Illuminati – Triumful Perfidiei

hqdefault

În prima noapte de miercuri din mai 1776, trei bărbaţi erau adunaţi în casa unui tânăr profesor de drept, Adam Weishaupt, în orăşelul Ingoldstadt din Bavaria. Aceştia au hotărât înfiinţarea unui ordin secret pentru subminarea sistemului social, ordin care la început a fost denumit ca ”Orden der Perfektibilisten” (Ordinul Perfectibiliștilor). Weishaupt lucrase la planurile pentru acest ordin încă din anul 1970.
Dintre cei trei musafiri, doi erau studenții lui Weishaupt: prințul Anton von Massenhausen, cel care ajutase la elaborarea regulilor ordinului, și Franz Xaver Zwack care, avea să fie înregistrat ca membru al ordinului la data de 22 februarie 1778.
În ceea ce-l privește pe cel de-al treilea bărbat, care mai târziu va opera sub pseudonimul Tiberius, nu se știe mai nimic. Istoricul Nesta Webster (mai exact Julian Stern) a afirmat că, contele francez Honore Gabriel Riqueti de Mirabeau, un membru al Lojei masonice olandeze, s-a numărat de asemenea printre membrii fondatori ai ordinului.
Toți membrii au folosit pseudonime în activitățile lor. Weishaupt s-a denumit el însuși, Spartacus; Massenhausen a devenit Ajax iar Zwack, Cato. Personajul istoric, Porcius Cato, fiind acela care ceruse distrugerea totală a orașului Cartagina. Mirabeau era numit, Arcesilas, însă în anul 1786, el și-a luat un nume nou, Leonidas (Nester H. Webster, ”Secret Societies and Subversive Movements”, Londra, 1924, pg. 205).
Mirabeau era un faimos orator francez care, se înglodase în datorii imense. Știind asta, Weishaupt a intrat în legătură cu Mirabeau, prin intermediul unui anumit bancher evreu. Mirabeau a fost șantajat să se alăture Illuminati. (Nikolai Dobrolyubov, ”Secret Societies in the Twentieth Century”, St. Petersburg, 1996, pg. 23)
Apoi, orașelor care erau importante pentru Illuminati, aceștia le-au dat nume antice, astfel:
– Ingoldstadt a devenit Efes, Munchen – Athena, Bavaria – Ahaia, Vienna – Roma, Landshut – Delfi, Austria – Egipt ș.a.m.d.
Datorită documentelor confiscate de la aceștia, s-a putut afla că, Illuminati foloseau calendarul persan în care luna Octombrie este numită Meharmeh, Noiembrie – Abemneh, Decembrie – Adarmeh, Ianuarie – Dimeh etc…
Avocatul Franz Zwack și-a obținut doctoratul după care, a devenit consilier al contelui din Salm, în Landshut, locul în care au fost aduse și depozitate arhivele Illuminati.
Nu la mult timp după aceea, în anul 1779, ordinul a fost redenumit, ”Ordinul Iluminaților.” Primul cuvânt de ordine a fost; ”Illuminati trebuie să controleze lumea.” Dar mai întâi, Weishaupt dorea unificarea Germaniei. În anul 1779, Spartacus (Weishaupt) i-a trimis o scrisoare lui Marius *Jakob Anton von Hertel) și lui Cato (Zwack) și le-a sugerat o schimbare de nume a ordinului.
Ei intenționau să se numească, ”Ordinul Albinelor”, dar până la urmă, numele de Illuminati a fost păstrat, (”Einigen Originalschriften des Illuminaten – ordens”/ Scrierile originale adunate de la Ordinul Illuminati, Munchen, 1787, pg. 320)
Illuminati avea să devină o puternică și despotică organizație, în Bavaria. Printre membrii săi se numărau: baronul von Thomas Bassus, marchizul Constantin Constanzo, baronul Mengenhoffen, Friedrich Munter și alți oameni influenți.
Ordinul a fost fondat după aproximativ aceleași principii ca ale ordinului iezuit.

Adam Weishaupt a lucrat 5 ani să dezvolte un sistem care să corespundă viziunii lui. Ordinul a fost împărțit în trei clase (pe când ordinul iezuit are patru.) Prima clasă era pentru novici și pentru cei mai puțin iluminați (Minerva); a doua clasă, pentru francmasoni (inclusiv pentru cavalerii scoțieni); și a treia clasă, Clasa Misterului (sau tainei), era compusă din preoți, regenți, magicieni și un rege (pe când iezuiții au un general).

Scopul lor era de a impune Novus Ordum Seclorum – adică. Noua Ordine Mondială.
II. BACKGROUND-ul IDEOLOGIC al ILLUMINATI
În anul 1492, maronii spanioli (evrei botezați catolic dar care păstrau în secret credința lor talmudică) au fondat organizația Alumbrado (care se traduce prin ”Illuminati”); o organizație similară acesteia a fost înființată în Franța, la anul 1623, ”Guerienti” care și-a schimbat numele, în 1722, în Illuminati.

Autoritățile spaniole ale vremii au încercat să stopeze mișcarea Allumbrado, încă de la începutul anului 1527 când Ignatius de Loyola avea să fie arestat pentru activitățile sale cu acest ordin. Loyola (Inigo Lopez de Regalde), evreu la origine, s-a născut în anul 1490. În anul 1534 el a fondat propriul său ordin, Iezuiții, pentru care a făcut și un împrumut. Papa a luat cunoștință despre ordinul iezuit abia la data de 5 aprilie 1540.

Benjamin Disraeli, autor și prim ministru al Marii Britanii în anul 1868 și apoi în perioada 1874-76, evreu la rându-i, scria în cartea sa, ”Coningsby” (Londra, 1844) că, primii iezuiții au fost evrei. În acest ordin nou, toți membrii se aflau sub supravegherea directă a lui Loyola.
Cardinaul iezuit Roberto Bellarmino (1542-1621), alt evreu, a fost acela care a ordonat ca filozoful Filippo Giordano Bruno să fie ars pe rug, la data de 17 februarie 1600.
În anul 1771, Weishaupt, care pe atunci avea 23 de ani, l-a întâlnit pe un anume Kolmer, un evreu danez cabalist care tocmai se întorcea dintr-o călătorie din Egipt. Kolmer l-a inițiat pe Weishaupt în secretele magiei lui Osiris, în Kabbalah și în organizația Allumbrado.
Nesta Webster afirmă că el l-a întâlnit pe cabalist în Italia, ca Altotas, maestrul lui Cagliostro. Cunoștințele de ocultism ale lui Kolmer au făcut o puternică impresie asupra lui Weishaupt care, mai târziu, a ales piramida egipteană ca simbol al puterii Illuminati, utilizând probabil o ilustrație din cartea, ”Pyramidography” (1646) scrisă de Jean Greaver, profesor de astronomie la Oxford.
Un an mai devreme (1770), Weishaupt primise un post de lector la catedra de drept canonic de la Universitatea din Ingoldstadt. Mai târziu el și-a luat și doctoratul, și în anul 1773, la vârsta de 25 de ani, el devenea profesor la aceeași universitate. Pentru o scurtă perioadă de timp, el a deținut chiar șefia catedrei. În anul 1800, universitatea s-a mutat la Landshut și de acolo la Munchen, în anul 1826. Nu a fost nicio conincidență în faptul că, ordinul Illuminati a fost fondat pe data de 1 Mai.
Printre cabaliștii evrei, această dată – 1 Mai – , 15 (1.5), simbolizează numărul sacru al lui Yahweh, și așa a devenit sărbătoarea lor ocultă. Potrivit lui Johann Wolfgand von Goethe, ziua de 1 Mai – zi care urmează Nopții Walpurgiilor – este ziua în care sunt sărbătorite forțele mistice ale întunericului.
În vremea aceea, un tânăr evreu pe nume Mayer Amschel (n. 23 feb. 1744) era instruit pentru a deveni rabin. Amschel locuia cu părinții săi într-un ghetto din Frankfurt am Main.
Mai târziu, el și-a luat numele de Rothschild, Mayer Amschel Rothschild a fost acela care l-a convins pe Weishaupt să adopte doctrina Cabbalei Frankiste, iar mai apoi a finanțat Illuminati.
Rothschild i-a dat lui Weishaupt sarcina de a reînființa mișcarea vechiului ordin Allumbrado, pentru cabaliștii evrei. Cabbala Teoretică îmbrățișează doar învățăturile secrete despre Dumnezeu și natură. Dar Cabbala Practică (precum Frankismul) încearcă să afecteze elementele materiale. Ea implică folosirea de amulete și numere magice și la fel de bine, invocarea spiritelor rele. Atât Talmudul (Bavli) cât și Midrash, conțin informații cabbalistice (”Ancient Oriental and Jewish Secret Doctrines”, Leipzig, 1805).
Jakob Frank (1726 – 1791) a fost cel mai înspăimântător fenomen din istoria evreiască, potrivit profesorului de iudaică, Gershom G. Sholem. Acțiunile sale au fost total imorale.
Rabbi Marvin S. Antelman arată în cartea sa, ”To Eliminate the Opiate” (New York, 1974) că, a existat o conexiune clară între Frankism și Iluminismul lui Weishaupt. Scopul frankiștilor era de a lucra în secret pentru stabilirea supremației evreiești asupra întregului pământ. Profesorul Scholem a probat documentat că, ei au obținut o putere politică extinsă.

Jakob Frank (pe numele său real Leibowicz) s-a născut în anul 1726, în Galiția, Polonia. El s-a convertit oficial la catolicism dar asta nu a fost decât un camuflaj. Jakob Frank a fost închis în anul 1760 pentru că, continua să predea Cabbala (Zohar) și pentru practicarea ritualurilor secrete evreiești.

În anul 1773, rușii au atacat regiunea din Polonia în care Frank era ținut prizonier. El a fost eliberat și s-a mutat în Offenbach (aproape de Frankfurt am Main) în Germania unde, el a început să ducă o viață de lux și destrăbălare.
Dorințele lui erau rele, iar personalitatea sa una nefastă. Această informație vine de la profesorul Gershom G. Sholem, în cărțile: ”Cabbala” (New York and Scarborough, 1974); Sabbatai Zevi (New Jersey, 1973) și ”The Messianic Idea in Judaism” (New York, 1971).
Jakob Frank a rezumat doctrina sa în cartea lui, ”The Words of the Lord”. El a făcut aserțiunea că, Dumnezeu nu era același cu acela care li s-a revelat israeliților (pe vremea lui Moise). El credea că, Dumnezeu era rău. Frank s-a proclamat el însuși ca adevăratul Messia. El a jurat să nu spună adevărul, să respingă orice lege morală și a declarat că, singura cale către o nouă societate era distrugerea totală a civilizației prezentului. A ucide, a viola, incestul și a bea sânge uman erau văzute ca perfect acceptabile, ele fiind și ritualuri necesare.
Frank a fost unul dintre acei evrei refractari care s-au închinat demonilor. Evreii extremiști au intra în legătură cu un demon numit, Sammael (C.M. Ekbohrn, ”100.000 frammande ord”/100.000 de Cuvinte Străine, Stockholm, 1936, pg. 1173).
Joseph Johann Adam Weishaupt s-a născut la data de 6 februarie 1748 în Ingoldstadt, lângă Dunăre, în Bavaria, într-o familie de evrei asimilați (Ponget de Saint Andres, ”Les auteurs caches de la revolution francaise”, pg. 16). Tatăl lui era profesor la Universitatea din Ingoldstadt (”The Trail of the Serpent”, Hawtorne, 1936, p. 68).
El a fost educat într-o mănăstire iezuită și a studiat dreptul, literatura și filozofia ateistă. În anul 1773, la vârsta de 25 de ani, Weishaupt a părăsit ordinul iezuit. Se prea poate ca asta să se fi datorat faptului că el dezvoltase propria sa ideologie, dar o consecință secundară a fost și dizolvarea ordinului iezuit în anul 1773 de către Papa Clement XIV. Ordinul iezuit din Franța, Spania, Portugalia, Neapole și Austria a fost dizolvat.
Câțiva ani mai târziu, ordinul lui Weishaupt ”Perfectibiliștii”, a început sî lucreze împotriva bisericii romano-catolice. Atsfel, în anul 1814, ordinul iezuit a fost reînființat și prin noi inflitrații a devenit mult mai puternic decât fusese înainte. În anul 1775, profesorul Weishaupt devenea membru al Lojei ”Theodor zum guten Rat”, un ordin francmasonic select.
Mai târziu, Weishaupt avea să folosească avanpostul său din Munchen pentru a-i permite ordinului său, Illuminati, să se infiltreze în toate celelalte loje masonice, timp în care el a obținut o mare influență asupra lojei prin marele maestru al acesteia, profesorul Franz Benedict (Xaver von Baader) care s-a alăturat Illuminati.
Baronul Adolf von Knigger (n. 16 oct 1752, Breden-beck,  – d. 6 mai 1776, Bremen) a fost colaboratorul cel mai apropiat al lui Adam Weishaupr care l-a ajutat pe acesta să câștige influență în diferite organizații masonice. (Pet Brooks, ”The return of the Puritans”, North Carolina, 1976, pg. 68-69). În 1777 el a primit cel mai înalt grad al cavalerilor templieri (Knight of Cyprus) în Hanau. La vârsta de 27 de ani, Knigge s-a alăturat Illuminati, în Frankfurt 1780, sub numele de Philo (Philo, personajul istoric, fusese un cărturar evreu.)
Illuminati a început să lucreze mult mai activ după acceptarea în rândurile sale a lui Adolf von Knigge. Baronul von Knigge a scris de asemenea cartea, ”Concerning Association with People”. El a adunat laolaltă mulți oameni puternici.
Răspândirea organizației Illuminati în întreaga Germanie s-a datorat mai cu seamă lui Philo. Pentru a câștiga controlul asupra persoanelor care dețineau funcții înalte, au fost folosite deopotrivă favorurile financiare și favorurile de natură sexuală.
În timp, Illuminati va câștiga controlul asupra fiecărui ordin masonic din lume. Finanțatori importanți precum, Speyer, Schuster, Stern și alții, s-au alăturat organizației. Evreii aveau să câștige astfel o poziție foarte puternică. Baza lor de operațiuni era în Frankfurt am Main.
În Hamburg, o puternică familie de evrei cabaliști, se ridica tot mai mult. Numele lor era Warburg; și aceștia s-au alăturat la rându-le în această conspirație pentru supremația mondială.
Iezuiții îl învățaseră foarte multe lucruri pe Weishaupt, nu doar morala lor îndoielnică.
El i-a încurajat pe colaboratorii săi cei mai apropiați să folosească minciuna ca un instrument și să evite de a oferi publicului explicații privind adevăratele lor scopuri. Liderii Illuminati au înțeles prin asta că, oponenții lor cei mai periculoși și alții care ar fi putut să le trădeze secretele ordinului, au trebuit să fie otrăviți (Gerald B. Winrod, ”Adam Weishaupt – a Human Devil.”)
Weishaupt a lăsat-o gravidă pe sora soției sale și neplătindu-i cele 50 de mărci necesare pentru o operație ilegală – avortul – el a încercat, fără succes, să-i inducă acesteia un avort prin folosirea de droguri. Astfel că, la 30 ianuarie 1784, se năștea fiul său ilegitim…
Mai târziu, Wieshaupt s-a îmbogățit brusc! În anul 1777, Illuminati au început să coopereze cu toate lojile masonice (în special cu Marele Orient), pentru a se infiltra în rândurile acestora. Ducele de Brunswick, mare maestru al Germaniei, spunea în 1794 că, toate lojele masonice erau deja controlate de Illuminati. Când Weishaupt a devenit membru al Marelui Orient, loja a fost susținută financiar de Mayer Amschel Rothschild (1743 – 1812), potrivit istoricului Nesta Webster.
Bernard Lazar, un binecunoscut autor evreu, scria în cartea sa, ”L”Anti-semitisme” din 1984, că toți cei din jurul lui Weishaupt erau în exclusivitate cabaliști. Din documentele confiscate rezultă că din 39 de membri Illuminati care dețineau poziții de conducere, 17 erau evrei (adică 40%). Cel mai mare procent al evreilor să regăsea în nivelurile cele mai înalte ale ordinului.
Chiar și faptul că, sediul central al Illuminati din Ingoldstadt a devenit mai târziu sinagogă, este simbolic pentru această conspirație. Lazar a declarat că, toți acești evrei deveniseră agenți ai revoluției datorită ”sufletelor lor revoluționare.” Dintre acești evrei, 4 figuri au fost importante în leader-shipul Illuminati: Hartwig (Naphtali Herz) Wessely, Mosses Mendelssohn, bancherul Daniel von Itzig (1723-1799) și afaceristul David Fridelander (La Vieille France, 31 martie, 1921).
Toți inițiații depuseseră un jurământ ”al eternei tăceri și loialități și totale supuneri față de Ordin.” Fiecare membru promitea următoarele:
” Mă angajez să consider că ceea ce este cel mai bine pentru ordin este propriul meu bine. Eu sunt gata sa servesc Ordinul cu viața mea, onoarea și sângele meu… prietenii și dușmanii Ordinului vor fi de asemenea prietenii și dușmanii mei…” Iar la sfârșit, fiecare membru era avertizat cu următoarele cuvinte:
”Dacă vei trăda și vei comite sperjur, atunci să știi că frații tăi își vor ridica mâinile împotriva ta. Să nu speri că vei putea fugi sau să găsești vreun loc unde să te ascunzi. Oriunde vei fi, 26 de condamnări și mânia fraților tăi se vor abate asupra ta ca un torent și te vor chinui până în cele mai mici măruntaie.”
Cei mai mulți membrii erau determinați să creadă că, de la nivelul lor de jos, ei vor atinge misterele mai înalte, odată cu înaintarea lor în grad. Doar câțiva membrii ai ordinului erau informați despre adevăratul scop al Ordinului.
CODEX-ul Illuminati era prezentat în termeni masonici și prescria minciuna, trădarea, violența și tortura pentru atingerea scopurilor sale. Mulți dintre membrii săi erau convinși că lucrează pentru mai-binele omenirii. Ei nu s-au întrebat niciodată asupra adevăratului scop al lui Weishaupt, acela de stabilire a Novus Ordum Seclorum, un program global pentru dominarea lumii.
Prinții protestanți și guvernatorii din Germania erau favorabili planului oficial al lui Weishaupt de distrugere a bisericii catolice și prin urmare au devenit membrii ai Ordinului. Prin oamenii aceștia, Weishaupt a câștigat controlul asupra ordinelor masonice, în care el și alți acoliți evrei ai săi fuseseră inițiați în anul 1777. Pentru a-i împiedica pe guvernatori să înțeleagă care erau adevăratele scopuri Illuminati, el a împiedicat contactul lor cu gradele înalte ale ordinului.
La un an de la înființarea sa, ordinul se răspândise rapid în Bavaria de sud.
Mai târziu, acesta a câștigat un avanpost în Frankfurt am Main, Eichstadt și în alte orașe potrivit ”Vagledning for frimurare” (Călăuzirea pentru Francmasoni”, Stockholm, 1906, p.166.
În mod oficial, Illuminati se presupunea că răspândește virtute și înțelepciune, pentru a înlătura prostia și stupiditatea. Ei doreau să facă mari descoperiri în toate domeniile științei. Illuminati urmau să fie cultivați printre nobili, oameni eminenți, potrivit ”Călăuzirii pentru francmasoni.”
În timp, următorii bărbați s-au alăturat Illuminati:
– Librarul și scriitorul Christoph Friedrich Nicolai (1733-1811), al cărui alias a devenit, Lucian;
– Ducele Ernst von Gotha;
– Heinrich Pestalozzi, al cărui sistem pedagogic a început să-l aplice în Rusia sovietică, Nadezhda Krupskaya, soția lui Lenin;
– Ducele Karl August;
– Baronul Herbert von Dalberg;
– Baronul Thomas Franz Maria von Bassus ( al cărui alias a devenit Hannibal, la 13 dec. 1778);
– Autorul, folcloristul și filozoful Johan Gottfried Herder (1744-1793) al cărui pseudonim era Amelius;
– Ferdinand de Brunswick;
– Profesorul Semmer din Ingoldstadt;
– Filozoful Franz Baader din Munchen etc. …
Adam Weishaupt a început să lucreze în special cu liderul masonic evreu Moses Mendelssohn (1729 – 1786); Mendelssohn a devenit, așa cum se spune, ghidul invizibil al lui Weishaupt. Oficial, Mendellssohn era cunoscut de evrei ca un scriitor sărac, și care devenise unul dintre principalii filozofi promotori ai ”Erei Iluminării” în Germania. El însuși s-a numit filozof și personalitate culturală. În mod oficial, scopul lui Mendelssohn era de a ”moderniza” iudaismul, așa încât publicul i-ar putea accepta pe evrei care renunțând aparent la Talmud, urmau să fie ”asimilați” de cultura occidentală.
Mirabeau, un Illuminati, a scris în anul 1787 o carte despre ”reformele” politice ale lui Moses Mendelssohn, pentru a răspândi cu și mai mult fanatism miturile legate de acesta.
El a condus Illuminati din Berlin.

Primele dezvăluiri.
Din anul 1781 rezistența împotriva mișcării lui Weishaupt a început să sporească. Primul atac oficial împotriva Illuminati s-a produs în anul 1783. Un candidat respins, librarul și publicistul Johan Baptist Strobl din Munchen a fost primul care a tras semnalul de alarmă. Weishaupt a răspuns imediat, spunând că bărbatul era un calomniator neinformat, grosolan în maniere și vorbire.

Dar au urmat și alții după Strobl: profesorii Westenrieder și Danzer au avertizat cu privire la adevărata activitate a Illuminati, conform ”Vagledning for frimurare” (Ghidare pentru francmasoni), Stockholm, 1906, p. 166. Ducesa Maria Anna și profesorul Joseph Utzschneider de la Academia Militară din Munchen (care părăsise Illuminati în 1783) au ieșit de asemenea în public, avertizând despre activitatea reală a Illuminati.

În anul 1784, Ordinul număra deja 3000 de membrii, răspândiți în Franța, Belgia, Olanda, Danemarka, Suedia, Polonia, Ungaria și Italia; iar asta nepunându-i la socoteală pe cei câțiva membrii care părăsiseră ordinul:
– Zaupser și profesorii Grunberg, Renenr și Cosandey din Munchen, la 1 iulie 1784. Chiar și von Knigge a renunțat la toate responsabilitățile sale în cadrul ordinului după un conflict cy Weishaupt. mai târziu, deși el a acceptat în totalitate noul plan de reforme al lui ”Philo” (Von Knigge), Weishaupt tot a mai dorit să facă unele adăugiri pe ici, pe colo. Mai târziu, Philo s-a reîntors în ordin.
Compania lui Strobl a început publicarea câtorva schițe polemice inspirate de Illuminati. Este suficient să menționăm, ”Babo, Gemalde aus dem menschlichen Leben” (Babo, Impresii asupra Vieții Omenești).
Aceste publicații au avut efectul dorit. Dar când ducele Charles Philipp Theodore (1724-1799), un bărbat conservator și patriot, a preluat puterea în Bavaria, el a emis o interdicție privind societățile secrete, pe data de 22 iunie 1784. Illuminati și francmasonii și-au închis lojile.
Francmasonii au căutat să se apere în public. Illuminati chiar s-au oferit să pună la dispoziție toate documentele lor și ei înșiși să aibă parte de un proces public: dar nimic nu i-a ajutat.
La 11 februarie 1785, Weishaupt a fost declarat indezirabil interzicându-i-se să mai locuiască în Ingoldstadt și Munchen. În același timp, Universitatea a fost informată că, Weishaupt va fi arestat. La 16 februarie, el a fugit clandestin și a fost ascuns, într-un subsol, de fratele său Illuminati, Joseph Martin, un fabricant de lacăte.  Câteva zile mai târziu el a fugit din Ingoldstadt la Nuremberg, îmbrăcat în straiele unui meșteșugar.
El a rămas în Nuremberg pentru puțină vreme și apoi a călătorit către orașul liber, Regensburg unde el a continuat activitățile sale subversive… Dar atunci, s-a întâmplat ceva – o lovitură a sorții, care avea să pună poliția pe urmele Illuminati (Countess Sofia Toll, ”The Brothers of the Night”, Moscova 2000, p. 291)
În timpul anchetei, tot mai multe și mai multe evidențe împotriva Illuminati aveau să iasă la iveală, dar ei și-au continuat activitatea în ciuda interdicției impuse lor. Prin urmare, la 2 martie 1785, a fost emis un decret prin care toate activele Illuminati erau confiscate.
La 20 iulie 1785, curierul Illuminati, Jakob Lanz (care lucra ca preot) a fost lovit de un fulger în Regensburg și a murit. Jakob Lanz lucra împreună cu Weishaupt. El intenționa să ajungă la Berlin și în Silezia, pentru a primi ultimele instrucțiuni. Dar fulgerul l-a oprit, curmându-i viața. El avea cusute în roba sa preoțească o listă cu membrii Illuminati și documente compromițătoare. Weishaupt habar nu avea despre asta, și astfel a devenit victima propriei sale conspirații. (Countess Sofia Toll, ”The Brothers of the Night”, Moscova, 2000, p.291)
Poliția locală a mai găsit și alte documente compromițătoare în locuința lui Lanz, inclusiv instrucțiuni detaliate pentru revoluția franceză. Unele dintre acele documente îi erau adresate marelui maestru al Lojei Marelui Orient din Paris. Totul a intrat în posesia guvernului din Bavaria și, la 4 august 1785, a fost emis încă un decret de interzicere a societăților secrete. La 31 august a fost emis un ordin de arestare pe numele lui Weishaupt. În Bavaria a fost pus chiar și un preț pe capul său.
Weishaupt a fugit atunci la Gotha, unde Ernst, membru Illuminati și mare duce de Saxa-Gotha, îl putea proteja.
Acesta i-a dat lui Weishaupt titlul de consilier privat. Weishaupt a rămas în Gotha pentru tot restul vieții sale. El a murit la 18 noiembrie 1830. Muzeul German din Nuremberg păstrează și azi bustul acestuia.
Poliția a început să caute și alți membrii ai Ordinului. Illuminati făcuseră demersuri pentru a se inflitra în importante posturi din societate. Din acest motiv, investigația poliției mergea foarte încet. Descinderea la casa lui Zwack, pentru care exista o legătură directă cu documentele Illuminati găsite în casa lui Lanz, a fost făcută abia la un an și două luni mai târziu, după ce Lanz fusese lovit de fulger, adică pe 11 și respectiv 12 octombrie 1786.
În acele zile, poliția a făcut căutări în casa dr. Franz Xaver Zwack (Cato) din Landshut, acolo unde Illuminati își păstrau documentele lor cele mai importante. În anul următor a venit rândul perchezițiilor și pentru baronul Bassus (Hannibal) la castelul Sandersdorf, unde poliția a confiscat mai multe documente privind conspirația Illuminati împotriva întregii omeniri. În aceste documente, pe care eu le-am studiat cu atenție în vara anului 1986, la arhivele din Ingoldstadt, erau cuprinse planuri pentru o revoluție globală, aceste hârtii dovedind că această operațiune distructivă urma să fie îndeplinită de societățile secrete.
Câțiva oameni importanți din Ingoldstadt și Bavaria și-au pierdut funcțiile lor, unii au fost chiar închiși sau expulzați din țară – dar unii dintre cei implicați, erau atât de puternici încât ei au fost cruțați de pedeapsă.
Francmasonii au crezut atunci că, n-au avut parte de un proces corect, deoarece nu li s-a permis apărarea.
În toamna lui 1786, electorul Karl Theodor le-a cerut Illuminati să-și înceteze activitățile lor. Aceștia n-au făcut-o însă.
În anul 1786, aveau să fie publicate două cărți remarcabile despre Illuminati:
– ”Drei merkwurdige Aussagen” (în care profesorii Grunberg, Cosandey și Renner au depus mărturie și ”Grosse Absichten des Ordens der Illuminaten” (Marile Obisective ale Ordinului Illuminati) conținând mărturia profesorului Joseph Utzschneider.
După o anchetă lentă, electorul a ordonat ca cele două cărți care conțineau documente secrete confiscate, să fie tipărite sub titlurile: ”Einige Originalschriften des Illuminaten-Ordens” și ”Nachtrag von Weitern Originalschriften” (adică, ”Documentele originale ale Ordinului Illuminati” și ”Supliment de documente privind viitorul”)
Aceste cărți au fost trimise guvernelor din Paris, Londra și St. Petersburg dar nu au fost luate în seamă, decât când a fost prea târziu. Johan Baptist Strobl a tipărit de asemenea o nouă colecție de documente privitoare la Illuminati în 1787. Potrivit ”Guidance for Freemasons”, Weishaupt, von Knigge, Bode și alți ”prea distinși iluminați” erau niște minți nobile, oneste și bine intenționate care aspirau la bunăstare și dreptate.
Unele personalități trufașe ale culturii s-au lăsat ele însele prostite de propaganda calificată a Illuminati. Adam Weishaupt, un propagandist abil, scrisese deja cărțile ”Das Verbesserte System der Illuminaten” (Apologie pentru Illuminati, 1786), ”Spartacus und Philo” în 1794 și altele…
Când Illuminati au fost interziși la 4 august 1785, Zwack a fugit în Augsburg și de acolo la Weslar. După moartea electorului, Zwack s-a reîntors în Bavaria unde și-a recâștigat funcția de angajat public. Von Knigge a călătorit la Bremen, unde a murit ca ofițer britanic (sic!) pe 6 mai 1796. Alți câțiva membrii au fost demiși din posturile lor publice. Toate aceste date au fost furnizate de ,marele maestru al Illuminati, Leopold Engel.

Sursa:
Under the Sign of the Scorpion: The Rise and Fall of the Soviet Empire
cap. 2 – The Illuminati: Triumph of Treachery; pg. 20  
de Jüri Lina

Chiar și marele poet Johann Wolfgang von Goethe a devenit francmason în anul 1780 și s-a alăturat Illuminati spre finele anilor 1780. Aliasul său era Abaris. (”Geschichte des Illuminaten-Ordens”, Leopold Engel, Berlin, 1906, pg. 355-356). Dar în cele din urmă, el a fost capabil să înțeleagă înșelătoria Illuminati. Astfel, iluminatul Goethe îi scria unui alt membru, Bode, în 22 iunie 1784 următoarele:
”Crede-mă când îți spun că, morala lumii noastre este subminată de rețele, tuneluri și canale subterane la fel cum un mare oraș este străbătut, de obicei, fără ca cineva să se gândească vreodată la conexiunile lor. Pentru mine, ca și pentru orice iluminat, este limpede de unde iese fumul, care câteodată vine dintr-o crăpătură sau, ce înseamnă unele voci mai stranii care se aud câteodată…”

Uciderea lui Schiller și a lui Mozart

Marele poet și scriitor de piese de teatru Friedrich von Schiller s-a mutat în Manheim, la data de 27 iulie 1783.

În iunie 1784, Christian Gottfried Korner (1756 – 1831), un important membru Illuminati, i-a trimis lui Schiller o scrisoare în care îi sugera să se alăture Illuminati. Korner vedea prin asta stingerea tuturor datoriilor lui Schiller, urmată de alăturarea în ordin a poetului.

Trebuie spus că, un iluminat era legat prin CODEX-ul ordinului, astfel:
”Eu voi întreprinde o acțiune doar dacă Ordinul mi-o va cere, fie că eu voi fi de acord sau nu, chiar și dacă asta presupune ceva într-adevăr rău. Prin urmare, chiar dacă acea faptă care pare rea, va înceta să mai pară nepotrivită atunci când se va vedea că, în final, ea a servit pentru binecuvântatul interes al întregului.”

Acest citat provine din documentele ordinului care au fost confiscate de poliție în descinderea de la castelul baronului Bassus din Sandersdorf, și publicate mai târziu, în culegerea intitulată ”Nachtrag von Weitern Originalschriften”, la Munchen, în 1787.

Doi dezertori ai ordinului – profesorii Cosandey și Renner – au confirmat în aprilie 1785 că, un principiu iluministic era acela potrivit căruia ”Scopul scuză mijloacele.”

Abia mai târziu, Schiller a putut să înțeleagă înșelătoria. Înșelătoria și șantajul erau modalități prin care Ordinul își atingea obiectivele sale. Weishaupt i-a sfătuit pe cei mai apropiați tovarăși ai săi din Illuminati astfel:
”Dedicați-vă cu trup și suflet artei înșelătoriei, artei deghizării, de a purta diferite măști, de a-i spiona pe alții și de a le percepe gândurile lor cele mai intime.” Pentru a se asigura că, secretele ordinului nu vor răsufla, Weishaupt a creat corpuri de poliție secretă în interiorul ordinului, pe care el le-a numit ”frații inflitrați.”

Aceștia lucrau în același mod în care aveau să lucreze mai târziu serviciul bolșevic CHEKA și succesorii acestuia: prin denunțuri, provocare, șantaj și terorism,
”Frații inflitrați” au acționat cu deplină putere în timpul regimului de teroare care a fost numit, ”Marea Revoluție Franceză”, și care a fost, în mare parte, opera agenților Illuminati. După Revoluția Franceză, Johan Wolfgand Goethe i-a împărtășit lui Eckermann dezacordul său și detestarea sa față de revoluție.

El spunea că toate schimbările bruște produse prin violență îi repugnau deoarece acestea erau împotriva ordinii naturale a lucrurilor. (”Gothe”, de Karl Victor, Stockholm, 1953, p. 100).

În mod firesc, Friedrich von Schiller nu l-a putut suspecta pe tânărul doctor Heinrich Voss că era unul dintre ”frații infilitrați” care îl supraveghea, și care-i raporta lui Weishaupt tot ceea ce auzea și vedea la Schiller. Schiller, Pestalozzi și alți câțiva Illuminati din Germania au primit cetățenia franceză, ca ”străini proeminenți” în anul 1792. Schiller a aflat despre această onoare din ziarul Moniteur.

După ce a cunoscut natura diabolică a Illuminati, Schiller a decis să scrie o piesă de teatru, ”Demetrius”, al cărui titlu a devenit ”Baia de sânge din Moscova”. Această piesă urma să dezvăluie unele dintre atrocitățile comise în spatele scenei, de către cei de la putere.

Heinrich Voss i-a raportat asta lui Weishaupt care dorea să oprească această piesă cu orice preț. Din fericire,pentru Illuminati, Schiller a murit după o grea suferință, în ziua de 9 mai 1805 la orele 6 dimineața. Herman Ahlwardt a afirmat în cartea sa, ”Mehr Licht” (Mai multă lumină), 1925, pg. 60-69, că Schiller a fost ucis de Illuminati.

Un colectiv de experți germani și străini (inclusiv Sten Forshufvud din Gothenburg și profesorul Hamilton Smith din Glasgow) a găsit arsenic în părul lui Schiller, Lucrarea lui Schiller nu a fost niciodată terminată; iar în loc de asta el a sfârșit într-o groapă comună, pentru săraci și vagabonzi. (Henning Fikentscher, „The Latest Developments in Research of Schiller’s Mortal Remains”)

La 5 decembrie 1784, francmasonii i-au cerut genialului compozitor Wolfgang Amadeus Mozart să devină francmason. El s-a alăturat lojei ”Zur wahren Eintracht” (Către adevărata concordie.)
Aceasta era o lojă dublă. În curând, Mozart avea să primească cel mai înalt grad. Mozart a scris numeroase compoziții pentru ceremoniile masonice. Cei mai importanți francmasoni din Vienna erau în același timp și membri Illuminati. În anul 1783, 36 dintre toți cei 83 de frați masoni ai lojei ”Zur wahren Eintracht” erau și membri Illuminati. De asemenea, mulți erau și conspiratori în loja Caritatea.

Puternicul prieten al lui Mozart, baronul Gotfired von Swieten era un Illuminati. De asemenea, prietenul său apropiat, contele August von Hatzfeld era un Illuminati. În necrologul său ptr Hatzfeld, din 1787, liderul local al Illuminati, Christian Gottlob Neefe l-a lăudat în Magazin der Musik. Neefe fusese profesorul lui Beethoven. Din acest motiv și Beethoven a devenit francmason și a câștigat legături strânse cu Illuminati, inclusiv cu Gemmingen, care îl ajutase pe Mozart în Manheim și-l recrutase ca membru al organizației ”Pentru Caritate.”

Mozart a fost impresionat de intențiile oficiale ale Illuminati. În afară de asta însă, el nu mai cunoștea niciun alt detaliu.

Mozart n-a avut nicio idee despre adevăratul scop al influenților săi prieteni. Nu există informații clare dacă, Mozart ar fi putut ști că prietenii săi erau membri ai subversivului grup Illuminati, deoarece ei dezvăluiau lucrul acesta doar acelora pe care doreau să-i recruteze.

Adam Weishaupt învăța că, ”Unora dintre acești francmasoni, noi le vom revela mai mult decât trebuie să știe un francmason… Toți aceia care nu prezintă interes pentru lucrare, vor rămâne membrii ai lojei masonice fără a cunoaște nimic în plus despre sistemul adițional.” (”Einige Originalschriften des Illuminaten-ordens”, Munchen, 1787, p.300)

În decembrie 1785, activitățile Illuminati în Vienna au fost interzise.

Illuminati au fost forțați să părăsească lojile lor. În ciuda interdicției, ei au continuat să acționeze ca francmasoni obișnuiți. Ei au mers la loja ”The Crowned Hope” (Speranța Încoronată). Apoi, Illuminati Ignaz von Born, Joseph von Sonnefells și Otto von Gemingen au fondat o nouă lojă, ”Adevărul”, al cărei mare maestru a devenit Born. Illuminati credeau că ei predică adevărul ultim.

La 14 ianuarie 1786, Mozart s-a alăturat noii loje ”Speranța Încoronată”. Dar el nu a fost prezent nici la ceremonia de deschidere după cum, nici mai târziu, el avea să participe doar arareori la întrunirile lor. În timpul acestei perioade, Mozart a mai compus foarte rar muzică masonică.

Mozart aparținea unei societăți dominate de Illuminati. De abia în ultimul an al vieții sale, 1791, dacă a mai compus piese noi pentru francmasoni. Această muzică conține coduri și dispoziții secrete. Mozart își dorea să aibă prieteni adevărați. Acesta a fost motivul pentru care el a devenit francmason. Toți prietenii săi au fost francmasoni. Și întrucât era o persoană foarte sociabilă, Mozart nu se simțea bine singur și de aceea avea nevoie de prieteni cu care să se asocieze.

S-a observat că Mozart, în timpul apartenenței sale la lojile masonice, reușea cu ușurință să acceadă, făcându-și un nume în Europa, în timp ce frații francmasoni de grad înalt l-au susținut. Aproape jumătate dintre membrii ”Pentru Adevărat Concordie” erau aristocrați care îl ajutau pe Mozart: de exemplu Esterhazy. Cei care-l publicau pe Mozart erau de asemenea francmasoni – Pasquale Artaria, Cristophe Torricella și Franz Anton Hoffmeister.

Mozart a putut întotdeauna să se bazeze pe ospitalitatea frăției francmasonice și în timpul călătoriilor sale peste hotare el primea sprijin economic și găzduire gratuită. În timpul călătoriilor sale din 1787 – 1791, fancmasonii din Praga și din alte locuri l-au ajutat pe Mozart în diferite moduri. Există documente scrise care probează acst lucru. Prietenii săi francmasoni au jucat un rol crucial în susținerea financiară a lui Mozart: Lichnowsky, Franz Hofdemel și Michael Puchberg s-au numărat printre cei mai importanți finanțatori ai săi.

Mozart, la rândul său, i-a ajutat pe alți francmasoni contractând împrumuturi pentru ei. În decembrie 1787, Mozart a fost numit compozitor al Casei Imperiale. Aceasta i-a oferit mijloacele pentru cea mai mare operă. Illuminati deveniseră stat în stat. În ciuda tuturor interdicțiilor, ei își continuau activitățile subversive împotriva societății. La acea vreme, oamenii duceau lipsă de experiență și de resurse pentru a se putea proteja împotriva francmasoneriei care, lucra sub influența Illuminati.

Ca un exemplu, de la polul opus, compozitorul austriac Franz Schubert care nu a fost francmason, a murit sărac și neapreciat la justa lui valoare.

Fiind un om inteligent, Mozart a ajuns ca într-un final să vadă răul Illuminati, în ciuda faptului că acest ordin părea a fi un înger de lumină. El intenționa să protejeze societatea prin fondarea unei societăți secrete împreună cu câțiva dintre prietenii săi, Die Grotte (Caverna). Mozart era conștient de riscul de moarte la care se expusese. Astfel, în aprilie 1787 el i-a trimis o scrisoare tatălui său în care spunea că, moartea era prietenul cel mai apropiat al omului și că, el nu mai putea adormi niciodată liniștit fără a fi încercat de gândul că a doua zi nu se va mai trezi (Maynard Solomon, ”Mozart”, Stockholm, 1995.)

El dorea să expună vrăjitoria și conspirația francmasonilor în public. Pentru realizarea acestui scop el intenționa să folosească opera sa, ”Die Zauberflote” (Flautul Fermecat), în care personajul Sarastro era prototipul marelui maestru al francmasonilor, Ignaz von Born. Mozart avea o memorie perfectă. Odată ce auzea o melodie el o putea reda mai târziu fără a face vreo  greșeală. ”Flautul Fermecat” (1791) conținea multe revelații despre secretele francmasoneriei,
El a folosit piramida Illuminati, ochiul atot-văzător, templul și alte simboluri secrete. Aceste metafore aveau să fie înlăturate mai târziu. Mozart a folosit de asemenea înțelesuri muzicale ca expresii, prin contrastul dintre temele tragice și lirice, dintre eleganță și folclor, detalii fantastice și atmosfera solidă, a orchestrei. Opera sa a avut premiera în toamna lui 1791.

Illuminati nu l-au putut ierta pe Mozart pentru asta. ”Requiem”ul îl viza chiar pe el, în mod anonim, pentru celebrarea proprei sale morți. El plătise deja în avans: obiect al urii francmasonilor, Mozart a fost ucis prin otrăvire lentă…

Herman Ahlwardt a afirmat în cartea sa, ”Mehr Licht” (Mai multă lumină) că Mozart a fost ucis. El a murit pe 5 decembrie 1791, exact la 7 ani după inițierea sa în loja masonică. Mai târziu, Salieri a fost făcut țap ispășitor. Herman Wagener în lucrarea sa ”Staats und Gesellschaftslexikon” (vol 18, 1865) a confirmat că Mozart a fost otrăvit.

În anii 1990, câiva doctroi au încercat să susțină că Mozart ar fi murit datorită unei afecțiuni. (Dagens Nyheter, 19 sept 1990). Dar dacă Mozart ar fi murit din cauze naturale, atunci francmasonii nu i-ar mai fi luat trupul pentru împiedicarea autopsiei și nu l-ar fi pus după aceea într-o groapă comună pentru săraci peste care au turnat apoi var nestins.

Dacă Mozart ar fi rămas credincios masonilor el ar fi fost înmormântat cu mari onoruri. Iar ipocriții săi prieteni masoni ar fi vărsat lacrimi amare, de crocodil. Dacă opera sa ”Flautul Fermecat” ar fi fost acceptată de francmasoni, liderii acestora nu l-ar mai fi trimis pe Johann Emanuel Schikaneder, autorul libretului operei, la un azil de nebuni unde el a și murit în 1812.

În Austria, francmasoneria a fost interzisă la mijlocul anilor 1790. Societatea a reușit să-i țină departe ca mișcare subversivă până la anul 1918 când, francmasonii din Austria au venit la putere cu ajutorul falsei doctrine socialiste.

Francmasonii continuă și în ziua de astăzi să întineze și să deprecize memoria lui Mozart – de exemplu, filmul lui Milos Forman, ”Amadeus”.

Inflitrarea Illuminati

Illuminati se mișcau liberi printre multele societăți secrete ale vremii, încercând să folosească ideologia liberală a francmasoneriei ca o momeală pentru aceia care nu aveau cunoștință despre scopurile sale adevărate.

”Toți Illuminati sunt francmasoni dar nici pe departe ca toți francmasonii să fie Illuminati.” au declarat profesorii Cosandey și Renner din Munchen, în mărturia lor din aprilie 1785.

Numai unei minorități i se permite să ajungă la cele mai înalte grade ale misterului.

Doar puținic cunoșteau adevăratele intenții ale ordinului. Cosandey și Renner, împreună cu alți câțiva martori, au arătat că, ”se vorbea în mod constant despre scop”, fără a se da vreo explicație în legătură cu acel scop. Cei din gradele inferioare (”idioții utili”) trebuiau doar să asculte, fără a înțelege însă de ce.

Planul lui Weishaupt pentru preluarea puterii a fost ingenios și simplu. Turnătorii din rândul opiniei publice (preoți, scriitori, oficiali publici) trebuiau să fie unelte docile, care potrivit cuvintelor lui Weishaupt aveau rolul de a-i ”împresura pe prinți”. Iar în calitatea lor de ”consilieri” ai acestora ei urmau să influențeze deciziile politice în favoarea Illuminati.

La intrarea în Ordin, noi frații jurau:
”Eu nu voi face uz niciodată de poziția mea împotriva unui alt frate.”

Dar oricum, această loialitate coruptă de grup nu se referea la frați ca la indivizi; ei erau doar niște instrumente pentru puterile invizibile din interiorul Ordinului. Și asta se putea întoarce foarte ușor împotriva unui ”frate” dacă ”scopul” o impunea.

Atsfel, frații din gradele inferioare aveau rolul de a furniza informații (pe formulare tipizate), în fiecare lună, cu privire la propriile acțiuni precum și la cele ale fraților (așa numitul Quibus licet – sau, nota mea, Dare de Seamă).

Liderii ordinului compilau apoi informațiile din aceste ”confesiuni” pe care, ulterior, ei le puteau folosi împotriva acelor frați refractari.

Weishaupt a încurajat de asemenea furtul sau copierea de documente secrete ale guvernului. Ordinul avea nevoie de aceste documente pentru activitățile sale revoluționare, însă se urmărea totodată și ca ”frații” să-și piardă orice sentiment de loialitate pentru ordinea socială existentă, și încercând în mod constant a-i determina la trădare. Religia, naționalismul, patriotismul, loialitatea față de conducători, legăturile de familie – oricare dintre toate aceste sentimente trebuiau să fie înlocuite cu o singură și puternică loialitate, aceea pentru cauza Illuminati.

Un dezertor, Joseph Utzschneider, profesor la Academia Militară din Munchen, a dezvăluit că discursul constant al ordinului, îndreptat împotriva patriei l-a scârbit în asemenea măsură încât el a părăsit ordinul.
Illuminati aspirau către Novus Ordum Seclorum, ca fiind o putere supranațională socialistă.

Iată câteva dintre obiectivele sale principale:

1. Suprimarea tuturor religiilor, incluzând aici și toate comuniunile și doctrinele care nu servesc interesului Illuminati.
2. Suprimarea tuturor sentimentelor de naționalitate și, pe termen lung, abolirea tuturor statelor naționale și pregătirea unui stat mondial guvernat după directivele Illuminati.
3. Transferul succesiv al oricărei forme de proprietate privată sau publică în mîinile Illuminati. Planurile originale ale lui Weishaupt au inclus de asemenea și aplicarea unor taxe și impozite progresive (iată că ideea aceasta nu e nouă, așa cum ni se pare nouă în zilele noastre.), ajungându-se chiar până la confiscarea moștenirii pentru neplata taxelor. Mai târziu, Karl Marx a vrut și mai mult, vorbind despre o taxă progresivă pe venit în ”Comunist Manifesto”. Intenția evidentă era una de slăbire a societății prin astfel impozite și taxe.
4. Un spionaj atot-cuprinzător și denunțarea vechiului sistem social cu ajutorul ”fraților inflitrați”. Simbolul pentru aceasta fiind ochiul atot-văzător, acel ochi într-o piramidă, și care reprezintă simbolul puterii Illuminati.
5. O regulă morală globală, însemnând standardizarea completă a voințelor, dorințelor și aspirațiilor cele mai itnime ale tuturor omaneilor, sub o ”unică voință”: voința Illuminati.

Oamenii drepți nu ar lucra niciodată pentru un program atât de oribil, așa că, ”normalul” dorit de Illuminati a fost umplut cu fraze frumoase despre dragoste, caritate și altele de felul acesta, pe care astăzi le numim ”ideologie”. Și pe măsură ce una pare mai avansată, cu atât mai primitivi par ceilalți membrii ai societății. Iar cu cât mai primitivi păreau indivizii, cu atât mai mult, cei mici erau entuziasmați de idealurile lor.

Prin urmare, Illuminati au folosit tot felul de ideologii (Nihlismul, Liberalismul, Fascismul) sau au construit altele pe baza acestora (Marxismul, Comunismul, Socialismul), în timpc e ei însă, nu împărtășeau niciuna din toate aceste ideologii.

În 1933, Marea Encilopedie a Uniunii Sovietice prezenta o mare cantitate de informații despre Adam Weishaupt și Illuminati, dar după acest an, nu a mai urmat aproape nimic!

Mayer Amschel Rothschild a ținut o conferință la castelul său din Wilhelmsbad, în 16 iulie 1782, la care francmasonii și Illuminati au încheiat o alianță totală. În felul acesta conducerea societăților secrete a purces la o cooperare mai strînsă cu Illuminati. Prin aceasta, Weisshaupt a câștigat nu mai puțin de trei milioane de ”unelte” pentru lucrarea sa. Cu timpul, Illuminati aveau să aducă moarte şi suferinţă pentru sute de milioane de oameni.

La conferinţa masonică din Wilhelmsbad, s+au luat decizii pentru uciderea regelui Louis XVI al Franţei şi ale regelui Gustavus III al Suediei. (Charles de Hericault, ”La Revolution”, pg. 104)

Inițiativa acestei conferințe a aparținut în majoritate francmasonilor evrei (A. Cowan, ”The XRays in Freemasonry”, London, 1901, p.122). S-a luat de asemenea o decizie privind uciderea împăratului Leopold al Austriei. Acesta din urmă avea să fie otrăvit la data de 1 martie 1792 de către francmasonul evreu Martinowitz. Gustavus III al Suediei a fost ucis în aceeași lună.

În anul 1778, francmasonii s-au adunat la Lyon pentru a discuta despre revoluția care trebuia să înceapă. Următoarele congrese ale francmasoneriei s-au ținut în anii 1785 și 1787 la Paris, și în 1786 în Frankfurt am Main (acolo unde Rothschild avea și banca sa.) Illuminati urmăreau să obțină controlul asupra presei și au început astfel să-și plaseze ”infiltrații” în spatele scenei, în calitate de ”experți”. Ordinul dorea de asemenea să influențeze și școlile.

În 1800, Illuminati erau activi în Suedia, Austria, Rusia și în multe alte țări. Trei ani mai târziu, profesorul John Robison a scris cartea, ”Proofs of a Conspiracy„, Londra, 1797., în care el demasca, complotul Illuminati.

Poetul englez Percy Bysshe Shelley, a fost inițial păcălit de propaganda Illuminati, în ciuda faptului că Weisshaupt declarase în mod limpede și concis că, scopul Illuminati era de a acționa fără odihnă până când, ”liderii și națiunile întregului pământ vor dispărea, fără violență, pentru ca umanitatea să devină o singură mare familie iar lumea, o reședință mai bună a oamenilor sensibili. Dar ulterior, Shelley a intrat în posesia unei cărți senzaționale, ”Memoirs, Illustrating of History of Jacobinism”, care fusese publicată la anul 1798.

Această carte dezvăluia, prin expunerea unor documente din Bavaria, conspirația Illuminati.

Shelley a luat în serios aceste dezvăluiri și a recomandat cartea și prietenilor săi. El a început să vadă Illuminati ca pe o încarnare a răului și chiar si-a sugerat lui Leigh Hunt, autorul cărții, ca ei să înființeze o societate prin care membrii onești să se ridice împotriva ”dușmanilor unei societâți cu adevărat libere.” După aceasta, Shelley a continuat să observe mașinațiunile Illuminati.

La sfârșitul anilor 1790, americanii Thomas Jefferson și Alexander Hamilton erau deja îndoctrinați de propaganda lui Weisshaupt. Jefferson și Hamilton au deschis în America loje masonice pentru Illuminati europeni, în ciuda acelor multe voci care se ridicaseră împotriva acestei acțiuni. Printre cei care au protestat s-au numărat și John Quincy Adams care, mai târziu aveas să fie ales președinte al Statelor Unite. (1825)

El i-a trimis o scrisoare colonelului William L. Stone, dezvăluindu-i modul în care Jefferson folosea ordinul masonic pentru subminarea societății.

Illuminati au ripostat făcând imposibilă o nouă canditatură a lui Adams pentru un al doilea mandat. ams a fost ținta unei campanii denigratoare în presa națională, care intrase deja sub controlul Illuminati. Adams a încercat să publice o carte despre Illuminati dar manuscrisul a fost furat. Căpitanul William Morgan, care deținea deja un grad înalt în francmasonerie precum și o poziție centrală în ordin, a aflat câteva din urâtele secrete ale Illuminati, în loja sa, Batavia no. 433 din New York.

El a devenit conștient de scopurile Illuminati și a călătorit prin toată America pentru a avertiza membrii tuturor lojelor masonice. În anul 1826 el a explicat că era de datoria sa să avertizeze publicul despre planurile Illuminati. Morgan dorea să expună activitățile tenebroase ale elitei masonice într-o carte. El a semnat un contract cu editorul, colonelul David C. Miller.

Cartea ”Freemasonry Exposed” a fost publicată în anul 1826. Aceasta a condus la un colaps al marii majorități a lojilor francmasonice. Pe vremea aceea erau cam 50 de mii de masoni în America. După publicarea acestei cărți, 45 de mii de masoni au părăsit lojile lor. Aproape 2000 de loje au fost închise, iar multe dintre cele rămase și-au suspendat activitatea.

Numai în statul New York erau 30 de mii de masoni. După ce cartea lui Morgan a fost publicată, numărul acestora a scăzut la 300. (William J. Whalen, ”Christianity and American Freemasonry”, 1987, pg. 9)

Richard Howard,, un englez illuminatus, a fost trimis în America să-l ucidă pe Morgan. Împreună cu alți patru, el l-a răpit pe Morgan și l-a înecat într-un lac. Intenția evidentă era aceea de a da o lecție pentru alți masoni care ar fi putut să-i urmeze exemplul. (Michael di FGargano, ”Irish and English Freemasons and their Foreign Brothers”, Londra, 1878, s. 73)

Istoricul american Emanuel M. Josephson a dezvăluit în cartea sa, ”Roosevelt”s Communist Manifesto” (New York, 1955, p. 24) că, Loja Illuminati, Columbia, fusese fondată în New York în anul 1785. Primul lider al acestei loje a fost guvernatorul De Witt Clinton, căruia i-a urmat apoi Clinton Roosevelt. În anul 1786 a fost fondată Loja Illuminati din Virginia, iar Thomas Jefferson a devenit primul său lider. Atunci când Weisshaupt a fost dat în vileag în Bavaria, Jefferson s-a grăbit să-l apere, caracterizându-l pe Weisshaupt ca fiind un ”entuziast filantropist”. La scurt timp după aceea, Illuminati și-au deschis 15 loje în America.

Thomas Jefferson a făcut tot ceea ce putea pentru ca simbolul Illuminati, pirmaida, să fie acceptat de Congres ca sigiliu național, la data de 15 septembrie 1789.

În anul 1789, publicistul, omul de stat și savantul Benjamin Franklin (1706 – 1790), el însuși francmason, a cerut ca Statele Unite să impună o lege pentru imigrația unor evrei și influența acestora, cu ajutorul Constituției, deoarece evreii din America se organizaseră deja ca un stat în stat. Această cerere i-a fost respinsă și, mai mult, steaua lui David a devenit simbolul armatei și al poliției.

George Washington, care devenea mason în 1752, la vârsta de 20 de ani, a încercat la rându-i să se opună lucrării Illuminati în America, după ce s-a convins în 1796 că, aceștia reprezentau o amenințare pentru națiunea americană. În timpul acesta, Weisshaupt a făcut planuri pentru uciderea lui Washington, dacă acesta avea să devină deranjant. (Neal Wilgus, ”The Illuminoids”, New York, 1978, p. 33)

David Pappen, președintele Harvard University, a început de asemenea să avertizeze publicul împotriva Illuminati, la data de 19 iulie 1798, și l-a scurt timp a fost urmat în demersul său de Timothy Dwight, președintele Yale University și William H. Seward, pentru înființarea unui partid antimasonic în America, în anul 1829. Acest partid a participat la alegerile din 1832, dar în anul 1840 era deja desființat…

Weisshaupt, la fel ca Niccolo Machiavelli (1469 – 1527) în Republica din Florența, credea că, puterea trebuia să fie deținută exclusiv de o elită – toți ceilalți oameni fiind văzuți doar ca o cantitate neglijabilă.

În cartea sa publicată postum, Prințul (1532), Machiavelli pleda pentru introducerea unei dictaturi absolute.

Totalitarismul iezuit ca prototip

Unele surse, mai toate creștine,au afirmat că prototipul ideologic al lui Weisshaupt a fost Republica lui Plato.

Weisshaupt (în ciuda urii pe care a atras-o) era un admirator al tacticilor iezuite, al disciplinei și organizării profesioniste a acestora, a abilităților lor de a-și folosi talentul și devotamentul în slujba cauzei lor. Din moment ce Weisshaupt a fost școlit de iezuiți, el era destul de familiarizat cu experiențele acestora în crearea unor societăți totalitare și de aici și prototipul lui,, a fost mai presus de toate statul totalitar și teocratic impus de iezuiți, în ciuda puterii centrale spaniole, în Paraguay, în 1609. Acest stat sclavagist a existat în mod oficial timp de 159 de ani, până în anul 1768, când Weisshaupt era un student de numai 20 de ani. Iezuiții au numit asta ”cesiunea iobăgiei”, cu înțelesul de protecție sau ”misiune”. Faptele pe care le-am aflat expuse în dizertația lui Carl Morner, ”An Account of the History of Paraguay and the Pertaining Jesuit Missions from the Discovery Country to 1813” (Upsala, 1858, pp 92-102) necesită o examinare atentă. Potrivit lui Morner, fiecare misiune aveau un consiliu municipal, care punea în practică ordinele iezuiților. Iezuiții urmau un fel de metodă comunistă, folosind ca instrumente viclenia și violența. Indienii Guarani, indiferent de sex, au fost obligați la muncă forțată pentru misiune.

Indienii nu dețineau nicio proprietate personală. Toate produsele muncii lor erau strânse în depozitele comunale. Indieferent de nevoile acestora, de hrană sau de vestimentație, doar comuna era aceea ce și cum trebuia distribuit. Iezuiții erau cei care supravegheau munca acestora, la fel ca într-o fabrică.

Iezuiții au impus munca forțată. apoi furnizarea de produse alimentare și de alte necesități pentru indieni depindea de rezultatele producției. Structura puterii era una centralizată iar munca se desfășura în echipe. comuna organiza uneori și programe de divertisment. Iar când metoda pedepsei a fost introdusă, indienii n-au mai avut altă alternativă decât să le sărute mâinile călăilor lor și să-și exprime recunoștința sau regretul după caz.

Conducerea comunei era alcătuită din preoți iezuiți italieni, englezi și germani. Ei au izolat zona lor într-o manieră similară cu a unui ghetto sau cu Europa de Est, de mai târziu, dincolo de Cortina de Fier. Toate aceste evidențe întăreau ideea că iezuiții aspirau la crearea unui stat independent, condus de ei.

Indienii ”sălbatici” din zonele învecinate din apropiere au fost ispitiți să vină în comunele închise, cu hrană, petreceri și muzică. Nu a existat nicio sugestie coercitivă sau obligație ca să vină. Apoi, capcana s-a închis în jurul lor. Iezuiții distribuiau ”sălbaticii” printre misiunile lor de pe râul Parana. Mulți au fugit înapoi în junglă, dar numai pentru ca mai târziu să fie înrobiți din nou, mai târziu.

Treptat, indienii s-au transformat în niște creaturi neajutorate și dependente. Șansele lor de dezvoltare culturală erau tot mai mici. Preoții iezuiți, speciali, (la fel ca și politrucii) îi îndoctrinau pe indieni să nu-și manifeste nemulțumirile. Catolicismul, o religie destinată sclavilor, a fost folosit într-un mod viclean.

În același timp, ei au încercat să-i obișnuiască pe indieni cu o atitudine cazonă, iar în felul acesta ei au devenit niște instrumente la dispoziția stăpânilor lor, fără gândire sau voință proprie. Paraguay a fost un exemplu de standardizare al ”dreptului de codeterminare”, al unei mentalității cooperatiste, cu metode comuniste, o cortină de fier (regiunea devenise un ghetto), cu ”politruci”, servitute, violență, propagandă și militarism.

Un fapt interesant este că, iezuiții din Europa Centrală (mulți dintre ei cu rădăcini iudaice) au fost aleși în mod principal ca lideri pentru misiunile din Paraguay.

Informațiile despre condițiile reale aveau ca în cele din urmă, în ciuda ipozriziei iezuite, să ajungă și în afară. În 1759, iezuiților li s-a ordonat să-i elibereze pe sclavii indieni și să abolească sistemul lor de izolare. Desigur că iezuiții au afiramt că, toate acuzațiile care li se aduceau erau false, dar cu toate acestea ei au admis că trebuia făcut ceva și s-au oferit să-i elibereze pe indieni în mod gradat, până la obținerea unei libertăți depline. Însă ei nu aveau nicio intenție să-și țină promisiunea făcută.

Între timp, în Europa, animozitatea împotriva ordinului iezuit a crescut și regele  Carlos III al Spaniei i-a expulzat pe iezuiți din toate provinciile sale în anul 1767. Iezuiții din Paraguay au avut aceeași soartă ca frații lor.

Un an mai târziu, în 1768, ei au părăsit oficial misiunile lor fără împotrivire, misiunile în care, prin stilul de viață impus au înăbușit dezvoltarea culturală a indienilor. Astfel, iezuiții adunaseră o largă experiență a îndoctrinării printre națiunile indienilor iubitori de libertate, pe care ei îi transformaseră în sclavi ai ”comunei” lor.

În termen de numai opt ani de la asta, în 1776, dezertorul iezuit Adam Weisshaupt a format ordinul Illuminati. În realitate însă, iezuiții au păstrat ghetto-urile lor până în secolul 19. (foto – shaman guarani din Paraguay; ”moștenitor” al culturii ”civilizatoare” iezuite. – nota mea)

Sclavia a fost abolită abia în anul 1843.

Sursa:
Under the Sign of the Scorpion: The Rise and Fall of the Soviet Empire
cap. 2 – The Illuminati: Triumph of Treachery; pg. 20  
de Jüri Lina

Prima lovitură de stat dată de Illuminati
Adam Weishaupt a acționat de asemenea, în mod intens, în calitate de membru al ordinului masonic Grand Orient pentru a pregăti așa-zisa revoluție franceză. (Nesta Webster, „The French Revolution”, Londra, 1919, pp. 20-21.)
În același timp, Illuminati câștigaseră o poziție sigură în Franța. Un evreu portughez, Martinez Paschalis, fusese responsabil de înființarea grupurilor Illuminati în toată țara, și asta până la anul 1787.
Contele Honore Gabriel Riqueti de Mirabeau (alias Leonidas), a devenit cel mai important lider Illuminati.
Un alt illuminatus important, scriitorul și publicistul Johann Joachim Christoph Bode (1730-1793), alias Amelius, a călătorit la Paris în același an pentru a organiza revoluția franceză și pentru a da semnalul de undă verde pentru rebeliunea de doi ani mai târziu, potrivit cărții lui Johannes von Rogalla Bieberstein, ”Die These von der Verschworung 1776-1945” (Frankfurt am Main, 1978).
Ca illuminatus, Bode a stabilit cu succes contacte cu alți francmasoni, de asemenea. în Suedia. El a participat de asemenea la convenția masonică de la Wilhelmsbad din anul 1782.
Mai devreme însă, Weisshaupt îl trimisese pe Giuseppe Balsamo în Franța (n. 8 iunie 1743 la Palermo), sub titlul fals de Contele Alessandro Cagliostro, atsfel încât Illuminati să preia conducerea ordinelor francmasonice franceze.Cagliostro-Balsamo, evreu la rându-i, fusese recrutat în Frankfurt am Main în 1781. (”The Trail of the Serpent”, Hawthorne, California, 1936, p. 163)
Cu un an mai înainte de asta, el însuși se declarase lider al francmasoneriei egiptene. Cagliostro a participat de asemenea la cel mai importan congres masonic de la Paris din data de 15 februarie 1785.
Cagliostro a fost expulzat din Franța în 1786, datorită ”afacerii colierului”. El a fost întemnițat pe viață în Roma, în 1789, după ce a încercat să înființeze aici o lojă francmasonică. Cagliostro a murit la data de 26 august 1795.
Lacheul cel mai important al lui Rothschild, Weisshaupt, a fost de asemenea trimis la Paris cu fonduri de bani uriașe pentru a mitui oamenii capabili să organizeze o revoltă și de a-l detrona pe rege. La convenția masonică din februarie 1785, a fost înființat un comitet secret de coordonare a acțiunilor revoluției.
Acest comitet îi includea pe următorii membrii:
        Saint-Martin
        Etrilla
        Franz Anton Mesmer
        Cagliostro
        Mirabeau
        Charles Maurice de Talleyrand (numele real T. Perigord)
        Bode
        Dahlberg
        Baronul de Gleichen
        Lavater
        Contele Louis de Hesse
        și reprezentanți ai Marelui Orient din Poland și Lithuania
        („The Trail of the Serpent”, p. 73.)
Weisshaupt a jucat întotdeauna un rol de conducere în cadrul întrunirilor Illuminati de la Paris.
El a invitat să participe la Paris, mii de criminali.
Imediat, în Paris au început să cricule o mulțime de pamflete pe seama reginei Marie Antoinette (Svenska Dagbladet, 27 septembrie 1987). Apoi, mii de pliante au fost răspândite în Paris pentru a-i incita pe oameni să se revolte. Scopul francmasonilor era acela de a-l detrona pe rege. Mașina de propagandă era extrem de abilă. Marie Antoinette a devenit simbolul răului în cuprinsul întregului regat al Franței.
Acești așa-numiți revoluționari care lucrau pentru sublminarea ordinii stabilite, erau adesea tineri, mulți dintre ei fiind francmasoni sau evrei, potrivit istoricului și psihologului Henrik Berggren (Dagens Syether, 20 ianuarie 1987, ”The Grammar of the Revolution.”) Cei trei sute de oameni care au preluat puterea după revoluția franceză. au fost toți membri Illuminati (Gerald B. Winrod, ”Adam Weisshaupt – a Human Devil”, p.37).

Marat și Robespierre au aparținut organizației ”revoluționare”, Amărâții. Asociația pentru egalitate era de asemenea activă în Paris, din 1786. Această organizație decisese deja unde să fie întemnițați ”dușmanii poporului.” Liderii revoluționari Mirabeau, Garat, Robespierre, Marat, Danton, Demoulins și mulți alții erau Illuminati, potrivit lui Gerald B. Winrod, ”Adam Weisshaupt – a Human Devil.” (p.36)

Potrivit lui Nesta Webster, Danton și Mirabeau au fost inițial membri ai lojii masonice Les Amis Reunis, și care a fost la rându-i preluată sub controlul Illuminati. Louis Leon Saint-Just, numit ca fiind unul dintre părinții totalitarismului, era de asemenea francmason. Illuminati conduceau deja cluburile iacobine în 1789.
152 dintre aceste cluburi erau active la data de 10 august 1790, potrivit Encyclopaedia Britannica. Iacobinii dețineau o rețea centralizată pe tot cuprinsul Franței. Primul club a trecut sub controlul colaboratorilor lui Weisshaupt, Bode și Baronul de Busche. În anul 1791 fondurile iacobinilor au sporit cu câteva milioane de livre (vechea monedă franceză). Cercetătorii onești au subliniat că, istoria iacobinilor este de fapt o parte a istoriei Illuminati. Nu trebuie uitat faptul că, unul dintre titlurile lui Weisshaupt a fost acela de ”Patriarh al Iacobinilor.”
Iacobinii purtau de asemenea acele fesuri roși pe care ei le numeau ”fesurile libertății” sau fesurile iacobine. În conformitate cu propaganda încă actuală, Louis (Ludovic) al XVI lea a fost un tiran nemilos și prost. În realitate, el a fost un om bine intenționat, un familist și un credincios viu, extrem de inteligent și foarte cultivat, după cum spune istoricul francez Eric Le Nabbour în biografia regilor, ”Le pouvoir et la fatalute” (Putere și Destin). .
Louis avea deficienţe de vedere, fiindu-i foarte greu să recunoască o persoană dacă aceasta se afla numai la câţiva metri distanţă. Era un bun lăcătuş şi foarte priceput în mecanică, lucru care i-a surprins pe experţii contemporani lui. Îi plăcea tâmplăria şi lucrul în lemn. Regele nu avea nicio înclinaţie pentru viaţa de plăceri de la curte. La doar vârsta de 16 ani, Louis s-a căsătorit cu Marie Antoinette. El nu a călătorit niciodată în străinătate.
Illuminati însă, au reuşit să prezinte un portret cât mai negativ al lui Ludovic XVI şi a Franţei conduse de el, pentru lumea post-revoluţionară. În ceea ce priveşte deficitul de stat enorm, acesta s-a datorat nu extravaganţei şi unor cheltueli risipitoare ale curţii, ci mai degrabă sprijinului pe care Franţa l-a acordat Revoluţiei Americane, de independenţă de sub stăpânirea imperiului britanic. Costurile războiului împotriva Angliei au fost astronomice. Ludovic al XVI lea a fost primul şef de stat al Lumii Vechi care recunoştea această nouă republică. Gustavus III al Suediei a fost al doilea şef de stat care a recunoscut republica americană.
Ludovic al XVI lea a reformat sistemul judiciar, a desfiinţat tortura în anul 1788, a umanizat condiţiile deţinuţilor şi a dezvoltat serviciul public de sănătate. El a deschis cale pentru căderea monarhiei prin mici concesii constante pentru francmasoni şi Illuminati. Revoluţia nu a fost organizată într-o ţară săracă ci, dimpotrivă, într-o naţiune înfloritoare.Exporturile din Franţa se multiplicaseră de zece ori în cursul acelui secol iar agricultura făcuse mari progrese. Reţeaua de drumuri pietruite a Franţei, cu o lungime de peste 40.000 de km a atras admiraţia şi uimirea întregii lumi civilizate.(Rene Sedillot, ”Le cout de la Revolution francaise”/Costul Revoluției Franceze, Paris, 1986.)
Ca o prevestire pentru catastrofa care avea să se abată asupra Franței, axact cu un an mai devreme, în dimineața zilei de 13 iulie 1788, o furtună cumplită a străbătut întreaga țară. În doar câteva minute, temperatura a coborât la 13 grade, soarele a fost acoperit și o grindină de mărimea unui cap de copil a măturat țara cu agricultura cea mai bogată a vremii – 900.000 de hectare au fost distruse, copacii au fost smulși din rădăcini, viile distruse și recolta compromisă total.
Au suferit atunci peste o mie de sate. Acoperișurile caselor au fost smulse iar turlele bisericilor aruncate la pământ. Nu a trecut mult pentru ca superstițiile să se adeverească – acesta a fost un semn teribil pentru calamitatea și moartea violentă, subită, care aveau să se abată asupra Franței. Un alt semn deloc bun a fost acela că prețul pâinii a început să crească de la o zi la alta, iar hoarde de cerșetori și peste 100.000 de nevoiași au luat drumul spre Paris.
Un alt semn de rău augur a fost apoi iarna din 1788-1789, extrem de severă în Franța. Portul Marsilia era înghețat. Tot traficul între Dover și Clais fusese oprit. Morile, înghețate, nu au mai putu măcina grâul și astfel că, lipsa de pâine a devenit dezastruoasă.
Acestea erau suficiente motive pentru care populația putea fi instigată la revoltă. Revoltele au continuat pe tot parcursul iernii. La 1 martie 1789, loctonentul în vârstă de 19 ani, Napoleon Bonaparte a fost trimis la Dijon pentru a zdrobi o revoltă, dar el a refuzat să fie de partea regelui. El a ales să se alăture revoluționarilor.
Forțele întunecate Illuminati au instigat la revoltele din mediul rural francez. Deficitul datoriei interne a consumat jumătate din bugetul francez. Toți acești bani au ajuns pe mâna unor cămătari profitori. Toți acești factori au fost exploatați la maximum. Timpul loviturii sosise, pentru conspiratorii care au unit cluburile iacobine.
Ca un fel de preludiu, Mirabeau fusese numit în Estates-General (corpul legislativ din Franța de dinaintea revoluției) la data de 5 mai 1789, exact la 13 ani de la aniversarea fondării ordinului Illuminati. Karl Marx l-a descris pe Mirabeau ca pe ”leul revoluției.”
La începutul revoluției, existau 282 de loji masonice în Franța dintre care 266 erau controlate de Illuminati, potrivit lui Nesta Webster (”World Revolution”, Londra, 1921, p.28). Acestea au fost grupuările care au organizat toate revoltele și necazurile.
La 13 iulie 1789, la orele 11, conspiratorii s-au adunat la biserica Prix Saint-Antoine, unde au înființat un comitet revoluționar și au discutat cu privire la modul de organizare a miliției revoluționare. Dufour, din partea Grand Orient, a prezidat reuniunea. Chiar și căderea Bastiliei a fost planificată de acești francmasoni, potrivit mărturiei lui Gustave Bord (V. Ivanov, ”The Secrets of Freemasonry”, Moscova, 1992, p.120).
În ziua următoare, 14 iulie, oamenii au fost incitați să cucerească Bastilia, cu topoarele în mîini. Contrar a ceea ce spun miturile Illuminati despre asta, nu a existat niciun asalt asupra Bastiliei. Ea pur și simplu a capitulat în fața amenințărilor lansate de patru francmasoni. În acest fel a ”căzut” Bastilia. Iar pe de altă parte, a fost destul de lipsită de sens luarea Bastiliei – întrucât autoritățile în vigoare deciseseră să demoleze construcția pentru a ridica acolo o zonă de locuințe.
Niciun deținut politic nu s-a găsit atunci în Bastilia. Doar șapte oameni erau încarcerați acolo. Patru dintre aceștia se făceau vinovații de fraude infame și acte de falsificare. În ceea ce-l privește pe tânărul conte de Solages, acesta fusese închis acolo la cererea expresă a tatălui său, deoarece comisese incest. Doi dintre deținuții de la Bastilia erau bolnavi psihic; unul dintre aceștia, un irlandez, cu o barbă de trei metri, pretindea că el este însuși Dumnezeu.
Revoluționarii au căutat să inducă în eroare oamenii arătându-le o tiparniță, despre care le-au spus că era o mașină de tortură. Ei, de asemenea, au afirmat despre o veche armură amplasată acolo, că era folosită ca o cămașă de forță pentru deținuții recalcitranți.
În realitate, întemnițații, au avut o viață destul de ușoară. Ei au avut mobilier propriu și li s-a permis să poarte hainele lor obișnuite. Ei au participat de asemenea și la câteva lecții de gastronomie. Temnițele erau folosite în mare parte ca depozit de vinuri. Gardienii au fost decenți, permițându-le frecvent celor închiși vizita rudelor și a prietenilor. Biblioteca închisorii avea un standard înalt. Apoi plimbările zilnice prin grădina Bastiliei erau o încântare pentru deținuți.
Francmasonii, conduși de Camille Desmoulins, i-au agitat pe oameni și mai mult cu strigăte ca, ”Jos Bastilia!”. S-a iscat un tumult care i-a determinat pe gardieni să riposteze, și astfel 83 dintre atactori și-au pierdut viața, 73 au fost răniți și dintre care 15 au murit mai târziu din cauza rănilor (Svenska Dagbladet, 25 iunie 1989.) Înainte de asta, guvernatorul chiar îl invitase pe un mesager al francmasonilor să ia cina împreună cu el! După aceea, el a fost torturat și ucis de mulțime.
Capul lui a fost tăiat și transportat în triumf, înfipt într-un par, în Paris. Ulterior, trei ofițeri au fost uciși și doi invalizi au fost spânzurați. ”Revoluționarii” fluturau steagurile lor roșii.
După aceea, agenții francmasonilor au fost trimiși de-a lungul țării. Sarcina lor principală a fost de a promova panica simultan în cele mai multe provincii. În timpul foametei din vară, ei au început să împrăștie minciuni în diferite orașe și sate despre benzile de cerșetori și șomeri, pe care i-au numit bandiți și incendiatori care au ucis femei și copii.
Ei au mințit de asemenea în legătură cu un atac iminent al germanilor și englezilor. În doar 36 de ore, aceste zvonuri rele au ajuns la masele din întreaga țară și au creat o panică enormă pe data de 22 iulie. Pliantele care circulau printre ei păreau să fie declarații oficiale. Se puteau citi texte ca: ”Din ordinul Maiestății sale, arderea tuturor castelelor și spânzurarea tuturor acelora care se vor opune acestui lucru, intră în vigoare de la data de 1 august și până la 1 noiembrie.” Oamenii au crezut aceste minciuni. Țăranii au luat armele. Ei au atacat și jefuit conacele și castelele. Ei au ars și oficiile cadastrale și alte documente, și ca atare ei și-au ars propria lor istorie.
În spatele idei pentru ”Ziua Terorii” a fost francmasonul Adrien Du-pont, care dorea să-i exploateze pe oameni pe cât de mult se putea, pentru motive ”revoluționare, potrivit lui Nesta Webster (”World Revolution”, Londra, 1921, pp. 31-32.) Pentru a grăbi preluarea puterii, francmasonii au preîntâmpinat orice tentativă de reformă.
Adunarea Națională a Franței a fost mutată într-un vechi manej de pe Rue de Rivoli, în octombrie 1789. Radicalii au stat la stânga președintelui, iar conservatorii la dreapta. Prin urmare, Illuminati au creat stânga și dreapta ca și concepte ideologice în politica mondială. Apoi, tot ceea ce a avut de-a face cu stânga, a fost considera progres, din moment ce era adevăratul Iluminism.

Crimele au început sub steagul roșu al lui Rothschild și lozincile iluministe: ”Libertate, Egalitate, Fraternitate!” și ”Libertate sau moarte!”. În Lyon, ”dușmanii poporului” au fost uciși cu tunurile, în Nantes, în urma căruia 500 de copii au fost sacrificați, și 144 de croitorese au fost înecate în barjele lor vechi, pe râul Loire.

Crima lor fusese că croiseră cămăși pentru armată. Oamenii erau executați fără judecată, în ciuda introducerii așa-numitelor tribunale revoluționare din luna septembrie 1789. Unul dintre judecătorii care au prezidat aceste tribunale a fost perversul marchiz Donatien Alphonse Francois de Sade, care tocmai fusese scos dintr-un azil de nebuni. De Sade a fost responsabil pentru introducerea conceptului de ”sadism”, al cărui nume provine de la el.Ulterior, el a murit  tot într-un azil de nebuni. Lovitura de stat ilumistă din Franța nu a adus niciuna dintre îmbunătățirile despre care istoricii corupți încearcă să ne facă să le credem; în schimb, aceasta a condus la o orgie a violenței și intrigilor.
Pentru ca uciderile să fie mai eficiente, ”revoluționarii” au început să folosească ghilotina, din aprilie 1792. Ideea a provenit inițial de la Joseph Ignace Guillotin, un profesor de anatomie. Medicul și francmasonul Antoine Louis a construit mașina de ucis. Recordul lui Henri Samson, șeful călăilor, a fost de 21 de capete în 38 de minute.
Adevărata domnie a terorii, însă, a început cu data de 10 august 1792, când monarhia a fost abolită și în locul acesteia a fost instituită Comuna din Paris. Conducerea ”Comunei” includea 288 de Illuminati conduși de Chaumette, Danton și Robespierre.
Liderii iacobinilor, și în mod special ai ”Les Enrages” (Înfuriații) doreau să distrugă pe oricine manifesta vreo îndoială cu privire la ”revoluție”. Georges Jacques Danton, un derbedeu infam, a devenit ministrul justiției. El dorea ca fiecare suspect să fie închis. Mulți preoți și rudele unor emigranți au fost încarcerați. În acest fel, liderii revoluției au avut acces liber la averi enorme.
Danton însuși a devenit incredibil de bogat. Anterior, el a luat mită, sume mari de bani, de la cei care doreau să-și salveze viețile. La începutul lui septembrie 1792, Danton a încurajat bandele de bandiți la masacrul ”dușmanilor poporului.” Numai la Paris, au fost uciși 28 de mii de oameni, în doar două zile – 2  4 septembrie – potrivit istoricului Nesta Webster.
Printre victimile acestei băi de sânge, a fost și o prietenă a reginei, prințesa de Lamballe, care a fost atactă în plină stradă și măcelărită în bucățele. În mod automat fiecare aristocrat era vinovat, însă numai cei care au amenințat pozițiile iacobinilor au pierit. Iacobinii au început să închidă 49 de loji masonice – care jucaseră un rol important. În 1794, mai rămăseseră doar 12 loji, cele mai utile pentru Illuminati. Vărul regelui, ducele de Orleans, care începuse să se numească Philippe Egalite (egalitate) a fost de asemenea ghilotinat, în ciuda faptului că a renunțat la titlu iar în 1792 a părăsit poziția sa de mare maestru al Maerului Orient, pe care el o deținuse timp de 20 de ani de la fondarea ordinului.
El știa prea multe despre pregătirile care fuseseră făcute pentru revoluție. El a lucrat cu iacobinii, sperând că i s-ar fi permis să preia tronul ca un monarh constituțional.
Philippe Egalite a explicat de ce a plecat din Marele Orient prin următoarele cuvinte:
”… Nu mai cunosc pe cineva să facă parte din Marele Orient. De aceea eu cred că, Republica nu va mai permite existența niciunei societăți secrete. Ca atare, nici eu nu mai doresc să am ceva de-a face cu reuniunile Grand Orient și cu întrunirile masonice.”
Illuminati nu au putut trece cu vederea declarația sa și s-au răzbunat, în ciuda faptului că votul ducelui fusese decisiv pentru procesul de detronare a regelui.
Nu s-a vorbit nimic despre țăranii și muncitorii vinovați, căci ei au fost principalii beneficiari ai pedepselor ”revoluționarilor”. Marat dorea ghilotinarea unui număr de 100.000 de oameni pentru a-i descuraja pe dușmanii ”revoluției.”
Saint-Just a promis, în numele republicii, să-i elimine pe toți adversarii. Terorismul iacobinilor (Illuminati) a curmat viața a 300.000 de oameni, potrivit lui Nesta Webster. (”World Revolution”, Londra, 1921, p. 47). Istoricul Rene Sedillot, în cartea sa, ”Le coût de la Révolution française”, a calculat că terorismul și războiul civil numit ”revoluție” au costat viața a 600.000 de persoane. Charlotte Corday l-a cusi pe puternicul și sângerosul mason, Jean-Paul Marat, la data de 13 iulie 1793. Mai puțin de unul din zece ghilotinați au fost aristocrați – restul au fost oameni obișnuiți.
Lucrul acesta a fost dezvăluit chiar înainte de aniversarea a 200 de ani de la revoluție. Această informație se bazează pe rapoartele tribunalelor revoluționare, care includ numele tuturor celor executați. 9% dintre ”dușmanii poporului” decapitați au fost nobili, 28% țărani și 30% muncitori. Restul au fost servitori. (Dagens Nyheter, 1st July 1989.)
Cu alte cuvinte, cei uciși erau oameni destul de obișnuiți. Doar  la Paris, erau executați zilnic 30 de oameni. Călăii iacobini aveau o slăbiciune pentru victimele blonde.
În 1903, Lenin a proclamat:
     „Un social-democrat rus trebuie să fie un iacobin.”
Acesta a fost doar începutul. După „revoluție” au venit războaiele.
Iacobinii explicau în discursurile lor inflamatorii cum că „un război ar fi o binecuvântare pentru națiune. Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla acum ar fi dacă nu am obține un război”. Pe 20 aprilie 1792, Franța a declarat război Austria. După aceea, Belgia, Olanda și parte din Germania au fost invadate. Toate aceste războaie au costat două milioane de vieți.
Toți cei 27 de milioane de cetățeni ai Franței au suferit de pe urma aceastei nebunii. Cu ajutorul trupelor franceze „revoluționare”, Republica sau Comuna din Mainz, Germania, a fost proclamată pe 18 martie 1793. Data de 18 martie avea o semnificație aparte pentru conspiratorii iluminiști. În aceeași zi, dar la anul 1314, marele maestru al Cavalerilor Templieri, Jacques de Molay, a fost ars pe rug.
(….)
Datorită eforturilor armatei prusace, oribila cloacă din Mainz a fost lichidată doar patru luni mai târziu – pe 23 iulie 1793. Goethe a însoțit armata prusacă încă din 1792 în campania sa împotriva „francezilor nelegiuiţi”. (Dagens Nyheter, 4 februarie 1989)
La 17 ianuarie 1795, o revoluționară „soră-stat” a fost fondată în Țările de Jos – Republica Batavia, în care Amsterdam a devenit capitala sa. Napoleon a supravegheat transformarea acestui stat în regatul Olandei în 1806.
Maximilien Marie Isidore Robespierre (1758-1794) a publicat o lucrare intitulată „Pentru a proteja drepturile politice ale evreilor”. la începutul lui 1789. Protecția drepturilor evreilor a fost, evident, considerată principala prioritate.
Louis Joseph Marchand, prieten al lui Napoleon Bonaparte, a scris în 1895 că Robespierre a fost de fapt un evreu pe numele său, Ruban din Alsacia („In Napoleon’s Shadow”, San Francisco, 1998).
Sloganul care a rezumat cel mai bine obiective iacobinilor a fost::” Toată puterea pentru burghezie! ” (Illuminati). Iar puterea a devenit, în mod sigur, centralizată în Franța, în conformitate cu Leo Gershoy, „The Era of the French Revolution 1789-1799” (New York, 1957, p. 41).
Tot ceea ce fusese non-esențial a fost brusc prezentat ca fiind esențial.
Iluminații au avut grijă ca tot ce a fost bun în Franța să fie distrus în timpul „revoluției”
Ceea ce fusese bun a dispărut în același ritm cu creșterea răului. Rețeaua de drumuri a fost lăsată în paragină, comerțul maritim a încetat aproape în întregime, și de abia în anul 1809 producția industrială a ajuns la nivelul de dinainte de revoluție, potrivit istoricului Rene Sedillot („Le cout de la Revolution Francaise” / „Costul Revoluției Franceze”).
Multe sate au fost rase de pe fața pământului, bisericile și castele au fost distruse intenționat. Patrimoniul cultural a fost devastat, inclusiv clădiri medievale. Cea mai mare structură arhitecturală romanică, abația din secolul 10, în Cluny, a fost distrusă. Doar un singur turn a mai rămas din acea construcție. Aceștia au început chiar și dărâmarea Palatului Papal din Avignon.Clopotnița catedralei din Notre-Dame de Paris, a fost dărâmată.
În același timp, „revoluționarii” au început să jefuiască castele și tezaurul lor cultural și artistic.Scriitorul Anatole France a descris în cartea sa, „Les dieux ont soif” (Zeii sunt însetați) cum inspectori cu panglici tricolore în jurul gulere lor au început să răscolească în casele celor bogați pentru a căuta bogății. Dealeri de artă străini au fost încântati să cumpere sculpturi și fragmente de fresce. Încărcătură după încărcătură de colecții de artă confiscate au fost expediate peste Canalul Mânecii.
„Revoluția” a fost profitabilă pentru Illuminati și speculanți. Toate aceste acte au fost repetate în timpul și după așa-zisa revoluție rusă. Puternica dinastie, a finanței, Rothschild s-a născut din „revoluția” franceză. Rothschild-zii dețin ți astăzi controlul în spatele scenei, în mod special în cadrul Uniunii Europene.
Guvernul a ajuns la un deficit care a făcut ca datoriile pre-revoluționare să pălească în comparație cu cifra rezultată după revoluție. Datoria s-a cifrat la 800 de tone de aur, sau 40 de procente din producția totală de aur a lumii, pe tot parcursul secolului al 18-lea…
Adevărații perdanți în „revoluție” au fost instrumente Illuminati – oamenii simpli. Drepturile de proprietate ale micilor țărani au fost eliminate..Actele de caritate ale bisericii au încetat brusc și orice încercare de îmbunătățire a condițiilor pentru contractorii de împrumuturi era privită ca o conspirație împotriva statului. Câmpurile agricole au fost umplute de bălării.În zilele lui Napoleon, unul din cinci parizieni trăiau din cerșit.
Mitul susține că acest lucru a fost făcut pentru a zdrobi jugul tiraniei și a proteja drepturile omului. În realitate, domnia Illuminiatii prin teroare a eliminat toate drepturile omului. A devenit interzis ca lucrătorii să organizeze greve pentru condiții mai bune. Această interdicție a fost legiferată pe 14 iunie 1791. (Etienne Martin-Saint-Leon, „Les deux CGT, Sindicalismul et Communisme”, Paris, 1923, p. 7.)
La început,.teatrelor li s-a dat frâu liber, dar mai târziu actorii au început să fie pedepsiți pentru producțiile indezirabile. Academia de Artă a fost închisă și oricine care se numea artist. Oricui i s-a permis să exercite funcția de medic, iar mulți din aceștia prin nepriceperea lor, de a amesteca medicamentele,, au avut un efect extrem de nociv asupra stării de sănătate generală în Franța – dar poate că aceasta a fost și intenția?
La 21 ianuarie 1793, șeful călăilor și francmasonul Samson, l-a executat pe Louis al XVI lea. Samson a spus: „Louis, fiul celui sfânt,se ridică la cer!” Executarea regelui a fost sărbătorită în fiecare an, până la lovitura de stat a lui Napoleon în noiembrie 1799. (Dagens Nyheter, 25 ianuarie 1989.) Chiar și cuvântul „roi” (rege) a fost eliminat. Marie Antoinette a fost executată pe 16 octombrie 1793.
Tânărul filosof maghiar Ferenc Feher, discipolul lui Lukacs, stabilit în New York, a susținut în 1989 că Louis al XVI-lea a fost judecat pe motive politice și nu juridice. Din acest motiv, el a constatat că nu democrația a fost introdusă, ci terorismul. Feher a crezut că ceea ce a fost construit după revoluția franceză a fost pur și simplu o fărădelege nefondată. (Expressen, 21 august 1989)
Dramaturgul Eugen Ionesco a observat în 1990 că, această revoluție a fost o mare greșeală, care a dus la răspândirea celei mai teribile și false doctrine din istorie.
Illuminati a dorit să politizeze complet societatea. Acesta a fost job-ul „fraților insinuanți”, sub numele de „Comitetul de securitate națională”, avându-l ca șef pe Chauvelin. În același timp, societatea a fost compromisă prin lojile secrete, care au început să pregătească o dictatură și o revoluție mondială cu intenția de a răstyena cu totul ordinea socială.
Această revoluție mondială a fost proiectată pentru a fi realizată de către o mână de conducători iluminiști. (Svenska Dagbladet, 16 august 1989). Homosexualul Robespierre a fost văzut de public ca un tiran sau dictator.
Noii conducători au cerut ca populatia să se adreseze cu cuvântul „cetățeni”. Sistemul calendaristic a suferit transformări: lunile au fost redenumite, iar săptămâna a devenit o perioadă de 10 de zile. O oră consta din 100 de minute. Toate aceste idioțenii au fost eliminate de către Napoleon în 1806.
Țăranii din provincia Vendee se săturaseră de aceste prostii „revoluționare”: regele lor fusese ucis,, școlarizarea a fost abolită, iar fiii lor cei mai mari au fost toți înrolați în armată. Pe 10 martie 1793, țăranii s-au răzvrătit. La început au înregistrat un succes, dar când iacobinii și-au dat seama că populația a început să le amenințe poziția lor, ei au impus dictatura care a început pe 31 mai 1793, și a durat până în martie 1794. Terorismul în această perioadă a fost mai rău decât orice se văzuse pînă atunci.
Prădătorii, într-o dezlănțuire violentă, i-au ucis aproape pe toți locuitorii provinciei Vendee. Doar 12 mii de oameni din întreaga provincie au supraviețuit atacului. Un general a raportat la Paris că, ”Vendee a încetat să mai existe.” Un altul a scris că trupa lui de militari a reușit să ucidă zilnic 2000 de oameni. O nouă rebeliune s-a desfășurat în anii 1794-1795. Numărul total al vieților curmate în Vendee s-a ridicat la 600.000.
În lupta lor pentru putere,,unor „revoluționari”, chiar li s-a întâmplat să se execute între ei. Unii lideri,, mai ales cei care au dorit să limiteze extinderea terorismului, au fost înlăturați (Georges Danton, Camille Desmoulins și alți dantoniți au fost duși la ghilotină pe 5 aprilie 1794, în calitate de „dușmani ai poporului”)

Același sfârșit îngrozitor îl va aștepta și pe Robespierre. La 27 iulie 1794, liderul iacobinilor a fost arestat împreună cu alți comunarzi din conducere (fratele său Augustin, Saint-Just și Georges Gouthon) și a fost ghilotinat fără nicio judecată. Domnia terorii triumfase. Conducătorii au dizolvat Comuna din Paris, pe 26 octombrie 1795..

Faimosul istoric francez Urbain Gohier a dezvăluit în cartea sa „The Old France” (1922) modul în care printr-un discurs ținut de Robespierre timp de două ore la Convenția din 26 iulie 1794, el și-a atras sfârșitul. El i-a condamnat toți agenții străini doreau să direcționeze dezvoltarea comerțului în Franța, prea intensiv, și a cerut ca acești agenți să fie mai puțin ofensivi.
În ziua următoare,el a fost arestat împreună cu fratele său, Saint-Just și Georges Gouthon. Toți au fost executați fără judecată pe 28 iulie. Acest discurs a fost lăsat omis de versiunea oficială a evenimentelor. Oficial, „revoluționarii” au justificat pofta lor pentru putere ca „morală”, dar oamenii au fost forțați să fie „virtuoși”, și să-și schimbe mintea, modul lor de a gândi.
Aceste experiențe au fost exploatate mai târziu, în Rusia, când Illuminati, care s-au numit bolșevici, au adus un omagiu oamenilor responsabili pentru acest terorism revoluționar, prin ridicarea unei statui lui Robespierre (Ruban), a cărui familie emigrase în Franța, din Irlanda, precum și fabricarea unui masiv crucișător, căruia i-au dat numele de Marat (de fapt Mosessohn)
Ce au spus ideologii evrei despre această „revoluție” din Franța?.
Arhiva israelită a admis într-un mod foarte ambiguu, la data de 6 iunie 1889. că: „Revoluția franceză are un caracter foarte expresiv ebraic.” Scopul acestor noi politici, urmărit pentru propriul bine al poporului (Illuminati) a fost fără îndoială totalitarismul (Svenska Dagbladet, 14 martie 1989)
Mai târziu, problema aceasta a conspirației pentru răsturnarea bisericii și statulului a început undeva și în Germania (Svenska Dag-Bladet, 16 august 1989). Alte state căutau de-acum a se apăra împotriva Iluminati.Turcii au respins sugestia venită din Rusia de a purta o acțiune comună împotriva Franței.
Gustavus III al Suediei era de asemenea, pregătit să trimită 16 000 de soldați pentru a ajuta la crearea unei alianțe europeane de zdrobire a Revoluției Franceze. El a interzis ”La Marseillaise” în Suedia. Din acest motiv, decizia anterioară de ucidere a regelui a fost înfăptuită. Pe 16 martie 1792, Gustavus III a fost rănit mortal la un bal mascat, de francmasonul Jakob Johan Anckarstrom. Regele fusese avertizat cu privire la posibilele tentative de asasinat, dar nu a luat în serios aceste avertismente. Bustul lui Anckarstrom se află acum în camera lojei Marelui Orient din Paris.
În 1818, francmasonii l-au pus pe unul dintre agenții lor din Franța pe tronul Suediei – Jean Baptiste Bernadotte.

Sursa:
Under the Sign of the Scorpion: The Rise and Fall of the Soviet Empire
cap. 2 – The Illuminati: Triumph of Treachery; pg. 20  
de Jüri Lina

Drumul Illuminati către puterea mondială

În ciuda eșecului (prin trădarea lui Napoleon), Illuminati și-au continuat drumul lor pentru câștigarea puterii mondiale.

Regina Maria Antoaneta l-a avertizat pe fratele ei, împăratul Leopold al II-lea, despre asta într-o scrisoare:

„Fii foarte atent la lojile masonice,. Probabil că ți s-a vorbit deja despre acestea. Aceste bestii  speră ca, la fel ca aici, să-și atingă scopurile lor, în toate țările.Oh, Doamne! Apără țara părinților mei și apără-te și tu de o astfel de soartă!”

Liderii internaționali ai Iluminaților au ținut o conferință la New York, în 1850. Ei au făcut pregătiri pentru a începe o Internațională. A fost înființat un comitet american pentru asta. Clinton Roosevelt, Horace Greeley și Charles Dana au devenit liderii săi. Un alt grup a fost format pentru a coordona actele de terorism.

Italianul Giuseppe Mazzini (născut în 1805 la Genova), a fost selectat pentru a conduce acest grup. El a devenit un Illuminatus în 1837 și a fost, de asemenea, un francmason de grad 33. El a preluat conducerea Illuminati din Bavaria. După moartea lui Mazzini în 1872 poziția sa a fost preluată de către evreul Adriano Lemmi, care a fost un conspirator revoluționar și mare maestru al Marelui Orient din Italia. Primul entuziast Iluminati în Italia a fost contele Filippo Struzzi, care a fondat mai multe loji în întreaga Italie și a acționat ca lider al lor. (Charles William Heckethorn, „Secret Societies”, Moscow, 1993, p. 206.)

Giuseppe Garibaldi a fost, de asemenea, un Illuminatus.

Membrii mișcării lui Garibaldi purtau tricouri rosii. Atrocități teribile au început să aibă loc în Italia, Franța, Spania, Austria și Rusia, după conferința menționată mai sus. Mazzini l-a ucis pe ducele de Parma în 1854, precum și pe judecătorii care i-au condamnat pe ucigași. Violenții anarhiști au acționat aproximativ până la începutul Primului Război Mondial.

Zeci de mii de oameni și-au pierdut viața în aceste tulburări. Lumea urma să fie împărțită în diferite blocuri, care urmau să fie așezate într-o opoziție violentă între ele. Această operație a fost dirijată de la Londra. La 29 iulie 1900, regele Umberto a fost ucis de către francmasonul Gaetano Bresci la Monza, în ciuda faptului că el a fost un membru al lojii Savoia, Illuminati. Criminalul Bresci aparținea unei loje masonice americane din Paterson, New Jersey.

În anul 1861, Abraham Lincoln a fost ales președinte al SUA, devenind o piatră de poticnire pentru Illuminati. Mai întîi, Illuminati au declanșat Războiul Civil (Confederația a fost finantat de către Iluminati din Franța).Illuminati a lucrat din greu pentru a obține aducerea sistemului bancar al Statelor Unite în același sistem cu al băncilor europene,.în care băncile private gestionau emiterea banilor, astfel încât guvernele au fost nevoite să suporte datoriile la rate ale dobânzii foarte ridicate.

Lincoln s-a opus acestui plan și a refuzat să predea controlul economiei americane sistemului bancar al lui Rothschild. Prin urmare, francmasonul John Wilkes Booth l-a ucis pe 15 aprilie 1865 la Washington,

Generalul confederatl Albert Pike (născut la 19 decembrie 1809 în Boston) a devenit, ca francmason, un membru al grupului american Illuminati spre sfârșitul anilor 1850. Activitățile revoluționare ale lui Mazzini (violența anarhistă) a discreditat Marele Orient. Prin urmare, Mazzini a sugerat înființarea unei organizații noi, extrem de secrete, Palladium.

Despre aceasta nu se va face niciodatp mentiune în adunările Lojilor și în Altarele interioare ale altor rituri. Secretul acestei noi instituții a fost cunoscut doar de către puțini aleși, aparținând gradelor celor mai înalte, potrivit istoricului Domenico Margiotta în cartea sa „Adriano Lemmi” (Grenoble, 1894, p. 97).

Giuseppe Mazzini i-a trimis o scrisoare lui Albert Pike pe 22 ianuarie 1870, în care scria, printre altele: „Prin intermediul acestui rit, vom conduce toată francmasoneria; acesta va deveni centrul internațional al lojilor care ne va face cu atât mai puternici, deoarece conducerea sa va rămâne necunoscută.” Același Albert Pike a înființat această organizație extrem de secretă, care a fost numită, The New and Reformed Palladian Rite.

Organizația a avut primele trei centre importante în: Charleston, Statele Unite ale Americii, Roma în Italia și Berlin, în Germania. Prin munca lui Mazzini, organizația înființată includea 23 de consilii  în subordinea sa, în locații strategice din întreaga lume.

Palladianismul a devenit de fapt un cult satanic. Acest cult sau religie, practica închinarea la Lucifer.

Jurământ său dovedește acest lucru:

„Religia masonică trebuie să fie păstrată în puritatea doctrinei luciferice, de către toți inițiații în gradele înalte.”

General Pike a fost un om extrem de malefic.

În timpul Războiului Civil American, atunci când a servit sub steagul Confederatiei, armata sa, compusă din trupe indieni din diferite triburi, a comis masacre într-atât de odioase încât Marea Britanie a amenințat să intre în război „din motive umanitare”.

În consecință, președintele Confederației, Jefferson Davis (1809-1889) a fost nevoit să intervină împotriva propriului său generale și să dizolve trupele sale. După război civil, Pike a fost adus la judecată și condamnat la închisoare pentru crimele sale. Francmasonii, au apelat imediat la președintele Andrew Johnson, care era și el francmason (Greenville Lodge No. 19).

La 22 aprilie 1866, președintele Johnson l-a iertat. A doua zi, Pike l-a vizitat pe președinte la Casa Albă. Johnson i-a fost subordonat lui Pike în masonerie. Presa nu a fost informată cu privire la acest eveniment până la nouă luni mai târziu. (William T. Still,  „New World Order: The Ancient Plan of Secret Societies”,/ „Noua Ordine Mondiala: Planul Vechi al Societăților secrete”., Lafayette, Louisiana, 1990, p 123.)

Albert Pike a fost unul dintre fondatorii infamei organizații rasiste Ku Klux Klan. El a fost primul ”Grand Dragon” al Klanului și a scris imnul și regulile organizației. Francmasonii au ridicat un monument in cinstea lui Albert Pike, Piața Justiției din centrul Washington DC. Placa de pe statuie îl prezintă pe Pike drept un „soldat” și un „poet”.

Albert Pike a fost foarte îndrăgostit de ideea de a domina lumea.

Cu timpul, el a devenit un Illuminatus de cel mai înalt grad (33), și în conacul său din Little Rock, el a făcut planuri pentru a obține controlul asupra lumii, cu ajutorul a trei războaie mondiale și mai multe revoluții.

Într-o scrisoare către Mazzini, din data de 15 august 1871, Pike a prezentat în linii mari planul său pe termen lung pentru preluarea puterii în întreaga lume.

S-ar putea crede că Illuminati ar fi trebuit să fie mai atenți cu documentele lor, pentru ca planurile lor să nu fie făcute publice – dar oricine care cunoaște istoria lor, de asemenea, știe că omenirea nu va fi niciodată avertizată la timp,pentru astfel de planuri.

Profesorul Carroll Quigley (de asemenea un Illuminatus) a realizat acest lucru.

Opinia publică, majoritatea politicienilor, și oamenii de stiință în sociologie, în orice caz, nu pot accepta fapte, care contrazic credința lor profundă, că ei înțeleg și controlează tot ce se întâmplă în societate. Atât Lenin cât și Hitler au dezvăluit la scenă deschisă scopurile lor reale cu ani înainte de  venirea lor la putere. Au ținut cont națiunile de acest avertisment? Nu, ei au preferat să meargă pe burtă, să nu facă nimic. Iar astăzi, lucrurile nu diferă cu nimic și Illuminati știu acest lucru.

(…)

Albert Pike a scris în „Morale și Dogma ale Ritului Antic și Acceptat scoțian al Francmasoneriei” (1871):

„Masoneria nu are nimic de-a face cu Biblia, aceasta nu este întemeiată pe Biblie, pentru că dacă ar fi fost așa, atunci nu ar mai fi fost francmasonerie și ar fi fost altceva!”

Politicianul evreu, Benjamin Disraeli (1804-1881) din Marea Britanie, un contemporan cu Pike și Mazzini, frankist, era foarte bine informat în legătură cu puterea incredibilă Iluminati.

El a slujit întotdeauna intereselor lui Rothschild. În cartea sa  „Lord George Bentinck: a Political Biography” (Domnul George Bentinck: o Biografie politică) publicată pentru prima oară în 1852, a scris următoarele cuvinte revelatoare, care au fost la fel de valabile ca și 146 de ani mai târziu (Londra, 1882, pp 397-398.):

„Nu parlamentele sau populațiile și nici cursul naturii sau cursul evenimentelor au fost acelea care au răsturnat tronul lui Ludovic-Filip … tronul lui a fost sfărâmat de societățile secrete, mereu pregătite să devasteze Europa … Asociațiile secrete  sunt mereu vigilente și mereu pregătite.”

Liderul american evreu, Illuminati,Franklin Delano Roosevelt, care a devenit președinte al Statelor Unite ale Americii în 1933, a recunoscut de asemenea că:

„Nimic nu este întâmplător în politică. Dacă se întâmplă ceva, puteți fi sigur că a fost planificat să se întâmple așa.”

Albert Pike a lucrat din greu pentru a face francmasoneria mai eficientă. Printre alte reforme, el a admis femeile în calitate de membri.

De-a lungul anilor, Illuminati și-au mutat sediul central în diferite orașe. În anii 1870, acesta a fost în Frankfurt am Main. Potrivit Nordisk Familjebok, în 1907 a fost la Berlin. Brockhaus Enzyklopadie (Wiesbaden, 1970) arăta că ordinul Illuminati a devenit legal în 1896. Apoi, liderul lor, a fost Leopold Engel, care a publicat istoria Illuminati în 1906 („Geschichte des Illuminatenordens”)

Potrivit „Meyers Enzyklopadisches Lexikon”, diferitele grupuri naționale llluminati s-au combinat pentru a forma o asociație mondială în 1925. Potrivit Store Norske Lexikon (Oslo, 1979, Vol. 6, p. 183), Illuminati își continuă încă activitatea lor ca organizație secretă.

Sediul Illuminati s-a mutat în Elveția în timpul primului război Mondial și la New York, după al doilea război mondial (Clădirea Harold Pratt, 58, 68 East Street). Începând de acum, Rockefeller-ii vor finanța Illuminati,în locul lui Rothschild. (William Guy Carr, „Pawns in the Game”/ Pionii jocului.) Un instrument deosebit de util al Illuminati, din secolul 20, a fost compania IG Farben, condusă de șeful evreul Max Warburg.

(…)

Astăzi există mai mult de șase milioane de francmasoni (3315 loji), în lumea întreagă (patru milioane in Statele Unite ale Americii, 600 000 în Marea Britanie, 70 000 în Franța). În Suedia există 16 000, împărțiți în 56 de loji.

… The Economist publica pe 26 decembrie 1992 un studiu potrivit căruia, Iluminații au fost prezentați ca „mama tuturor rețelelor” și „Adevărații conducători ai lumii”.

Revista, legat de Adam Weisshaupt și data de 1 mai 1776, a arătat că Illuminati reprezintă o ”conspirație imensă și terifiantă” și că ”aceasta este rețeaua care le conduce pe celalate.”

Apoi au subliniat faptul că, mulți președinți americani au fost Illuminati; iar unii dintre ei au fost uciși de către Illuminati, și că simbolul Illuminati – cel al ochiului în piramidă – încă rămâne pe bancnota de un dolar 1). Eu am găsit acest simbol în vara anului 1986, printre alte documente Iluminati din arhivele din Ingolstadt.

Cel care a ordonat tipărirea acestui simbol pe hârtiile de un dolar, a fost președintele Franklin Delano Roosevelt, francmasonul de grad 32, în anul 1933, la 144 de ani de când Congresul american acceptase acest simbol ca sigiliu.

Sigiliul simbolizează faptul că, Illuminati controlează America, indiferent de cine este președinte acesteia.

Anul MDCCLXXVI de pe piramidă reprezintă anul 1776, când Ordinul Illuminati a fost fondat, dar și anul proclamării Republice Americane.

Piramida reprezintă conspirația pentru stabilirea unui guvern mondial. Ochiul atotvăzător simbolizează poliția secretă, aceia pe care Weishaupt i-a numit „frații insinuanți/inflitrați”

Annuit Coeptis înseamnă „El aprobă planurile noastre”

Novus Ordo Seclorum înseamnă „nouă ordine mondială”.

Illuminati aparent s-au simțit atât de sigur încât The Economist (propria lor publicație) a fost lăsată să publice aceste informații. În schimb, nu există niciun singur cuvânt despre Illuminati în noua Enciclopedie Națională a Suediei.

Această carte (Under the Sign of the Scorpion: the Rise and Fall of the Soviet Empire) prezintă modul în care cea mai importantă ideologie Illuminati  – Comunismul – a fost raspândită prin viclenie și violență. Autoare (Juri Lina) dezvăluie numeroasele minciuni pe care oamenii neinformați le-au înghițit cu bună-credință.

Iluminații își cunosc bine meseria.

Socialistul francez și Illuminatul Louis Blanc l-a numit pe Weishaupt conspiratorul cel mai iscusit al tuturor veacurilor.

A spune povestea ascensiunii comunismului înseamnă a dezvălui istoriile celor mai răi criminali implicați la momentul respectiv. Acest lucru este necesar, pentru că fără cunoașterea secretelor rele, nu putem lucra în mod corespunzător pentru propășirea binelui.

După cum spunea filozoful suedez Henry T. Laurency,  „Doar cel care cunoaște răul stie ce este binele.”

Abia atunci vom aprecia bunătatea mai presus de orice pe pământ. Atunci am putea fi cu adevărat capabili de a primi adevărul, chiar dacă acesta este înfricoșător și să respingem minciunile,chiar dacă acestea sunt plăcute.

Sursa:
Under the Sign of the Scorpion: The Rise and Fall of the Soviet Empire
cap. 2 – The Illuminati: Triumph of Treachery; pg. 20  
de Jüri Lina 

Epilog


Jüri Lina, autoarea estoniană, abordează această problemă reală a societăților secrete subversive, de o manieră laică, lăsând să se întrevadă speranța ei pentru mai bine, pentru adevăr, pentru libertate. Acest deziderat însă, oricât de nobil prin intenția sa, va fi cu neputință omului. Faptele expuse însă, documentat, trebuie să prezinte importanță pentru orice creștin care dorește să înțeleagă de ce se întâmplă ce se întâmplă astăzi în lume și, mai ales, care este calea pe care, mai marii de azi ai omenirii conduc, prin înșelăciune și constrângere, fără a se sinchisi vreun moment de adevăratele nevoi și dorințe ale oamenilor, pe care-i îndrumă ca pe propria turmă spre o destinație a pierzaniei veșnice, într-o totală desconsiderare și respingere a planului Lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii: ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16

Note 
1) În cartea sa, ”The Secret Teachings of All Ages” (Învățăturile Secrete ale Tuturor Veacurilor) el a trasat istoria societăților arcane (ezoterice) de-a lungul veacurilor și a arătat că acestea au lăsat indicii ascunse despre existența lor, în imagini, gravuri, cărți și arhitectură. Că, oamenii văd simbolurile lor în fiecare zi, dar nu le recunosc. Ori de câte ori ei se uită pe partea din spate a hârtiei de un dolar, oamenii vor vedea emblema lor, dar nu-și vor da seama că această emblemă reprezintă Religiile Misterelor din antichitate. (Manly P Hall, The Secret Teachings of All Ages, Philosophical Research Society, California, pp. III-V).

Surse articol



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s