Controlul social si supravegherea in inchisoarea digitala

teh

Care este problema cu cardurile electronice de sănătate? Dar cu buletinele biometrice? Ce legătură este între aceste proiecte și Legile ”Big Brother”?  

Anul 2014 a cunoscut evoluții importante pe frontul panopticonului românesc. S-au făcut pași decisivi în ceea ce privește impunerea cardurilor electronice de sănătate și a noilor buletine biometrice. Maniera în care autoritățile au procedat cu aceste proiecte legislative : tertipuri de tip ”alba-neagra”, formulări ambigui în proiectele de lege, false promisiuni legate de garantarea unor ”alternative” pentru cei care nu doresc acte de identitate electronice. Așa se face că, de pildă, de la promisiunea unei cărți de identitate alternative, clasice, pentru cei care resping varianta electronică, s-a ajuns la un proiect legislativ în care buletinul devine multifuncțional: carte de identitate și card de sănătate, totodată, toate buletinele având prevăzut un dispozitiv electronic de stocare a informațiilor (cip). Cu toate acestea, proiectul cardurilor de sănătate, ce ar fi trebuit să devină caduc prin introducerea noilor buletine ”două într-unul”, a fost împins mai departe.

În paralel, serviciile secrete românești și străine, fie direct, fie prin intermediul oamenilor politici ”afiliați”, au înaintat o serie de legi, intitulate de critici ”legile Big Brother”. Eliminarea cartelelor pre-pay anonime și legea securității cibernetice au fost în centrul atenției publice. Scopul acestor proiecte este monitorizarea/interceptarea comunicațiilor prin telefon și internet. Pretextând cu ”amenințările la adresa siguranței naționale” sau, ceea ce e bizar pentru România, cu lupta împotriva terorismului, serviciile secrete doresc, de fapt, lărgirea cât mai mare a capacității de supraveghere a societății și debarasarea de ”scrupule” juridice cum ar fi dreptul la intimitate, protecția datelor personale, obligativitatea unui mandat judecătoresc pentru acțiuni de intruziune în sfera privată a ”civililor”

Avem de-a face aici cu manifestări ale unuia și aceluiași proces de extindere a puterii în toate straturile societății care se desfășoară pe două direcții: administrarea/controlul social al oamenilor prin instrumente și practici de identificare, centralizare și gestionare a datelor personale; supravegherea/spionarea oamenilor prin monitorizarea comunicațiilor.

Acest proces este cu atât mai exacerbat în România cu cât gândirea critică asupra acestor subiecte este aproape absentă. Pe aceste subiecte, presa preia, în larga ei majoritate, uneori fără discernământ, alteori de pe poziții de evident serviciu de PR pentru structurile de putere interesate, propaganda cardurilor și a securității cibernetice, fără a-și pune întrebările elementare: cum sunt garantate libertățile civile prin suspendarea unor drepturi elementare? Cine îi supraveghează pe supraveghetori, cine/cum le limitează aria posibilă de abuzuri? Nici în alte medii – de pildă, cele academice – nu există reflecție critică cu privire la aceste transformări.

Asistăm și la un flagrant paradox: dacă, pe plan economic, se face apologia unui stat cât mai minimal, care renunță la funcțiile sale sociale și economice, pe plan ”securitar” asistăm la îngrășarea unui Moloh, a unui stat total – capabil să știe totul despre noi, de la informațiile de bază, la cele legate de starea de sănătate și de profilul nostru social.

În rândurile de mai jos am dezvoltat o prezentare de ansamblu a chestiunii guvernării electronice. Consider necesar un astfel de excurs, chiar dacă este mai arid și lung, pentru a înțelege mai bine fenomenul de care aparțin aceste simptomatice manifestări. Astfel, vom atinge următoarele puncte:

I) tipul de guvernare pe care îl trăim de la modernitate încoace;

II) modul în care noile tehnologii (acte electronice şi întreaga infrastructură conexă) potenţează acroşeul totalitar al noii guvernări şi patternurile de funcţionare în care se înscriu;

III) de ce aceste noi tehnologii evoluează spre sisteme informatice ubicue, dincolo de stadiul la care se află în prezent;

IV) unele motive pentru care Leviathanul electronic este o problemă pentru creştini.

Guvernarea totalA, bioputerea, controlul Si supravegherea

Pentru început, trebuie să înţelegem mai adânc ce înseamnă a guverna în zilele noastre. Acest lucru este important deoarece, pentru noi, atitudinea anti-sistem din principiu, contestarea de-a valma a guvernării, este ceva străin de ethosul creştin. De la bun început, Evangheliile şi Epistolele Apostolului Pavel pun problema funcţiilor legitime dar şi nelegitime ale puterii. Este legitim pentru stat de a pretinde taxe şi dări de la cetăţeni şi de a păzi cu „spada” (sau prin violenţă legitimă) legea (care ar trebui să corespundă unui cod moral, etic, al societăţii). Atunci când statul pretinde de la cetăţeni să aducă închinare împăraţilor sau să îşi lepede credinţa, să adopte credinţe sau doctrine care contrazic Evanghelia, atunci statul îşi depăşeşte sfera sa legitimă şi devine uzurpator, tiranic, totalitar.

Problema noastră, a celor ce trăim în acest veac, este că, îndeosebi din modernitate încoace, actul guvernării a devenit mult mai complex şi s-a inserat, difuz şi profund, în straturile societăţii (în economie, în social, chiar şi în biserică), ale comunităţii restrânse şi chiar în interiorul familiei. Demult guvernul nu mai este restrâns doar la funcţiile de prelevare a taxelor şi de pază armată a legii, ci administrează, din ce în ce mai în detaliu, oamenii şi lucrurile din raza sa tot mai amplificată de putere. Încă înainte de experienţele totalitare extreme ale nazismului şi comunismului, despre o astfel de guvernare se spunea că este totală, deoarece ea priveşte totalitatea proceselor ce se desfăşoară în societate, văzute ca un fel de funcţii ale organismului societal.

Prin guvernare totală se înţelege că nu mai există aspect al vieţii noastre care să nu intre în sfera puterii: totul sau aproape totul este reglementat, adică normat de guvernare, şi nu doar normat, ci şi îndreptat către anumite scopuri specifice acesteia, astfel încât obiectul reglementării să împlinească o funcţie utilă organismului societal. Pentru a lua un exemplu banal, familia face obiectul unor politici publice în funcţie de scopurile stabilite de guvernare: fie când stabileşte de la ce vârstă este obligatorie educarea, de către stat, a copilului, fie când descurajează natalitatea prin instrumente specifice.

La fel de complex şi insinuos s-a dezvoltat şi o altă dimensiune cheie a guvernării: cea a controlării şi supravegherii societăţii, a oamenilor. Există studii care arată că funcţia de supraveghere s-a derulat, încă din secolele trecute, în logica unei „transparentizări” a omului în faţa puterii, a unei disciplinări a acestuia, depăşindu-se astfel stadiul în care omul respecta legea de frica pedepsei, ci fiind cumva condiţionat să aibă un comportament şi o mentalitate girate de guvernare. Fenomenul este denumit în literatura de specialitate panoptism şi noua putere este definită ca o bioputere, deoarece se insinuează cumva nu doar în interiorul societăţii, ci chiar şi al persoanei, pe care încearcă să o „programeze” social. Reiterăm faptul că bioputerea şi panoptismul sunt concepte specifice pentru guvernarea din sec. XVIII-XIX.

Aceste dimensiuni noi pe care guvernarea le-a dobândit de-a lungul timpului sunt potenţate dincolo de orice închipuire în zilele noastre, prin noua revoluţie tehnologică şi prin noile tehnici de supraveghere: dispozitivele de tip RFID folosite de guvernare pentru identificarea oamenilor, camerele TV, prelevarea datelor biometrice (uneori chiar şi a ADN-ului), folosirea sistemelor informatice naţionale (care includ baze de date) şi trans-naţionale.


Concluzii

  • Guvernarea timpurilor noastre a evoluat de la una de tip clasic (prelevarea taxelor, aplicarea legii cu sabia) la una complexă, totală, care are în vedere administrarea amănunţită a oamenilor şi obiectelor;
  • Guvernarea totală nu mai funcţionează prin frica de pedeapsă, ci prin supravegherea, controlarea şi disciplinarea omului – devenind, astfel, o bioputere;
  • Bioputerea se perpetuează prin mecanisme fine de condiționare socială;
  • Noile tehnologii (traduse prin acte electronice, sisteme informatice naţionale şi trans-naţionale) potenţează la maxim bioputerea şi guvernarea totală.
  • Un prim principiu al acestor noi tehnologii este transparentizarea electronică a omului şi a societăţii, prin crearea posibilităţii de înregistrare informatică a tuturor acţiunilor persoanei, interacțiunilor sociale, tranzacţiilor, călătoriilor etc.

Acte de identitate, date biometrice, sisteme informatice naTionale Si supra-naTionale, legi big brother

Actul de identitate: atât de banal încât nimeni nu îl mai problematizează. Şi totuşi, introducerea lui generalizată (în forma sa simplă, „clasică”) ţine de aceeaşi logică a unei supravegheri mai intense a persoanelor survenită în veacurile mai de pe urmă ale modernităţii. Aşadar, actul de identitate personal este o inovaţie recentă (dacă privim istoria în desfăşurarea ei largă). Iniţial, astfel de acte se eliberau doar pentru situaţii extraordinare (se eliberau cărţi de drum pentru cei ce călătoreau distanţe lungi, ce traversau mai multe imperii) sau chiar, aşa cum arată cazul societăţii americane din sec. XIX, pentru identificarea mai lesne a sclavilor. Ulterior, actele de identitate se eliberau doar în cazuri excepționale, având o funcție de circumscriere, marcare clară a apartenenței unei persoane de o structură/instituție/grup (ID card-urile militarilor, legitimațiile de serviciu, etc.).

act identitate american, WWII

La început rudimentar, actul de identitate a fost, treptat, îmbogăţit cu o serie de accesorii tehnice prin care poliţia identifica infractorii. Astfel, fotografia a fost folosită, iniţial, pentru identificarea mai lesne a vagabonzilor. În mod similar, pentru identificarea eficientă şi rapidă a răufăcătorilor au fost dezvoltate diferite tehnici biometrice de recunoaştere a acestora, precum şi primele baze de date ale poliţiei.

Abia ulterior, în sec. XX, fotografia şi datele biometrice încep să fie folosite, pe scară largă, şi în identificarea populaţiei civile. Şi, dacă altădată, a fost fotografia ca metodă de identificare ce a fost extinsă de la infractori la populaţia civilă, în zilele noastre acelaşi lucru se întâmplă cu amprenta. Într-adevăr, printre datele biometrice care sunt cerute pentru a fi incorporate în actele de identitate electronice se numără, printre altele, şi amprenta, amprentarea fiind o măsură care, anterior, ţinea strict de domeniul poliţienesc al metodelor folosite pentru a ţine evidenţa infractorilor.

Aşadar, este de reţinut patternul: tehnici care, iniţial, au fost folosite de instituţiile poliţieneşti pentru identificarea infractorilor sau declasaţilor sunt, ulterior, extinse pentru identificarea întregii populaţii civile.

act identificare german pentru prizonierii din lagărele de munca (circa 1942)

Dar nu doar pentru funcţia de identificare sunt folosite actele de identitate personale, ci chiar şi pentru diferite scopuri de inginerie socială. Astfel, scriitorul rus Alexandr Soljeniţin menţionează, în Arhipelagul Gulag, faptul că buletinul de identitate a fost folosit de puterea comunistă pentru a aplica mai eficient controlul și mișcarea populaţiei. Şi în alte ţări comuniste buletinul era o metodă eficientă de constrângere, control al circulaţiei, de restrângere implicită a libertăţii de rezidenţă etc.

În unele ţări exista o mefienţă atât de mare faţă de posibilităţile deschise de simpla existenţă unui act de identitate personal pentru dezvoltarea unui stat poliţienesc, încât intenţiile de a se introduce carduri de identitate au provocat mişcări de opoziţie masivă din partea populaţiei şi a mişcărilor de promovare a drepturilor la „privacy”.

Cu toate acestea, în ultima perioadă, mai ales sub imperiul presiunilor venite în urma agitării pericolului „terorist” („isterie securitară”), există un val de acţiuni guvernamentale, persistent la nivel global, prin care se implementează, pe de o parte, acte electronice de identitate care trebuie să deţină şi date biometrice, programe vaste de informatizare a administraţiei şi guvernării: e-guvernarea, precum și legi care revocă o serie de libertăți civile în favoarea programelor de monitorizare a comunicațiilor prin telefon și internet. Aceste procese sunt faţete ale aceleiaşi monezi, transparentizarea informatică a societăţii, a oamenilor în faţa puterii, scopul fiind ca toate acţiunile, achiziţiile, deciziile oamenilor (spre exemplu, călătoriile, tranzacţiile, cumpărăturile, frecventarea anumitor locaţii, frecventarea anumitor site-uri de internet, comunicarea etc.) să fie: 1) înregistrate electronic şi depozitate într-o bază de date; 2) atribuibile unei persoane anume (prin realizarea acelor acţiuni prin intermediul actului electronic); 3) accesibile celor care controlează sistemul; 4) prelucrate prin algoritmi în profiluri care pot permite predicții comportamentale.

Ca acte de identitate, paşapoartele, cardurile personale de identitate, cardurile de asigurat, sunt principalele instrumente folosite, ce conţin, de obicei, dispozitive RFID tip smart card contactless în care sunt introduse datele obişnuite personale şi cele mai nou cerute, de tip biometric, precum şi semnătura electronică. Ele sunt pe cale să fie implementate în majoritatea ţărilor europene (12 ţări le-au introdus deja, 9 sunt pe cale). Dar sistemul în care ele funcţionează este mai complex, deoarece e nevoie şi de o bază de date naţională (un exemplu este SIUI-ul nostru, baza de date care va cuprinde toate datele de sănătate ale populației României) precum şi baze de date supra-naţionale (cum este celebrul SIS – Schengen) între care există inter-operabilitate (datele pot fi manipulate atât dinspre statele membre către bazele supra-naţionale cât şi de structurile supra-naţionale către statele membre).

Deocamdată, bazele de date puse la dispoziţia structurilor supra-naţionale sunt trecute doar datele personale ale infractorilor sau a celor consideraţi suspecţi de organele poliţieneşti. Ceea ce contează aici este însă sistemul logistic: actul electronic ce conţine date personale şi biometrice (şi, în cazul cardurilor de sănătate, datele referitoare la istoricul sănătăţii persoanei), bazele de date naţionale şi supra-naţionale pe bază de interoperabilitate. Că deocamdată sistemul care face ca datele personale să fie accesibile guvernanţilor le include doar pe ale infractorilor nu poate reprezenta o garanţie – după cum am văzut, patternul de funcţionare al bioputerii este să extindă asupra întregii populaţii civile metodele de control şi supraveghere folosite, anterior, doar pentru infractori şi declasaţi.

Concluzii

  • Actul de identitate reprezintă, de la bun început, o inovaţie recentă prin care s-a îmbunătăţit capacitatea de supraveghere a persoanelor de către stat;
  • Istoria regimurilor comuniste ne arată că aceste acte pot fi folosite şi ca metode de contrângere şi de inginerie socială aplicată populaţiei de către regimuri opresoare;
  • Patternul prin care statul a folosit actul de identitate de-a lungul timpului constă în: extinderea unor tehnici de identificare tot mai sofisticate ale infractorilor la întreaga populaţie civilă;
  • Noile tehnologii (dispozitive tip RFID contactless, internet, baze de date electronice) potenţează nemăsurat de mult capacităţile de supraveghere şi control a populaţiei prin intermediul actelor de identitate devenite acum electronice;
  • În paralel cu introducerea infrastructurii actelor electronice se implementează, pe scară masivă, şi e-guvernarea sau guvernarea electronică, ce presupune transferarea unor funcţii, servicii şi resurse esenţiale ale guvenării societăţii în lumea virtuală;
  • De vreme ce actele electronice sunt proiectate să fie multifuncţionale, ele vor reprezenta cheia de intrare/de acces la serviciile şi resursele esenţiale pentru cetăţean, precum și instrumentul prin care decidenții sistemului vor colecta datele personale ale persoanei;
  • O astfel de eventualitate s-ar traduce succint al doilea principiu fundamental al noilor tehnologii folosite de guvernare: condiţionarea radicală a persoanei de identitatea sa electronică sau „nu eşti on-line, nu exişti!”
  • Prin ”legile big brother”, supravegherea devine ubicuă și intruzivă în gradul cel mai înalt în viața oamenilor obișnuiți, atât în ceea ce privește colectarea datelor și informațiilor personale, cât și în ceea ce privește prelucrarea lor prin algoritmi avansați – și, astfel, cercul se închide;

Guvernarea electronică este un proces, la rându-i, în plină dezvoltare în toată Europa, constând în crearea unor sisteme electronice care să transfere în virtual, în reţele informatice funcţii de bază precum taxele şi impozitele, derularea procedurilor administrative (de pildă, în România cartea de muncă este transformată în registru electronic), verificarea unor dosare, electronizarea  etc.

Legătura dintre actul de identitate electronic şi sistemul de e-guvernare este, după propriile declaraţii ale unor oficiali responsabili de aceste proiecte, faptul că, pe de o parte, primul va deveni cheia de acces către serviciile statale. La rândul lor, aceste servicii statale sunt transferate în sfera virtuală, devenind inaccesibile celor care nu au abilităţi de utilizare a internetului sau acte electronice. Cum spunea un jurnalist, „nu eşti online, nu exişti!” Pe de altă parte, actul de identitate electronic permite statului că colecteze o serie de date personale pe care altfel nu ar fi avut cum să le aibă în gestiune.

Conjuncţia dintre actele de identitate electronice şi sistemele informatice de tip e-guvernare se face în măsura în care acestea sunt proiectate să fie multifuncţionale. Deţinând semnătura electronică, varianta românească a cardului de identitate electronic va putea fi folosit, conform oficialilor, şi pentru efectuarea de plăţi, accesarea contului bancar etc. Varianta grecească a acestui card este, de asemeni, multifuncţională, putând fi folosit, conform declaraţiilor oficiale, pentru efectuarea tranzacţiilor cu statul şi, pe viitor, inclusiv a tranzacţiilor private.

Aşadar, asistăm la o tendinţă tot mai accentuată de creare a unei reţele informatice electronice care să ecraneze total interfaţa dintre cetăţean şi stat, dar care să se și întrepătrundă cu rețelele sociale propriu-zise,  existând posibilitatea ca această reţea să acopere şi relaţiile/tranzacţiile din sfera privată sau civilă. Reţeaua se compune din trei elemente: cheia de intrare (actul electronic), baza de date (unde există depozitate toate informaţiile persoanei şi unde există posibilitatea să fie înregistrate toate acţiunile înregistrate electronic ale acesteia) şi suprastructura informatică care recompune virtual funcţiile, serviciile statale şi private şi, ceea ce este de maximă importanţă, accesul la resurse.

Prin legile intitulate generic ”big brother”, serviciile secrete pot colecta date și informații ce provin din comunicațiile prin telefon și internet sau chiar din simpla folosire a propriului calculator, deseori fără mandat judecătoresc. Prefigurate de operațiunile serviciilor secrete din SUA, făcute posibile în urma legilor ”Patriot Act”, aceste operațiuni fac posibile nu doar înregistrarea punctuală a unor convorbiri verbale sau scrise, ci, printre altele, realizarea unor diagrame ale relațiilor sociale/sferei sociale în care se mișcă oamenii, profiluri comportamentale , geolocalizare. O nouă formă de totalitarism, într-adevăr!

Teza inevitabilitATii Si condiTionarea radicalA

Tot acest proces descris mai sus se desfăşoară, în prezent, în numeroase zone ale globului. Uneori, introducerea actelor electronice are loc în ţări extrem de sărace, ceea ce face să iasă şi mai mult în evidenţă caracterul gratuit şi finalitatea unor astel de „reforme”. Nu cred că este întâmplător nici faptul că în Grecia introducerea cardului cetăţeanului s-a făcut în condiţiile îngenuncherii acestei ţări prin acorduri financiare cu FMI şi UE, invocându-se datoriile publice. În mod similar, în România, deşi intenţiile de a se introduce astfel de acte erau mai vechi, ele au fost puse în practică tot într-un context de condiţionate şi subordonare fără precedent faţă de instituţiile supra-naţionale FMI şi UE.

Promotorii văzuţi ai acestor sisteme informatice de mare complexitate sunt, îndeosebi, administraţia guvernului american şi cea a a Uniunii Europene. Dincolo de binecunoscutele paşapoarte electronice biometrice, rezultat direct al presiunilor americane şi subiect al unui regulament european, există însă o sumedenie de programe bazate pe folosirea datelor biometrice şi a dispozitivelor electronice pentru a condiţiona accesul în locaţii – publice sau private – social şi economic strategice. Cu toate acestea, cineva se poate întreba în ce măsură sunt aceste programe şi presiuni politice atât de periculoase sau dacă nu cumva, atunci când preconizăm extinderea fenomenului supravegherii totale şi asupra populaţiei civile, exagerăm?

Răspunsul la această întrebare poate fi dat referindu-ne la teza inevitabilităţii. O teză din domeniul tehnologic, ea statuează faptul că, odată ce o tehnologie este introdusă în cadrul unei culturi, dezvoltarea acesteia va surveni în mod inevitabil. Sensul tezei nu este un determinism mecanic, deoarece dezvoltarea intervine ca o consecinţă a potenţialului deţinut de tehnologia respectivă şi a faptului că dezvoltarea acesteia trece drept un lucru bun şi de dorit – aşadar, există un imperativ tehnologic al evoluţiei acesteia. Transpunsă în domeniul guvernării, cel care ne interesează, teza are valenţe explicative foarte mari pentru a arăta de ce sistemul informatic tip Schengen nu va rămâne niciodată la nivelul actual, ci se va dezvolta pe coordonatele arătate mai sus: înglobarea în reţeaua sa a întregii populaţii civile, a tuturor tranzacţiilor cetăţenilor, fie publice sau private, şi a tuturor „porţilor de acces” către resursele indispensabile traiului în societate.

De ce se poate întâmpla acest lucru? Conform tezei inevitabilităţii, în primul rând, datorită faptului că, potenţial, sistemul tehnologic o permite, o are deja în sine, rămânând doar să se dezvolte în acest sens. Astfel, sistemul logistic actual, fie el la nivel european (Schengen), fie la nivel naţional (acte electronice, baze de date naţionale, e-guvernare) are înscris în sine posibilitatea de a se extine în mod total asupra societăţii şi asupra tuturor tranzacţiilor din cadrul ei. În al doilea rând, deoarece dezvoltarea, în acest sens, a sistemului logistic electronic de identificare şi control a societăţii trece, prin propagandă, drept un lucru bun şi de dorit, chiar necesar şi urgent pentru combaterea terorismului şi reforma economică sau/şi socială.

Consecinţa directă, care se poate întrezări încă de acum, a punerii la punct a acestui sistem logistic, este condiţionarea radicală a oamenilor în accesul pe care îl vor avea la resursele necesare vieţii în societate. Dacă actul electronic devine cheia de intrare în sistem, atunci cetăţeanul va depinde în mod radical de deţinerea unui astfel de act – ce implică nu doar certificarea identităţii sale, ci şi conexiunea la o bază de date şi posibilitatea de a înregistra electronic tranzacţiile sale – pentru a beneficia de serviciile de bază ale statului: îngrijire medicală, educaţie, venit.

Ce poate însemna acest lucru, altceva decât crearea premiselor slăbirii statutului persoanei în faţa guvernelor, care pot, oricând, exercita şantaj asupra acesteia pentru a accepta necondiţionat diferite ideologii, ordini, conducători? Sigur că acest şantaj, la rigoare, putea fi exercitat şi înainte vreme, aşa cum s-a şi petrecut în istorie. Însă, de această dată, existenta unui sistem logistic care să transparentizeze şi să prindă în pânza de păianjen a reţelei web totalitatea societăţii face ca posibilitatea de sustragere a persoanei faţă de abuz să fie minimă. Într-o astfel de societate nu vor mai exista zone libere, căci toate tranzacţiile sunt supraegheate şi înregistrate, şi oricine vinde şi cumpără o face în văzul electronic al Fratelui Mai Mare.

Concluzii

  • Sistemele logistice de identificare electronică şi de informatizare a administraţiei publice care acum au aplicabilitate încă limitată la anumite domenii se vor dezvolta deoarece au potenţialul să o facă şi acest lucru este văzut/vândut drept panaceul problemelor guvernării;
  • Edificarea unor astfel de sisteme informatice ubicue creează premisele exercitării unui şantaj fără precedent asupra omului: deoarece nu vor mai exista zone libere, neînregistrate electronic.

Si totusi, care e problema teologica?

Am arătat potenţialul totalitar conţinut în patternul bioputerii, pattern potenţat şi mai mult prin guvernarea electronică. Se pune însă întrebarea în ce măsură Biserica ar trebui să fie interesată de aceste probleme. Considerăm că trei sunt motivele principale pentru care Biserica trebuie să se raporteze la aceste fenomen:

  1. problema condiţionării radicale a persoanei umane de sistemul electronic de identificare şi transparentizare
  2. concepţia care stă în spatele acestui program vast de re-creare a guvernării şi societăţii
  3. tendința pe care o prefigurează

Considerăm că Cezarul merge mult prea departe atunci când creează sisteme electronice care transparentizează complet persoana în faţa statului şi îi condiţionează accesul la resurse şi servicii. Departe de a fi în rolul legitim de a pretinde taxe şi de a păzi legea, Cezarul devine totalitar în sensul în care este peste tot şi poate cunoaşte tot. Această pretenţie totalitară, chiar fără a avea deznodământul totalitarismelor violente ale sec. XX, este în sine un hybris şi o trufie luciferică.

Dar, dincolo de acest argument mai general, există încă unul foarte concret. Noile tehnici de supraveghere şi control (acte electronice, date biometrice, sisteme informaţionale statale, baze de date etc.) şi de administrare guvernamentală marchează trecerea la un nou tip de societate, modificând profund relaţiile inter-umane şi relaţiile dintre stat şi cetăţean. Conform sociologilor ce s-au ocupat de acest subiect, schimbarea de paradigmă este la fel de profundă ca cea a birocratizării şi raţionalizării, etapă caracteristică creării statelor naţionale moderne.

Transparentizarea şi condiţionarea electronică sunt, astfel, schimbări atât de profunde încât, în acest stadiu, se poate intui direcţia lor, fără a putea fi posibilă o descriere exhaustivă a consecinţelor punerii lor în practică, până la capăt. Dar faptul că există un fenomen de putere care marchează atât de profund societatea şi care defineşte tipul de om al viitorului este nu doar o problemă sociologică ci, prin însăşi natura sa, o problemă de tip etic. Biserica trebuie să supună judecăţii Cuvântului şi Adevărului aceste transformări prin care trece lumea, altfel se va vedea depăşită de evoluţia vremurilor, lipsind pe credincioşi de posibilitatea de a distinge între bine şi rău.

Ca o consecinţă a aplicării acestui nou tip de guvernare şi administrare a societăţii, vor apărea noi categorii sociale – în conformitate cu actul de identitate luat de persoană. Cine alege un act de identitate electronic se conectează inclusiv la e-guvernare şi la serviciile şi resursele disponibile acolo; cine alege actul de identitate clasic, ne-electronic, nu va avea acces la serviciile şi resursele disponibile doar on-line; cine se va vedea nevoit să trăiască fără act electronic şi nu are nici alternativă va fi inferiorizat social, un fel de cetățean second-hand (iar, în caz extrem, vagabond fără identitate şi drept de existenţă legal).

Dincolo de schimbările sociale stă şi concepţia care, în ultimă instanţă, creează şi legitimează aceste fenomene de putere. Aşa cum am menţionat deja, măsurile de potenţare a supravegherii şi controlului oamenilor sunt justificate prin agitarea marotei „terorismului”. De fapt, mai în adânc, conform acestei doctrine a cetăţii asediate şi a stării perpetue de alarmă, se află un chip deformat al omului: omul care nu mai beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, suspectul din oficiu, homo homini lupus – omul care este lup pentru semenul său, duşman ascuns care trebuie neîncetat supravegheat, domesticit, identificat…

Doctrina care s-a dezvoltat, în occident, pe baza acestei premise a homo homini lupus a fost doctrina Leviathanului: soluţia pentru starea de haos şi perpetuu război pe care îl duc oamenii este crearea unui stat atotputernic care guvernează total asupra supuşilor. Transferată în timpurile noastre, doctrina dezvoltată în Apus încă din sec. XVII, stă la baza edificării Leviathanului electronic şi totalitar.

Or, din perspectivă creştină, chiar dacă societatea nu va fi niciodată echivalentul Împărăţiei Cerurilor (societatea nu este şi nici nu va fi compusă doar din oameni sfinţi) şi nici măcar al Bisericii (deoarece Biserica nu se suprapune decât parţial peste societate), ea nu este văzută ca o stare în mod fatalist ucigaşă şi haotică. Biserica are încredere că oamenii se pot conduce după vocea conştiinţei în stare de libertate; doar atunci când omul îşi refuză starea sa morală e necesară intervenţia statului pentru pedepsirea actelor care transgresează legea. Aşadar, din perspectivă creştină, omul imoral este oprit din acţiunile sale de frica pedepsei şi nu pentru că există un control permanent, silnic, totalitar, al acţiunilor şi trăirii sale.

Alături de această concepţie „pesimistă” asupra naturii şi finalităţii trăirii omului în societate, se află una „optimistă”, la fel de inacceptabilă din perspectivă creşină. Conform acestei viziuni, introducerea noilor mecanisme de guvernare reprezintă o soluţie „miraculoasă” la problemele tot mai presante care apasă omenirea. Aici avem de-a face cu credinţa în progres şi în posibilitatea magică a tehnologiei de a crea o societate perfectă. Utopia tehnologică a societăţii transparentizate este, iarăşi, profund contradictorie cu perspectiva creştină asupra istoriei şi posibilităţilor pe care le are omul de a întemeia societatea perfectă pe pământ.

Faptul că Biserica nu poate fi indiferentă la un astfel de proces o denotă luările de poziție faţă de introducerea buletinelor de identitate electronice biometrice înregistrate în Grecia, Rusia, Serbia, (parțial și în) România.[7] Opozanţii ortodocşi sârbi au generat o dezbatere reală în urma căreia guvernul a renunţat la intenţie, ameninţarea principală fiind indicată a fi crearea unei supravegheri de tip panopticon. În Grecia, accentul a fost pus, îndeosebi, pe cerința ca numărul 666 să nu fie folosit în noile acte; în Rusia s-a atras atenția asupra posibilității restrângerii libertății religioase prin noile mijloace de control; în România, un sinod local a subliniat că, prin actele biometrice, statul tratează cetățenii obișnuiți drept infractori.

În fine, pentru orice creștin cu sensibilitate eshatologică, aceste gigantice cuști digitale prefigurează imperiul totalitar care va exista în timpul istoric al lui antihrist, o lume în care”nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.” (Apoc. 13, 17)

Concluzii

  • Schimbările aduse de noile tehnologii de guvernare totală a lumii se pot descrie prin cele două principii fundamentale: transparentizarea şi condiţionarea electronică a oamenilor;
  • Aceste schimbări au profunde repercusiuni sociale, modificând modul în care oamenii se raportează la ceilalţi, modul în care se defineşte relaţia dintre cetăţean şi stat, etc. Acolo unde există schimbări sociale, există şi probleme etice, căci problema schimbării este una de discernământ şi alegere.
  • Principalele repercusiuni sociale ale introducerii actelor de identitate electronică vor fi crearea unor noi categorii sociale, cei care vor alege actul de identitate clasic fiind, treptat, tot mai marginalizaţi şi excluşi de la serviciile şi resursele disponibile on-line;
  • Concepţiile din spatele acestor schimbări structurale sunt incompatibile cu perspectiva creştină asupra vieţii: pe de o parte, concepţia homo homini lupus care justifica edificarea unui Leviathan totalitar acum up-datat prin noile tehnologii; pe de altă parte, credinţa cvasi-religioasă în posibilitatea creării societăţii perfecte – utopia constructivistă şi umanistă ce a provocat, de altfel, şi precedentele totalitarisme din istoria recentă.
  • Biserica ortodoxă a reflectat deja asupra acestor fenomene, ajungând la concluzia că ele trebuie dezvăluite în adevăratele lor potenţialităţi şi respinse ca fiind incompatibile cu o aşezare creştină a societăţii.
  • Sursa articol : cuvantul-ortodox.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s