Americanizarea profiturilor si ucrainizarea pierderilor

iraq_U.S._reconstruction_money_1086084

Sărmana Ucraină…Acum, în afacerea asta lucrurile sunt clare. Vesticii au făcut prima mutare cu caracter neconvențional, girând debarcarea neconstituțională a lui Ianukovici, și au mizat pe faptul că Putin nu va face a doua mutare, anume intervenția militară în Ucraina, sau că, dacă o va face, îi va fi fatală datorită maidanizării Rusiei. Evident, s-au înșelat. Putin s-a ținut pe poziții, iar rușii nu au dat deloc semne că vor să fie eliberați, asemeni irakienilor, sirienilor, libienilor, ș.a.m.d. de tătucul lor local. Mai ales că avuseseră deja experiențe minunate în anii 90′ cu modelul neoliberal occidental. Deci vesticii au pariat greșit când au făcut prima mutare, și eram sigur că va fi așa.

Problema este că a treia mutare, anume intervenția militară vestică și escaladarea conflictului înspre zona nucleară, nu se poate face. Punct. Decât dacă ești dement. Dar Occidentul rămâne, pe cât de nepăsător față de soarta primitivilor, pe atât de rațional. În plus, la urma urmei, vorbim de sisteme politice democratice, care au la bază, de bine de rău, o cultură democratică (prea puțin prezentă în Rusia), care nu se pot baza pe sprijin popular pentru o asemenea demență, iar Putin a mizat, și a mizat bine, și pe acest fapt. Adică și-a cunoscut și propriul popor, și popoarele conduse de măscăricii euro-atlantici. Și tipul chiar arată, inclusiv în ochii poporului rus, ca „the man for the job”, ca omul potrivit la locul potrivit: agentul KGB care nu clipește. Adică vesticii l-au pus exact în poziția de joc politic în care se simte cel mai bine și în care rușii sunt dispuși să-l susțină. Ideea e că nu poți să tratezi Rusia ca pe Venezuela iar, într-o lume cu armament nuclear, cooperarea este un imperativ de la sine înțeles, nu ai cum să te angajezi în jocuri de sumă zero. Revenind, este clar că, mai devreme sau mai târziu, pe măsură ce se avansează în zona periculoasă, Occidentul cel rațional va da înapoi și că, la rigoare, meciul a fost pierdut din start. Băieții doar au încercat marea cu degetul că, cine știe, poate, poate…numai că n-a fost să fie. Nu știu dacă au fost suficient de tâmpiți încât să creadă într-o victorie facilă dar, chiar și așa, în ultimă instanță își vor mușca limba. Însă problema e că, la fel ca și în cazul Georgiei, factura, incluzând morții și distrugerile economice, nu o plătesc vesticii ci amărâții de ucraineni. Adică vesticii, în special americanii, au jucat, dar de pierdut au pierdut ucrainenii. Asta a fost, de la bun început, partea cea mai scârboasă a acestei povești. Americanii n-au riscat nimic în afacerea asta, nu au avut nimic de pierdut (afară de cele 5 miliarde USD băgate în ONG-urile ucrainene – cum s-ar spune, bani de cerșetori), la fel cum nici ucrainenii n-au avut nimic de câștigat.

Am putea face o analogie cu mecanismul capitalismului financiar. Dacă în primul caz vorbim de privatizarea profiturilor și de socializarea pierderilor, în cel de-al doilea caz vorbim de americanizarea profiturilor și ucrainizarea pierderilor.

http://fortruss.blogspot.ro/2015/02/chronicles-of-collapse-in-kiev-from.html

Probabil că occidentalii, că atât îi duce capul pe ei, au mizat pe un efect de contaminare al maidanului ucrainean dar, cum era de așteptat, rezultatul nu a fost un maidan moscovit ci creșterea popularității lui Putin și dublarea, în doar un an, a ostilității rușilor față de Occident. Întrucât, ce să-i faci, nici un popor, și cu atât mai puțin popoarele cu memorie imperială, nu agreează să fie eliberat – cu ONG-uri cârtiță, manevre ale serviciilor secrete și mișcări de trupe la graniță – de marele hegemon global și marele far călăuzitor al umanității. Nimeni, spunea Robespierre, nu agreează misionarii încălțați în bocanci de armată, nimeni nu agreează uniunile sovietice (indiferent unde își au capitala) și, cu cât modelul democratic este mai asociat cu expansiunea economico-militară cu atât devine mai puțin atractiv, iar asta pentru că devine mai puțin adevărat. Democrația este atractivă ca revoltă împotriva puterii, nu ca aliniere la ordinea globală impusă de Marele Licurici. În ultima variantă, democrația nu poate decât să provoace dezgust și resentiment, ajungându-se la climatul politic în care prosperă personaje precum Vladimir Putin. Ca atare, departe de a contribui la democratizarea Rusiei, occidentalii au amânat-o cu ani buni făcându-i în schimb, lui Putin, un mare serviciu.

„Nu am inregistrat niciodata un resentiment atat de puternic si atat de agresiv fata de Occident in toata istoria cercetarilor noastre”, a declarat directorului Centrului independent Levada, Lev Gudkov, care a efectuat un sondaj in intreaga Rusie, la finele lui ianuarie.

Patru rusi din cinci (81%) spun ca au o opinia proasta sau foarte proasta despre Statele Unite, de aproape doua ori mai multi decat in urma cu un an, potrivit acestui studiu. Circa 42% dintre rusii interogati califica relatiile dintre Moscova si Washington drept „ostile”, fata de doar 4% in urma cu un an.

Atitudinea fata de tarile europene, in general pozitiva, s-a deteriorat puternic, cu 71% opinii negative in prezent, de doua ori mai mult decat in ianuarie 2014″.

infocivic.ro

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s