Emanciparea femeii, pervertirea familiei, deturnarea societatii

Feminismul_si_noua_ordine_mondiala

Feminismul si noua ordine mondiala

Cartea  Feminismul si noua ordine mondiala a Dr.Henry Makow reprezinta un eveniment stiintific deosebit,de delimitare etica si bioetica,de atitudine academica autentica si marturisitoare din punct de vedere spiritual si civic,fata de cei ce formeaza si deformeaza lumea moderna in numele drepturilor si libertatilor individului.

Autorul aduce suficiente argumente ca acesti maniupulatori de opinii si indrumatori iluminati din laboratoarele indoctinarii feministe se lupta sa perverteasca femeia,sa denatureze familia si sa distruga societatea.

Lupta se duce cu mijloace de propaganda ale democratiei, ale ideologiei comuniste, cat si cu cele ale Noii Ordini Mondiale (prin iluminati si neiluminari, guverne, servicii secrete, francmasoni de toate nuantele, pseudo-oameni de stiinta etc.), infiltrand, viclean si devastator, in muzica, arta, teatru, literatura, cultura, politica, societate civila, scoala si chiar in cultele religioase, conceptii feministe si homosexuale…

Vreau să aduc și o completare rapidă:

Există tot felul de mișcări feministe care apără drepturile femeilor.
De ce aceste mișcări nu protestează împotriva folosirii femeii ca obiect sexual în economia mondială? De ce nu protestează împotriva pornografiei în care femeia este așa de mânjită și înjosită… coborâtă atât de jos… transformată într-o bucată de cârpă și batjocorită de bărbați.

De ce aceste mișcări protestează mai degrabă prin femei dezbrăcate în public… sau protestează împotriva creștinismului?

De ce aceste mișcări nu promovează femeile sfinte, morale, mamele adevărate. De ce promovează doar femeia business?

„Femeia s-a emancipat în mod sclav!”

Afirmația din titlu nu-mi aparține ci a fost spusă de părintele Iustin Miron, starețul Mănăstirii Oașa la sinaxa (conferința) din 30 noiembrie 2012, în tabăra dedicată zilei naționale a României. Poate că la prima vedere afirmația pare cam dură, dar haideți s-o analizăm împreună și să înțelegem despre ce este vorba.

Odată cu ispitirea Evei de către diavol și a căderii în păcatul neascultării de Dumnezeu împreună cu Adam, Domnul rânduiește două pedepse dinstincte, una pentru Eva ca reprezentată a femeilor, și una pentru Adam, ca reprezentat al bărbaților.

Pentru femeie: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni.

Pentru bărbat: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: „Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.

Prin urmare, femeii îi va înmulți Dumnezeu necazurile în viață, va naște copiii în dureri și va fi stăpânită de bărbat. Acestea sunt pedepsele pe care toate femeile de după Eva le moștenesc.

Bărbatul va trebui să obțină mâncarea prin muncă asiduă, prin trudă neîntreruptă. Toți bărbații de după Adam moștenesc această pedeapsă, acest blestem.

Dacă ne uităm la lumea în care trăim, lucrurile se întâmplă exact așa, bărbații și femeile moștenesc acest blestem pe care l-au primit Adam și Eva. În limbaj teologic aceasta este consecința păcatului strămoșesc moștenită de fiecare om în parte.

Logic este că atât în bărbat cât și în femeie există o tensiune în ființa lor de a depăși aceste pedepse, de a scăpa de ele, de a fi defapt liberi. Iată de ce bărbații încearcă să obțină bani cât mai ușor, nu de puține ori fraudulos, pentru a nu mai fi nevoiți să muncească pentru a-și câștiga pâinea, iar femeile încearcă să arate că sunt egali cu bărbații, mizând pe afirmarea profesională și pe accesul în poziții de conducere.

Soluția pe care o dă tot Dumnezeu pentru a scăpa de blestemul neascultării, este mântuirea bărbatului și a femeii prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.

Prin Taina Botezului, fiecărui om i se șterge păcatul strămoșesc, adică predispoziția de a greși moștenită de la părinții lui, implicit de la bunici, străbunici și tot așa până la Adam și Eva. Tot în ziua Botezului pruncul este uns cu Sfântul și Marele Mir, în Taina Mirungerii, prin care Dumnezeu oferă darurile Duhului Sfânt pruncului. Totuși, chiar dacă pruncul e curat ca lacrima în acel moment, și e îmbrăcat în haina luminoasă a Duhului Sfânt, el nu este forțat spre sfințenie ci i se lasă libertatea, crescând cu vârsta, de a alege să facă binele sau răul. Prin urmare, prin darurile Duhului Sfânt primite la Botez, omul este chemat să colaboreze permanent cu Dumnezeu în toate alegerile sale. Dacă ascultă de Dumnezeu se va bucura de prezența Lui permanentă în suflet, dacă face păcate, atunci va simți lipsa Duhului Sfânt din el, și va suferi.

Deci bărbatul și femeia pot scăpa de păcatul strămoșesc doar în Biserica Ortodoxă, în Iisus Hristos, prin Sfintele Taine. Orice altă metodă va eșua.

Acum haideți să analizăm puțin situația femeii la ora actuală.

După secole de-a rândul în care femeia a stat oarecum în umbra bărbatului, de câțiva zeci de ani există un puternic curent de emancipare a ei, prin care se strigă sus și tare că femeia este egală bărbatului și poate face aceleași lucruri ca și el. Din aceste motive, femeia a început să se implice activ pe plan profesional, vrând să urce pe scară ierarhică și să ajungă în poziții de conducere ale instituțiilor, companiilor, organizațiilor și chiar a guvernelor.

Trăgând linie putem spune că:

a. Femeia de astăzi este implicată activ în viața profesională, dar cu prețul neglijării vieții personale și a familiei. În companiile multinaționale și nu numai, sunt femei-mame care lucrează 14 ore, ajungând la ora 22.00 acasă.

b. Cât privește accesul în funcțiile de conducere, din experiența mea vă pot spune că există femei în funcții de top, dar sporadic, trăim în continuare într-o lume ”a bărbaților”. Foarte des, accesul femeilor în funcțiile de conducere se realizează tot prin bărbați, care le fac avansuri sexuale și le cer trupul ca monedă de schimb. Desigur, starea aceasta nu este o regulă, dar nici accidentală.

c. Trupul femeii este unul din principalele motoare de promovare a vânzărilor de produse și servicii în lumea întreagă. Femeia dezbrăcată sau semi-dezbrăcată este folosită ca instrument sexual pentru a influența alegerile de consum. Femeia a ajuns o bucată de carne, care poate fi atârnată lângă orice marfă pentru a-i spori calitățile.

Prin urmare femeia încearcă să scape de sub stăpânirea bărbatului afirmându-se prin mijloacele ei proprii: seducție, frumusețe, trup.

Așa-zisa mișcare de emancipare a femeii a înrobit-o și mai mult, punând-o în postura să-și piardă calitatea de mamă în dauna carierei, să se afișeze goală peste tot pentru a fi apreciată și iubită, și să urce în funcții de conducere prin adulter și desfrânare. Toate provin dintr-o raportarea greșită față de Dumnezeu și față de bărbat.

„Femeia a fost transformată în specialist ca să producă bani” zicea părinte Iustin. Femeia a fost ruptă de cea mai mare bucurie și împlinire a ei: aceea de a fi mamă. Femeia a fost smulsă din sânul familiei și aruncată în orgoliile și păcatele bărbaților, care dau formă societății. „Se ”emancipează” femeia, pică neamul” mai spunea părintele.

Femeia nu este mai prejos decât bărbatul, ci are o altă menire, un alt mod prin care se poate simți împlinită. De ce încearcă femeia să fie bărbat? De ce încearcă să se afirme prin calități care nu-i sunt caracteristice firii?

Ce-ar fi dacă de mâine bărbații ar cere dreptul de a naște la fel ca femeia? Ce-ar fi dacă noi bărbații am susține că putem fi la fel de gingași ca și mamele? Ce-ar fi dacă noi bărbații am pretinde că suntem la fel de sensibili sufletește și delicați asemenea femeilor? Ce-ar fi dacă am susține că suntem la fel de atenți la detalii și la fel de îndemânatici în lucrurile „mici”ca femeile?

Nu pretind ca femeia să stea la cratiță sau doar în familie să-și crească fii, ci spun doar că femeia n-ar trebui nicicum să-și neglijeze prin carieră, calitatea de mamă. Sunt mame care-și văd copiii doar dimineața, jumătate de oră, și seara când se întorc de la servici. Cum poți suporta ca mamă să petreci o oră pe zi cu copilașii tăi și 14 ore să le petreci la servici, să faci profit pentru alții. Știu este nevoie de bani… dar în fuga noastră după bani ne pierdem sufletele… neglijăm creșterea copiilor și nu vom fi fericiți nici unii, nici alții.

Creștinismul oferă femeii soluția scăpării de sub acest blestem. Iată ce spune Sfântul Apostol Pavel:

Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie” (1 Timotei 2, 15).

Mântuirea femeii, adică izbăvirea ei de efectele negative ale păcatului strămoșesc, se poate realiza prin nașterea de prunci, prin creșterea lor aproape de Dumnezeu și printr-o viață de sfințenie.

Cei care acuză creștinismul că a înrobit femeia, să-și amintească bine că în cer, după Dumnezeu-Sfânta Treime, Maica Domnului este cea mai curată și mai cinstită decât toți îngerii, mucenicii, ierarhii, cuvioșii, monahii și toți cei ce au dus viață plăcută înaintea lui Dumnezeu.

Maria, femeia simplă născută din Ioachim și Ana, urcă așa de mult pe scara ierarhică încât ajunge după Dumnezeu, conducătoarea întregii lumi, numită și „arhistrategă nebiruită a oștilor cerești”. Maria ajunge Născătoare de Dumnezeu, purtând în pântecele ei pe Cel neîncăput, născând pe Cel fără de început.

Dacă Fiul lui Dumnezeu a stat 9 luni în pântecele Mariei, cât de mult credeți că s-a împărtășit ea de prezența lui Dumnezeu? Maica Domnului, e prin excelență, după Hristos, omul cel mai sfânt din acest Univers… Dacă Dumnezeu e Atotînțelept, Atoatecunoscător, Infinit, dacă El este Blândețe, Iubire, Frumusețe… atunci Maica Domnului are și ea, prin împărtășire, toate aceste calități.

Prin trei lucruri s-a împlinit sufletește Maica Domnului: prin feciorie – prin curăția înaltă a sufletului și trupului ei, prin smerenie – supunându-se întru totul voii lui Dumnezeu, și prin nașterea Fiul lui Dumnezeu ca prunc…. și creșterea Lui.

Adică exact invers decât încearcă femeile astăzi să se împlinească: prin desfrânare, prin mândrie și neascultare și prin fuga de nașterea de prunci.

Un lucru este cert: nu există fericire adevărată în afara relației cu Dumenzeu. Iar femeia va fi fericită doar atunci când va împlina voia Lui întru totul. La fel și bărbatul.

Dumnezeu nu poate fi driblat, iar cuvintele Lui rămân în veac. Orice încercare a femeii de a ieși de sub stăpânirea bărbatului, de a scăpa de necazuri și de durerile nașterii, în alt mod decât prin Iisus Hristos, va duce tot la suferință.

Soluția este să-și asume toată suferința și doar în acest mod o va depăși. Nașterea și creșterea copiilor este o mare jertfă și doar în acest fel femeia va învăța zi de zi cât de mare este iubirea lui Dumnezeu și cât de importantă este iubirea cu care-ți înconjori copiii.

La final, fac precizarea că și noi bărbații suntem în înșelare, la fel ca femeile, și încercăm să ieșim de sub blestem în alt mod decât prin Biserică, și de aceea și noi ne lovim de suferință.

Fetelor! Nu mai ascultați de glasul societății care vă încurajează să vă emancipați, emanciparea promovată e de fapt sclavie. Închei tot prin cuvintele părintelui Iustin:

„În spatele societății, dacă stai și te adâncești dai de fapt de diavol!”

Adevărata emancipare a femeii este împlinită în totalitate în Maica Domnului.

Urmați-i exemplul!

(Claudiu Balan)

Egalitatea între sexe 

Cuvântul “egalitate” a început să fie folosit tot mai des după cel de-al doilea război mondial în discursul privind relaţiile bărbatului cu femeia sau pur şi simplu pentru a se promova un nou mod de a fi al femeii în societate, de a se realiza ca femeie. De fapt, în cuvântul egalitate între sexe arhitecţii limbajului modern introduc două erori. Prima, déjà împă-mântenită în mentalul colectiv este crearea, impunerea unei confuzii între gen si sex. Ca şi cum, definitoriu pentru deosebirea dintre cei doi este sexul, şi nu o întreagă constelaţie de comportamente şi atitudini, de aşteptări şi năzuinţe.

De asemenea, termenul de egalitate forţează transformarea femeii şi a bărbatului după un model de tip androgin.

Aşadar, cei care vor să intervină în cursul firesc al lucrurilor generează un anumit haos, iar întreaga realitate socială este direct afectată de noile idei. Aşa-zişii “renovatori” ai naturii au declanşat lupta pentru egalitate, pentru a anihila divergenţele în rol, în purtare, în conducere, dar chiar şi în lucruri aparent nesemnificative, cum este vestimentaţia, iar ţinta acestor demersuri e de a o pune pe femeie pe aceeaşi treaptă cu bărbatul. Această luptă se dă pe toate planurile, nu numai pe cel spiritual şi constituie, în primul rând, o ofensă adusă la adresa vechiilor principii şi a societăţii tradiţionale în care femeia îşi avea statutul ei propriu şi incomparabil mai normal decât imaginea denaturată pe care o avem astăzi despre femeie.

Mulţi consideră că inegalitatea dintre bărbat şi femeie nu este compatibilă cu lumea contemporană care cere o reabordare şi reconsiderare a valorilor pe baza cărora a funcţionat societatea pentru mult timp. Într-o viziune tradiţională, sensul femeii era legat în primul rând de familie, de construirea climatului afectiv şi poate în primul rând de maternitate. Dar acest lucru este desconsiderat în lumea actuală, această vocaţie a femeii fiind prezentată într-o perspectivă negativă – femeia în ipostaza de sclav, o fiinţă docilă şi total supusă soţului. Aici îşi are rădăcinile şi viziunea distorsionată asupra maternităţii, care, în loc să fie considerată un atribut emblematic, devine o opţiune, un impediment în calea devenirii profesionale a femeii moderne. Dorinţa febrilă a femeilor de a fi independente, de a submina autoritatea soţilor şi, prin extrapolare, a bărbaţilor devine o mişcare obsesivă într-un cerc vicios. Femeile, în încercarea de a deveni egalul bărbaţilor, au interpretat greşit filosofia activismului, uitând că pentru ele este mai bine “să fii” decât „să faci”. Prin urmare, s-a ajuns la „masculinizarea” femeilor, la transformarea lor treptată în nişte fiinţe care se agită inutil, în încercarea de a se descurca prin forţele proprii şi de a nu depinde de nimeni. Comportamentul dominator, violenţa verbală şi fizică, lipsa de feminitate şi tot ceea ce face din femeie un caracter masculin au un mare impact asupra dezvoltării “sănătoase”, vorbind şi la propriu, şi la figurat. Nu doar că majoritatea ajung inevitabil să fie victimele efectului de domino (divorţează, muncesc ca un bărbat, ajung să locuiască singure), dar le este afectată şi sănătatea, întrucât s-a remarcat că o comportare masculină exagerată, reflectată în atitudine, vestimentaţie, mentalitate şi activitate atrage cu sine creşterea nivelului de testosteron şi, implicit, creşterea riscului de cancer la sân. Femeile, văzute ca „egalul” bărbaţilor, deci nişte competitori în toate domeniile, fie că e vorba de tehnică, industrie sau altceva, nu mai sunt identificate cu funcţiile potrivite, cu meseriile mai uşoare sau mai puţin solicitante, iar consecinţa firească a acestui fapt este că nici nu mai sunt asociate cu anumite trăsături, cum sunt fineţea, delicateţea şi nici nu li se mai acordă aceeaşi consideraţie. În acest punct, atitudinea bărbaţilor faţă de femei se schimbă, mai ales când vine vorba de stabilirea unor relaţii, de întemeierea unei familii. Bărbaţii nu mai percep nevoia de protecţie şi se pierde ceva în modul în care îşi comunică dragostea.

Ideologiile feministe şi-au dorit să conducă lucrurile spre un alt rezultat, să precipite emanciparea femeilor, însă toată această mişcare spasmodică este o expresie a unor frustrări şi complexe nejustificate şi a incapacităţii de a înţelege relaţia dintre un bărbat şi o femeie, aşa cum a fost lăsată de Dumnezeu.

Femeia în trecut era conștientă în ce constă puterea ei: în loialitatea față de ceea ce este și nu în imitații, exhibiționism sau alte modalități ieftine de atragere a atenției. Și din acest punct de vedere există în istorie modele feminine remarcabile.  În mod paradoxal, deși are senzația că feminismul reprezintă o mișcare pentru a câștiga cât mai multe drepturi și avantaje, femeia modernă acționeză împotriva firii ei într-un demers care o îndepărtează de ea însăși și de Dumnezeu, care-i indepărtează fericirea și care duce în ultimă instanță la o formă de schizofrenie în care femeia se luptă în interior cu sine intr-un demers de anulare a nevoilor firești de tandrețe, ocrotire, maternitate, etc. iar in exterior într-un demers de afirmare forțată a unor atribute care nu-i sunt proprii.

Acestea sunt doar câteva dintre consecinţele unei manipulări a limbajului care, din păcate, marchează major viaţa fiecăruia dintre noi, a societăţilor unde acest limbaj a fost însuşit, unde ideologia emancipării femeii a devenit fondatoare pentru mentalitatea însuşită atât de femei cât şi de bărbaţi.

(familiaortodoxa.ro)

Emanciparea femeilor – problema secolului 21

Primele idei legate de emanciparea femeii au apărut în anul 1791, dar erau strict legate de drepturile umane ale acesteia. După aproape 100 de ani au început să se desfăşoare proteste şi mişcări feministe în adevăratul sens al cuvântului, care au reuşit, în timp, să modifice imaginea femeii în societate. Astăzi, însă, nu putem vorbi despre mişcările feministe fără a lua în considerare un aspect esenţial: propaganda pentru dreptul femeilor la avort.

http://youtu.be/2AtqPxpaEQo

Se poate observa in aceasta lume globalizata, o emancipare tot mai mare a femeilor. Femeile se îndepărtează de la rânduirea data de Dumnezeu, acela de a fi supusa bărbatului, de a-şi vedea de treburile casei și de a naște prunci.
In ziua de azi femeia poate lucra in învățământ , poate avea subalterni bărbați, poate cere divorț, poate purta pantaloni etc. ceea ce contrazice Sfintei Scripturi și întristează pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Consecințele emancipării femeilor se vad la tot pasul. Rata divorțurilor în lume a atins un maxim istoric, tot mai putini tineri își unesc viețile în Sfânta Taina a Cununiei, multi preferând desfrânarea, copii sunt lăsați de izbeliște etc.

Atașez mai jos unele citate din Sfânta Scriptura referitoare la rolul femeii în societate în speranța ca măcar unele vor înțelege păcatul pe care îl săvârșesc atunci când nu se supun bărbatului, când iau cuvântul in adunări, când învaţă pe altul se duc la Sfânta Biserica cu capul dezgolit etc.

1 Corinteni 14:34-35
34 Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
35 Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică.

1 Timotei 2:11-12
11.Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea.
12.Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită.

Deuteronom 22:5
5 Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

Efeseni 5:22-33
22 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24 Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.

Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru 3:1
Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor

1 Corinteni 11:3-15
3 Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos.
4 Orice bărbat care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit îşi necinsteşte capul său.
5 Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.
6 Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.
7 Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.
8 În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;
9 şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

1 Corinteni 7:1-10
10 Celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.

“Şi am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ şi mâinile ei sunt cătuşe. Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este prins.” (Ecclesiastul 7: 26).

Atunci cand Sfânta Scriptura afirma citez ” Nevestelor, fiţi supuse bărbaților voştri ca Domnului” nu mai exista loc de interpretări. Femeia trebuie sa asculte de bărbat, sa-l iubească necondiționat, sa-i îndeplinească orice capriciu (in limitele impuse de Sfânta Scriptura) etc. Cu alte cuvinte femeia nu are drept de decizie în familie deoarece bărbatul este capul familiei asa cum „Hristos este Capul Bisericii”.

A fi supusa nu inseamna dupa cum afirmati dumneavostra „a fi proasta” asa cum nici noi nu suntem „prosti” deoarece suntem supușii lui Dumnezeu.
„iar el daca intrece calul ar merita un polonic zdravan peste cap” – Sfanta Scripura nu va da dreptate nici cand faceti aceasta afirmatie. Cum poate fi o femeie supusa „ca Domnului”, daca din cand in cand mai da cate un polonic in cap barbatului, atunci cand nu-i convine ceva.

De asemenea Biblia ofera informații despre cum trebuie sa se comporte femeile in societate: „Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat”, „Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.”

Teoria genului (gender) și pericolele sale

1. Context cultural

gender_lines__by_tinklepiss-d4fic79_resize

Teoria genului face parte din paleta largă a curentelor culturale și ideologice recente (deconstructivismul etc.), care marchează schimbările radicale din lumea de astăzi. Asemenea teorii se infiltrează viclean în mentalități, educație, cunoaștere, pornind de la nivelul individului, până la mase largi de oameni. Schimbările lor pot fi asemănate cu marile revoluții sociale sau războaie din prima parte a secolului al XX-lea.

Ele nu se mai impun prin violență fizică, ci prin insinuare, prin intermediul unor principii aparent defensive, precum cel al toleranței sociale. Mentalități prin natura lor marginale sunt apoi globalizate și impuse culturii de masă.

Aceste ideologii se apropie de noile mentalități centrate pe plăcere (hedonism modern), ce se nasc din schimbarea vieții prin condițiile  de muncă, prin deschiderea granițelor, prin promisiunile de confort sau orientarea către un consumism exacerbat.

Invocarea toleranței, ca principiu larg, generos, are drept consecință dărâmarea vechilor ierarhii de valori  și acceptarea „noilor valori” din categoria noutăților științifice (sociologice, de exemplu) sau culturale.

Toate aceste teorii au un accent pronunțat anti-tradiție și, de fapt, impun vechi utopii sociale, dar sub altă formă. Noile drepturi, arbitrare, abstracte nu au nici o legătură cu stabilitatea lumii omului sau cu binele comun. Ele vin pe fundalul unor mișcări pur culturale, cum ar fi deconstructivismul, teoriile antropologice, care pun în centrul lor omul artificial, așa-numit „cultural” sau „social”.

2. Ideologii

Teoria genului face parte din gama largă de ideologii perene, anti-tradiție și egalitariste, reînviate în formule noi. O mare parte dintre acestea ascund sub pulpană curentele feministe cele mai actuale, cum ar fi egalitarismul și diferențialismul. Acestea  două, promovate la începutul secolului XX, au drept scop obținerea egalităților în drepturi ale unor așa-zise minorități sociale. Colateral teoriei genului, dar din același trunchi, a crescut și ideologia „politically correct”, care domină viața politică și socială a SUA din ultima vreme. Egalitarismul, în viziune feministă, pornște de la copierea modelului bărbatului de către femei, pentru a contracara dominația acestuia. Diferențialismul ideologic insistă asupra diferenței dintre femei și bărbați, pentru a scoate în evidență feminitatea ca trăsătură vulnerabilă. Există în cadrul feminismului extremist și teorii care vor să distrugă heterosexualitatea, urmărind să înlăture conceptul de femeie. Acesta urmează a fi regândit în contextul noilor organizări sociale, bazată pe identitatea culturală a omului și nu pe cea biologică.

3. Ce este teoria genului?

Ideologiile care au odrăslit din teoria genului au ajuns actualmente să fie foarte radicale și puternice. Nu există argumente științifice care să stea la baza lor. Teoria genului a apărut într-o formă incipientă în anii ´60 ai secolului trecut, ca o consecință a modelor și construcțiilor culturale și sociologice. Ca teorie de bază, pornește de la diminuarea înțelegerii sexului din punct de vedere biologic și promovarea în locul lui a genului (de la gender, engl.), ca principiu de diferențiere socială. Schimbarea este motivată de ideea dominației masculine și de cea a alienării femeilor, aflate în defensivă. O astfel de delimitare a oamenilor în societate, potrivit acestor noi ideologi, ar elimina discriminarea pe motiv de „orientare sexuală” sau de „identitate de gen”.

Sexul biologic, după cum se știe, trimite direct, rațional, științific, la structura corpului uman. Iar acest concept nou, „sexul social”, propus de teoria genului, s-ar baza pe o multitudine de calități psihosociale, de comportamente și relații, formate sub influența noilor  mentalități și a culturii recente de masă. În această viziune, omul are libertatea de-a renunța sexul lui biologic și de a-și alege un „sex/gen social”.

genderqueer

4. Feminism și homosexualitate

Între beneficiarii teoriei genului, la loc de frunte se află ideologiile feminismului extremist și homosexualității. În diferite etape ale sale, feminismul a practicat o revoltă radicală, cerând schimbarea societății. Teoria genului constituie o nouă cale prin care feminismul încearcă să-și pună în aplicare ideologiile, acum într-un mod insinuant, fără violență fizică. În felul acesta, feminismul a devenit o componentă a unor curente culturale, sociale sau politice foarte active azi. Există forme de feminism radical, care, beneficiind de principiul toleranței, își cer drepturile de a fi în centrul societății. Radicalismul acestui feminism vizează tocmai distrugerea marilor repere și  instituții ale societății, printre care familia.

5. Consecințele teoriei genului

a. Reeducarea maselor

Această teorie se află la baza transformării lumii fără mari conflicte. Principiul larg de „societate tolerantă” ascunde în spate și promovarea ideii de homosexualitate, a feminismului, a schimbării familiei ș.a. Toate îndoctrinările noi au loc prin reeducarea maselor. Astfel, paradele gay sunt promovate de media ca festivaluri „pentru diversitate”, se promovează „nunțile” homosexuale, se desfășoară evenimente la care sunt atrase nume sonore din showbiz.  În cadrul acestor mijloace de reeducare a maselor sunt incluse filme, premiate și tot mai numeroase, despre homosexualitate. Ca și în propaganda ateistă, rămâne obligatorie anunțarea „valorilor noi”, constructe artificiale. Aici intră și descrierea pe larg a schimbărilor care au loc în aria conceptului de „orientare sexuală”. Prin cultura de masă, de divertisment, se încearcă înlăturarea normelor universale ale drepturilor internaționale. Aceste  jocuri ideologice viclene sunt conduse de mari organizații neguvernamentale, care iau ca părtași, de cele mai multe ori, partide sau chiar instituții ale statului.

c. Distrugerea familiei

Tăvălugul pornit de această teorie vizează în primul rând deconstrucția familiei și a rolului ei social. O familie nu mai este compusă dintr-un bărbat și o femeie, în accepțiune biologică, membrii ei putând opta pentru un „sex social”, adică cultural. Este deconstruită, în felul acesta chiar identitatea  sexuală a individului. În numele unei așa-numite libertăți, sunt înlăturate, mergând peste efectele ei evident păgubitoare, toate argumentele ce țin de tradiție, natură și biologie. Conform teoriilor feministe extremiste, femeia, ca să nu fie oprimată, ar trebui să nu mai existe ca „sex”[1]. Ca urmare se deschide calea pentru destrămarea familiei, pentru impunerea căsătoriilor homosexuale și poligame. În același timp, este influențată dezvoltarea tehnicilor de reproducere artificială: mamă-surogat, uter artificial sau procrearea asistată medical.

c. Deformarea educației copiilor și conflictul cu autoritatea parentală

Copiii, ca o consecință a prezenței acestei teorii în cultura de masă, în ideologiile la modă, insinuate în legislație, primesc o educație ce contravine dorinței și valorilor părinților lor. Și prin mijloacele de informare în masă, copiilor le este insuflată ideea existenței unor drepturi arbitrare, cum ar fi și dreptul de a-și alege un „sex social”. Principiul toleranței ajunge, astfel, să schimbe complet familia tradițională.

În viziunile extremiste ale teoriei genurilor, ar trebui chiar să fie eliminate din vocabular cuvintele ca „mamă” și „tată”, impunându-se folosirea termenului neutru de „părinte”. Acest fapt este deja întâlnit în Anglia, Franța sau anumite state din SUA. În educația impusă deja în școli, în cazul unor noțiuni ce țin de teoria genului, sunt folosite modele fără nici o bază reală sau științifică, fapt ce deformează viziunea generală rațională de cunoaștere. De fapt, în strategiile ideologilor teoriei genului, sistemul de învățământ constituie principala cale de distrugere în profunzime a bazelor firești ale societății, iar copiilor li se încredințează, fără voia lor și în contra valorilor părinților, rolul principal în această activitate distructivă.

(culturavietii.ro)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s