Comisia Trilaterala are sub control intreaga economie, politica, armata, si mass-media americane si europeana

billedertrilateral-commissiom12  Aceasta organizatie a fost fondata in iunie 1973 de bancherul David Rockefeller si Zbigniew Brzezinski si a inceput sa realizeze „un guvern mondial”, desi ideea era mai veche si anume din 1972. Ideea acestei organizatii a fost avansata de David Rockefeller la intalnirea anuala a grupului Bilderberg, tinuta in primavara lui 1972 in Knokke, Belgia. Avea ca scop sa urneasca fortele de varf ale gigantilor industriali si economici, adica ale SUA, Japoniei si Europei Occidentale si sa forteze crearea definitiva a „noii ordini mondiale”.

Ea ofera elitei venite din diferite directii ale masoneriei posibilitati de intalnire in toata lumea pentru colaborare secreta si trebuie sa creeze o baza politica extinsa influentei organizatiei Bilderberg. Cei mai multi membri europeni au avut ani de zile contacte cu Rockefeller. Spre deosebire de Bilderberg, aceasta organizatie are cca. 200 membri constanti. Cu membrii CFR, „Comisia Trilaterala” are sub control intreaga economie, politica, armata, energie si mass-media americane și europene. Membrii sunt printre altii directori ai concernelor mondiale, bancheri, economisti, politologi, avocati, editori, politicieni, sefi de sindicate, presedinti de fundatii si gazetari.

Comisia Trilaterala a fost unica deoarece a adus in interiorul consiliului elita dominatoare din Japonia. Cei mai importanti membri sunt:
– Brzezinski, Zbigniew – fost consilier de securitate al presedintelui SUA
– Bush, George – fost presedinte SUA, fost presedinte CFR;
– Kissinger, Henry – fost ministru de interne al SUA;
– Mc Namara, Robert – Banca Mondiala
– Rockefeller, David – Chase Manhattan Bank, EXXON
– Rockefeller, John D
– Rockefeller, Edmund de – Royal Dutch, Shell
– Bill Clinton, fost presedinte SUA, membru in CFR, Bilderberg si bursier Rhodes.

Asadar in iunie 1973, cei opt delegati din partea Statelor Unite care au participat la sedinta de înfiintare a Comisiei Trilaterale în castelul lui Rockefeller sunt membri ai CFR-ului. Scopul declarat al acestei comisii este, dupa spusele ei, „cooperarea trilaterala strânsa pentru a mentine pacea, a administra economia globului, a promova renovarea economica, a diminua saracia mondiala, permitând astfel evolutia pasnica si linistita a sistemului mondial global” (dupa RE, p. 232). Cele trei „laturi” sunt America, Europa Occidentala si Japonia.

Cel care a scris Carta Comisiei Trilaterale si care a fost primul director al acestei comisii (1973 – 1976) a fost Zbigniev Brzezinski, Consilierul presedintelui Carter în ceea ce priveste problemele de securitate nationala. Ca si colaboratorii lui de la Clubul de la Roma, si el doreste sa construiasca societatea. Brzezinski recunoaste cu candoare ca pentru a realiza Noua Ordine Mondiala, va trebui acceptat scaderea nivelului de trai. Cele trei „laturi” ale Comisiei Trilaterale, si anume Statele Unite, Europa Occidentala si Japonia, sunt regiunile (cu denumirea originala de „regate”) 1, 2 si 3 pe harta Clubului de la Roma. Comisia Trilaterala are 325 membri: 98 din America, 146 din Europa si 81 din Japonia. Fiecare mare corporatie din Japonia este reprezentata cu cel putin un director. Aproape toti reprezentantii francezi sunt masoni în loja Grand Orient.
Metodele de lucru ale Comisiei Trilaterale includ printre alte mijloace satanice, asasinatul politic sau macelul în masa, daca le este util. Dar asasinatul reprezentantului Larry McDonald (deghizat prin lovirea „accidentala” a unui avion întreg), care, în ciuda conspiratiei guvernamentale si a conspiratiei tacerii în mass-media, începuse sa dezvaluie în public activitatea Comisiei Trilaterale între 1981 si 1983, a provocat o reactie de indignare in rândul populatiei. La 15 decembrie 1987 senatorul Jesse Helms a facut o trecere în revista a situatiei politice din Statele Unite ale Americii, si a încheiat cu urmatoarele cuvinte: „…aceste organizatii oculte lucreaza de comun acord cu adevaratii stapâni ai lumii ca sa creeze ceea ce ei numesc „Noua Ordine Mondiala”.

Organizatii particulare precum: Consiliul pentru Relatii Externe, Institutul Regal de Afaceri Internationale, Comisia Trilaterala, Conferinta de la Darmouth, Institutul Aspen pentru Studii Umanistice, Institutul Atlantic si grupul francmasonic Bilderberg disemineaza si coordoneaza planurile pentru aceasta noua ordine mondiala în cercuri puternice comerciale, financiare, academice si oficiale… acest amalgam amorf de bogatie si legaturi sociale a caror putere rezida în faptul ca ei (francmasonii) au pus stapânire pe sistemul nostru financiar si pe o mare parte din sectorul industrial. Principalul lor instrument de control asupra economiei si finantelor americane este Federal Reserve System… Oricine poate vedea cum (bancherii de pe) Wall Street controleaza Departamentul de Stat si Agentia Centrala de Investigatii… Punctul de vedere al puterii instaurate de francmasoni se cheama azi globalism… Dupa punctul de vedere globalist, statele nationale si granitele nationale nu au nici o valoare. Filozofia si principiile politice sunt pur si simplu relative. Chiar constitutiile sunt doar vorbe goale în fata celor care au puterea. Libertatea sau tirania nu sunt nici bune, nici rele în sine si nu sunt luate în considerare. Conform acestui punct de vedere, activitatea fortelor internationale financiare si industriale trebuie orientata spre realizarea acestei unice lumi globale, având ca punct principal contopirea lumii… Tot ceea ce conteaza în ochii lor este sa stoarca profituri maxime printr-o practica descrisa ca fiind capitalism financiar, un sistem care se bazeaza pe doua lucruri: îndatorare si monopol. Acest capitalism e calea concentrarii economice si a sclaviei „. Comisia Trilaterala a fost cel mai bine descrisa de Barry Goldwater: „Ceea ce intentioneaza trilateralistii sa faca în realitate este crearea unei supraputeri economice mondiale deasupra guvernelor politice ale statelor nationale afectate. Ca administratori si creatori ai sistemului, ei vor stapâni lumea”.

Cine-si închipuie ca vorbele despre stapânirea lumii sunt vorbe goale, se înseala. Stapânirea lumii de catre un grup dedicat puterii banului, lipsit de nationalitate si loial doar lui însusi înseamna pentru ceilalti lagare de concentrare, viata de mizerie, degradare fizica si psihica si genocid dupa bunul plac al elitei. Comisia Trilaterala cuprinde Statele Unite, Europa si Japonia pentru ca acestea produc doua treimi din productia mondiala de bunuri si pot absorbi restul lumii în sferele lor.

10391407_1581544402060611_4049268638095667860_n

Fondul Monetar International si Banca Mondiala sunt brate ale acestei comisii, care formuleaza planuri pe 20-30 de ani înainte. In 1973, planul Comisiei Trilaterale era de a scadea nivelul de trai al claselor de jos si de mijloc, de a spori autoritatea presedintelui, de a consolida cooperarea dintre guvern si sectorul particular, faurind planuri economice, un control guvernamental mai sever asupra presei si dezarmarea muncitorilor. Henry Kissinger a devenit în 1977 membru în Comitetul Executiv al Comisiei Trilaterale si sef al Consiliului International al Bancii Chase-Manhattan a lui Rockefeller, pe a carui mosie a fost fondata Comisia Trilaterala în 1972. Fondurile pentru salariatii si activitatile Comisiei Trilaterale au fost donate de cei care profita de pe urma activitatilor ei: Rockefeller si cumnatul sau Franklin (director la CFR între 1953-1971), David Packard de la Hewlett Packard, si o serie de megaindustrii si fundatii ca Ford, Lilly, Kettering, fratii Rockefeller, Thyssen, General Motors, Sears, Caterpillar, Deere, Exxon, Texas Instruments, Coca-cola, Times (publicatii), CBS (televiziune), Wells-Fargo (banci). Barry Goldwater numeste Comisia Trilaterala „noua cabala internationala a lui Rockefeller”, caci este internationala (din ea fac parte directorii bancilor Chase-Manhattan din America, Mitsubishi din Japonia, Dresdner Bank din Germania, Swiss Bank Corporation – Banca Elvetiana, Amsterdam Rotterdam Bank din Olanda, Bank of Montréal din Canada, Crédit Agricole din Franta, si altii); dar Rockefellerii sunt, cred eu, subordonati casei Rothschild. In 1991, la una din conferintele ale grupului Bilderberg din Germania, David Rockefeller a multumit ziarelor de larga circulatie din Statele Unite, Washington Post, The New York Times, si Time ca timp de 40 de ani au pastrat secretul asupra a ceea ce face aceasta organizatie. David Rockefeller a fost un foarte activ agent al Comisiei Trilaterale în ultimii 40 de ani. In 1964 s-a întâlnit cu Nikita Hrusciov si dupa 4 luni acesta a fost schimbat. In 1973 s-a întrunit cu 27 sefi de stat. In 1974 l-a vizitat Papa Paul VI.

Grupul BILDERBERG a fost infiintat in 1954 la hotelul Bilderberg din Oosterbeek Olanda, prin printul Bernhard al Olandei, care a fost ofiter SS, in armata de elita a lui Heinrich Himmler. Din aceasta organizatie fac parte cam 180 de personalitati politice, culturale, economice, universitare, mass-media s.a.m.d din aproape 50 de tari.
Insa principalele tari din care provin membrii sunt cele ale Europei Occidentale, SUA si Canadei.

Telurile principale sunt : un guvern mondial si o armata globala prin ONU. Un comitet de consfatuire, compus dintr-o comisie de conducere (24 europeni si 15 americani), decide cine e invitat la intalniri. Johannes Rothkranz scrie ca sunt invitate numai acele persoane care si-au dovedit loialitatea nestramutata pentru interesele Rockefeller – Rothschild. Totusi nu toti cei prezenti sunt „initiati”, ci pot fi doar reprezentanti ai comunitatilor de interese sau alte persoane.
Cativa dintre cei mai importanti reprezentanti *:

-Agnelli, Giovanni (sef FIAT);

– Brzezinski, Zbigniew (presedinte al Comisiei Trilaterale si important agent Rockefeller);

Bush, George (fost sef CIA, fost sef CFR, fost presedinte SUA, Comitetul celor 300);

– Carrington, Lord (G.B.) (Comisia celor 300, Kissinger Associates, fost presedinte NATO);

– Dulles, Allen (fost sef CIA);

– Clinton ( CFR, Comisia Trilaterala);

– Ford, Henry II;

– Gonzales, Felipe (secretar general al Partidului spaniol si mai tarziu prim ministru);

– Kissinger, Henry (si membru al lojei italiene P2);

– Mc Namara, Robert (Banca Mondiala);

– Reuther, Walter P.;

– Rockefeller, David;

– Rockefeller, John D.;

– Rockefeller, Nelson;

– Rothschild, Baron Edmund de;

– Tindemanno (fost prim ministru al Belgiei);

– Warburg, Eric D.;

– Worner, Manfred (NATO).
– Jose Manuel Baroso, fost presedinte al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Portugaliei, membru al CRE-Consiliul Relaţiilor Externe.
– Tony Blair, fost prim ministru al Marii Britanii
– Frits Bolkestein, comisar european
– Romano Prodi, fost preşedinte al Comisiei Europene, prim-ministru italian
– Jacques Santer, fost preşedinte al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Luxemburgului
– Sir Leon Brittan, fost vice-preşedinte al Comisiei
– Edith Cresson, fostă membră a Comisiei, fostă prim-ministru al Franţei, fostă ministru de comerţ, fostă membră a direcţiei Schneider
– Alexandre Adler, consilier editorial la Le Figaro
– Edward Balls, consilier al Trezoreriei în Marea Britanie
– Francisco Pinto Balsemo, fost prim ministru al Portugaliei
– Nicolas Beytout, redactor şef al Les echos
-John R. Bolton, fost sub-secretar de stat al USA, pentru controlul armamentului şi securitate internaţională
– Michel Bon, fost preşedinte France-Telecom
– Willy Claes, fost ministru de stat, Belgia
– Bertrand Collomb, fost preşedinte Lafarge
– George A. David, preşedinte Coca-Cola, Grecia
– Etienne Davignon, preşedinte Societe Generale de Belgique, fondator al Mesei Rotunde Europene
– Thomas L. Friedman, scriitor de editoriale în New York Times
– Svei Gjedrem, guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei
-Richard N. Haas, preşedinte CRE – Consiliul Relaţiilor Externe şi fost director al planificării în Departamentul de Stat USA
– Stephen Harper, şeful partidului conservator, Canada
– Mervzn A. King, guvernator adjunct al Bancii Angliei
– Anna Lindh, ministru al afacerilor externe, Suedia
– Paavo Lipponen, fost preşedinte al parlamentului, Finlanda
– Mogens Lykketoft, preşedintele partidului democrat, Danemarca
– Thommaso Padoa-Schioppa, administrator al Băncii Centrale Europene
– Anders Fogh Rasmussen, fost prim ministru al Danemarcei
– Frack Riboud, preşedinte Danone, Franţa
– David Rockfeller, administrator J.P.Morgan International, USA
– Anthonz Ruis, preşedinte Heineken, Olanda
– Otto Schily, fost ministru al afacerilor interne, Germania
– Jean Claude Trichet, guvernatorul Băncii Franţei
– James D. Wolfensohn,fost preşedintele Băncii Mondiale, USA
– Robert Zoellick, reprezentantul USA pentru negocieri comerciale (AMI; AGCS; etc)

Bildelbergers se întrunesc în fiecare an în luna mai, alternativ în Europa si America, în hotelurile cele mai luxoase, rezervate cu mult înainte si pazite de politia proprie cu câini dresati. Membrii participanti vin cu avioanele lor proprii, helicoptere proprii, sau daca hotelul este undeva la mare, cu yahturile lor personale.
De un secol si mai bine, functiile de prim rang ale tarilor „democratice,” se acorda numai acelora care fac deja parte din una sau mai multe organizatii secrete:

-Council of Foreign Relations (CFR)

-Trilateral Commission :

Bill Clinton a fost chemat, la summitul Bilderberg de la Baden Baden din Germania din 1991 unde, dupa interviu, a fost propus sa candideze la Presedinta Americii. În 1992 Bill a fost ales Presedintele Statelor Unite ale Americii.

· Tony Blair a fost chemat la summitul Bilderbergers din Grecia în anul 1993. In Iulie 1994 a devenit Presedintele Partidului Laburist, iar în 1997 a fost „ales” Primul Ministru al Marii Britanii

Jacques Santer, chemat sa i se ia un interviu în 1991 la Baden Baden a fost „ales” Presedintele Uniunii Europene in 1995, desi fusese îndepartat de la Conducerea Statului pentru coruptie.

Romano Prodi, membru al Comitetului Director Bilderberg înca de la mijlocul anilor ’80, la mitingul din Iunie 1999 din Portugalia i s-a spus ca va fi „ales” Presedintele Uniunii Europene. A depus juramântul ca Presedintele Uniunii Europene în Septembrie 1999.

images

Lordul George Robertson, a fost chemat la mitingul Bilderbergers din Scotia în anul 1998. In August 1999 a depus juramântul ca Secretar General al NATO. Si lista ar putea sa continue mult si bine.

In anul 2004 conferinta Bilderberg s-a tinut la Grand Hotel des Iles Borromees in Stresa, Italia. Au fost „invitati” peste 230 de somitati politice, economice, universitare, mass-media (Directorii ziarelor Washington Post si The New York Times, care n-au scris un cuvânt despre conferinta) precum si :

– Barnavie, Elie – Department of General History, Tel-Aviv University

– Bernabe, Franco – Vice Chairman, Rothschild Europe

– Gates, Melinda F. – Co-Founder, Gates Foundation, sotia lui Bill Gates

– Kissinger Henry A. – Chairman, Kissinger Associates Inc.

-Phillipe, HRH Prince – Printul Phillipe al Belgiei

– Rockefeller, David – Member JP Morgan International Council, Chairman, Council of the Americas

– Evelyn de Rothschild, Chairman a lui Rothschild & Fii

– Javier Madariaga Solana, care a fost de toate în ultimii 30 de ani, coleg cu Mugurel Isarescu la Clubul Romei.

– Tony Blair, Primul Ministru al Angliei, si lista ar putea continua pâna la al 230-lea „invitat.”

Grupul Bilderberg este un club exclusiv european si nord-american, conferintele lui anuale reunind elita puternicilor planetei: lideri ai marii finante si industrii, sefi de partide si guvernanti, conducatori ai unor organisme internationale, magnati ai presei, experti in probleme economice, militare si de politica externa… Panopticul este completat cu membri ai familiilor regale, reuniunile Bilderberg oferindu-le acestora un forum unde isi pot exprima opiniile, in conditiile in care Constitutiile monarhiilor democratice europene le interzic implicarea activa in procesul politic. Invitatii sunt selectati – pe baza cunostintelor, pozitiei detinute si experientei – de un Comitet Director (Steering Committee) si un Grup de Consilieri (Advisory Group). 80 dintre cei circa 115 participanti provin din Europa Occidentala, iar restul din America de Nord; o treime este formata din politicieni si guvernanti, iar celelalte doua treimi – din personalitati angajate in industrie, finante, educatie si comunicatii.

Comitetul Director este format din 24 de europeni si 15 americani, acestia din urma fiind si membrii ai Council for Foreign Relations (CFR). Actualul presedinte este lordul Carrington, seful administratiei Christie’s International plc., ex-secretar general al NATO si ex-mediator pentru spatiul fostei Iugoslavii. Secretariatul Grupului are sediul la Haga. Printre membrii structurilor de conducere a Grupului se afla manageri de companii si banci, specialisti in domeniul economiei, finantelor, relatiilor externe si comunicatiilor, comisari europeni, fosti ministri… Cateva nume mai cunoscute pe meleagurile noastre: Henry Kissinger, David Rockefeller, Peter Southerland, James Wolfensohn.

Reuniti in mici localitati din Europa Occidentala, Statele Unite si Canada, participantii la conferintele Grupului Bilderberg au abordat, de-a lungul anilor, cele mai arzatoare probleme ale actualitatii politice, economice si sociale, precum: economia lumii; atitudinea fata de comunism si Uniunea Sovietica; integrarea europeana si politica de aparare comuna; imigratia; evolutia relatiilor Est-Vest; directiile spre care se indreapta Statele Unite si Europa; ce trebuie facut pentru Europa de Est; securitatea alimentara; globalizarea; viitorul NATO; razboiul din Irak… .

Unul dintre initiatorii Grupului Bilderberg si primul presedinte al Comitetului Director a fost printul Bernhard, sotul reginei Iuliana a Olandei. In 1976, printul a fost nevoit sa demisioneze, din cauza implicarii lui in scandalul de mita de la compania Lockheed Aircraft. Lui i-au succedat Lordul Home of the Hirsel, ex-premier al Regatului Britanic, Walter Scheel, ex-presedinte al Republicii Federale a Germaniei, si Lordul Roll of Ipsden, liderul S. G. Warburg Group plc., pentru ca, din 1989, presedintia sa fie asumata de Lordul Carrington. Dar cea mai importanta personalitate legata de nasterea Grupului Bilderberg este Joseph H. Retinger, cunoscut si ca „eminenta cenusie” a forumului, personaj cu o viata aventuroasa care l-a propulsat in topul puternicilor lumii.

Conferinţa anuală a Grupului Bilderberg este categoric cea mai importantă întâlnire din lume, pentru că la ea participă în fiecare an mai mulţi lideri mondiali, mai mulţi politicieni de vârf, mai multe personaje regale şi lideri ai afacerilor, decât la orice altă întâlnire sau eveniment, de orice gen, de oriunde.

Nu există nici o altă întâlnire la care să participe conducătorii tuturor instituţiilor internaţionale majore, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Naţiunile Unite şi Uniunea Europeană.

flag-banner

Grupul Bilderberg nu este democratic. Membrii săi nu sunt aleşi şi el nu dă socoteală oamenilor de pe planetă; acelaşi lucru este valabil şi pentru Banca Mondială, Fondul Monetar internaţional, Naţiunile Unite, sau cele mai puternice corporaţii sau bănci. Şi totuşi, deciziile luate de aceste grupuri afectează fiecare fiinţă umană de pe Pământ, acum şi pentru multă vreme de acum înainte. Iar ceea ce este cel mai înspăimântător este totalul secret care înconjoară întâlnirile Bilderberg. Atunci când au loc, aceste superconferinţe nici măcar nu sunt menţionate la ştiri. Dacă atât de multe personaje importante din lume se reunesc pentru a pune la cale destinele planetei, este evident că ar trebui date nişte explicaţii publicului larg. Dar nu ni se aruncă decât praf în ochi – că este un simplu forum de discuţii!

Grupul Bilderberg este structurat pe trei niveluri:

1. „Cercul exterior” este foarte extins. Practic peste 80% din participanţii la reuniuni nu cunosc decât o parte din strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei, deci fac parte din cercul exterior.

2. Comitetul director (Steering Comitee), al doilea nivel, este mult mai restrâns. Acest nivel este alcătuit din aproximativ 35 de membri, exclusiv europeni şi americani. Ei cunosc în proporţie de 90% obiectivele şi strategia grupului. Membrii americani ai acestui nivel sunt de asemenea şi membri în CRE – Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations – CFR).

3. Comitetul Consultativ Bilderberg, al treilea nivel, este nucleul acestei grupări. El este alcătuit din 12 membri, singurii care cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei.

Astfel structurat, grupul Bilderberg este un veritabil guvern mondial ocult. În cursul întâlnirilor care au loc o dată pe an, pentru patru zile, în hoteluri de lux sau castele înconjurate de parcuri mari sau aflate în plină natură, se iau decizii strategice esenţiale pentru toate ţările acestei planete. Pentru menţinerea secretului se iau măsuri extreme: întâlnirile se desfăşoară de fiecare dată în altă parte. Grupul închiriază integral hotelul, dar nu şi angajaţii hotelului, care primesc câteva zile liber. În locul acestora, este adus integral personal, de la femei de serviciu la ospătari, de la recepţioneri la centraliste. De obicei, poliţia locală este pusă aproape în întregime la dispoziţia grupului Bilderberg, şi uneori este mobilizată şi armata pentru a păzi locaţia. În cadrul discuţiilor nu se fac niciodată nici un fel de înregistrări, ci doar se fac nişte note foarte telegrafice privind subiectele discutate, dar fără a se menţiona nici un nume. Îndrăzneţii care s-au aventurat la aceste întâlniri pentru a afla ce se petrece acolo au sfârşit prin a fi răpiţi şi torturaţi.

index

Printre evenimentele puse la cale la conferinţele Bilderberg se numără înfiinţarea Uniunii Europene (discutată chiar la prima reuniune, în 1954), războiul din Iugoslavia, invazia Irakului, creşterea impozitelor în diferite ţări. Grupul hotărăşte şi politica Naţiunilor Unite, sau cine va câştiga alegerile în diferite state.

Comisia Trilaterală controlează din umbră economia mondială

Scopul urmărit este accelerarea globalizării prin introducerea unui nou sistem economic

Comisia Trilaterală este un grup elitist internaţional fondat în 1973 în scopul accelerării instaurării Noii Ordini Mondiale. Acest grup îi reuneşte pe conducătorii celor mai puternice corporaţii industriale şi comerciale din lume, precum şi ai celor mai bogate bănci, inclusiv Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, alături de personalităţi din mediul ştiinţific universitar, sindicate, presă, drept etc. Toţi membrii sunt francmasoni cu grade mari în diferite loje ale sectei a Francmasoneriei mondiale. Denumirea grupului vine de la „trilaterala” (triunghiul) alcătuit de SUA, Europa Occidentală şi Japonia.

„Ideologul” acestei grupări, Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea Columbia, a scris în lucrarea sa :
“Statul naţional, ca unitate fundamentală de organizare a societăţii umane, a încetat să mai fie principala forţă creatoare în societate. Băncile internaţionale şi corporaţiile multinaţionale acţionează, programează şi planifică viitorul societăţii în termeni care sunt mult mai avansaţi decât conceptele politice ale statelor naţionale.”

Brzezinski nu se putea exprima mai limpede decât atât. El a fost remarcat astfel de David Rockefeller, preşedintele Băncii Chase Manhattan, membru al “Aristocraţiei Negre” planetare, extrem de activ în direcţia globalizării. Cei doi au făcut echipă pentru a pune bazele Comisiei Trilaterale şi, după cum se spune, “restul e istorie” – deşi nu apare în manualele clasice de istorie.

Comisia Trilaterală şi Consiliul pentru Relaţii Externe au acelaşi finanţator – David Rockefeller

Fondatorul şi finanţatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David Rockefeller, iar „ideologul” grupării este fostul consilier prezidenţial american Zbigniew Brzezinski, care a fost şi primul preşedinte al Comisiei.
Mecanismul de control implementat de Comisia Trilaterală

Pentru a putea impune un nou sistem economic mondial, este nevoie nu doar de asocierea principalilor conducători de corporaţii în domeniul industrial, ci de orchestrarea precisă a unei colaborări între economie, politică, mediul academic şi presă. Obiectivele intermediare urmărite în procesul globalizării sunt stabilite de marile corporaţii. Oamenii de ştiinţă din mediul academic (profesori universitari în special) sunt cei care oferă studii şi aşa-zise lucrări ştiinţifice pentru a justifica aceste obiective corporatiste. Politicienii sunt cei care prezintă publicului aceste idei şi eventual introduc legi noi care să permită îndeplinirea acestor obiective, iar mass-media face propagandă în acest sens pentru a obţine consensul popular şi susţinerea (sau măcar acceptarea) publică a măsurilor cerute de liderii corporaţiilor.

În SUA, strategia Comisiei Trilaterale implică înainte de toate controlul asupra preşedinţiei şi guvernului. În prezent, printre membrii marcanţi din SUA se numără:
George Bush senior, fost preşedinte SUA, tatăl actualului preşedinte,
Dick Cheney,fost vicepreşedintele SUA.
Henry Kissinger, fost consilier pe probleme de securitate naţională şi secretar de stat în administraţia Nixon, secretar de stat în administraţia Ford, implicat în războiul din Vietnam,
Madeleine Albright, fost secretar de stat în administraţia Clinton,
Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Jimmy Carter,
Alan Greenspan, directorul American Federal Reserve, cartelul financiar care controlează economia SUA printr-un lanţ de bănci importante,
Paul Wolfowitz – fostul preşedinte al Băncii Mondiale,
Robert S. McNamara – fost preşedinte al Băncii Mondiale, fost secretar al apărarii SUA, fost preşedinte al Ford Motor,
George Soros, fondatorul şi deţinătorul Fundaţiei internaţionale Open Society

Preponderenţa, evidentă şi în 1973, dar şi acum, revine reprezentanţilor cartelurilor bancare: preşedinţi ai Băncii Mondiale, directorii Fondului Monetar Internaţional, chairmani ai Federal Reserve Bank, directorii celor mai proeminente bănci (şi aceasta fără a socoti şi băncile comerciale sau de investiţii). Reprezentarea “elitei” financiare într-o asemenea măsură într-o grupare globalistă nu este întâmplătoare, deoarece banii reprezintă principalul instrument al globalizării. Prin membrii săi, Comisia Trilaterală controlează resursele financiare ale întregii planete, în fiecare ţară.

Desigur, directorii executivi ai marilor corporaţii sunt incluşi în Comisie. Menţionez printre altele, companiile Boeing, Coca Cola, Hewlett Packard, Texas Instruments, AT&T, ITT, Exxon, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs etc.

În concluzie, procesul mondial de globalizare care se accentuează alarmant este condus şi controlat de un grup restrâns de bancheri care râvnesc la dominarea globală a umanităţii şi a planetei. Mecanismele pe care le-au creat la nivelul societăţii fac ca aproape marea majoritatea a oamenilor, în mod inconştient, să le slujească interesele. Dacă oamenii ar deveni conştienţi, fiind înainte de toate informaţi, de amploarea manipulării şi înşelăciunii, ar putea să se opună globalizării, înainte de a fi prea târziu.
ANEXĂ
Componenţa Comisiei Trilaterale în 1973 – membrii americani
Pentru o imagine de ansamblu a acestei structuri concepute pentru elaborarea unor strategii de accelerarea a globalizării, am organizat aceste nume după domeniile de activitate.
* indică membrii Comitetului Executiv ai Comisiei Trilaterale în 1973
Domeniul bancar
Ernest C. Arbuckle – Chairman, Wells Fargo Bank
George W. Ball – Senior Partner, Lehman Brothers
Alden W. Clausen – Preşedinte, Bank of America
Archibald K. Davis – Chairman, Wachovia Bank and Trust Company
*Peter G. Peterson – Chairman, Lehman Brothers
*David Rockefeller – Chairman, Chase Manhattan Bank
Robert V. Roosa – Partener, Brown Brothers Harriman & Company
Bruce K. MacLaury – Preşedinte, Federal Reserve Bank of Minneapolis
John H. Perkins – Preşedinte, Continental Illinois National Bank and Trust Company
Mass Media
Doris Anderson – Editor, Chantelaine Magazine
Emmett Dedmon – Vicepreşedinte şi director editorial, Field Enterprises, Inc.
Hedley Donovan – Redactor şef, Time, Inc.
Carl T. Rowan – editorialist
Arthur R. Taylor – Preşedinte, Columbia Broadcasting System, Inc. (CBS)
Sindicate (membrii cooptaţi după stabilirea lui Carter ca viitor candidat la preşedenţie, în scopul obţinerii votului muncitorilor)
*I. W. Abel – Preşedinte United Steelworkers of America
Leonard Woodcock – Preşedinte United Automobile Workers
Lane Kirkland – Secretar-trezorier, AFL-CIO
Senatul/Congresul SUA
John B. Anderson – Camera reprezentanţilor
Lawton Chiles – Senatul SUA
Barber B. Conable, Jr. – Camera reprezentanţilor
John C. Culver – Senatul SUA
Wilbur D. Mills – Camera reprezentanţilor
Walter F. Mondale – Senatul SUA
William V. Roth, Jr. – Senatul SUA
Robert Taft Jr. – Senatul SUA
Alţi politicieni
James E. Carter, Jr. – Guvernatorul Georgiei
Daniel J. Evans – Guvernatorul statului Washington
*William W. Scranton – Fost Guvernator al statului Pennsylvania
Corporaţii
J. Paul Austin – Chairman, The Coca-Cola Company
W. Michael Blumenthal – Chairman, Bendix Corporation
*Patrick E. Haggerty – Chairman, Texas Instruments
William A. Hewitt – Chairman, Deere and Company
Edgar F. Kaiser – Chairman, Kaiser Industries Corporation
Lee L. Morgan – Preşedinte, Caterpillar Tractor Company
David Packard – Chairman, Hewlett-Packard Company
Charles W. Robinson – Preşedinte, Marcona Corporation
Arthur M. Wood – Chairman, Sears, Roebuck & Company
William M. Roth – Roth Properties
Mediul academic
David M. Abshire – Chairman, Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale de la Universitatea Georgetown
Graham Allison – Profesor de Ştiinţe Politice, Universitatea Harvard
Robert R. Bowie Clarence Dillon – Profesor de Relaţii Internaţionale, Universitatea Harvard
*Harold Brown – Preşedinte, California Institute of Technology
Richard N. Cooper Provost – Profesor de Ştiinţe Economice, Universitatea Yale
Frank Altschul – Profesor de Ştiinţe Economice, Universitatea Yale
Paul W. McCracken – Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Edmund Ezra Day – Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Marina von N. Whitman – distins pentru servicii publice, Profesor de Economie, Universitatea Pittsburgh
Carroll L. Wilson – Profesor de Management, Şcoala de Management Alfred P. Sloan School din cadrul MIT
Edwin O. Reischauer – Profesor la Universitatea Harvard; fost Ambasador SUA în Japonia
Firme de avocatură
Warren Christopher – Partener la O’Melveny and Myers
William T. Coleman, Jr. – Senior Partner la Dilworth, Paxson, Kalish, Levy & Coleman
Lloyd N. Cutler – Partener la Wilmer, Cutler, and Pickering
*Gerard C. Smith – Consilier la Wilmer, Cutler & Pickering
Cyrus R. Vance – Partener la Simpson, Thacher and Bartlett
*Paul C. Warnke – Partener la Clifford, Warnke, Glass, McIlwain & Finney
Alte asociaţii
Lucy Wilson Benson President, Liga femeilor cu drept de vot din SUA
Kenneth D. Naden – Vicepreşedinte executiv, Consiliul Naţional al Cooperativelor şi fermierilor
Think-Tank-uri
Thomas L. Hughes – Preşedinte, Fundaţia Carnegie pentru Pacea Internaţională
Henry D. Owen – Director, Programul de Studii de Politică Externă, The Brookings Institution

Asa numita Aristocratie Neagra compusa din cele mai bogate din lume ( Dinastia Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Li, Onassis, Reynolds, Rockefeller, Rothschild, Russell si Van Duyn
Membrii acestor familii ocupa cele mai inalte poziţii in toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se afla deasupra legii. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Mass media controlata aproape in intregime de aceste familii ne spune ca Bill Gates e cel mai bogat om din lume cu 54 miliarde dolari, sau, Carlos Slim Helú din Mexic cu 74 miliarde de dolari.
De fapt acesti miliardari nu pot concura nici pe departe cu Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild) care detine incredibila suma de 500 trilioane de dolari (mai mult de jumatate din averea totala a lumii !!!).

65936372

Marile organizaţii ale lumii (Banca Angliei, Federal Reserve, Banca Centrală Europeană, FMI, Banca Mondială şi Banca Internaţională a Reglementelor, ONU, NATO, SUA, Israel, Uniunea Europeană etc.) sunt conduse din umbră de marile familii de bancheri (Rothschild, Rockefeller, Morgan,Astor, Bundy, Collins, DuPont, etc.)

Familiile regale

In varful Piramidei Puterii, se afla familiile regale europene care toate sunt inrudite intre ele. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei sunt cu totii rude de sange, tragandu-se din familia Windsor (Anglia, S.U.A., Canada, Australia?). Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost inlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, Romania, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic.
Conform unor surse, tot pe acest nivel al piramidei se mai situeaza un grup de oameni extrem de influenti, dar a căror identitate nu se cunoaşte.

Comitetul celor 300

Comitetul celor 300 (numiti si Olimpienii) a fost fondat in 1727 de catre aristocratia britanica si este compus din cele mai puternice sub-familii.
Acest comitet coordoneaza direct o multime de institutii si organizatii majore din intreaga lume, printre care: Comisia Trilaterala, Consiliul pentru Relatii Externe, Grupul Bilderberg, Masa Rotunda, British Petroleum, Ordinul Skull and Bones, Compania Royal Dutch Shell, Socialista Internationala, Francmasoneria Universala, Ordinul Magna Mater, Zionismul Universal, Consiliul Bisericilor Mondiale, Ordinul Cavalerilor Templieri, Institutul American de Presa, Societatea Regala Britanica, Universitatea Harvard, Institutul pentru Droguri, Crima si Justitie, MIT, NATO, Crucea Rosie Internationala, Universitatea Priceton, Banca Mondiala, American Express, Citibank, Credit Suisse, etc.

Centrul de comanda

Pe acest nivel se gasesc cele 6 structuri care reprezinta centrul de comanda la nivel global: Comisia Trilaterala, Consiliul Relatiilor Externe (CFR), Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma, Organizatia Natiunilor Unite si Institutul Regal pentru Afaceri Internationale.
Toate acestea sunt unite intre ele prin intermediul Mesei Rotunde (creaţia omului de afaceri britanic Cecil Rhodes care este o structura atat de complexa, incat Dr. Coleman spunea despre ea: Masa Rotunda insasi este alcatuita dintr-o adevarata increngatura de companii, institutii, banci si unitati de invatamant; ea le-ar ocupa timpul specialistilor de inalta calificare vreme de un an, numai pentru a o descalci si intelege).

Controlul financiar mondial

Toate instrumentele prin care marile familii de bancheri controleaza financiar populatia globului, se gasesc pe acest nivel. Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Banca Reglementarilor Internationale, Bancile Centrale precum si mecanismele de impozitare a populatiei. Probabil este cel mai diabolic sistem de control al populatiei conceput vreodata. Control prin intermediul banului.
Dati-mi pe mana moneda unei tari si nu ma mai intereseaza cine face legile in acea tara este un celebru citat al lui Rothschild. Nu mai conteaza cine face legile si ce legi face, caci oricum se aplica numai directivele FMI.

Controlul resurselor mondiale

Pe acest nivel se situeaza marile corporatii internationale care urmaresc controlul populatiei prin controlul asupra resurselor. Desi toate resursele de pe pamant sunt darul lui Dumnezeu facut tuturor oamenilor , astazi ele sunt confiscate in numele unor stranii raţionamente. Peste tot pe glob unde pamanturile sunt roditoare apar companii de tip Monsanto care ii corup pe politicieni sa reglementeze cultivarea si comercializarea produselor. Intentia? Distrugerea micilor producatori sau de ai scoate in ilegalitate, pentru ca nici cel mai inofensiv producator sa nu mai poata sa cultive nimic in gradina proprie fara aprobarea guvernului.
Prin reglementările orchestrate de astfel de companii la nivel mondial în materie de calitate şi siguranţă a hranei, prin impunerea unor aşa-zişi parametri ştiinţifici după care producătorii trebuie să se ghideze nu se urmăreşte altceva decât distrugerea micilor producători. Iar aceasta, în favoarea marilor producători de hrană multă şi proastă! Vestitul Codex Alimentarius reprezintă chintesenţa acestui sistem, la implementarea căruia au lucrat zeci de ani reprezentanţii celor mai mari interese politice şi financiare.
De la 31 decembrie 2009, Guvernul Romaniei a inceput, alaturi de alte 165 de state semnatare (reprezentand aproape 85 % din populatia planetei), implementarea temutului Codex Alimentarius. Un compendiu de legi alimentare, de factura nazista, introdus de AG Farben si care va stabili regulile de alimentatie ale natiunilor. Implementarea, prevazuta pe mai multe etape, porneste de la faptul ca populatia globului este mult prea numeroasa ca Terra sa poata sustine o alimentatie naturala. Astfel, produsele trebuie modificate genetic, construite in laborator, aditivate si iradiate.

know-your-enemy

Populatia globului sau unitatile de munca

Adica noi toti, populatia globului, oamenii de rand, sau sclavii moderni ai timpurilor noastre. Ciclul nostru este limitat la ceea ce am fost indoctrinati ca trebuie sa facem: ne nastem, facem scoala, muncim pentru stapanii nostrii, le platim taxe si impozite si apoi iesim la pensie. Chestia cu pensia s-ar putea sa dispara din acest ciclu, caci nu-i ajuta cu nimic pe cei de sus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s