o naratiune de colonizatori fara perdea: pentru presa germana, Iohannis e, nici mai mult, nici mai putin, neamtul care incearca sa scoata Romania din mocirla… 

Se spusese si inainte, de catre americani, ca Romania trebuie sa fie un exemplu in regiune, chiar unul capabil sa exporte democratie in jur. Asta inseamna sa fie un model, si asistam, in prezent, la constructia acestui model. Presedintia detinuta de un minoritar atat etnic, cat si religios, prin urmare, CONTEAZA, e chiar decisiva, insa nu atat pentru romanii care au votat, cat pentru stapanii care au ales.

Prezenta la vot, pentru turul II, a fost efectiv uriasa, avand in vedere ca este calculata prin raportare la un numar fals al totalului de votanti romani. In mare parte, mobilizarea a fost facuta prin Facebook, retele sociale, precum si prin propaganda de ultima speta a trustului lui A. Sarbu, mai ales pe online (gandul.info). Repet : nu ar fi fost o problema asumarea onesta, clara, a optiunii pro-Iohannis, insa gandul.info a indus ideea ca preferinta pentru Iohannis tine de superioritate, pe cand cea pentru Ponta (sau pentru nonvot!) tine de inferioritate. Votantul Iohannis e supraom, erou, votantul Ponta e subom. Iar asta nu e civism, e manipulare ticaloasa, cu iz fascist. Pana la urma, a fost vorba de un experiment reusit care ne arata ca Romania “virtuala”, manufacturata in laboratoarele “societatii civile” (a balizelor strategice plantate de partenerii euro-atlantici), manipulata si sugestionata in masa, prin online, prevaleaza atat asupra Romaniei manipulate prin televizor, cat si asupra Romaniei “reale”, cea care nu are timp nici de televizor, nici de internet, pentru ca munceste pe rupte, la tara sau pe ogoarele cu capsuni din Europa.

Diaspora. Eroizata, laudata, transformata intr-un fel de “mesia” colectiv al momentului, in lipsa unui mesia personal, diaspora a fost personajul principal al votului la alegeri.

Prezenta sa uriasa la vot confirma succesul propagandei si manipularii pe online si a retelelor de activare a romanilor. Totusi, ceva se uita: sunt cel putin 3 milioane de romani care muncesc in afara. Au votat ceva peste 300 000. Adica 10% din “diaspora”. Cei mai instariti, “clasa mijlocie”, cei care sunt castigatorii jocului socio-economic de acum. Saracimea nu a participat la acest vot. “Sclavetii” de pe ogoarele Spaniei si Italiei, instalatorii si zidarii de ocazie, caratorii de greutati, aia care muncesc orice, oricum, care sunt, totodata, si cei care trimit grosul banilor in tara, nu au participat la aceste alegeri.

Protestele si DNA. Tabara care il sustine pe Ioahhnis avea pregatit si scenariul presiunii de tip “maidan”. Pentru orice eventualitate, era pregatit terenul pentru delegitimarea completa a lui Ponta, atat ipotetic (intr-un scenariu initial, dar deja nu mai e cazul) castigator la “mustata” al alegerilor, cat si efectiv, ca premier, fortat sa demisioneze prin aceste actiuni de baricada si de revolutionari de profesie. La nevoie, in caz de esec, alegerile ar fi putut fi invalidate, caci, nu-i asa, s-a impiedicat exercitarea unor “drepturi fundamentale“. In plus, a mai circulat vorba de au fost trimisi “sute” de procurori pe teren.

Bun asa, cu alegeri in care CCR, DNA si “grupuri organizate” care protesteaza joaca roluri strategice. Democracy is coming Cu ce o fi gresit, totusi, acest popor, sa se afle intre Scylla natanga a propagandei Antena 3 si Caribda vicleana si iscusita a onlineului “societatii civile” si procuroristice?

Tara impartita. Tara e impartita: Moldova, Muntenia si ruralul au votat cu Ponta in proportie de aproximativ 60%. Ardealul, in schimb, si marile orase, au votat cam aproximativ in proportie de 60% cu Iohannis. Naratiunea prin care aceasta realitate sociala e interpretata de cativa vectori de propaganda euro-atlantica este ca in Romania are loc un “razboi intre civilizatii”. Ca e vorba de “falii adanci”. Da, tara e impartita, dar mai rau este ca nimeni nu vrea sa depaseasca aceste diviziuni si ca acest vectori de propaganda trag tuse groase pentru aceste falii, adancindu-le, prelucrandu-le politic. Mai rau este ca o parte mare a trupului acestei tari e considerata bolnava, i se interzice dreptul la existenta politica. Are dreptul doar sa fie batuta de paznicii Chevron. Care este insa radacina acestor falii? E oare de ordin cultural? Noi am zice ca nu. Mai degraba de ordin social. E o falie intre saracii cei multi si cei care se descurca mai bine, care sunt avantajati de actualul sistem neoliberal. Totusi, Ardealul nu a fost niciodata mai “occidental”, in sens cultural, decat restul Romaniei, in trecut. Este diferit doar din punct de vedere social, fiind relativ mai “prosper”. Elita ardeleneasca a fost foarte romaneasca si cu puternica dimensiune ortodoxa. Sa mai amintim de Andrei Saguna, de Dumitru Staniloae, de Lucian Blaga, ca sa fie mai clar despre ce vorbim? Nu, ideea asta cu Ardealul diferit civilizational e de data recenta, este un construct propagandistic antiromanesc. Diviziunile sunt sociale, dar e mai usor sa le prelucrezi intr-o nota de tip “conflictul civilizatiilor”. Manipularea merge mai bine, controlul prin haos e mai eficient.

Biserica Ortodoxa Romana (BOR). Apropo de falii, Funeriu ne mai prezice una: ortodocsii care sunt cu BOR si ortodocsii care sunt anti-BOR. El simpatizeaza cu ultimii, fireste. Din pacate, si BOR e impartita. Si cam pe aceleasi falii, tot de ordin social. Clasa de mijloc” a ortodocsilor, cei care sunt caracterizati de un anumit habitus, care au o stare sociala de la mediu in sus, precum si cei care vor neaparat sa fie validati de “elita culturala”, care nu vor sa fie stigmatizati, sa fie socotiti alaturea cu prostii si ruralii, sunt cei care sunt extrem de sensibili la propaganda “salvationista” a taberei care acum l-a sustinut pe Iohannis. Si ei vor sa salveze tara de “comunism”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s