Hulele Papei Francisc împotriva Lui Dumnezeu

Concorde-3

” Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţaţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului! ” (Isaia 52:11)
 La data de 25 iunie 2014, în fața unei audiențe generale din Piața San Pietro, papa Francisc a declarat că oricine spune că are o relație personală cu Isus Hristos în afara bisericii (romano-catolice) se înșeală.
”În Biserică nu există ”ești pe cont propriu”, nu există ”agenți liberi” (Merriam Webster definește astfel expresia ”agent liber”; – o persoană care este în măsură să acționeze în mod liber, fără a fi controlată de altcineva – http://www.merriam-webster.com/dictionary/free%20agent; nota mea)
De câte ori Papa Benedict n-a „descris Biserica drept un „noi”, eclezial! Uneori pot fi auziți unii care spun: „Eu cred în Dumnezeu, eu cred în Isus, dar nu-mi pasă de Biserică (romano-catolică)…” De câte ori am auzit asta? Și acest lucru nu este deloc bun. Există unii care cred că pot menține o relație personală, directă și imediată cu Isus Hristos în afara comuniunii și medierii Bisericii (catolice). Acestea sunt niște ispite periculoase și nocive. Acestea sunt, după cum a spus marele Paul al VI-lea, niște dihotomii absurde. … Țineți bine mine: a fi creștin înseamnă să aparții Bisericii (catolice). Primul nume este ”Creștin”, iar numele de familie este ”Aparțin Bisericii (catolice)”.”
Este adevărat ceea ce spune Papa Francisc? Să ai o relație personală cu Isus este periculos? Să citim din cartea Apocalipsei, să vedem ce vi se poate întâmpla dacă veți avea o relație personală cu Isus. Ce spune Biblia despre o asemenea relație?
” Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”  (Apocalipsa 3:20)
Oare cuvintele Domnului sună periculos pentru cineva care ar deschide ”ușa” pentru ca Hristos să vină și să cineze cu el? Cina, este ea un tablou sinonim cu pericol sau cu nociv?
Cât de periculoasă este această relație personală cu Isus?  „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.     Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.” (Ioan 15: 7,8)..
Dar poate că alții vor întreba, ”Care sunt cuvintele lui Isus?”. Cuvintele lui Isus sunt Evanghelia Împărăției: ”El zicea: S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)
Apostolul Ioan ne spune că, Isus este Cuvântul:”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.  El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.  În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.” (Ioan 1:1-5)
 
Despre care ”Biserică” vorbește papa Francisc?
Oare credința acestei biserici catolice este ea întemeiată pe Cuvântul Hristos? Propovăduiește această biserică catolică credința creștină?
Iată ce spune Biblia despre credință și cum ajunge omul să aibă credința creștină:
 ”Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17)
”Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 12:44)
”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1:1)
Apostolul Iuda (nu iscarioteanul) îi îndeamnă astfel pe cei care au auzit și au primit Cuvântul: ”…luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.” (Iuda 3:3).
Cine este Acela care le-a dat sfinților credința? Acela este doar Dumnezeu! Cine este Acela care le dă oamenilor credința, prin auzirea Cuvântului? Acela este doar Dumnezeu!
Însă după cum papa vorbește mai tot timpul ex cathedra, când să mai audă credincioșii catolici Cuvântul? Când să se mai pocaiscă ei? Când să mai creadă ei Cuvântul, dacă ei sunt învățați lucrui străine și potrivnice Cuvântului?

Iată câteva exemple ale unor pretenții papale asumate într-o profundă vrăjmășie cu învățăturile Evangheliei lui Hristos:

În al patrulea Conciliu de la Lateran (1215) se arată: ” Nu există decât o singură Biserică Universală a credincioșilor, în afara căreia nimeni nu este mântuit”
Papa Bonifaciu al VIII-le, în Bula ”Unam Sanctam” (1302) declară: „Suntem obligați în virtutea credinței noastre să credem și să susținem că există doar o singură și sfântă Biserică Catolică, și că aceasta este biserica apostolică. … În afara acestei Biserici nu există mântuire și iertarea de păcate…. . Noi declarăm,… că  este absolut necesar pentru mântuirea fiecărei creaturi umane ca aceasta să fie supusă Pontifului Roman. „
Apoi, Papa Eugen IV spune următoarele în Cantate Domino (1441): „Prea Sfânta Biserică Romană este convinsă, mărturisește și predică că nici unul dintre cei aflați în afara Bisericii Catolice, nu numai păgânii, ci și evreii și ereticii și schismaticii, nu pot avea parte de viața eternă, dar ei vor merge în „focul veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui” (Matei 25:41), cu excepția cazului în care aceștia, pe patul morții fiind, se vor alătura Bisericii …
Nimeni, indiferent cât de mare ar fi milosteniile făcute de el, nimeni, chiar dacă își va vărsa sângele lui pentru Numele lui Hristos, nu va putea fi salvat, dacă nu rămâne în sânul și unitatea Bisericii Catolice.”
Papa Pius IX (1846 – 1878), în a sa enciclică, ”Conficiamur Moerore” din 10 august 1863 spunea:
”… Dar dogma catolică că, nimeni nu poate fi salvat în afara Bisericii Catolice este bine cunoscută; și, de asemenea, că cei care sunt încăpățânați să accepte autoritatea și rezoluțiile aceleiași Biserici, și care persistă în separația lor de unitatea Bisericii și de Pontiful Roman, succesorul lui Petru, căruia „tutela viței de vie i-a fost încredințată de Mântuitorul,” (Conciliul de la Calcedon, Scrisoare către Papa Leo I) nu poate obține mântuirea veșnică.”
Papa Pius XI (1922-1939), în enciclica ”Mortalium Animos”, spune: „Biserica Catolică este singura care păstrează închinarea adevărată. Acesta este principalul adevăr, aceasta este casa credinței, aceasta este templul lui Dumnezeu; dacă cineva nu intră aici, sau dacă cineva iese din ea, acela este un străin pentru care nu mai e speranță în viață și pentru mântuire … În plus, în această singură Biserică a lui Hristos, niciun om nu poate rămâne fără să accepte, recunoască și să asculte de autoritatea și supremația lui Petru și succesorilor săi legitimi.”
Conciliul Vatican II, prin Constituția Dogmatică Lumen Gentium, pct. 14, arată: „Aceia care au știut că Biserica Catolică a fost infiintata de Dumnezeu prin Hristos, și au refuzat să intre sau să rămână în ea, nu vor mai putea fi mântuiți.”
În Catehismul Bisericii Catolice, Biserica afirmă că expresia, „În afara Bisericii (catolice) nu există mântuire”, înseamnă, pusă în termeni pozitivi, că „toate mântuirea vine de la Hristos Capul prin Biserică, care este trupul lui” , și „nu se referă la cei care, fără vina lor, nu-l cunosc pe Hristos și Biserica Sa”. ( Catechism of the Catholic Church, 846-848)
Așadar, cine nu face parte din Biserica Catolică și nu recunoaște autoritatea pontifului roman, nu va vedea viața veșnică! Deși am expus în totalitate erezia romano-catolică, profund anticreștină, în articolele aferente anului 2010, nu voi abandona această chestiune fără a reaminti niște lucruri fundamentale!
Hristos spune cu totul altceva despre procesul mântuirii și despre ce presupune acesta:
” Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21)
Dar care este voia lui Dumnezeu? Iată răspunsul:
”Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5) Biblia este fără echivoc în ceea ce privește mântuirea:
” Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:40)
”…  Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” (Faptele Apostolilor 16:31)

Religia despre care vorbește Evanghelia este una care nu aparține vreunei împărății a lumii acesteia ci ea aparține lui Isus Hristos, despre care Mântuitorul i-a spus următoarele lui Pilat din Pont: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.” (Ioan 18:36)
Apostolul Iacov arată, fără echivoc, că este vorba despre o religie a milosteniei și care nu are nimic de-a face cu lumea, cu ”catolicul” (mondialul):
”Religia curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.” (Iacov 1:27)
Iată și motivul pentru care religia curată și neîntinată presupune neîntinarea cu obiceiurile și învățăturile lumii:
”Căci toți dumnezeii popoarelor sunt niște idoli, dar Domnul a făcut cerurile.” (Psalm 96:5)
”Idolii lor sunt argint și aur, făcuți de mâini omenești.” (Psalm 115:4)
”Idolii neamurilor sunt argint și aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor.” (Psalm 135:15)
”Cei ce se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea de la ei.” (Iona 2:8)
” … nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.” (Apocalipsa 9:20)
”De aceea, preaiubiții mei, fugiți de închinarea la idoli.” (1 Corinteni 10:14)
”Când erați păgâni, știți că vă duceați la idolii cei muți, după cum erați călăuziți.” (1 Corinteni 12:2)
”Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.” (2 Corinteni 6:16)
Așadar credincioșii sunt Templul lui Dumnezeu și nicidecum Biserica Catolică așa cum decretează papalitatea (Papa Pius XI (1922-1939), în enciclica ”Mortalium Animos”) !

Cuvântul lui Dumnezeu este fără echivoc în privința închinării pe care o așteaptă de la oameni:
”Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; și slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea, idolilor.” (Isaia 42:8)
Dumnezeu nu împarte slava sa cu altul! Este scris! Oamenii trebuie să-i dea slavă nu pontifului roman care și el, la rândul lui, nu este decât un biet muritor!
Iată ce închinare se așteaptă de la cei credincioși: Isus spune, ”Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.” (Ioan 4:23)

Dar în nebunia sa, papalitatea a lucrat întocmai pe dos cu învățăturile Scripturii! Nu numai că închinarea la idoli făcuți de mâinile omului, din aur și argint, este parte centrală a dogmelor sale, dar Vaticanul a așezat la loc de cinste chiar și unul dintre acei ”stâlpi”(obeliscuri) ai soarelui din Egiptului antic și despre care Biblia spune:
”Astfel, nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită; şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute în ţărână; idolii Astarteii şi stâlpii soarelui nu se vor mai ridica.”  (Isaia 27:9)
”Va sfărâma stâlpii din Bet-Șemeș, din țara Egiptului si va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului.” (Ieremia 43:13)
”Altarele voastre vor fi pustiite, stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărâmaţi şi voi face ca morţii voştri să cadă înaintea idolilor voştri.” (Ezechiel 6:4)
”voi nimici cu desăvârşire idolii tăi şi stâlpii tăi idoleşti din mijlocul tău, şi nu te vei mai închina la lucrarea mâinilor tale” (Mica 5:13)

Dar ce însemnau acești stâlpi idolești, care era înțelesul lor?

Printre popoarele antice erau nu doar acele statui realizate în formă umană pentru pentru zei și zeițe, dar și multe obiecte cu un înțeles ascuns sau misterios, obeliscurile.  Diodorus vorbea despre un obelisc de 130 de picioare înălțime care fusese ridicat de regina Semiramida în Babilon. (Encyclopedia of Religions, vol. 3, p.264)

Inițial, obeliscul a fost asociat cu închinarea la soare, un simbol al zeului Baal (care era un titlu al lui Nimrod). Pentru anticii idolatrii, obeliscul avea de asemenea și o semnificație sexuală. Falusul, alături de soare, erau considerate simboluri ale vieții. Acestea erau credințele reprezentate de obelisc.

Destul de interesant este faptul că, la intrarea în piața Sf. Petru din Roma se află un obelisc care nu doar că nu este o copie a obeliscurilor din Egiptul antic ci el chiar este unul dintre acele obeliscuri. În zilele în care religia misterelor pătrunsese în Roma păgână, în acest oraș au fost construite obeliscuri și au fost aduse obeliscuri din Egipt, cu costuri foarte mari. Împăratul Augustus (63 i.e.n – 14 e.n) a transportat acest obelisc din Egipt, Bet-Șemeș (Heliopolis, lb. greacă) la Forumul Iulian din Alexandria unde a rămas până în anul 37 e.n. Împăratul Caligula, 37-41 (e.n.), a amplasat obeliscul în Circul de pe dealul Vatican, în care Nero avea să organizeze brutalele execuții ale creștinilor. Obeliscul a fost ridicat prima dată în Egiptul dinastiei a V a (2494 – 2345 î.e.n.) de un faraon al cărui nume nu s-a păstrat. (http://en.wikipedia.org/wiki/St._Peter%27s_Square.)

Obeliscul din granit roșu înalt de 132 de picioare și având o greutate de 320 de tone, a fost reașezat în 1586 în centrul pieței din fața bisericii la ordinul Papei Sixtus V care, a dat atunci porunca de pedepsire cu moartea în cazul în care obeliscul ar fi fost micșorat sau distrus, în timpul mutării și reamplasării. (Pignatorre, Ancient Monuments of Rome, p. 175)
(Sursa: Babylon Mystery Religion, ed. 1981, Ralph Woodrow Evangelistic Association Inc, Riverside, California; cap. 5, Obelisks, Temples, and Towers, pg. 39,40) (În vârful său a fost amplasată o cruce și împreună cu postamentul de bronz, obeliscul măsoară 41 de metri.)

Tot la Roma, în Piața din fața Bazilicii St. Ioan Lateran se află cel mai înalt obelisc din lume. Acest obelisc are o istorie interesantă.
Despre ce este vorba?
Documentele papale, Breviarium Romanum (publicat în 1568 de Papa Pius V) și Martyrologium Romanum (publicat în 1588 de papa Grigore XIII) oferă informația că, Constantin cel Mare ar fi fost botezat de episcopul Romei, Silvestru. Ulterior, în anul 1588, Papa Sixtus V a dispus reamplasarea acestuia în piața bazilicii Sf Ioan Lateran. Acesta a fost adus de Constantius II de la templul lui Amun (Amun-Ra sau Ra, zeul soare.) din Karnak, Egipt, și făcut cadou Romei la anul 357, când a fost amplasat în Circus Maximus. Faraonii care au construit acest obelisc din granit roșu, fuseseră Thutmose III și nepotul său Thutmose IV care a terminat lucrarea începută de bunicul lui.  Cu postament cu tot, acest obelisc are o înălțime de 45,7 m și o greutate de 455 de tone. Așa cum spuneam, papa Sixtus V a dispus mutarea acestuia din Circus Maximus în piața respectivă. La baza acestuia o inscripție ne informează că, ”Constantin s-a botezat aici.” (Emperor Constantine, Hans A. Pohlsander, pg. 28)

Credincioșii catolici de bună credință, induși în eroare de minciunile papalității, nu conștientizează faptul că ei fac voia unui alt ”tată” și nu a lui Dumnezeu Tatăl. Și deși până și amprentele ”fizice” ale acestui ”tată” străin se regăsesc aproape la orice pas, ele au fost acceptate ca parte a unei civilizații pretinse creștine.  Papa, în limba caldeeană (limba care se vorbea în Babilon) se traduce literal prin ”tată”. Dar nu doar în vechea limbă semită are cuvântul, papa, această traducere! Pentru credincioșii catolici el este ”sfântul tată” sau ”sfântul părinte”! Ba chiar și media din țările ortodoxe sau protestante, atunci când fac referire la papa de la Vatican, folosesc cuvintele: ”Holly Father” sau ”Sfântul Tată” sau ”Sfântul Părinte”! Lucrul acesta este o blasfemie:

”Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.” (Matei 23:9). Interdicția unei astfel de numiri, în sensul religios, pentru orice om de pe pământ, vine de la însuși Isus Hristos! Este scris!
O altă minciună a papei Francisc, precum și a papalității în general, este afirmația că biserica catolică are și calitatea de mediatoare. Iată ce spune Hristos despre asta: ”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. ” (Ioan 14:6)
Cuvântul ”Nimeni”, folosit în cele două versete biblice de mai sus, ca parte de vorbire, este un pronume negativ cu ajutorul căruia sunt înlocuite substantivele ce denumesc persoane.

Pronumele negativ NIMENI se opune lui TOȚI sau CINEVA!!!  
(http://ebooks.unibuc.ro/filologie/NForascu-DGLR/nimeni.htm)

Dacă veți citi Biblia, veți afla  în paginile ei ceea ce vrea Dumnezeu de la voi și nu ceea ce vrea omul, oricine va fi să fie acesta. Nu este nimic periculos în crearea unei relații personale cu Isus. Dimpotrivă El le cere asta oamenilor, astfel încât El să poată rămîne în ei. Nu vă lăsați păcăliți de eroarea omului, ci rămâneți în Cel care a fost pironit pe cruce pentru voi! Lui îi datorează omul ascultarea și recunoștința!
Dar chiar și așa, Isus-ul bisericii catolice, sau cel puțin acel isus al Papei Francisc, este un isus străin, un isus al evoluționismului!
Într-un articol din INQUISITR, din data de 2 noiembrie 2014, se arată că, ”Creaționiștii sunt supărați pe declarațiile pro-evoluționism ale papei” și continuă arătând că, ”… șeful în vârstă de 77 de ani al Bisericii Catolice și-a exprimat aprobarea lui pentru teoria evoluției în timp ce vorbea la Academia Pontificală de Științe. El a declarat, de asemenea, sprijinul său pentru teoria Big Bang-ului ca explicație pentru originea universului, adăugând că atât evoluția darwinistă și Big Bang nu intră în conflict cu ideea de Dumnezeu ca creator de viață și al universului.”
Papa a spus printre altele:
     „Când citim despre Creație în Geneza, ne întâlnim cu riscul de a ni-l imagina pe Dumnezeu ca pe un magician, cu o baghetă magică capabil să facă totul. Dar nu este așa. El a creat ființele umane și le-a lăsat să se dezvolte în conformitate cu legile interne pe care le-a dat la fiecare, astfel încât aceștia să ajungă la împlinirea lor. „
Dar care este originea teoriei Big Bangului?
În general, misticismul iudaic al Kabbalah este foarte puțin cunoscut lumii creștine. Tocmai de aceea nimănui nu-i va trece vreodată prin minte că, această filozofie ezoterică a misticilor evrei conține în ea metafizica Big Bang!
Două noțiuni sunt esențiale aici pentru această filozofie mistică iudaică: Ein Sof și Ayn!
”Ein-Sof” sau ”Ayn-Sof” care în Kabbalah este înțeles ca Dumnezeu înainte de auto-manifestarea sa în producerea oricărui tărâm spiritual (probabil derivat din termenul uzitat de misticul iudeu Solomon ibn Gabirol (1021 – 1058), ”Cel fără Sfârșit” (she-en lo tiklah)). Ein Sof poate fi tradus ca ”fără sfârșit”, „infinit” sau ”nu există niciun sfârșit.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Ein_Sof#cite_note-1)
Ein-Sof este complet inefabil, despre care nu se poate ști nimic. Cabaliștii se referă la el ca la punctul primordial, prin care cosmosul a luat naștere din abis.
Ein-Sof, în prima sa manifestare, reprezintă ”afirmația primordială”, primul ”da” care se află în opoziție cu acel veșnic ”nu”. Ayn este ”neființa” sau ”nu” sau ”nimicul absolut”…  (Symbols of the Kabbalah: Philosophical and Psychological Perspectives, Sanford L. Drob, 2000, pg. 96)

Termenul de Ein-Sof a fost folosit pentru prima dată de misticul evreu Azriel ben Menahem (1160 – 1236) care a fost unul dintre cei mai importanți cabaliști din orașul catalan Girona (la nord de Barcelona); un termen prin care el împărtășea viziunea neoplatonică potrivit căreia, Dumnezeu nu are nicio dorință, nu gândește, nu vorbește, nu acționează, accentuând negarea oricărui atribut pentru Dumnezeu. Despărțind termenul în două cuvinte, din Ein se înțelege ”nimic” iar din Sof se înțelege ”limitarea”. Un concept extrem de paradoxal este Ohr Ein Sof, ”Lumina Infinită” a autocunoașterii divine care este anulată imediat de acel Ein Sof apriori creației! În Kabbalah Lurianică, primul act al Creației pornește de la Tzimtzum (adică ”retragerea” în sine a lui Dumnezeu pentru a crea un ”spațiu gol”). În Hasidism, Tzimtzum este doar ascunderea iluzorie a lui Ohr Ein Sof, care a dus la apariția panteismului monistic. (http://en.wikipedia.org/wiki/Ein_Sof#cite_note-1)

Rezumând, filozofia Kabbalah vorbește despre un Dumnezeu similar zen-budhismului sau hinduismului, fără formă și impersonal, punând actul creației nu pe seama gândirii lui Dumnezeu ci a nongândirii unui Dumnezeu inefabil care se naște din nimicul absolut, din neființă și se extinde la infinit în ceea ce noi percepem a fi o lume materială, realitatea care nu este decât o iluzie! Pentru cei familiarizați însă cu religiile orientale, nu va fi deloc greu să facă analogii între cele două concepte ale Kabbalah și conceptele de Nirvana și Maya din Budhism, Hinduism și Jainism. Se poate spune deci că, papa Francisc împărtășește o viziune în mod aprioric cabalistă asupra Creatorului și Creației, lucru care nu trebuie să deranjeze pe nimeni, întrucât libertatea de gândire este garantată de Dumnezeu și apoi prin lege oricărui om, deși se pare că, papa nu agreează libertatea gândirii și pentru ceilalți semeni!

Revenind la relatările de presă asupra părerilor papei Francisc, Time publica într-un articol semnat de Elizabeth Dias, la data de 29 octombrie 2014  și intitulat, ”Papa Francis susține evoluția.”, poziția papei prin chiar cuvintele sale: „Evoluția în natură nu este incompatibilă cu noțiunea de creație, pentru că evoluția presupune crearea de ființe care evoluează.”
Dar o astfel de poziție a șefului de la Vatican nu este una nouă, nici pe departe!

Papa Ioan Paul al II-lea, pe 23 octombrie 1996, a adresat un mesaj Academiei Pontificale pentru Științe, la o sesiune în plen de la Vatican, în care arăta că, teoriile evoluționismului ale lui Charles Darwin sunt un fapt real, recunoscând tacit că, omul a evoluat din maimuțe (căci asta susținea Darwin), și reducând astfel istoria biblică a Genezei la o fabulă și nimic mai mult!

„Noile cunoștințe ne conduc să recunoaștem în teoria evoluției mai mult decât o ipoteză.”, a spus papa Ioan Paul II.
(The Genetic Gods: evolution and belief in human affairs, John C. Avise,Harvard University Press pg. 216))
Biblia ne învață însă că, Dumnezeu l-a creat pe om ”dupa chipul și asemănarea Lui” (Geneza 1: 26)
În cartea sa, Marx și Satan, la capitolul VII, ”Marx, Darwin și Evoluția”, Richard Wurmbrand ne oferă niște informații extrem de importante legate de mariajul firesc dintre darwinism și marxism.

Darwin susținea că omul provine din regnul animal. Omul a fost detronat de către Darwin. Nereușind să-L detroneze pe Dumnezeu, Satan l-a înjosit pe om. Omul a fost înfățișat ca descinzând din animal, un biet rob al pântecului. Charles Darwin l-a inspirat profund pe Karl Marx în revolta sa ateistă. La 16 ianuarie 1861, Marx îi scria lui Ferdinand Lasalle: ”Cartea lui Darwin este foarte importantă, oferindu-mi un fundament pentru științele naturale în interpretarea istorică a luptei de clasă.”

Întreaga familie a lui Marx a fost cuprinsă de nebunia darwinismului, iată cum: ginerele lui Marx, Paul Laforgue scria în, Socialismul și intelectualii, ”… Când Darwin a publicat ”Originea speciilor”, el i-a răpit lui Dumnezeu rolul deținut până atunci, de Creator al lumii organice, la fel cum Franklin, prin teoria electricității, l-a deposedat de toate trăsnetele care îi erau atribuite.”
Trebuie spus că această inovație papală a fuziunii dintre creaționism și evoluționism, este opera preotului iezuit francez, Pierre Teilhard de Chardin.

Pierre Teilhard de Chardin (1881 – 1955) a fost eugenist, marxist (Alan morrison. The Serpent and the Cross; Religious Corruption in an Evil Age (Birmingham, England: K & M Books, 1994), p. 564), panteist [Now Is The Dawning of the New Age New World Order (Oklahoma City, OK: Hearthstone Publishing, Ltd., 1991), p. 137)], evoluționist [el ”a fost puternic implicat în falsul din 1912  numit ”omul Piltdown” și care este la ora actuală considerat ca cea mai mare șarlatanie din istoria arheologiei britanice – Now Is The Dawning of the New Age New World Order (Oklahoma City, OK: Hearthstone Publishing, Ltd., 1991), p. 137)] și a fost cunoscut de asemenea ca ”Tatăl New Age” [„News Alert,” The Berean Call (October 1992), p. 4.]

Iată o scurtă listă de afirmații ale lui Teilhard de Chardin cu privire la ”credința” sa :
„Ceea ce propun eu este să se reducă acest decalaj între panteism și creștinism prin scoaterea la iveală a ceea ce s-ar putea numi sufletul creștin al panteismului sau aspectul panteist al creștinismului.” (adică Dumnezeu este în toate și nu este o persoană distinctă)
”Eu pot fi salvat doar prin contopirea cu universul.” (aici este panteism și budism)
„Eu cred că Mesia cel așteptat de noi toți, fără nici o îndoială așteaptat, este Hristosul universal, adică, Hristosul Evoluției.” (o astfel de învățătură nu este biblică ci este doar o blasfemie)
[Sursa: Teilhard de Chardin: Christianity and Evolution, ”SCP Journal (19:2/3), pg. 56]
Iar metoda prin care paleontologul iezuit Teilhard a ”redus” decalajul dintre panteism și creștinism a fost falsul cunoscut sub numele de  ”Piltdown Man”. Falsul „Piltdown Man” i-a determinat pe mulţi intelectuali să accepte evoluţionismul ca programă în şcoli. În anul 1913, „Piltdown Man” a fost declarat ca o evidenţă clară a tranziţiei dintre om şi maimuţă! Timp de 40 de ani a fost expus ca o dovadă a evoluţionismului, pînă în anul 1953 când s-a dovedit a fi un fals!

S-a dovedit ştiinţific că atât craniul cât şi dinţii omului de Piltdown aparţineau unui orangutan; dinţii din falcă ai acestuia fiind prezentaţi a fi din mandibulă, pentru a justifica o oarece asemănare cu conformaţia dentară umană. Oasele şi dinţii „omului de Piltdown” au fost tratate chimic pentru a le conferi un aspect preistoric. Apoi, oasele cu pricina au fost „plantate” în aşa-zisul sit unde au fost descoperite „dovezile” respectivei verigi dintre om şi maimuţă!

A rămas o puternică convingere printre cei care au investigat problema că preotul iezuit Pierre Teilhard de Chardin a fost acela care a scornit această păcăleală! Dr. Kenneth Oakley, savantul care anterior lucrase şi pentru British Museum, a declarat că în anul 1954 primise o scrisoare din care, reieşea că Teilhard lucrase, mână în mână cu Charles Dawson, la realizarea escrocheriei „Piltdown Man”. [Norman Hammond, Archaeology Correspondent, Expert Views Differ on Jesuit’s Role in the Piltdown Man forgery, London Times, July 15, 1980, http://www.clarku.edu/~piltdown/map_prim_suspects/Teilhard_de_Chardin/Chardin_Prosecution/expertsdiffer.html (website address current as of February 28, 2005).]
Pe erezia acestuia și pe frauda sa, conciliul Vatican II a găsit un fundament prețios pentru unirea tuturor religiilor lumii, pentru împăcarea monoteismului cu politeismul, a păgânismului cu creștinismului, a creaționismului cu evoluționismul!
Iată că și papa Francisc și-a făcut bine temele, și precum ”Tatăl New Age” pomenit mai înainte, merge pe aceeași linie, ambiguă, în care arată că Dumnezeu l-a creat pe om și/sau a creat ființe care să evolueze și pe care le-a înzestrat cu acele legi interioare după care ființele(care evoluează)/oamenii să se ghideze pentru a atinge împlinirea lor! (Acesta este punctul în care falsul creștinism, catolicismul, fuzionează cu filozofiile kabbalah, budhismul, hinduismul, New Age etc: potențialul ascuns/hristosul mistic, lăuntric).
Despre ce vorbim aici? De ce amenință papa Francisc, voalat, că relația personală a cuiva cu Isus Hristos poate fi foarte periculoasă și nocivă, când el nici nu crede măcar în Dumnezeu ca Creator adliteram? De ce amenință, voalat, papa Francisc că, în afara Bisericii Catolice nimeni nu poate fi numit creștin, când el de fapt este mai degrabă un mistic cabalist și darwinist care merge pe linia învățăturii acelui iezuit, Teilhard de Chardin, despre care Marilyn Ferguson (pe când pregătea cartea ei despre New Age, ”The Aquarian Conspiracy: Personal and Social Transformation in the 1980s”/ Conspirația Vărsătorului: transformări personale și sociale în anii 80) a afirmat că, ”a fost numele cel mai des menționat de către 185 de lideri ai Mișcării New Age atunci când ea  i-a întrebat pe aceștia care este persoana care a avut cea mai mare influență asupra vieții lor.”
Obrăznicia papalității și sfidarea și războiul acesteia împotriva Adevărului Isus Hristos au fost profețite în cuvintele Scripturii! Această biserică criminală, îmbătată cu sângele sfinților îi hulește pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul, arogându-și în nemernicia și îndrăzneala ei, pretenția de a supune orice om în general și orice creștin în special!
Cuvintele proprocului Ioan nu-și găsesc altă împlinire, cel puțin până în acest moment, decât în papalitate: ”I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. … Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.     Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.” (Apocalipsa 13: 5-8)
Orice creștin care l-a cunoscut pe Isus Hristos știe foarte bine că, locul lui nu poate fi în acea Biserică Mondială care, în ultima vreme, cuprinsă de o grabă mare, cere unirea tuturor denominațiunilor creștine, sub sceptrul Vaticanului!

Dar cum rămâne cu Tradiția?
Credincioșii creștini care aparțin unor confesiuni fundamentate mai mult pe Tradiție decât pe Cuvântul scris al Bibliei, trebuie să știe că o astfel de ipostază este cu adevărat periculoasă și nocivă! Isus însuși i-a mustrat pe fariseii din vremea sa pentru faptul că desființaseră învățătura lui Dumnezeu în folosul tradiției, al datinei. Isus i-a apostrofat de mai multe ori pe farisei iar lucrul acesta este consemnat în Biblie după cum urmează:

”Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?” (Matei 15:3)

”Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni” (Marcu 7:8)
”El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.” (Marcu 7:9)
”Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7:13)

Apoi și apostolul Pavel, în epistola sa către creștinii coloseni avertizează asupra aceluiași lucru:
”Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.” (Coloseni 2:8)
Pavel, în epistola sa către creștinii galateni, limita fără echivoc orice alte adăugiri ulterioare, de către oricine (înger sau om)  la mesajul complet al Evangheliei lui Hristos propovăduite în secolul I al erei noastre astfel:
”Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” (Galateni 1:8,9)

Felul în care ne putem da seama în mod cert, dacă o biserică pune mai mare preț pe tradiție decât pe Biblie sau dacă o biserică este întemeiată dogmatic preponderent pe tradiție în detrimentul Sfintei Scripturi este unul la îndemâna tuturor și nu necesită abilități neobișnuite ale minții sau școli înalte, ci dimpotrivă, necesită simpla comparație a tradiției respective cu învățătura Bibliei; iar dacă acestea sunt în antiteză, atunci alegerea firească pe care trebuie să o facă creștinul este Biblia! Căci Cuvântul Hristos este deopotrivă și Viața și Adevărul, iar cuvântul lui Dumnezeu este perfect inteligibil: ”Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta” (Deuteronom 30:19)

Un lucru necesar de semnalat în acest context, al amestecului religiilor, este și faptul că, cuvântul evreiesc cabbala (kabbalah, cabala) se traduce tot prin tradiție și predanie care sunt cuvinte sinonime pentru cuvântul datină!
Dicționarul de sinonime din 2002, de Mircea și Luiza Seche, Editura Litera Internațional arată că datină, tradiție și predanie sunt sinonime.
Aceeași definire se regăsește și în Dicționarul Religios din 1994, în care se arată că, Sfânta Tradiție sau Predanie, este învățătura dată de Dumnezeu prin viu grai bisericii, sau tradiție apostolică sau tradiție bisericească! Informații similare se regăsesc și în DEX edițiile 1998, 2009 etc…

Dar ce este de făcut atunci când tradiția sau datina sau predania sau recepția  intră în conflict cu litera Bibliei? În acest caz devine evident că trebuie făcută o alegere între Biblie și Tradiție, însă, de multe ori, falșii păstori le vor ascunde enoriașilor contradicțiile flagrante dintre datina pe care ei o slujesc și cuvântul scris al Bibliei!
Dacă cineva este totuși în dubiu, neștiind ce cale să urmeze, să se roage lui Dumnezeu pentru asta și să urmeze exemplul lui Hristos, Cel care niciodată nu a vorbit din ale lui, făcând adesea trimitere la autoritatea Scripturii prin cele două cuvinte arhiștiute ”ESTE SCRIS”! (de ex: Matei 4:4,6,7,10; 21:13; 26:24,31 etc)
”Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.” (Ioan 12:49)
Iată așadar ce contrast cu vorbirea ex cathedra a papei (din ale lui, pe care papa o definește ca adevăr infailibil; http://www.thefreedictionary.com/ex+cathedra)!

Isus Hristos ne oferă o trăsătură principală a Diavolului, vorbirea ”din ale lui” care este definită ca fiind nimic altceva decât minciună: ”Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44) Așadar, Diavolul este tatăl vorbirii ”ex cathedra”!

Un alt sinonim pentru TRADIȚIE mai este și TRADIȚIUNE care provine din latinescul ”tra-ditio-ónis” și se mai traduce prin PREDARE și TRĂDARE. (Scriban 1939, Dicționarul limbii românești). Sensul principal însă rămâne același, ”Transmisiune orală (a faptelor istorice, a credințelor, a obiceĭurilor) din tată´n fiŭ”.

Legat de același cuvânt, TRADIȚIE, un lucru extrem de important este acela că, în limba greacă, pe lângă sinonimia sa cu cuvântul PREDANIE apare și aici sinonimul TRĂDARE.
Destul de interesant în acest caz este că, termenul care desemnează deopotrivă cele trei sinonime de mai sus, Parádosis (ΠΑΡΑΔΟΣΙΣ) prin însumarea corespondențelor numerice grecești ale literelor care intră în componența cuvântului se obține rezultatul de 666, astfel:
parádosis: 80+1+100+1+4+70+200+10+200=666
(http://www.agapebiblestudy.com/charts/letter_number_equivalent.htm)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s