OTRAVIREA ALIMENTARA A POPULATIEI ROMANIEI

fast-food-1_74522500

Din câte ţări sunt pe planetă, doar România se grăbeşte să folosească o substanţă nouă, foarte toxică, pentru culturile de cartofi, roşii, castraveţi, ceapă, cât şi pentru plantaţiile de viţă de vie. Aceasta, numită INITIUM, sporeşte până la 65% riscul de cancer de colon. BASF, un consorţiu german de produse chimice, a dezvăluit că România este prima ţară din întreaga lume care a autorizat produsul său Initium. Compania susţine că „produsul fungicid va ajuta viticultorii să treacă mai repede la o producţie de înaltă calitate“. Dacă înaltă calitate înseamnă otrăvirea populaţiei, atunci afirmaţia este adevărată…

De asemenea, purtătorul de cuvânt al companiei a afirmat că în afară de produsul Initium pentru struguri, care va fi disponibil în România începând din 2010, sub numele de Enervin, s-a acordat de asemenea autorizaţie pentru Zampro, un produs Initium pe bază de fungicid pentru culturile de cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă. Adică exact legumele de bază în alimentaţie... Compania pretinde că „ambele produse au fost testate pe larg în teren şi au demonstrat selectivitate ridicată şi eficacitate împotriva unor dăunători“. Sperăm că nu se referă la ceva „dăunători umani“ despre care Noua Ordine Mondială consideră că suprapopulează planeta!

Roland Ringel, şef Proiectului de Dezvoltare al Global Initium, a declarat cu un cinism incredibil: „Din cauza profilului foarte favorabil de mediu al Initium, produsele au fost autorizate într-un timp record de patru ani. Şi, de fapt, produsele Initium au nu numai un grad ridicat de compatibilitate cu mediul, dar ele sunt, de asemenea, foarte uşor de utilizat – se dizolvă rapid şi în apă, economisind astfel timp“.

Michael Hess, şef al Crop Protection pentru Europa Centrală, a declarat şi el, cu un cinism specific tuturor managerilor de la marile companii transnaţionale de produse chimice: fermierii români doresc să concureze cu succes pe piaţa europeană. Din acest motiv, există un mare interes în domeniul tehnologiilor inovatoare. Produsele noastre foarte eficiente şi ecologice de protecţie a culturilor vor permite viticultorilor şi fermierilor să producă randamente ridicate şi culturi sănătoase cu niveluri de reziduuri minime, în conformitate cu reglementările UE.“

Produsele Initium vor completa portofoliul alături de alţi compuşi, cum ar fi recent lansatul Cabrio Top, un multi-fungicid anti-îmbolnăvire pentru struguri. După Enervin, se afirmă propagandistic despre Cabrio Top că este de aşteptat să devină „o forţă propulsoare în materie de protecţie a plantelor pentru viţa de vie în România“. Despre ce „propulsie“ şi „protecţie“ poate fi vorba, dacă strugurii vor fi pur şi simplu otrăviţi precum mărul din povestea Albă ca Zăpada, nu ştim. Să fim, oare, propulsaţi mai rapid spre lumea de dincolo? Se aşteaptă ca produsele Initiumsă fie înregistrate în Ţările de Jos şi în Marea Britanie în prima jumătate a anului 2010, şi alte ţări europene vor urma.

Începând cu 31 decembrie 2009, România este membră a Comisiei Codex Alimentarius. Acest lucru a stârnit multe discuţii contradictorii, mai ales din cauză că în acest an, conform Codexului, ţara noastră este obligată să folosească experimental un produs nou al companiei germane BASF, un fungicid care conţine o substanţă chimică extrem de toxică, numit INITIUM, care va fi utilizat în culturile de viţă de vie, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă.

Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti, ne informează că un gram de INITIUM care este introdus în organism are nevoie de un an pentru a fi eliminat. Dacă îngurgitarea acestui produs se face zilnic, atunci el nu va mai putea fi eliminat niciodată din organism. Gheorghe Mencinicopschi merge până acolo încât spune că pentru a putea să-ţi faci seara un ceai de tei va trebui să iei reţetă de la medicul de familie, deoarece din toate produsele naturiste existente acum pe piaţă nu vor mai rămâne decât foarte puţine. (…)

INITIUM este un produs toxic

Numele provizoriu al produsului INITIUM este ametoctradin. Acesta este un fungicid din clasa Pyrimidylamine/Triazolopyrimidine extraordinar de puternic, a cărui structură chimică o puteţi consulta.

Produsul este toxic pentru organismul uman, este carcinogen, reproductiv şi dezvoltă toxicitate, neurotoxicitate, şi toxicitate acută.

Faptul că nu s-au făcut publice date concrete cu privire la efectele acestei substanţe asupra organismului uman, aşa cum ar fi fost normal să existe în orice raport de cercetare şi evaluare, este foarte îngrijorător. Dar în felul acesta nimeni nu poate fi făcut responsabil de efectele grave care ar putea să apară mai târziu la oameni în urma consumării alimentelor care au fost injectate cu INITIUM.

Este foarte dubios faptul că raportul de evaluare pe care se bazează concluziile Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), NU fusese analizat în mod independent şi de alţi cercetători – aşa cum o cer normele – la momentul la care aceştia au tras concluziile şi au dat recomandarea. Acest lucru este menţionat chiar în raportul respectiv:

Deoarece raportul de evaluare nu a fost încă analizat şi de alţi cercetători, concluziile la care s-a ajuns în urma rezultatelor obţinute trebuie să fie considerate provizorii şi vor putea fi reconsiderate o dată cu finalizarea rapoartelor suplimentare, conform Directivei 91/414/EEC.

Deci, din datele oficiale existente la ora actuală nu reiese decât că există această substanţă şi că ea va fi testată în România. În rest, trebuie să-i credem pe cuvânt pe cei de la EFSA că substanţa este inofensivă pentru organismul uman. Dar nu există dovezi clare pentru aceasta.

Modalitatea extrem de facilă şi totodată criminală prin care s-au făcut aceste recomandări, pentru introducerea acestei substanţe în circuitul alimentar fără existenţa unor studii şi evaluări riguroase prealabile, este la fel de „ştiinţifică“ precum vaccinarea oamenilor cu un vaccin netestat. Un vaccin îl mai poţi refuza… încă. Dar cum te fereşti de astfel de experimente criminale, în condiţiile în care legea cu privire la utilizarea acestei substanţe nu impune avertizarea consumatorilor(…)

România este prima ţară din lume care va folosi în agricultură produse pe bază de INITIUM, furnizate de compania germană BASF şi care vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă. Pentru publicul larg se spune că „beneficiile pe care le-ar aduce această substanţă sunt legate în primul rând de combaterea dăunătorilor, dar, totodată ea micşorează şi durata de obţinere a recoltei.“

Conform cercetătorilor care combat Codex Alimentarius, folosirea produselor cu INITIUM sporeşte cu până la 65% rata riscului de cancer de colon, substanţă, care intra rapid în combinaţii chimice, devenind reziduală în organism. Aşa cum INITIUM ajută la creşterea rapidă a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce şi la mărirea tumorilor maligne.

***

Codex Alimentarius – frontul alimentar al războiul împotriva populaţiei. Cazul O.M.G.-urilor

Presa Ortodoxa nr. 6

„Controlaţi hrana şi veţi controla populaţia”.

(Henry Kissinger)

Aproape întreaga istorie politică şi socială a Occidentului, de la Renaştere până în zilele noastre, s-a desfăşurat sub semnul aşa-zisei emancipări a omului de orice constrângere. Iată că acum, când nu mai există nici una dintre „opreliştile” vechii societăţi, hulită pentru aşa-zisa ei rigurozitate şi încorsetare, aceeaşi exponenţi ai liberalizării vin să ne impună, „spre binele nostru”, o limitare a libertăţii ce ajunge până la anularea ei. Astfel, organisme internaţionale de tipul O.N.U., UNESCO, Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Mondială a Sănătăţii etc., sub pretextul unor „scopuri nobile” – pacea şi dreptatea universală, justiţia socială, combaterea epidemiilor, a sărăciei, războaielor – ne somează să urmăm o serie de reguli şi standarde universale de comportament care nu fac altceva decât să suspende atât libertatea statelor naţionale, cât şi libertatea personală a oamenilor.

Ni se spune că, pentru o mai mare siguranţă personală şi pentru combaterea terorismului, va trebui să acceptăm să fim urmăriţi permanent prin intermediul cipului biometric. Refuzul nu este îngăduit. De asemenea, pentru asigurarea sănătăţii, ni se impune vaccinarea obligatorie; faptul că vaccinul se dovedeşte adesea ineficace sau chiar ne poate îmbolnăvi grav ori omorî nu poate fi un motiv îndeajuns de serios pentru a ne da dreptul de a refuza această asistenţă medicală obligatorie. Aceste două măsuri nu puteau însă asigura complet individul de „manifestarea nocivă a propriei libertăţi”. A mai fost născocit, aşadar, un nou „drept obligatoriu” pentru întreaga populaţie a lumii. Este vorba de „libertatea” de a consuma produse modificate genetic, despre care numai cercetătorii marginali îşi îngăduie să afirme că sunt nocive pentru sănătatea umană şi, pe termen lung, pot îmbolnăvi grav populaţia.

Ne vom îngădui să abordăm, începând cu acest număr, un front mai puţin cunoscut opiniei publice de la noi: cel al normelor, standardelor şi regulilor de producere şi comercializare a alimentaţiei – adică al codului de reguli şi standarde cunoscut sub numele de Codex Alimentarius, precum şi al directivelor europene care introduc, printr-un adevărat dictat al Comisiei Europene, prevederile şi scopurile urmărite de Codex.

Controlul producţiei şi comercializării alimentelor

Ce este Codex Alimentarius? Un organism internaţional, creat în 1963 sub egida O.N.U., a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a Organizaţiei pentru Alimente şi Agricultură. Formal, scopul său este de a stabili acele reguli, standarde alimentare şi coduri de practică ce se referă la producerea, siguranţa şi igiena alimentelor, precum şi condiţiile comercializării lor. Tot formal, aceste reguli sunt adoptate de o serie de comitete şi organizaţii, pe baza unor studii ştiinţifice. În realitate, deciziile sunt luate în spatele uşilor închise, iar „studiile ştiinţifice” sunt realizate de marile companii internaţionale care deţin poziţii de oligopol şi vor să îşi impună agenda pe plan mondial.

Treptele impunerii organismelor modificate genetic

Un exemplu concret privind modul în care se realizează funcţia pan-reglementării împotriva populaţiei este cazul organismelor modificate genetic (sau, pe scurt, O.M.G.). O.M.G. sunt alimente ce provin din organisme al căror ADN e modificat prin inginerie genetică. Soia, porumbul, zahărul, orezul şi grâul sunt doar câteva plante clasice asupra cărora s-a intervenit genetic. Faptul că sunt modificate genetic pune probleme nu numai etice, ci şi medicale. Numeroase studii ştiinţifice au arătat efectele adverse ale alimentelor provenite din O.M.G., zonele de risc fiind toxicitatea lor, producerea de alergii, slăbirea imunităţii, infertilitatea, precum şi afectarea metabolismului şi chiar a condiţiei genetice (date preluate de la Academia Americană de Medicină Naturistă) .

Dar, mai întâi, să facem un mic excurs asupra scurtei şi recentei istorii a impunerii pe piaţă a O.M.G.

1. S.U.A., calul troian al industriei O.M.G.

O.M.G. au început să intre pe piaţă începând cu anii 1990, mai ales în S.U.A. De altfel, este extrem de grăitor felul în care ele s-au impus pe piaţa americană. S-a descoperit că decizia legalizării comerţului cu O.M.G. s-a luat după o rundă de întâlniri secrete între preşedintele de atunci, George Bush Sr., şi şefii companiei Monsanto, cel mai mare producător de O.M.G. din lume. În mod şocant, executivul american a impus comercializarea O.M.G.-urilor fără să solicite realizarea vreunui test asupra riscurilor de sănătate ale produselor, asupra siguranţei lor şi, de asemenea, fără să ceară menţionarea pe eticheta produselor a faptului că alimentele sunt modificate genetic! Doctrina ce stă la baza unei astfel de practici se numeşte a „echivalării substanţiale”, ceea ce înseamnă că, practic, O.M.G. sunt considerate în Statele Unite identice cu cele naturale – de aici reiese că nu au nevoie de teste şi nici de etichetare specială. Drept urmare, cetăţenii americani nu pot şti dacă ceea ce consumă este natural sau modificat genetic. Această doctrină a fost urmată de toţi preşedinţii americani, inclusiv de Barack Obama, ducând la proliferarea afacerilor cu O.M.G. ale giganţilor Monsanto, Dow Chemicals şi DuPont (potrivit Global Research, 2009).

Pe lângă dezvoltarea agresivă din interiorul S.U.A., industria O.M.G. a profitat de poziţia super-puterii mondiale pentru a îşi impune interesele în întreaga lume – evident, sub masca „comerţului liber” şi a „ajutorului umanitar”. Astfel, sub pretextul „ajutorului umanitar”, industria O.M.G. din S.U.A. a găsit o piaţă de desfacere în ţările sărace ale lumii prin intermediul „Programului Alimentar Mondial” al O.N.U. Cu alte cuvinte, surplusul producţiei de organisme modificate genetic, care nu mai putea fi comercializat în S.U.A., a fost cumpărat de O.N.U. pentru a fi trimis în ţările africane. O adevărată tragedie a rezultat în momentul în care una din aceste ţări, Zambia, a refuzat să mai primească porumb modificat genetic, marca Monsanto, de la O.N.U. Drept pedeapsă, „programul de ajutorare” a încetat şi ţara s-a afundat într-o foamete cumplită! După doi ani de foamete (2003-2004), oficialii Zambiei s-au văzut nevoiţi să cedeze şantajului O.N.U./S.U.A., acceptând „ajutorul” reprezentat de alimentele modificate genetic (cf. wikipedia.org).

Sub masca comerţului liber, industria O.M.G. a determinat S.U.A. să conteste, pe lângă Organizaţia Mondială a Comerţului, interdicţiile pe care ţările din Europa (a nu fi confundate cu instituţiile Uniunii Europene!) le-au aplicat comerţului cu O.M.G. Într-adevăr, dacă opinia publică americană pare a fi una complet manipulată asupra naturii şi efectelor O.M.G. (în S.U.A., după cum am văzut, O.M.G. se comercializează fără o atenţionare pe etichetă asupra naturii produsului), în ţările europene s-a întâlnit o rezistenţă nebănuită la industria modificărilor genetice, poate şi datorită curentelor ecologiste, naturiste şi orientate către culturile tradiţionale sau medicina alternativă.

În orice caz, în Austria, Franţa, Luxemburg, Germania, Grecia şi chiar şi Ungaria au existat interdicţii aplicate cultivării şi comercializării O.M.G. aplicate de oficialii guvernelor naţionale. Nici în celelalte ţări cultivarea O.M.G. şi comerţul cu ele nu au înregistrat un progres semnificativ. Din păcate, excepţie de la acest scepticism european face tocmai ţara noastră. La sfârşitul lunii mai 2009, legislativul român a votat, cu o largă majoritate, legalizarea cultivării şi introducerii pe piaţă a organismelor modificate genetic. Nu a existat, ca de obicei, nicio dezbatere publică, nicio avertizare, măcar similară cu cele existente în celelalte ţări europene asupra efectelor dăunătoare ale O.M.G.

Oficialii americani cumpăraţi de industria O.M.G. au protestat agresiv faţă de interdicţiile puse de ţările europene. Robert Zoelick, actualul şef al Băncii Mondiale şi, pe atunci (2003), reprezentantul S.U.A. la Organizaţia Mondială a Comerţului (O.M.C.) a afirmat că ţările europene sunt „imorale” datorită interdicţiilor aplicate O.M.G., dând un exemplu negativ ţărilor sărace confruntate cu foametea… E mai moral, pentru Zoelick şi alţi lideri mondiali, să şantajeze ţările sărace pentru a primi organismele lor modificate genetic. „Represaliile” S.U.A. faţă de ţările europene s-au manifestat printr-o plângere depusă împotriva lor la Organizaţia Mondială a Comerţului. În decizia O.M.C. s-a declarat că interdicţiile practicate de ţările europene sunt incorecte, iar statele care le practică sunt supuse amenzilor (imense, de cele mai multe ori) (cf .wikipedia.org).

Ce trebuie reţinut din toată această poveste este decizia O.M.C. Cum am precizat anterior, Codex Alimentarius este standardul de referinţă la care se raportează OMC în confictele de tip comercial. Ori conflictul între S.U.A. şi ţările europene este comercial şi se referă la produse de tip alimentar.

În concluzie, Codexul reprezintă o pârghie instituţională de justificare a unor măsuri punitive faţă de ţările care îndrăznesc să interzică produsele alimentare modificate genetic.

2. Cazul european

Care este situaţia în Uniunea Europeană? Este oare refuzul guvernelor naţionale de a comercializa şi cultiva O.M.G. sprijinit de Comisia Europeană? Să vedem ce spun faptele.

Comisia Europeană a încercat, în mod repetat, să determine statele naţionale să renunţe la restricţiile puse asupra O.M.G.. Atât în anul 2006, când O.M.C. a luat decizia în favoarea S.U.A., cât şi în mai 2009, oficialii europeni au căutat să înlăture stavila pusă de guvernele naţionale în calea O.M.G. Interdicţiile nu pot fi ridicate decât dacă se obţine un vot favorabil din partea reprezentanţilor guvernelor naţionale (în Consiliul de Miniştri), ceea ce C.E. nu a obţinut, cu toate presiunile făcute. Cel mai recent caz este al Germaniei, care a refuzat să acorde dreptul de folosire pe teritoriul său a seminţelor de porumb modificate genetic, creaţie a aceluiaşi gigant Monstanto. Majoritatea deciziilor de interdicţie au survenit în urma demonstraţiilor fermierilor şi a asociaţiilor ce militează pentru hrană naturală, şi au fost luate de miniştrii agriculturii sau ai mediiului din respectivele state naţionale. Elitele mondiale nu au stat nici ele cu mâinile în sân, cum vom vedea în continuare…

Octombrie 2008, Marea Britanie. Publicaţia The Independent on Sunday intră în posesia unor documente explozive care arată că liderii statelor europene, împreună cu cei ai Comisiei Europene, organizau întâlniri secrete în care se discuta modalitatea de urgentare a implementării culturilor de O.M.G. în Europa şi de „docilizare” a opiniei publice europene, mult prea reţinută faţă de produsele modificate genetic.

Documentele relatau discuţiile şi concluziile a două serii de întâlniri avute de însuşi J. M. Barroso (preşedintele Comisiei Europene), Gordon Brown (primul ministru al Marii Britanii) şi trimişii altor 27 ţări europene, dintre care nu lipseau apropiaţi ai preşedintelui francez Nicolas Sarkozy şi ai cancelarului german Angela Merkel. Participanţii la întrunirile secrete cereau, de asemenea, giganţilor industriali implicaţi în producţia de alimente modificate genetic – dintre care cei mai însemnaţi sunt cei de la Monsanto –, să depună un efort mărit pentru contracararea campaniilor duse de ecologişti şi naturişti.

De asemenea, J. M. Barroso le-a cerut şefilor de cabinet din ţările membre să impună miniştrilor de agricultură şi mediu aprobarea culturilor de O.M.G. În ceea ce priveşte opinia publică, „docilizarea” ei era prevăzută să se realizeze printr-o propagandă care să pună accent pe „înaltele standarde practicate de legislaţia europeană în materie de O.M.G.”. Cu alte cuvinte, instituţiile europene sunt folosite ca reper normativ absolut, opinia publică fiind îndemnată să creadă pe cuvânt Bruxelles-ul atunci când acesta afirmă că un aliment modificat genetic nu este dăunător pentru sănătate.

Dar care este rolul Comisiei Europene în tot acest angrenaj de instituţii şi reguli supra-naţionale?

Comisia Europeană, sub pretextul protejării populaţiei de alimentele „nesigure”, a elaborat o serie de directive europene care, de fapt, legalizează folosirea culturilor O.M.G. Directivele sunt mai restrictive faţă de produsele alimentare O.M.G. decât cele din S.U.A., un exemplu fiind dat de faptul că producătorii de alimente modificate genetic sunt obligaţi să menţioneze pe etichetă felul produsului: natural sau modificat. Chiar şi aşa, măsura se aplică doar când proporţia modificărilor genetice depăşeşte un anume procent.

Aceste standarde nu fac altceva decât să repete, pe plan european, jocul Codex ce se desfăşoară pe plan mondial. Comisia Europeană devine o instituţie tutelară care, pentru a impune culturile O.M.G., pretinde că le va garanta calitatea şi siguranţa medicală. Suntem siliţi, aşadar, să dăm un gir necondiţionat instituţiilor europene, care ne învaţă ce este sănătos să mâncăm şi ce avem voie să cumpărăm.

Logica legitimării unor produse sau tehnici extrem de periculoase pentru om introduse prin intermediul directivelor europene de standardizare se regăseşte şi în alte cazuri, cum este cel al cipurilor RFID. În ciuda numeroaselor puncte de vedere critice venite din spaţiul european, Comisia Europeană a „recuperat” tehnica RFID prin reglementarea ei la nivel de directive şi regulamente europene. Printr-o astfel de tactică se încearcă adormirea opiniei publice, care trebuie să accepte că ce spune „Big Brother-ul” european este o garanţie suficientă pentru a considera o tehnică periculoasă, fie ea RFID sau O.M.G., drept inofensivă şi chiar necesară bunăstării omenirii.

Concluzii

Alimentele modificate genetic sunt adevărate bombe alimentare cu efecte adverse asupra oamenilor încă neştiute (având în vedere că sunt folosite doar de circa 15 ani). Ele sunt justificate de elitele mondialiste (conducătorii O.M.C., Codex Alimentarius, Comisia Europeană, şefii statelor europene) prin „combaterea foametei”, fiind descrise ca o soluţie miraculoasă la „pericolul suprapopulării planetei”. Acesta este un fals pericol, ce ţine de propaganda malthusiană care vede în sporul demografic o catastrofă şi consideră reducerea numărului de oameni de pe planetă un obiectiv necesar. Recent, un consilier al reprezentantului S.U.A. pe plan exterior, Hillary Clinton, declara: „Trebuie să facem ceva pentru micşorarea ratei natalităţii. Pământul nu mai poate suporta atât de mulţi oameni. În prezent, există aproximativ 6,5 miliarde de oameni pe întreg globul, iar populaţia este în continuă creştere. Trebuie să inventăm modalităţi noi de a raţionaliza apa şi de a multiplica sursele de hrană” (Nina Fedoroff, în Cotidianul). „Multiplicarea surselor de hrană” este tocmai industria O.M.G.!

Iată, aşadar, rolul lui Codex Alimentarius şi al directivelor europene legate de hrană: raţionalizarea apei şi a mâncării, înlocuirea alimentelor naturale cu cele modificate genetic. Despre filosofia malthusiană aflată în spatele acestor măsuri şi despre cum se încearcă eliminarea medicinei şi tratamentelor naturiste prin intermediul Codexului şi al U.E., vom scrie în numărul viitor al revistei.

***

Codex Alimentarius sau Cum devine naturalul nociv şi nocivul “sănătos”

Presa Ortodoxa nr. 7

În numărul trecut al revistei Presa Ortodoxă am descris mecanismele ce stau la baza Codex Alimentarius şi consecinţele aplicării sale globale. Pe scurt, am văzut că sub masca „standardizării” produselor alimentare dar şi a vitaminelor şi suplimentelor nutriţionale, Codex reprezintă un instrument coercitiv de controlare a producţiei şi comercializării de alimente, regulile sale fiind, practic, obligatorii prin asumarea lor de către Organizaţia Mondială a Comerţului. În prima parte am insistat mai mult asupra modului în care prin „standardele” Codex Alimentarius sunt promovate produse alimentare modificate genetic, observând că guvernul SUA şi Comisia Europeană sunt cei doi actori de talie mondială care promovează în mod agresiv organismele modificate genetic, în beneficiul marilor carteluri (cum este producătorul Monstanto) şi în dauna micilor fermieri. În articolul de faţă ne vom apleca la cealaltă faţetă a Codexului – anume, controlarea, discreditarea şi limitarea drastică a vitaminelor şi suplimentelor nutriţionale folosite ca mijloace alternative de tratament a diferitelor boli, dintre care unele foarte grave.

Standardele nocive ale Codex Alimentarius

O modalitate simplă de a surprinde adevăratele intenţii ale tuturor celor care ne promit că ne vor binele, dictându-ne ce să mâncăm, cum să ne comportăm, ce să credem şi, în ultima instanţă, ce să gândim, este să verificăm cât de mult corespund propriile declaraţii cu faptele lor. Astfel, atât oficialii care conduc Codex Alimentarius cât şi cei din Comisia Europeană declară că elaborarea de standarde şi regulamente privitoare la alimente, vitamine şi suplimente nutriţionale, se face atât pentru combaterea foametei cât şi pentru a ne proteja prin garantarea unor produse de calitate, sigure şi sănătoase. Care este însă realitatea?

În timp ce oficialii Codex consideră vitaminele şi suplimentele naturale potenţial dăunătoare pentru sănătatea noastră, elaborând, pentru aceasta, tehnici de „evaluare a riscului” pentru a limita folosirea lor, impun lumii întregi standarde conform cărora alimentele modificate genetic cu pesticide toxice sunt numai bune pentru sănătatea noastră.

Cu alte cuvinte, în accepţia oficialilor mondialişti, ne punem viaţa în pericol atunci când luăm cinci pastile de vitamina C, însă atunci când mâncăm porumb modificat genetic cu DDT (pesticid toxic care provoacă diabet, cancer, precum şi mari dereglări hormonale ce pot duce la naştere prematură, probleme legate de alăptare etc.) ne aflăm în siguranţă.

Ca să avem o viziune mai clară asupra efectelor standardelor Codex este util de menţionat şi faptul următor: conform Convenţiei de la Stockholm, tratat internaţional dedicat poluanţilor, au fost clasificate drept toxice şi propuse pentru eliminare totală din producţie un număr de nouă pesticide (aldrin, chlordan, dieldrin, endrin, heptaclor, Hexachlorobenzin, mirex, toxafin, Polichlorinat bifenils). Ei bine, prin intermediul standardelor Codex, şapte din aceste nouă pesticide categorisite drept „foarte toxice” şi propuse pentru eliminare din producţie sunt recuperate şi recomandate ca benefice în tratarea genetică a alimentelor!


Cât priveşte combaterea foametei, pesticidele şi, în general, organismele modificate genetic poluează grav ogoarele şi mediul înconjurător, nu numai prin faptul că pământul cultivat devine sterp, dar şi prin faptul că seminţele plantelor modificate polenizează, „contaminând” natura din jur. Aşadar, combaterea foametei se face, în viziunea Codex, prin îmbolnăvirea populaţiei, a pământului şi a florei.

Iată, aşadar, rolul adevărat al „standadelor” de calitate şi siguranţă elaborate de Codex Alimentarius…

Vitaminele şi suplimentele nutritive, considerate toxice

Dacă alimentele cu DDT sau aldrin sunt sănătoase, în viziunea oficialior de la Codex Alimentarius, vitaminele şi suplimentele nutriţionale sunt… toxice! Într-atât de toxice, încât şeful Codex, dr. Rolf Grossklaus, a decis că ele vor fi supuse unor „evaluări de risc”, tehnică specifică toxicologiei, ramură a ştiinţei care se ocupă cu efectele adverse ale chimicalelor asupra organismului uman, ceea ce este complet nefiresc (vitaminele şi suplimentele fiind produse naturale şi nu chimice). La fel de nefiresc şi imoral este faptul că dr. Grossklaus conduce compania de evaluare a riscului cu care lucrează Codexul, aflându-se, astfel, într-un flagrant conflict de interese (cf. dr. Rima E. Laibow, HealthFreedomUSA.org).

De fapt, ofensiva declanşată de Codex împotriva vitaminelor şi suplimentelor datează încă din anul 1979, când a fost adoptată Codex General Guidelines on Claims. În acest document, reluat şi revizuit în 1991, se impun restricţii severe cu privire la formele naturale de tratament ale bolilor, stipulându-se că singurele produse care pot „revendica” prevenirea, tratarea şi vindecarea bolilor sunt medicamentele farmaceutice (medicamentele „clasice” produse de giganţii farmaceutici). Astfel, prin Guidelines on Claims, Codex interzice în mod special orice fel de revendicare ce afirmă că suplimentele pot fi folosite în prevenirea, tratarea şi vindecarea bolilor (cf. Paul Anthony Taylor, Fundatiei Dr. Rath). Printr-o astfel de abordare Codex Alimentarius discreditează, de fapt, medicina alternativă (prin medicină alternativă noi înţelegem totalitatea mijloacelor naturale de tratare a bolilor, spre deosebire de medicina „clasică”, bazată pe produse strict farmaceutice), interzicând orice concurenţă făcută giganţilor farmaceutici.

Paul Anthony Taylor, dir. pentru Relatii Externe al Fundatiei “Dr. Rath” din Germania, fragment dintr-un interviu apărut în Formula As:

În esenţă, Codex Alimentarius este câmpul primar de bătălie politică, unde războiul se duce între cei ce reglează şi controlează producţia alimentară mondială, în drumul ei de la fermă la furculiţă… Fără dubiu, deci, Codexul este într-adevăr un instrument al forţelor care promovează aşa-numita “globalizare” şi un guvern mondial controlat de corporaţii. Controlând accesul nostru la alimente sănătoase şi sigure, la medicina naturală, forţele din spatele Codexului intenţionează să ne controleze vieţile.

În 2005 ofensiva Codex ia amploare prin elaborarea Guidelines for Vitamin and Mineral Food Supplements. Prin acest document vitaminelor şi suplimentelor li se interzice revendicarea oricărui rol în prevenţia, tratarea şi vindecarea bolilor. În plus, Codex impune limite restrictive superioare în ceea ce priveşte dozajul permis al vitaminelor şi mineralelor.

Ce semnificaţie au aceste „coduri”? Dacă în agricultură Codex Alimentarius este instrumentul perfect prin care organismele modificate genetic sunt impuse la nivel global, în medicină Codexul serveşte monopolului industriei farmaceutice, punând o serie de restricţii tratamentelor naturale, discreditându-le ca formă de vindecare a bolilor şi limitând posibilităţile de folosire a acestora. Pe scurt, dacă în agricultură Codex-ul este unealta Monstanto şi a altor giganţi producători de OMG, în medicină Codex e unealta giganţilor farmaceutici gen BASF, Bayer (ce provin din fostul concern IG Farben, complice de rang înalt al regimului nazist), Pfizer ş.a.

Comisia Europeană: rol de frunte în ofensiva anti-natură

Am văzut în partea I a articolului cum J. M. Barosso, şeful Comisiei Europene, încerca să mobilizeze liderii europeni în propagarea şi impunerea culturilor de OMG, continentul european fiind mult în urmă la acest capitol spre deosebire de SUA. În ceea ce priveşte combaterea vitaminelor şi suplimentelor nutriţionale, Comisia Europeană se află, în schimb, mult înaintea Codex Alimentarius, care a lucrat chiar pe baza directivei europene 2002/46/EC privind suplimentele nutriţionale.

Directiva europeană merge, într-adevăr, mult mai departe decât documentul Codex Alimentarius deoarece nu se mulţumeşte, ca în ultimul caz, cu stipularea unor limite în dozarea suplimentelor şi vitaminelor, ci stabileşte o listă precisă de vitamine şi minerale care pot fi considerate drept suplimente. Orice vitamină şi substanţă minerală care nu se află pe lista directivei va fi interzisă începând cu data de 31 decembrie 2009, data la care intră în vigoare, în mod plenar, actul legislativ european. „Lista pozitivă” a directivei a devenit, astfel, instrumentul eficace prin care Comisia Europeană îşi poate permite să dicteze, unilateral, ce anume este considerat vitamină şi ce supliment. În plus, directiva stabileşte şi limitele de dozaj care sunt permise vitaminelor şi mineralelor.

Potrivit reacţiilor puternice de contestare a directivei europene ce a venit mai ales din mediul britanic (unde s-au dezvoltat foarte mult terapiile bazate pe vitamine şi produse naturiste), prin „lista pozitivă” a Comisiei Europene ar fi plasate în afara legii nu mai puţin de 270 de suplimente nutritive, multe din ele folosite (cu succes) în tratarea de boli grave (cf. Guardian). Măsura europeană a fost contestată, de altfel, de milioane de cetăţeni din ţările europene, care au semnat petiţii de protest adresate instituţiilor de la Bruxelles.

Exemple de substanţe care nu se află pe lista pozitivă a UE:

boron-ul, foarte util în combaterea osteoporozei sau artritei

selenium yeast, antioxidant care îmbunătăţeşte funcţionarea inimii

fierul, important în producerea hemoglobinei

chromium (nu în toate formele sale), mineral care e folosit de diabetici, echilibrând nivelul de zahăr din sânge

Mai mult, Comisia Europeană a elaborat şi o directivă care reglementează folosirea ierburilor medicinale (adică a ceaiurilor): 2004/24/EC, directiva europeană asupra Traditional Herbal Medicinal Products. Actul legislativ pune o serie de condiţii necesare de îndeplinit pentru ca un ceai să fie declarat legal în spaţiul european, cum ar fi, de pildă, atestarea unei vechimi de cel puţin 30 de ani în folosirea produsului medicinal.

Concluzii:

În cele două articole dedicate setului de practici instituţionale Codex Alimentarius am pus în evidenţă, mai cu seamă, modul în care se urmăreşte controlul alimentaţiei şi al metodelor naturiste la nivel mondial. Prin pretextul „standardizării” şi al „armonizării” regulilor ce trebuie respectate de produsele alimentare şi naturiste, Codex Alimentarius şi U.E. impun o serie de restricţii asupra libertăţii noastre. Ni se spune, de aceste instituţii, că mâncarea tratată genetic cu pesticide este sănătoasă şi că vitaminele şi naturale trebuie limitate drastic, deoarece ar fi potenţial toxice. Mai mult, nu doar ni se spune, ci se creează cadrul instituţional prin care ni se va dicta ceea ce este permis să folosim din rândul vitaminelor şi mineralelor.

În ţările europene există o reacţie destul de puternică împotriva acestor măsuri restrictive şi, am putea spune, „bolnave”. Şi în ţara noastră tratamentele naturiste au cunoscut o dezvoltare puternică în ultimii ani. Ar fi binevenit ca cei care deţin plafare sau alte centre de tratament naturist să completeze analiza instituţională realizată de revista Presa Ortodoxă printr-o atentă cercetare a legislaţiei menţionate mai sus, pentru a vedea ce fel de produse vor mai avea voie să comercializeze de anul viitor. De altfel, pentru cei care doresc, pot scrie la adresa redacţiei (presa.ortodoxa@gmail.com) pentru a obţine directivele europene în format extins.

Sursa articol : cuvantul-ortodox.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s