De ce îl sprijină Obama pe Tsipras ? Bancherii americani au aruncat povara datoriei Greciei în spinarea contribuabililor europeni

Olle-banks

Un articol care îmi dă dreptate în ceea ce am zis despre Grecia şi Syriza.

. Şi cică eu sunt paranoic şi conspiraţionist!

Bancherii au transferat datoria Greciei din bilanțurile proprii în cârca statelor occidentale. Tsipras a ajuns la putere cu sprijinul finanțiștilor americani, precum Soros. Ipocrizia economiștilor americani (finanțați de aceleași cercuri banchero-corporatiste) care cer acum ștergerea datoriei Greciei, deși cu ceva ani în urmă spuneau altceva. Astăzi însuși președintele Obama spune: „Tari care se afla in recesiune profunda nu pot fi stoarse la nesfarsit”.

Logic. Ele trebuie stoarse treptat, nu dintr-o dată! Mișcarea a fost salvarea băncilor europene. De fapt, a tuturor băncilor, implicit a celor americane, fiindcă din cauza fenomenului de contagiune pierderile se transmit în întregul sistem financiar global. Astăzi pierderile sunt acumulate la nivelul instituțiilor publice europene. Iar americanii nu au nimic de-a face cu asta, acum le convine ștergerea datoriilor, ei nu au nimic de pierdut. Au doar de câștigat, eventual o Grecie mai curată și mai uscată, care să înceapă să se îndatoreze din nou, că cine-știe, poate are nevoie de autostrăzi, poate vrea să creeze locuri de muncă, poate vrea să stimuleze consumul… La urma-urmei, finalul e previzibil dar e tot în câștigul bancherilor: multe profituri realizate, multe bonusuri încasate, o altă ștergere de datorii…

În plus, statul american are tot interesul să faulteze zona euro, cu cât euro este mai fragil cu atât cererea pentru dolari crește, ceea ce înseamnă spațiu de manevră pentru tiparnița Fed. Se cheamă păstrarea echilibrului monetar: dacă cererea de bani crește, atunci trebuie să crească și oferta, ca să asigurăm stabilitatea… completați singuri.

Concluzia? Prin acordurile de bail-out toată datoria Greciei a fost luată din bilanțurile băncilor, care s-au spălat pe mâini, și a fost pasată pe spinarea contribuabililor. Ceea ce cred că ușurează negocierea ștergerii ei… în fond, contribuabilii sunt doar niște extraordinari idioți utili.

Anul acesta Grecia trebuie să plătească 22,3 mld. euro creditorilor externi, o sumă care – ca să vă faceți o idee – depășește cheltuielile cu salariile bugetarilor. În iulie-august BCE trebuie să primească 8 mld. Ups! Politicienii europeni au o problemă. Dar pentru problemele financiare există Super Mario, orice este posibil, frați europeni! În utopica lume a șarlatanilor economici datoria nici nu contează deoarece, cum zicea Keynes, “we owe it to ourselves”. Explică Krugman:

“Oamenii cred că datoria înseamnă pentru economie exact ce înseamnă pentru un individ: o grămadă de bani pe care trebuie să-i plătești cuiva. Dar asta e o greșeală; datoria pe care o creăm reprezintă practic bani pe care ni-i datorăm nouă înșine, care nu implică nici un transfer real de resurse.”

Uite așa se învârte lumea: salvarea Greciei a fost o invenție, datoria publică este o invenție, putem inventa oricând suficienți bani ca să o ștergem… care e problema?!

Super Mario Draghi vrea să tipărească 1 trilion. Cam 50 de miliarde pe lună timp de 2 ani, se zvonește. De ce? Ca să readucă bilanțul BCE la nivelul la care era în 2012.

Cu alte cuvinte suntem în plin război valutar, așa cum spune Roubini, și așa cum lumea a mai fost în anii ’70. Fiecare guvern e disperat să tipărească bani, chipurile ca să își resusciteze economia, în realitate ca să-și salveze clientela politică de la faliment.

Ce importanță are că BCE tipărește 1 trilion? Sunt doar bani. Banii nu reprezintă resurse, banii sunt doar un instrument de schimb. Populația are nevoie de resurse, are nevoie de hrană, de îmbrăcăminte, de benzină (din fericire aceasta e din abundență momentan) etc. Firmele au nevoie la rândul lor de resurse: forță de muncă dar mai ales capital: bunuri intermediare, utilaje. Ce importanță are că vine Mario și deșartă sacul cu bani? Cine o să prindă acești bani se va duce să-i schimbe pe diverse bunuri, să cumpere ceva; cine nu va prinde acești bani va suporta integral toată creșterea de prețuri.

Și ce lucruri se vor cumpăra cu acești bani? Așa cum economiștii lucizi admit, banii tipăriți de băncile centrale au ca destinație piața financiară. Acolo, nu în Piața Obor, se deșartă sacul cu bani. Prin urmare, “investitorii” sunt cei care vor beneficia de pe urma tiparniței, ei vor putea să cumpere mai mult. Să cumpere mai mult ce? Păi ce se vinde pe piața financiară: acțiuni și obligațiuni. Efectul politicii de expansiune monetară este creșterea bursei, a prețurilor activelor. Acest efect este atât de

clar și, deja, atât de vechi, încât nu ai cum să nu suspectezi că el reprezintă de fapt chiar scopul tipăririi de bani. Deci cine va avea de câștigat de pe urma QE implementată de BCE? Tot jucătorii de pe piața financiară, în general băncile și fondurile de investiții, cei care au avut de câștigat și până acum.

Restul lumii va pierde, asta e sigur. Pentru a înțelege mai clar motivul, imaginați-vă că banii sunt niște tichete care ne asigură dreptul de proprietate asupra resurselor, imediat ce apucăm să le cumpărăm. Dacă mâine statul vine și dublează numărul de tichete existente, acest lucru va avea, pe termen scurt, efect zero asupra bunăstării generale. Cantitatea de resurse este tot aceea ca și cea de astăzi: muncim la fel de mult sau de puțin, tractoarele care ară ogoarele sunt aceleași, apartamentele în care locuim nu s-au schimbat, vacile de la care luăm lapte sunt tot acolo. Singurul efect va fi că unii dintre noi – norocoși sau, mai degrabă, “băieți deștepți”, vor pune mâna iute pe aceste tichete și le vor preschimba pe case, mașini, vaci etc. înaintea celorlalți. Imaginați-vă că 1% din populație pune mâna pe toate tichetele nou-emise. Acest grup este acum capabil să cumpere aproape toate casele existente, aproape toate mașinile și vacile. Nu va reuși să cumpere chiar tot, deoarece și restul cetățenilor dispun de tichete și, pe măsură ce prețurile cresc (vânzătorii de case, mașini sau vaci sunt raționali) ei vor intra în alertă și se vor grăbi să cumpere ceva – atât cât mai pot.

Exemplul nu este întâmplător, desigur, circulă multe știri despre “cei 1% care controlează lumea”. Uitați-vă la ce se întâmplă în SUA. Sau uitați-vă la România, unde discrepanțele regionale au tot crescut; dacă ieși din București spre Moldova intri în Evul Mediu – și știți de ce? Fiindcă pe exproprierea prin inflație a acelor categorii sociale s-a clădit în bună măsură prosperitatea Centrului, s-au ridicat mall-urile, companiile, industria serviciilor ș.a.m.d. Tipărirea de bani este doar o metodă de impozitare: unii pierd, alții câștigă.

Pe termen lung efectele sociale ale politicii inflaționiste sunt chiar nocive. Disperați că pierd, disperați că nu țin pasul cu “vecinul”, mulți se reped direct în plasă, ca peștii cei proști: se duc la bancă (adică fix la marele beneficiar al tiparniței) să se împrumute (în franci!!) ca să pună repede mâna pe o casă – “Repede! Să nu ne-o ia alții înainte!”. Această goană le este fatală. În urma erorilor pe care le fac apar suferințe sociale. Iar apoi politicienii, adică statul, sare repede cu soluția miraculoasă: încă o tură de inflație! Din care, evident, scapă încă și mai puțini…

Partea comică cu acest război valutar este că nici un stat nu poate de fapt câștiga pe seama celuilalt, fiindcă fiecare își devalorizează moneda. De asta avem încetinirea creșterii economice oriunde în lume, spre disperarea politrucilor! Anii ’70 au lăsat loc anilor ’80, când lumea a realizat că tiparnița de bani nu reprezintă de fapt o soluție, ci o țeapă. Cine nu cunoaște istoria, e condamnat să o repete.

Soros Sachs Syriza & Co. „Stânga radicală” vrea centralizare europeană!


Partidul despre care vorbim este cât se poate de pro-european. Ia citiți ce scrie pe blog noul lor ministru de finanțe, profesor la Texas University. De exemplu, la George Soros. Ce are una cu alta, veți întreba? Păi are, fiindcă se pare că Soros finanțează Syriza. (Cum, sunteți șocați, ați căzut în șpagat? Nu știți că Soros finanțează tot felul de organizații socialiste pe mapamond, asta atunci când nu susține direct revoltele sociale?)
Filantropului Soros îi cântă în strună o grămadă de profesori. De exemplu, Jeffrey Sachs, unul dintre cei mai faimoși economiști contemporani, care într-un moment de “gândire cu premeditare” ne arată luminița de la capătul tunelului:
„Da, guvernul e corupt – dar avem nevoie ca el să intervină mai mult, nu mai puțin… pentru a rezolva provocările colective fundamentale precum infrastructura, energia verde, educația publică, sănătate și sărăcia.”
Evident că Sachs, un apologet al ajutoarelor externe (doar este consilier al secretarului general al ONU), susține ștergerea datoriilor Greciei, bineînțeles alături de întreaga pleiadă de măsuri intervenționiste (precum expansiunea monetară) pe care o doresc și Soros sau Varoufakis.
Dar lucrurile sunt un pic mai ample. Sachs și Varoufakis sunt doar două persoane dintr-un grup foarte larg de economiști. În anul 2009 filantropul Soros a decis înființarea unui think-tank de economie, care să îi promoveze ideile. A donat 50 milioane dolari pentru înființarea Institute for New Economic Thinking (INET), organizație care subvenționează de fapt viziunea paternalistă a statului și cele mai noi pledoarii pentru intervenționism economic. Lui i s-au alăturat imediat alți moguli, dintre care nu putea să lipsească David Rockefeller – pentru că bancherii doresc, nu-i așa,… salvarea planetei. Jeffrey Sachs, alături de Willem Buiter (fost la Goldman Sachs, în prezent la Citigroup) și alți economiști apropiați industriei bancare, sunt în Advisory Board.
Mai uimește, deci, pe cineva că ONG-urile sponsorizate de Soros au finanțat deplasările în SUA ale șefului Syriza, Alexis Tsipras, care a ținut prelegeri academice și s-a întâlnit cu oficiali guvernamentali americani? Informația a apărut în presa germană și a fost negată de INET, dar aici nu ne interesează detaliile contabile, ci similitudinile ideologice dintre părțile implicate. Cine se aseamănă, se adună, indiferent de cum împart banii.

Syriza1

Să rezumăm:

  • Syriza, Podemos și celelalte mișcări de pe continent nu doresc destrămarea UE, ci preluarea puterii politice pentru a accelera procesul de centralizare economică și politică a acesteia. Dacă victoria Syriza va fi urmată de victorii electorale similare în alte țări, atunci efectul nu va fi destrămarea zonei euro, ci disoluția mai rapidă a statelor naționale.
  • Este interesant de descoperit cine sunt finanțatorii acestor mișcări politice. Cine le inspiră. Cine le susține, măcar așa, tovărășește, dacă nu și altfel.
  • Cui servește ștergerea datoriilor… acum că creanțele au fost oricum transferate din portofoliile băncilor în spinarea contribuabililor?! Cui servește ca Grecia “să pornească de la zero”, gata să-și asume alte datorii (evident)?!
  • Creanțele băncilor au fost transferate in spinarea populației. Băncile sunt așadar vinovății de serviciu.

Ca după război: în SUA mulți tineri locuiesc cu familia

57 de milioane de americani representând 18,1% din populație impart locuința cu alte generații din familia lor. Numărul gospodăriilor în care coexistă mai multe generații ale aceleiași familii a cunoscut un punct de minim în 1970 și de atunci s-a dublat. 

Acest trend este susținut mai ales de numărul tinerilor între 25-34 de ani care împart același acoperiș cu părinții lor. Dacă în 1980 doar 11% din tineri locuiau cu părinții, astăzi aproape un sfert dintre ei (23,6%) se află în această situație. Un procent similar a mai fost înregistrat doar la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Tinerii locuiesc cu familia din cauza sărăciei: dovadă România

Situația este oarecum similară în UE, unde unul din trei bărbați și una din cinci femei cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani locuiesc cu părinții. De exemplu, în Marea Britanie ponderea tinerilor de sex masculin care nu dispun de locuință proprie a ajuns la 19%, cel mai înalt nivel din 1960.

Și cu cât mergem către sudul și estul Europei cu atât situația este mai acută: în Spania procentul tinerilor care împart același acoperiș cu familia este sensibil egal cu cel din Polonia, dar în Portugalia este chiar mai mare! Atenție, vorbim de Spania unde din cauza crizei economice mulți tineri oricum au emigrat iar populația totală este în scădere.

Să cităm, scuzați expresia, Strategia Națională în domeniul politicii de tineret, 2014-2020:

În România, 60% dintre tinerii între 18 și 34 de ani locuiesc cu părinţii faţă de 48,5% în UE-28. Se înregistrează cea mai ridicată pondere a populaţiei rezidente în locuinţe supra-aglomerate din UE-27, cu excepţia Ungariei. Cu 2,9 persoane pe gospodărie în medie, România are cel mai ridicat număr de membri pe gospodărie din UE-28, la egalitate cu Bulgaria, Croaţia si Malta.”

De ce decid atât de mulți tinerii să locuiască împreună cu părinții? Analiștii au enumerat de-a lungul timpului multe motive: imigrația, reticența de a întemeia o familie, continuarea studiilor, lipsa unui loc de muncă adecvat. În opinia mea, fără să neg importanța unor trăsături culturale, toate se reduc la un numitor comun: sărăcia. Din ce în ce mai mulți tineri trăiesc în sărăcie relativă, dovadă rata uriașă a șomajului care îi afectează. Unii își continuă studiile nu din vreo pasiune nemărginită pentru artă și știință, ci din cauză că nu găsesc ceva productiv de făcut; și cu cât studiază mai mult cu atât se înglodează în datorii și nu le mai rămân bani pentru casă. Majoritatea imigranților sunt săraci. Mulți amână să se căsătorească și să aibă copii, preferând să muncească peste program și să rămână prizonierii zidurilor unei corporații atrași de propaganda care le spune că „firma este o familie”. Alții cad pur și simplu pradă tendințelor consumeriste risipind banii pe excursii, “socializare” și diverse gadgeturi – poate doar pentru a ține pasul cu vecinul – uitând adevăratele priorități din viața unui om, acele lucruri care te împlinesc și te fac cu adevărat fericit; există dubii că acești tineri fani ai cardului de credit, care cheltuie mai mult decât își pot permite, vor fi vreodată capabili să-și ramburseze datoriile.

Surse

http://logec.ro/de-ce-il-sprijina-obama-pe-tsipras-contra-merkel/

http://logec.ro/pompeaza-mario-pompeaza/

http://logec.ro/inapoi-dupa-razboi-teoretic-am-iesit-din-criza-practic-locuim-cu-parintii/

http://logec.ro/soros-sachs-syriza-co-stanga-radicala-vrea-centralizare-europeana/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s