Saint Valentine – protector al iubirii curate sau al desfrânării?

Aphrpan

Odată cu libertatea obţinută în 1989, societatea noastră a început să importe și multe sărbători. Şi dacă la început acest fenomen era mai lent, acum această manifestare ia amploare pe an ce trece. Una din aceste sărbători este şi Valentine`s Day, adică ziua sfântului Valentin, celebrată la 14 februarie, zi în care cuplurile îşi fac declaraţii de dragoste şi işi fac cadouri. Deşi mai sunt voci care susţin că Valentine`s Day sau Ziua Îndrăgostiţilor nu este o zi specifică ţării noastre, ea totuşi a fost adoptată şi pe meleagurile noastre şi prinde rădăcini tot mai adânci. Tinerii sunt încântaţi că există şi o zi a lor, a îndrăgostiţilor, un prilej de a sărbători împreună cu persoana iubită.

S-ar părea că Valentine`s Day, fiind pusă sub patronatul Sfântului Valentin, este o sărbătoare creştină şi, prin urmare, o putem accepta şi celebra. Calendarul creştin-ortodox ne arată că sunt trei sfinţi ce au purtat numele Valentin şi o Sfântă Muceniţă Valentina.

În viaţa nici unuia dintre Sfinţii Mucenici cu numele Valentin din calendarul ortodox nu se regăsesc câtuşi de puţin elemente ale legendelor puse pe seama acestora. Deși în Sinaxarul catolic la ziua de 13 februarie este comemorat un Sfânt Valentin, totuși Valentine`s Day nu are nimic în comun cu sfântul căruia îi este atribuită. Aceasta este o “sărbătoare” lumească, cu practici şi obiceiuri de origine păgână.

Ce atitudine trebuie să adoptăm faţă de aceste “importuri” din lumea occidentală pe care unii tineri le acceptă fără să discearnă dacă sunt sau nu folositoare ori, dimpotrivă, sunt păgubitoare sufletului?

Ce ne învaţă Biserica?
În fiecare an, în luna februarie, în întreaga lume, sunt oferite în dar, în numele iubirii, lumânări, flori, bomboane şi diferite alte cadouri. Peste tot îşi fac apariţia cadouri sub formă de inimioare, la televizor se difuzează filme de dragoste, la radio ai parte de zile de iubire, în cluburile de noapte se organizează programe distractive pentru tinerii îndrăgostiţi, au loc căsătorii de o zi, dezvoltându-se, astfel, o întreagă industrie de speculare pe sentimentele de iubire.
În cartea sa “Între Freud şi Hristos”, Ieromonahul Savatie (Baştovoi) face o radiografie a Valentine’s Day. Iată un scurt pasaj din acest volum: “Sărbătorile tradiţionale sunt zâmbetul unui popor. E destul să nimereşti la una din ele ca să afli, fără cuvinte, o istorie de secole, uneori de milenii. La noi, la români, una din aceste sărbători a devenit “Saint Valentines”.
Această sărbătoare, fără îndoială, are în ea o putere uluitoare. Deşi românii au aflat de existenţa ei de puţină vreme, iar mulţi încă mai învaţă să-i pronunţe denumirea corect, totuşi ea a devenit foarte populară, stârnind mai multă vervă şi pregătiri decât sărbătorile tradiţionale, cum sunt Crăciunul şi Paştile. Potrivit unor date oferite de către “The Greeting Card Association”, aproximativ un miliard de felicitări sunt trimise anual în întreaga lume în preajma Sf. Valentin, poziţionând această sărbătoare pe locul doi după sărbătoarea Crăciunului.
Oare avem nevoie de o zi specială ca să ne arătăm sentimentele faţă de o persoană dragă nouă? Oare nu-i putem dărui o floare sau în orice zi nu-i putem face un cadou? Doar o iubim permanent, dacă este vorba de o dragoste curată. Dumnezeu ne-a creat dintr-un sentiment puternic, numit iubire. Iubirea sinceră, castă şi puternică, ce uneşte sufletele curate a doi tineri, nu are nevoie nici de o zi specială, nici de bileţele şi nici de cadouri pentru a fi declarată. Această iubire se simte şi se trăieşte. Doar iubirea desfrânată – deci pasageră şi nesinceră – are nevoie de astfel de artificii pentru a supravieţui.
Sfinţii Părinţi sunt împotriva iubirii amestecate cu păcatul desfrânării. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: “Este un fel de a te uita la o femeie, aşa cum se uită cei cu inimă curată. De aceea Hristos n-a oprit uitatul, ci uitatul cu poftă”. Ori, “Ce altceva este Ziua Sf. Valentin decât un îndemn la desfrâu?”, spunea Părintele Arsenie Boca.
Iisus Hristos ne spune: “Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării, păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 18-20).
În final, consider că îndemnul Ieromonahului Savatie (Baştovoi) e unul de mare povaţă. Acesta ne înduplecă, astfel: „Nu trebuie să primim şoaptele demonice ale desfrâului dacă avem măcar o mică simpatie pentru acest Sfânt Valentin, iar dacă ne place mai mult să rămânem în desfrâu, atunci să-l urâm pe acest Sfânt Valentin, să-l urâm cu adevărat, după cum şi el a urât desfrânarea noastră. Desfrâul a început să fie acoperit şi justificat cu numele lui Valentin, mucenicul creştin, iar aceasta-i cu adevărat un lucru demonic.”

Suntem in plina febra a pregatirilor pentru St Valentines, mă sfiesc să-l numesc Sfântul Valentin, pentru că nu văd legătura între viata mucenicului Valentin, mărturisitor al credlntei crestine, si marele kitsch mediatic Valentine’s Day ce se porneste de la începutul lunii februarie. Cred că nici Sfântului, privind din Ceruri, nu-i plac modul eronat în care azi îi sunt percepute viata, atitudinile si chiar modul în care este sărbătorit. Dar cum să întelegi dacă îmbrătisezi, asa, peste noapte, cultul sfintilor fără a citi integral viata unui sfânt măcar, fără a te ruga cu predilectie nici unuia dintre ei? Câti dintre cei foarte entuziasti în aceste zile au văzut măcar coperta Proloagelor sau Acatistierul? De aici ar trebui să întelegem că ceva nu este în regulă cu circul Valentine’s Day. Dar să vedem ce spune în esentă una dintre variantele Vietii Sfântului Valentin.

Se spune că împăratul Claudius al II-lea nu reusea să-si adune oastea pentru că bărbatii refuzau să se înroleze. Credea că motivul era acela că bărbatii romani nu voiau să îsi părăsească sotiile. Din cauza acestui fapt, împăratul a interzis logodnele si nuntile în Roma. Un preot crestin, pe nume Valentin, a intuit imediat că tinerii au primit o ispită greu de purtat; o fi văzut cu sigurantă că interzicându-li-se căsătoria, unii tineri, deznădăjduind, au căzut pradă desfrâului, traiului în concubinaj. El, iubitorul de Hristos si de oameni, stia prea bine cuvântul Sfântului Apostol Pavel ce recomanda celor ce nu pot să se înfrâneze să se căsătorească. Valentin neputând răbda pierderea sufletească a acestora, a cununat în secret perechile ce au apelat la el. Si-o fi zis cu sigurantă: „mai bine îmi pierd eu viata aceasta trecătoare, decât să-si piardă acesti tineri sufletele”. Când împăratul Claudius a aflat că preotul Valentin a nesocotit hotărârea sa, l-a întemnitat pe părinte, care a murit ca martir în închisoare în anul 270 d.Hr., la data de 14 februarie.

După cum se observă, Sfântul a accentuat valoarea Tainei Cununiei. Cu sigurantă că a făcut-o pentru a-i feri de desfrânare, de concubinaj pe cei ce apelaseră la el. Sfântul Valentin L-a mărturisit pe Hristos ca si Sfântul Pavel odinioară care le spunea corintenilor: Fugiti de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârsi omul este în afară de trup. Cine însă se dedă desfrânării păcătuieste în însusi trupul său (I Conrinteni 6,18).

Ne întrebăm ce legătură are Sfântul Valentin cu păgânul Cupidon, fiul bezmetic al zeitei dragostei Venus, cu căsătoriile de o zi (mai bine zis de-o noapte), cu chefurile monstruoase de prin statiunile turistice si concursurile cu premii constând în pachete de prezervative. Garantat, nu-i nici o legătură. De aceea spuneam că Saint Valentine nu-i mucenicul lui Hristos. Mai mult, ne aminteste de zeii greci închipuiti după poftele oamenilor sau de betiile dionisiace.

Spunea părintele Savatie Bastovoi într-un articol pe această temă; „Nu trebuie să primim soaptele demonice ale desfrâului dacă avem măcar o mică simpatie pentru acest Sfânt Valentin, iar dacă ne place mai mult să rămânem în desfrâu, atunci să-l urâm pe acest Sfânt Valentin, să-l urâm cu adevărat, după cum si el a urât desfrânarea noastră”. Desfrâul a început să fie acoperit si justificat cu numele lui Valentin, mucenicul crestin, iar aceasta-i cu adevărat un lucru demonic.

In anul 2002, Vatentine’s Day s-a intersectat cu Anul Caragiale. A fost un bun prilej pentru televiziuni să dubleze justificat circul mediatic.

Curat murdar!

Doamne, pe viitor, păzeste-ne!

Extras din cartea „Hristos si tinerii” de Laurentiu Dumitru

„Valentine’s Day” este asadar o inventie a unei propagande perverse si ne-crestine, o sarbatoare cu caracter sexual si lubric, – importata din America ( acolo s-a schimbat si data, din 13 care e numar „nenorocos” la americani, in cea de 14) si care nu are nimic de-a face cu Crestinismul, fie el Catolic sau Ortodox. Dealtfel, popoarele Catolice nu sarbatoresc in mod traditional nici un fel de „Valentine’s Day”, – iar asta se poate verifica foarte usor si de catre romanul Ortodox, daca intreaba pe maghiarii, sau pe sasii din Ardeal.
Surse:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s