Confruntarea titanilor: propagandă, manipulare, omenirea în pragul unui «război total»

economic-train-wreck

SUA şi Rusia sunt la cuţite, în cea mai gravă criză diplomatică de după Războiul Rece. În timp ce în Ucraina cei doi coloşi se războiesc cu arme letale (în conflictul dintre rebelii din Est, susţinuţi de ruşi, şi noua administraţie de la Kiev, finanţată de americani), generând mii de victime colaterale, lupte grele se duc mai ales pe frontul mass-media. Jurnalişti de prim rang, corupţi şi fideli intereselor serviciilor secrete americane, demonizează Rusia în reportajele lor şi urmăresc să provoace cât mai mult această putere. Pe de altă parte, ruşii dau pe faţă tendinţele de hegemonie ale Americii, fără a pomeni însă şi despre ale lor.

În ultimul timp, atât ruşii cât şi americanii „şi-au arătat muşchii” unii altora, defilând cu rachete nucleare, SUA într-un exerciţiu cu armament nuclear care a avut loc la Marea Neagră, iar Rusia într-un exerciţiu militar de amploare desfăşurat la graniţele Ucrainei. Oficiali din Marea Britanie susţin că Rusia a mers chiar prea departe cu manevrele de intimidare, defilând cu o rachetă nucleară, aflată într-un bombardier care se deplasa în imediata apropiere a spaţiului aerian britanic, şi care ar fi putut distruge flota de submarine nucleare ale peninsulei. Între timp, Statele Unite au impus Rusiei sancţiuni economice severe, însă ruşii le-au râs în nas, avertizându-i pe americani că acestea se vor întoarce împotriva lor ca un bumerang.

8271_1

Nu numai că toate acestea se petrec la doi paşi de România, dar fără să vrea mii de români sunt pe punctul de a fi „luaţi pe sus” şi trimişi la război. Potrivit publicaţiei Zorile Bucovinei, pe 20 ianuarie, în Ucraina a început un nou val de mobilizare militară, vizând 50 000 de bărbaţi, printre care şi aproximativ 2 500 de bucovineni care locuiesc în ţara vecină, şi care au primit sau urmează să primească ordin de mobilizare.

În conflictul din Ucraina au murit până acum (din aprilie 2014) aproximativ 5 000 de oameni, majoritatea civili, de două ori mai mulţi au fost răniţi, iar circa 500 000 sunt refugiaţi.

Marketingul războiului: demonizarea lui Putin

La televiziunile americane, oficiali de top ai Americii şi jurnalişti de renume îmbibă minţile privitorilor cu idei menite să le stârnească stări de teroare şi aversiune faţă de Rusia şi preşedintele Vladimir Putin:

Suntem la câţiva paşi de un război cu Rusia. Se vorbeşte deja despre mobilizarea unor trupe NATO în Polonia, la graniţa cu Ucraina. În acest caz, Putin cu siguranţă va trimite 100.000 de soldaţi în Ucraina. Acum este doar în Crimeea. Criza rachetelor din Cuba face lucrurile şi mai grave, iar pasul următor… haideţi nici măcar să nu discutăm despre asta!

Rusia a mobilizat zeci de mii de soldaţi, cu tancuri şi tot echipamentul militar necesar. Se pregăteşte să invadeze Ucraina.”

Vladimir Putin nu are marşarier. Dacă priviţi cum stau lucrurile din anii ’90 şi până acum, observaţi că niciodată nu a dat înapoi, mereu a făcut doar cum a vrut el. Nu se va opri până ce nu loveşte un zid. Ca sancţiunile să fie eficiente, trebuie să fie la unison, foarte severe, să îl lovească într-adevăr tare.”

Dacă sunt puse în aplicare, aceste sancţiuni ar putea provoca Rusiei pierderi de miliarde de dolari. Angela Merkel este personajul-cheie în această chestiune, pentru că Germania este cel mai mare client al gazului şi petrolului rusesc.”

Rusia este o staţie de benzină, o mascaradă de ţară, a cleptocraţiei şi corupţiei, complet dependentă de gaz.”

Rusia poate transforma întreaga Europă într-un ostatic în criza ucraineană.”

Europa este atât de dependentă de gazul rusesc, încât este terifiată de idea de a susţine sancţiunile impuse de America.”

Politica Rusiei este periculoasă pentru Europa, este absolut devastatoare pentru Ucraina şi cu siguranţă nu este bună nici pentru democraţia, nici pentru libertatea Rusiei, nici pentru Statele Unite.”

Obama caută sprijin internaţional în eforturile sale de a izola Rusia. […] El şi aliaţii săi intenţionează să nu participe la summit-ul G8 care ar urma să aibă loc în Rusia. În schimb, Obama a convocat o întâlnire G7 (excluzând Rusia) unde s-a discutat despre ameninţarea nucleară şi despre sancţiunile impuse de America Rusiei.”

Totul culminează cu declaraţia făcută de chiar preşedintele Americii, Barack Obama, care asociază cuvintele Rusia, îngrijorat şi explozia unei arme nucleare, cuvinte care răsună şi rămân în mintea americanului de rând, într-o afirmaţie care pare că se referă mai degrabă la statele arabe invadate de SUA: „Acţiunile Rusiei sunt o problemă. Totuşi ele nu reprezintă ameninţarea nr. 1 pentru Statele Unite. Sunt cu mult mai îngrijorat când vine vorba de securitatea naţională, de posibilitatea ca o armă nucleară să explodeze în Manhattan. De aceea, în ultimii ani SUA a reuşit să elimine această ameninţare într-o mare măsură.”

Un articol şocant de agresiv a apărut pe 1 februarie 2015, în The Guardian, unul dintre cele mai citite ziare britanice, notoriu în întreaga lume: Putin trebuie să fie oprit. Şi uneori numai armele pot opri armele. „Va veni din nou şi vremea diplomaţiei, dar nu acum: Ucraina are urgent nevoie de susţinere militară şi de contracararea propagandei ruseşti”, se spune în articol. Continuarea este de-a dreptul înspăimântătoare: „Vladimir Putin este Slobodan Milošević al fostei Uniuni Sovietice: la fel de rău, dar cu mult mai mare. În spatele unei cortine de minciuni, el şi-a reînnoit determinarea de a-şi ciopli un para-stat marionetă în estul Ucrainei. […]
Preocupată de Grecia şi de zona euro, Europa permite ca o nouă Bosnia să se petreacă sub ochii ei. Trezeşte-te, Europa! Dacă am învăţat ceva din istorie, Putin trebuie oprit! […] Săptămâna trecută, Europa a rămas unită în a extinde sancţiunile.
Ca şi Milošević, Putin e pregătit să folosească orice instrument are la dispoziţie, fără să stea pe gânduri. În acest război împotriva Vestului a angajat echipament militar masiv, şantaj legat de furnizarea energiei, cyber-atacuri, propagandă făcută prin televiziuni sofisticate, foarte bine finanţate, operaţiuni sub acoperire şi agenţi de influenţă în capitalele europene – şi, da, bombardiere ruseşti zgomotoase deasupra Canalului Mânecii, cu dispozitivele de comunicaţii închise, putând pune în pericol zborurile civile!

Un proverb polonez spune: «Noi jucăm şah cu ei, iar ei ne dau şuturi în fund!»
[…] Pe termen lung, Putin va pierde. Cei care vor avea cel mai mult de pierdut de pe urma nebuniei lui vor fi ruşii, dar nu mai puţin cei din Crimeea şi din estul Ucrainei. Dar un termen lung pentru dictatorii abili, cruzi şi pentru statele bine înarmate, pline de resurse şi vătămate psihologic poate fi cu adevărat lung. Dar până când el cade, şi mai mult sânge şi lacrimi vor curge nestăvilite în râul Doneţk.

Provocarea este să scurtăm această perioadă şi să oprim măcelul.
În Congresul SUA a fost aprobat Ukraine Freedom Support Act (legea pentru susţinerea libertăţii Ucrainei) care alocă fonduri pentru echipament militar pentru Ucraina. Urmează ca preşedintele Obama să decidă când şi ce echipament va fi trimis.

Dar oare această susţinere cu echipament militar nu va hrăni paranoia încercuirii Rusiei? Ba da, dar Putin deja hrăneşte această paranoia, netulburat de faptele reale. Recent, el le-a spus studenţilor din St. Petersburg că armata ucraineană «nu este o armată, este o legiune străină, în acest caz o legiune străină NATO».

Trebuie să contracarăm această propagandă nu cu alte minciuni de-ale noastre, ci cu informaţii pertinente şi cu o varietate scrupulos prezentată de puncte de vedere diferite. Nimeni nu poate face asta mai bine decât BBC. Poate că SUA are cele mai bune drone din lume, şi Germania cele mai bune maşini-unelte, dar Marea Britanie are cel mai bun canal media internaţional.
Fără a compromite independenţa BBC, guvernul britanic ar putea să mai contribuie cu nişte finanţări în plus
.”

Mergând şi mai departe, Putin nu este doar un dictator înfricoşător şi crud, cum a fost portretizat mai sus, ci şi bolnav psihic, potrivit unui studiu realizat de Pentagon încă din 2008, citat de USA Today. Cercetarea, bazată pe analiza comportamentului preşedintelui rus, fără a include teste medicale, conchide că Putin ar suferi de sindromul Asperger, „o tulburare de tip autist care îi afectează toate deciziile”.

Cine este oare în spatele acestor articole şi emisiuni care instigă făţiş la ură împotriva ruşilor şi la un război ce ar putea fi devastator pentru umanitate? De ce ar fi aceasta în interesul celor care chipurile sapă din greu să afle adevărul şi apoi să îl dezvăluie lumii? Ei bine, se pare că fostul „câine de pază al societăţii” s-a transformat deja de multă vreme în portavocea Puterii, înghiţind pe nemestecate tot ce i se dictează şi apoi transmiţând cuminte, obsesiv, publicului larg, ideile cu care ea însăşi a fost îndoctrinată. Şi exact aşa cum unii „respectabili” jurnalişti occidentali strigă cât îi ţin plămânii că Rusia foloseşte presa ca mijloc de propagandă, ei înşişi sunt uneltele, uneori naive, ori şmechere şi corupte, alteori de-a dreptul malefice, ale aparatului de propagandă din propria lor ţară.

Un exemplu elocvent este oferit de jurnalistul Udo Ulfkotte, fost editor al celui mai citit cotidian din Germania, Frankfurter Allgemeine Zeitung, care mărturiseşte că ani de zile a fost plătit de serviciile secrete americane pentru a publica informaţiile dorite de acestea, care erau mai apoi preluate de publicaţii din întreaga lume.

Sunt jurnalist de aproape 25 de ani şi am fost învăţat să mint, să trădez şi să nu spun adevărul publicului. Dar văzând în ultimele luni cum media din Germania şi din America încearcă să provoace război în Europa, să provoace război în Rusia – acesta este un punct de non-retur – mă ridic şi spun că nu este bine ce am făcut în trecut: să manipulez oameni, să fac propagandă împotriva Rusiei. Nu este bine nici ceea ce fac colegii mei şi au făcut şi în trecut, pentru că ei sunt mituiţi să trădeze oamenii, nu numai în Germania, ci în întreaga Europă. […]

Războiul nu vine niciodată de la sine, ci întotdeauna există în spatele lui persoane care împing către război, nu numai politicieni, ci şi jurnalişti. […]

Am fost susţinut de C.I.A., i-am ajutat de mai multe ori. […]

Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi scris un articol pro-rus în Frankfurter Allgemeine. Am scris articole pro-europene, pro-americane. […]

Germania este o colonie a Americii. De exemplu, majoritatea populaţiei nu doreşte să avem arme nucleare în ţară, cu toate acestea avem armele nucleare ale americanilor. […]

Eşti mituit, creierul îţi este spălat prin intermediul acestor persoane [agenţii serviciilor secrete]. E vorba doar de jurnaliştii germani? Nu, cred că este vorba de jurnaliştii britanici în primul rând, şi în special de cei israelieni şi de unii dintre cei francezi, nu atât de mulţi ca şi cei germani, de jurnalişti din Australia, din Noua Zeelandă, din Taiwan, din ţările arabe…

După aceste dezvăluiri,  Udo Ulfkotte a fost acuzat de unii colegi de breaslă că de fapt nu a făcut decât să schimbe ştatul de plată de la CIA la serviciile secrete ruseşti. Totuşi, în interviurile sale şi în cartea pe care a scris-o, el dezvăluie cu lux de amănunte cum articolele sale proveneau uneori în întregime de la serviciile de informaţii americane, încât este greu de crezut că măcar o parte din toate aceste lucruri nu sunt reale.

La polul opus propagandei furibunde din Vest, revista Forbes oferă o analiză mai echilibrată a situaţiei din Rusia, într-un articol apărut la începutul lunii februarie: De ce Rusia lui Putin este cea mai mare ameninţare pentru America în anul 2015.
Autorul explică: „Aşa cum a observat şi Wall Street Journal, sancţiunile provoacă uneori exact răspunsul opus faţă de ceea ce speră politicienii. În cazul Rusiei, aceasta ar putea însemna o ameninţare la supravieţuirea Americii. […]

Acţiunile Rusiei în Ucraina par pentru mulţi vestici un caz evident de agresiune. Nu şi pentru Vladimir Putin şi cercul lui de consilieri din Moscova, şi nici pentru majoritatea ruşilor. Cercul de apropiaţi ai lui Putin este format din ofiţeri ai serviciilor secrete, iar ei consideră revoluţia din Ucraina o lovitură de stat susţinută de America pentru a slăbi influenţa Rusiei. […]

Rusia şi America controlează peste 90% dintre armele nucleare ale întregii lumi. Totuşi, Moscova e cu mult mai dependentă de arsenalul nuclear pentru securitate, pentru că nu îşi permite să ţină pasul cu investiţiile în tehnologia de război făcute de americani. Prin urmare, doctrina militară rusă afirmă că s-ar putea folosi arme nucleare pentru a contracara atacuri convenţionale din partea Vestului. Mulţi ruşi cred că atacurile asupra ţării lor sunt cu adevărat posibile, şi că ar putea fi necesar ca armamentul nuclear – care consistă în principal din rachete – să fie lansat rapid pentru a fi salvaţi de un eventual atac iminent.  

Mare parte din popularitatea lui Putin în Rusia vine din revenirea impresionantă a economiei post-sovietice, sub supravegherea lui. De când a devenit preşedinte, în 2001, produsul intern brut al ţării a crescut de şase ori, amplificând cu mult mărimea şi afluenţa clasei de mijloc în Rusia. Dar creşterea s-a bazat în mare parte pe exportul de gaz şi petrol către ţările vecine, într-o perioadă când preţul energiei atinsese cote record. Acum, preţul petrolului a scăzut, în aceeaşi perioadă în care sancţiunile economice încep să usture. Rubla şi-a pierdut aproape jumătate din valoare în faţa dolarului anul trecut, iar economia a intrat la apă. Putin pune pe seama sancţiunilor 25-30% din actualele probleme economice. Mulţi vestici cred că o recesiune prelungită ar slăbi susţinerea de care se bucură Putin, dar pentru că el poate arăta vinovatul în exterior, dificultăţile economice ar putea dimpotrivă să îi întărească poziţia şi să accelereze tendinţa către o conducere autoritară. […]

Preşedinta Rezervei Federale, Janet Yellen, susţine că pericolul ca necazurile Rusiei să se răsfrângă şi asupra Americii este redus, dar aceasta pentru că ea gândeşte în termeni economici. Într-un sens mai larg, America este potenţial într-un mare pericol, pentru că Putin şi consilierii lui cred cu adevărat că sunt ţintele unui complot vestic de a le şubrezi ţara. Cea mai mare îngrijorare este că o nouă mişcare a Rusiei de-a lungul graniţelor sale ar putea degenera într-o criză, iar Moscova ar putea crede că şi-ar putea îmbunătăţi situaţia tactică ameninţând cu folosirea armelor nucleare în apropiere, iar apoi criza ar escalada. În acest punct, politicienii americani ar trebui să înfrunte realitatea că (1) nu vor să se războiască cu Rusia pentru a proteja zone precum Ucraina şi (2) că nu deţin niciun mod de apărare reală a pământului american împotriva unui atac nuclear de proporţii. Cu alte cuvinte, singurul motiv pentru care Washington-ul pare că este stăpân pe situaţie este pentru că presupune că liderii de la Moscova vor acţiona «raţional».

Astăzi, convingerea Washington-ului este că dacă nimeni nu exprimă cu voce tare aceste temeri, nu e cazul să îşi facă griji în legătură cu ele. Extact aşa o lume paşnică s-a trezit în Primul Război Mondial în urmă cu un secol – neadmiţând cel mai sumbru potenţial al unei crize în Europa de Est – şi orbirea conducătorilor de atunci explică majoritatea lucrurilor care au mers rău mai târziu în secolul al XX-lea. Dacă vrem să evităm riscul de a retrăi acea lecţie a multor generaţii, atunci politicienii din SUA trebuie să facă ceva mai mult decât să aştepte pr şi simplu ca Putin să cedeze. Acea zi nu va veni niciodată. Mai degrabă, Washington-ul ar trebui să depună eforturi mai mari pentru a detensiona situaţia, inclusiv privind cu mai multe atenţie la evenimentele istorice care au determinat Moscova să invadeze Crimeea. Pe termen lung, Washington-ul trebuie să îşi depăşească aversiunea periculoasă şi să construiască un sistem de apărare real împotriva armelor nucleare, pentru că este doar o chestiune de timp până ce un dictator va striga bluf-ul Americii”.

Cealaltă faţă a monedei

Câtuşi de puţin galant faţă de o doamnă, Putin a făcut o glumă sordidă, cu un puternic substrat de ameninţare, la o întâlnire pe care a avut-o cu Angela Merkel: „Sunt multe glume pe această temă: indiferent ce faci în noaptea nunţii, tot sfârşeşti prin a fi f***

Dincolo de lipsa de rafinament a preşedintelui rus, cu adevărat îngrijorătoare sunt tendinţele sale expansioniste.

În 2005, Putin declara: „Mai presus de toate, ar trebui să încuviinţăm că prăbuşirea Uniunii Sovietice a fost un dezastru geopolitic major al acestui secol. Iar pentru naţiunea rusă, a devenit o adevărată dramă. Zeci de milioane dintre concetăţenii şi compatrioţii noştri s-au trezit în afara teritoriului rusesc. Mai mult, epidemia dezintegrării a infectat-o pe Rusia însăşi.”

Se pare că planul lui Putin de a reface cât mai mult din Uniunea Sovietică nu este doar un vis. Ideologul Aleksandr Dugin, consilier al preşedintelui Dumei de Stat şi unul dintre apropiaţii lui Vladimir Putin, ar dori crearea unui „imperiu eurasiatic” condus de Rusia, care să cuprindă şi România, Ungaria, Serbia, Slovacia şi Austria.

Dugin a declarat că „Este necesar un imperiu eurasiatic care să contracareze influenţa Occidentului nihilist. Într-o lume globalizată, este necesar să fie apărate identităţile culturale ale indivizilor, reduşi până acum la fluxuri migratorii”.

Uniunea Economică Eurasiatică (UEE) a fost deja constituită printr-un tratat intrat în vigoare la 1 ianuarie 2015. Organizaţia include Rusia, Armenia, Belarus şi Kazakhstan, iar Kârgâzstan urmează să adere în luna mai a acestui an.

Ce se petrece acum:

America

Statele Unite sunt pregătite să înceapă războiul, potrivit lui Brian Becker, coordonator naţional al Coaliţiei ANSWER (Act Now to Stop War and End Racism – Acţionaţi acum pentru a stopa războiul şi a opri rasismul – coaliţie formată din multe organizaţii pentru drepturile civile din SUA, care a organizat unele dintre cele mai ample demonstraţii, de sute de mii de oameni, din America).

Becker atrage atenţia asupra Rezoluţiei 758, aprobată de Camera Reprezentanţilor (camera inferioară a Congresului S.U.A): „Este o declaraţie, o luare de poziţie, ceva de rutină pentru Camera Reprezentanţilor – îşi expune punctul de vedere fără a fi nevoită să îşi asume responsabilităţile implementării acestuia. Este o declaraţie, nu o politică. Dar trebuie privită în contextul a ceea ce se petrece acum în Washington, unde este deja în discuţii în Senat Russian Agression Prevention Act (Legea pentru prevenirea agresiunii Rusiei), care poate duce şi la alte legi. Conţinutul Rezoluţiei 758 este plin de agresivitate, numind Rusia agresor şi susţinând că SUA trebuie să răspundă. Dacă această rezoluţie va fi implementată, îi oferă preşedintelui autorizaţia de a declanşa războiul împotriva Rusiei şi dreptul de a submina guvernul rus promovând o media şi grupuri de opoziţie în Rusia. În esenţă, este o rezoluţie care promovează o schimbare de regim. Privind la ce s-a petrecut în ultimii 20 de ani în Casa Reprezentanţilor şi în Senat, observăm că în Irak, în Libia, în Siria astfel de rezoluţii au fost precursorii politicii adoptate mai apoi. Democratizarea este doar praf în ochi, e un slogan, nu are o viziune reală, SUA nu aduce democraţia nicăieri! De fapt, puţin le pasă Statelor Unite de forma de guvernământ din orice altă parte a lumii! Le interesează doar dacă acele state sunt fie aliate, fie marionete, fie prieteni apropiaţi, fie dacă sunt dispuse să facă jocurile SUA, jocurile Imperiului.”

Franţa

Preşedintele francez Francois Hollande crede că e necesară o soluţie diplomatică pentru soluţionarea acestei crize. El a afirmat că Franţa „vrea să evite războiul” şi că „nu este în favoarea aderării Ucrainei la Alianţa Nord-Atlantică”. Hollande a precizat: „O spun pentru ruşii care se îngrijorează în continuare”.

În urma crimelor de la Charlie Hebdo, nu e de mirare că Franţa a ales să întoarcă spatele Americii, după ce au început să apară ipoteze plauzibile că de fapt C.I.A. ar fi orchestrat aceste atentate. Mai mult, ipoteza e completată de o teorie cutremurătoare.

La începutul lunii decembrie, Francois Hollande a avut o întâlnire de urgenţă cu preşedintele rus Vladimir Putin. Şeful statului francez se afla în vizită în Kazakhstan, iar la întoarcerea spre Paris, avionul său a aterizat la Moscova, pentru o întâlnire urgentă şi neprogramată cu Putin, care s-a desfăşurat chiar în aeroport, pentru foarte scurt timp. Oficial, cei doi au discutat despre criza din Ucraina. Este însă greu de crezut că preşedintele Franţei ar fi cerut o scurtă întrevedere de urgenţă cu Putin, într-un aeroport, pentru a discuta acest subiect. Se pare că întâlnirea s-a desfăşurat în secret, într-o cameră securizată în care nu funcţiona niciun echipament electronic.
Sunt mult mai plauzibile informaţii cutremurătoare, neoficiale, care ar fi provenit de la serviciile secrete ruse şi care au dispărut de pe internet la scurt timp după publicare. Se pare că „preşedintele francez, vizibil afectat, a început să detalieze cum serviciile secrete din ţara sa au descoperit un complot pus la cale de regimul Obama, de a înscena un atac terorist de proporţii şi de a învinui apoi Rusia pentru acesta. Hollande şi-a exprimat apoi neliniştea că Rusia ar fi nevoită după aceea să riposteze împotriva SUA, dar şi-a exprimat teama că Franţa ar putea fi catastrofal afectată de un astfel de conflict şi a afirmat că prin această întâlnire doreşte să se asigure că această confruntare nu va avea loc.”
O lună mai târziu au avut loc atacurile de la Charlie Hebdo. La uriaşul marş de solidaritate care a urmat, Barack Obama nu a fost prezent.

Germania

Germania este şi ea prinsă între ciocan şi nicovală. Ameninţată de Putin, cu interesele economice afectate de sancţiunile impuse Rusiei, Germania susţine cu stoicism politica Statelor Unite. Potrivit Reuters, Merkel şi Obama „au convenit asupra necesităţii de la face Rusia să răspundă pentru acţiunile sale”. Secretarul Trezoreriei SUA a declarat că semnează o înţelegere pentru un împrumut de 2 miliarde de dolari pentru Kiev. Obama şi Merkel au vorbit însă despre necesitatea de a oferi Ucrainei „un pachet robust de suport financiar” pentru a stabiliza această ţară. Conform agenţiei de ştiri, e posibil ca la summitul UE din 12 februarie 2015 să se decidă aplicarea unor noi sancţiuni asupra Rusiei.

Ungaria

Prim ministrul Ungariei, Viktor Orban, a declarat că pune pe primul loc interesele Ungariei, chiar dacă este parte din alianţe precum Uniunea Europeană şi NATO. „Nu putem menţine preţuri scăzute la utilităţi fără o înţelegere semnată cu ruşii” a mai declarat el, specificând că urmează să se întâlnească cu Putin pentru a renegocia înţelegerea referitoare la furnizarea gazului, care expiră în 2015.

România

Într-un mesaj difuzat de Administraţia Prezidenţială, preşedintele României, Klaus Iohannis, s-a declarat ferm de partea Statelor Unite, la sfârşitul lunii ianuarie, când, în urma bombardamentului din oraşul-port Mariupol, atribuit de Kiev rebelilor pro-ruşi, au murit cel puţin 30 de civili, iar alţi peste 100 au fost răniţi.

Mă alătur reprezentanţilor Uniunii Europene şi ai Statelor Unite ale Americii în a considera atacurile asupra populaţiei civile din Mariupol, Ucraina, drept criminale. Responsabilitatea aparţine nu doar separatiştilor ucraineni, ci şi Federaţiei Ruse care participă la înarmarea rebelilor şi nu îşi foloseşte influenţa pentru a detensiona conflictul. […] România condamnă încălcarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei şi va continua să contribuie la materializarea aspiraţiilor sale europene şi euroatlantice. […] În acest context, se justifică menţinerea sancţiunilor împotriva Federaţiei Ruse, iar în lipsa participării sale credibile la găsirea unei soluţii politice care să evite pierderi de vieţi omeneşti, trebuie luată în considerare intensificarea lor”, conchide mesajul preşedintelui român.

Rusia şi Ucraina

În presa pro-rusă, ucrainenii care luptă împotriva separatiştilor din Est sunt numiţi neo-nazişti. Se afirmă că nenorocirea de la Mariupol a fost provocată chiar de armata ucraineană, care a ţintit greşit şi în loc să nimerească obiectivul rebelilor pro-ruşi, a lovit în plin civili nevinovaţi. Mai mult, în relatările care descriu evenimentele din punctul de vedere al ruşilor se arată că rebelii sunt bine antrenaţi, că atacă numai ţinte militare, că protejează civilii, că îi tratează cu omenie pe ostatici şi îi eliberează în schimbul propriilor soldaţi capturaţi de cealaltă parte şi îi îngroapă creştineşte pe cei morţi, indiferent că sunt de-ai lor sau inamici. Soldaţii ucraineni sunt însă portretizaţi ca măcelari care trag la discreţie în militari şi în civili deopotrivă, care trimit hoţi şi criminali la schimburile de ostatici în loc să trimită soldaţi capturaţi şi care incinerează trupurile celor ucişi în loc să le înmormânteze.

Mai multe publicaţii din Rusia afirmă că oficiali americani de prim rang ar fi recunoscut că au „susţinut visul european al Ucrainei cu 5 miliarde de dolari până acum”.

Cu toate acestea, pro-ruşii cred că sunt pe punctul de a câştiga războiul civil, în ciuda susţinerii masive a oponenţilor. Ei se tem însă că, datorită dorinţei disperate a SUA de a atrage Rusia într-un război de proporţii, americanii pot declanşa oricând o operaţiune de tip „steag fals” şi să arunce vina pe Putin.

Ruşii au fost deja învinovăţiţi că ar fi doborât avionul de linie malaezian cu aproape 300 de persoane la bord, deşi în investigaţiile declanşate apoi nu s-au găsit dovezi în acest sens. Potrivit unor informaţii apărute în Komsomolskaya Pravda, aeronava s-ar fi aflat „în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit” şi ar fi fost doborâtă de un pilot ucrainean care l-ar fi confundat cu un avion inamic.

Ucraina este prinsă între interesele americane şi cele ruse, cu tineri eroi convinşi că luptă pentru o cauză dreaptă sau soldaţi înspăimântaţi, luaţi cu japca la război, şi mii de familii îndoliate, sute de mii de oameni care trăiesc în teroare conştienţi că ar putea fi ucişi în orice clipă, şi pierderi de miliarde de euro.

Şi poporul rus are serios de suferit în urma crizei din Ucraina. Exporturile Rusiei au fost serios diminuate în urma sancţiunilor internaţionale, iar Putin a reacţionat restricţionând pentru o perioadă de un an importurile de carne, brânzeturi, fructe şi legume din Australia, Canada, Uniunea Europeană, Statele Unite şi Norvegia. Până acum, o treime din totalul acestor produse provenea din import.

Soluţii de ultimă oră

Preşedintele Franţei, Francois Hollande şi cancelarul Germaniei, Angela Merkel au decis să facă tot ce pot pentru a soluţiona criza pe cale diplomatică înainte de aplicarea unor noi sancţiuni Rusiei, şi mai ales înainte ca America să înceapă să trimită în mod oficial armament Ucrainei, ceea ce ar putea degenera într-un „război total”, după cum a afirmat Hollande într-o declaraţie de presă. Ieri, 5 februarie 2015, cei doi şefi de stat s-au întâlnit cu preşedintele Ucrainei Petro Poroşenko, urmând ca astăzi să aibă o întrevedere cu Vladimir Putin.

Elita Globala   se intalnesc la Munchen pentru a cere Guvernarea Mondiala

De pe site-ul Epoch Time Romania aflam mai multe:

Cancelarul german Angela Merkel se află pe lista celor 20 de şefi de stat şi guvern invitaţi la conferinţă, alături de 60 de miniştri de externe şi ai apărării, incluzându-i aici pe secretarul de stat american John Kerry.

Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko şi vicepreşedintele american Joe Biden se vor alătura de asemenea celei de-a 51-a ediţii a CSM, o conferinţă lansată în punctul culminant al Războiului Rece şi care este aşteptată să se concentreze cu predilecţie pe noul impas Est-Vest asupra Ucrainei.

La 17 februarie 1949, James P. Warburg, fiul bancherului Paul Warburg, fondator al Federalistilor unei lumi unite, declara:

“…marea problema a timpului nostru nu este daca putem crea o lume unitara, ci daca aceasta lume poate fi creata prin mijloace pasnice. Vom avea un guvern mondial indiferent ca vrem sau nu. Problema este doar daca acest guvern va fi instaurat prin consens sau prin cucerire.”

1954. Printul Bernhardt, sotul reginei Iuliana a Olandei – exista o lunga lista a capetelor incoronate din Europa slujind francmasoneriei – regii nordici marsaluind in front cu toata pompa, deci printul creeaza Bilderbergerii sau asociatia cetatenilor planetari in care se inscriu rapid politicieni ca Dean Achenson, Christian Herter, Dean Rusk, Robert McNamara, George Ball, Henry Kissinger, Gerald Ford. Multi din Bilderbergeri sunt evrei, iar contributia lui Kissinger la politica externa a S.U.A. ca expresie a intereselor iudeocratiei este bine cunoscuta.

Sursa

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s