Uniunea Europeanã atacul împotriva credintei în Hristos

EUpic

Propaganda UE ne prezintã Uniunea Europeanã asa cum sarpele din vechime i-a prezentat Evei pomul oprit; a ametit-o cu vorbãria si cu minciunile, pânã când „femeia, socotind cã rodul pomului este bun de mâncat si plãcut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru cã dã stiintã, a luat din el si a mâncat” (Facerea 3,6). Nu i-a spus cã el vrea ca ea sã mãnânce din pom, ci a fãcut-o pe ea sã doreascã acest lucru.

Aidoma, UE ne este prezentatã astfel încât s-o dorim noi însine. Vorba ceea: „Ce-si face omul cu mâna lui, nici Dumnezeu nu mai desface.” Dar ei (cei de la Bruxelles) ne vor în UE chiar mai mult decât ne vrem noi. Pentru cã cine alege sã rãmânã afarã nu poate fi controlat. Intentia este ca în final toate natiunile Europei sã fie aduse în EU. Acesta este viitorul la care s-au gândit ei.

În tãrile care au votat sã nu adere la UE (Norvegia), s-a tot refãcut votul, pânã când propaganda pro-UE si-a spus cuvântul. În cele din urmã au cãzut si norvegienii în plasã.

Toate popoarele trebuie sã fie membre UE. Chiar si cele cãrora acum li se acordã cele mai putine sanse, toate vor sfârsi în UE.

Propaganda UE si admiterea în Uniune este un joc pervers. Popoarele Europei sunt mânate spre UE asemenea mãgãrusului care înainteazã având în fatã un morcov agãtat de un bãt. El este fãcut sã meargã iar si iar în speranta cã va apuca morcovul. Desigur, în cazul UE, popoarele sfârsesc prin a prinde morcovul – momeala pescarului. Cei de la Bruxelles ne spun: „Vreti sã intrati în UE? Trebuie sã îndepliniti conditii.” Ce ar face ei însã dacã noi am rãspunde si am rãmâne tari pe pozitie: „Nu, multumim.” Asa ceva ar fi de neacceptat pentru ei. Atunci s-ar vãdi ce mult vor ei ca si noi sã fim la grãmadã.

Propaganda pro-UE vehiculeazã niste sentimentalisme ieftine: „Popoarele Europei înfrãtite într-o casã comunã a Europei” si alte asemenea fraze frumoase. Aceasta este prezentarea comercialã a creuzetului în care sunt sfãrâmate popoare, sunt topite identitãti nationale – un adevãrat Babilon 2. Aici legile lucreazã concertat la spãlat creierului individului, dictându-i ce si cum sã creadã. Cine nu se conformeazã este catalogat imediat „extremist”, „terorist” si este dat în judecatã pentru „hate crime” (delict de urã).

Nivelul de trai e un idol. Este reeditarea modernã a latinescului „pâine si circ”. Omul, având satisfãcute nevoile primare, având acum si gândirea controlatã, nu e mai mult decât un animal. În mijlocul confortului material, o ia razna si degenereazã. Este si ajutat de legi în acest sens, pentru cã degeneratul este mai usor de controlat decât cel care aderã si umblã dupã valori din afara UE (valorile crestine, de la Dumnezeu). Degeneratul este legat cu patimile sale care se vor satisfãcute, si asa îl poti mâna unde vrei. Astfel cã se dau legi: sodomia si celelalte perversiuni devin prin lege lucruri firesti. Degeneratii se cãsãtoresc între ei si în curând vor adopta si copii.

Prin lege se face largã calea degenerãrii. Scopul final: omul animal docil, usor de controlat.

Chiar asa de rãu vor sta lucrurile? Sã aruncãm o privire peste gard, în UE. O societate pe care o vedem zilnic din filmele lor. Nu sunt simple filme. Ele prezintã aspecte care nouã ni se par exagerate (si sunt), dar omul „european” e deja obisnuit cu ele pentru cã ele sunt cotidianul vietii lui.

Pentru România, faza de pre-aderare deja ne aduce blagosloviri de tip UE: gusatii care ne conduc (clica politicã) au început sã ne impunã legi de controlul gândirii. Ni se dicteazã cine ne sunt eroii nationali, pe cine avem voie sã pomenim si pe cine nu – Maresalul Antonescu, un om cu o coloanã vertebralã cum nu are tot Guvernul cu Parlamentul la un loc.

Profesorul brasovean Grigore Opritã a fost condamnat pentru cã a scris si vorbit despre cercetarea istoriei nationale interbelice. A fost acuzat de fascism pentru cã a pus în discutie niste date istorice legate de Miscarea Legionarã si de dictatura lui Carol al II-lea (detalii).

S-a dezincriminat sodomia. Degeneratii din Bucuresti au iesit pe strãzi sã tipe de bucurie. Acum au cale liberã. Pe drumul pe care a apucat-o tara, nu peste mult timp îi vom vedea manifestându-se fãrã rusine pe stradã, în mass-media, cerând dreptul de a se cãsãtori si de a înfia copii.

Ministerul Educatiei si Cercetãrii, sponsorizat de UE, va introduce în scoli manuale în care sodomia e prezentatã copiilor nostri ca fiind ceva firesc. Se spune acolo cã „stiinta a dovedit cã acesta este un lucru normal” (???). Generatii întregi de români vor fi stricate de pe bãncile si prin intermediul scolii ! Cititi aici despre urmãrile educatiei sexuale în scolile din tãrile „democratice”.

În virtutea acestor douã fetisuri moderne – democratia si drepturile omului – toti degeneratii si scursorile societãtii, sodomitii si ceilalti perversi, primesc drepturi si libertatea sã se manifeste deschis. Vedem astãzi cum în cele mai „democrate” tãri acesti nenorociti ai soartei se cãsãtoresc unul cu altul si vor chiar sã înfieze copii. Aceste lucruri se apropie si de România si nu va trece mult pânã vom vedea sodomiti dansând dezbrãcati pe stradã sau cãsãtorindu-se la primãrie. Totul pentru drepturile omului. Faza urmãtoare va fi ca pedofilii, zoofilii, gerontofilii, necrofilii si toti ceilalti câini (Apoc. 22, 15) sã cearã si sã obtinã si ei drepturi, pentru cã, nu-i asa, tot oameni sunt si ei si au si ei drepturi. Trebuie doar ca societatea sã fie pregãtitã în acest sens, printr-o desensibilizare si amortire pânã la desfiintare a bunului simt. Filmele de la Hollywood lucreazã intens în acest sens, posturile tv subordonate Sistemului oferindu-ne câteva filme pe searã – doza de omoruri, înselãtorii, sodomiti si lesbiene, drogati si alti ciudati. Scopul lor este ca în final sã nu mai reactionãm la acestea si sã fim gata a le accepta în viata realã de zi cu zi.

Francmasoneria si organizatiile evreiesti lucreazã de zor la fãurirea Uniunii Europene. Cu sediul în Statele Unite, ele se folosesc de puterea banului prin intermediul institutiilor financiare internationale si impun adoptarea de legi asa cum vor ele. Faptul cã francmasoneria si organizatiile evreiesti viseazã la o „Europã unitã” se cunoaste de mult (detalii).

Cãderea comunismului si tânãra democratie din fostul bloc comunist n-au fost decât o fazã intermediarã cãtre „democratia lor”. Un tip aparte de democratie, care este deja implementatã în Occident (SUA, Canada si acum se generalizeazã în tãrile vest-europene). Sub aceastã democratie omul nu mai are voie sã spunã ce gândeste, sã scrie sau sã publice. Se dicteazã de sus ce este „politically correct”, adicã ce este corect sau incorect din punctul lor de vedere. De pildã, nimeni în Occident, si în curând si la noi, nu mai are voie sã conteste Holocaustul, iar cei care o fac, precum si cei care se opun gândirii unice, sunt pasibili de pedeapsã. Comunismul a fost înlocuit cu un sistem similar, dar mult mai pervers. Oamenii oprimati sub comunism trãiau cu nãdejdea cã într-un viitor mai mult sau mai putin îndepãrtat „zorii democratiei” vor rãsãri si pentru ei si cã vor avea libertate de exprimare. Dar iatã cã democratia mult visatã este doar o formã rafinatã de totalitarism al gândirii unice, acum cu nume democratic.

Nu stim unde se va opri totul. Nu stim limitele degenerãrii umane. Nu stim care sunt planurile celor care conduc lumea, dar putem sã ne facem o idee urmãrindu-i pe „avansatii” din UE, pe cei care sunt deja în Babilon.

Vã place o astfel de societate pentru copii vostri? Mie nu. De aceea vorbesc si scriu.

Existã o carte foarte veche, în care se spune cã va veni o vreme când popoarele se vor uni, vor avea un singur conducãtor, o singurã religie (Vai, ce frumos! exclamã ecumenistii), iar oamenii vor fi fortati sã joace dupã cum se cântã de sus – nu de la Dumnezeu, ci de la Bruxelles. Aceastã carte e Sfânta Scripturã.

Cei care trãiesc robiti de mirajul nivelului de trai vor vota prompt pentru aderarea la UE. Crestinii care înteleg pãcãleala vor vota împotrivã. Nu de UE au nevoie românii pentru a avea o economie zdravãnã, ci de conducãtori corecti. E o aberatie sã te vaiti cã n-ai bani si sã ceri de la UE, când tu risipesti banul public pe masini de lux si televizoare de un miliard de lei. În alte tãri asemenea guvernanti ajung în puscãrie.

Crestinii înteleg bine. Propaganda UE vorbeste despre „pâine si circ”. Dar omul dinãuntru nu poate trãi numai cu pâine. Dacã nu primeste altã hranã, devine o fiarã. Cei care neglijeazã acest aspect, devin asemenea animalelor, desi la suprafatã se aratã a fi oameni manierati si fini. Totul se învârte însã în jurul trupului si a celor pãmântesti. Hrana lor sunt revistele de modã – ce haine se mai poartã, ce ruj nou a mai iesit, cum sã gãtesti o mâncare bunã. Când vezi un animal afarã pe câmp, el are capul plecat spre pãmânt. Nu vede cerul si nici nu se gândeste la el. La fel este si cu multimea oamenilor – au gândul lipit de cele trecãtoare, de cele pãmântesti, iar propaganda UE, a nivelului de trai, lucreazã vârtos la a-i lega si mai mult.

În UE se cântã asa:

Nu asteptãm mântuirea din Ceruri, de la zei sau de la ceata Sfintilor.

Nu, în unitate ne-o aducem singuri, uniti noi biruim.

Tot ce este furat cerem înapoi,

Si pentru duhul nostru un scut de libertate !

Ciocanul nostru îl ridicãm si batem fierul cât este cald.

Sau:

Dã-mi pe cei amari si pe cei duri, care nu se tem pe calea lor.

Dã-mi pe cei nelegiuiti, care nu doresc misticism.

Ci în chip obraznic vor sã fãureascã aici un cer dupã chipul lor.

 

(Cântece din Norvegia)

Atacul împotriva credintei în Hristos va fi puternic si greu de combãtut. Se poate vedea cã vântul politic din toatã Europa trage spre social-democratie. „Pâine si circ” pentru toatã lumea. Vor veni si vor spune: „Iatã ce a fãcut politica noastrã. Noi am fãcut voia lui Dumnezeu. Bolnavii primesc consultatii medicale si spitalizare gratuitã în timp ce le merge salariul întreg. Am mãrit pensiile si alocatiile, toti primesc de lucru, hranã si îmbrãcãminte. Acesta este crestinism.”

În cadrul UE ni se oferã toatã strãlucirea pe pãmânt, întocmai cum Diavolul i-a oferit-o lui Hristos în pustie, când Îl ispitea. Hristos stia care e pretul si a refuzat oferta. Acum crestinilor, urmasii lui Hristos, li se prezintã aceeasi ofertã – „un produs original din Uniunea Europeanã”.

Asa cum am arãtat si în alte articole, avem la îndemânã o armã puternicã: VOTUL. Prin vot putem îndrepta lucrurile. Prin vot putem sã punem în fruntea tãrii conducãtori zdraveni. Prin vot putem schimba actualul sistem corupt si ineficient. În plus, trebuie sã vorbim si sã rãspândim informatia. Trebuie SÃ GÂNDIM. Prin aceasta ne opunem intentiei gusatilor pro-europeni de a ne mâna si educa unde si cum vor ei si sefii lor francmasoni de la Bruxelles. Ei trebuie sã stie cã gândim, cã în popor existã opozitie. Trebuie sã le facem lucrurile dificile, trebuie sã le încurcãm planurile.

Majoritatea oamenilor trãiesc într-o imponderabilitatea informationalã. Lipsa informatiilor îi face manipulabili. „Adevãrul vã va face liberi” – adevãrul cunoscut despre lume si viatã îi asigurã omului libertatea. Un om care cunoaste Adevãrul este un om puternic.

Bogdan Mateciuc

Babilonul, cetatea cea mare

    Pentru prima dată în cartea Apocalipsa, denumirea „Babilonul, cetatea cea mare” apare formulată astfel, în Apoc. 14,8: „Apoi am văzut un alt înger, al doi-lea şi a zis: ‘A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!'”

Noul Babilon – Acum cu puteri sporite

Într-o frumoasă zi de octombrie, liderii unionali se întâlneau la Lisabona, capitala Portugaliei, în încercarea de a elimina diferentele dintre ei referitoare la Tratatul de Reformă a Uniunii. Afară demonstrau 200.000 de oameni. Demonstrau pentru că cetătenilor UE li se refuza dreptul de a se pronunta asupra procesului de revizuire a mult-discutatei Constitutii unionale, deghizată acum sub titulatura de Tratat de Reformă a Uniunii.

O dată în plus, Uniunea îsi arăta hotărârea de a-si impune vointa si de a călca în picioare vointa populară.

Desi demonstratiile de la Lisabona au fost cele mai mari din capitala portugheză din ultimii 20 de ani, ele au fost ignorate complet de presă, care nu a scos o vorbă despre ele.

Evenimentul a constituit o demonstratie a puterii pe care această Uniune deja o exercită asupra presei si astfel asupra opiniei publice. Asa cum arăta Thomas Rupp, coordonator al Campaniei pentru Referendumul European, liderii unionali adunati la Lisabona “s-au lăudat că au reusit să depăsească criza institutională, dar de fapt nu au făcut decât să amplifice criza democratiei, prin evitarea completă a cetătenilor. Si, evident, nu putem conta prea mult că mass-media va face ceva în această privintă” (EU Observer, 23 octombrie 2007).

Noul colos economic si politic are deja o istorie în ceea ce priveste felul în care îsi făureste tratatele si normele prin propriile institutii – institutii menite a impune vointa Uniunii deasupra drepturilor si suveranitătii statelor membre. Liste normelor obligatorii astăzi pentru cele 27 de state membre, în multe cazuri în dauna suveranitătii acestora, ajunge la 90.000 de pagini!


Nu demult, Irlanda, Franta si Olanda au respins, prin referendum, Constitutia unională. Guvernul Marii Britanii s-a speriat atât de tare de sondajele de opinie care arătau că 70 la sută dintre britanici nu agreează această Constitutie, încât a aranjat ca nici măcar să nu se ajungă la un vot popular în această privintă. Aceeasi atitudine precaută si perversă în acelasi timp au avut-o si celelalte state membre, inclusiv România.

Cetătenii Uniunii sunt chemati la vot numai atunci când liderii sunt siguri că acestia votează cum trebuie.

Cele mai importante zece aspecte pe care le reglementează Tratatul cu pricina.

1. Tratatul de la Lisabona creează o nouă Uniune din punct de vedere juridic. Noua Uniune devine practic un stat supranational:

Tratatul îi conferă acestei noi Uniuni o constituie statală, care produce aceleasi efecte juridice cu Constitutia respinsă de alegătorii francezi si olandezi în 2005.

Afirmatia din Tratat – Uniunea va înlocui si urma Comunitătii Europene (Art. 1.3) – arată că Uniunea post-Lisabona va fi o nouă entitate, iar Comunitatea Europeană din care facem parte acum va înceta să existe.

2. Tratatul permite noii Uniuni să actioneze ca un stat în relatia cu alte state si cu proprii cetăteni:

Ceea ce numim astăzi “Uniunea Europeană” nu este un stat. Nu este nici măcar o entittate juridică sau corporativă. Nu are personalitate juridică. Numele “Uniunea Europeană” este un termen descriptiv pentru natura relatiilor dintre cele 27 de state membre.

Tratatul de la Lisabona schimbă această situatie si creează o Uniune constitutională, sub acelasi nume. spre deosebire de actuala Uniune, noua Uniune va fi separată si superioară statelor ei membre. Ea va putea încheia tratate cu alte state în toate domeniile ei de competentă, ca stat al comunitătii internationale.

De asemenea, Tratatul creează functia de presedinte al Uniunii, precum si cel de ministru de externe, de corp diplomatic si de procuror general. Noua Uniune va fi semnatară a Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, asa cum sunt si statele membre, inclusiv unele tări din afara Uniunii.

Tratatul stabileste principiul întâietătii legilor unionale în fata celor nationale ale statelor membre (Declaratia 27). Noua Uniune creează majoritatea legilor pentru statele membre si, potrivit Tratatului, noua Uniune, care va înlocui Comunitatea Europeană, obtine puteri legislative si mai mari, putând lua decizii cu majoritate de voturi în 68 de domenii sau chestiuni politice asupra cărora statele membre au azi drept de veto.

3. Pentru prima oară, Tratatul ne transformă în cetăteni adevărati ai Uniunii – o modificare fată de actualul statut national sau onorific de “cetătean al UE”:

În prezent, cetătenia unională este “complementară” cetăteniei nationale, această din urmă având în mod clar întâietate, cel putin pentru simplul fapt că actuala Uniune nu e un stat.

Tratatul de la Lisabona modifică însă întelesul “cetăteniei unionale”. Articolul 17b.1 înlocuieste termenul “complementar” din propozitia “Cetătenia Uniunii va fi complementară cetăteniei nationale”, astfel încât noua formulare spune: “Cetătenia Uniunii va fi suplumentară cetăteniei nationale”. Aceasta le conferă celor 500 de milioane de locuitori ai actualelor state membre o nouă cetătenie, separată de cea natională. Drepturile si obligatiile atasate cetăteniei unionale vor fi superioare celor atasate cetăteniilor nationale, în caz de conflict între cele două, datorită superioritătii legislatiei unionale fată de cea natională.

În felul acesta, orice aberatii legislative votate de liderii de la Bruxelles vor avea prevalentă fată de legile nationale, iar noi va trebui să ne conformăm pentru că “asa vrea Uniunea”.

Statele membre îsi vor păstra constitutiile nationale, dar acestea vor deveni subordonate noii Constitutii unionale.

4. Pentru a ascunde amploarea schimbărilor, se va păstra acelasi nume – Uniunea Europeană – dar Tratatul de la Lisabona modifică fundamental natura juridică si constitutională a Uniunii. În felul acesta, cetătenilor le este ascunsă importanta modificărilor efectuate:

Modificarea naturii constitutionale a Uniunii si a statelor membre se va face între trei etape, mentionate în Tratat:

a) Se creează o Uniune cu personalitate juridică si existentă independentă în toate privintele, astfel încât aceasta va putea functiona ca un adevărat stat în relatia cu alte state si cu proprii cetăteni (Art. 32);

b) Noua Uniune înlocuieste actuala Comunitate Europeană si îi preia toate atributiile si institutiile. De asemenea, preia atributele “interguvernamentale” în domeniile politicii externe si penal, justitiei si afacerilor interne – domenii care nu sunt incluse azi în legislatia unională – lăsând afară doar politicile de securitate în afara atributiilor noului supra-stat (Art. 11.1).

c) Noi devenim efectiv cetăteni ai unei Uniuni federale creată prin acest Tratat. Statutul actual de cetătean national este redus, peste acesta suprapunându-se statutul de cetătean al Uniunii.

5. Se creează un Parlament unional pentru cetătenii noii Uniuni:

Tratatul de la Lisabona/Constitutia unională creează membri ai Parlamentului unional, transformându-i pe actualii “reprezentanti ai popoarelor statelor membre” în “reprezentanti ai cetătenilor Uniunii” (Art. 9a). Acest lucru ilustrează mutarea constituională pe care o realizează Tratatul, de la prezenta Uniune de state nationale la o nouă Uniune federală, cu cetăteni unionali – o Uniunea în care actualele state membre sunt reduse la statului de provincii sau regiuni.

6. Se creează un cabinet de ministri pentru noua Uniune:

Tratatul transformă Consiliul Europei, “summitul” trimestrial al sefilor de state membre, într-o institutie a noii Uniuni, astfel încât actele sale juridice vor fi, asemenea actelor celorlalte institutii unionale, supuse avizului juridic al Curtii unionale de Justitie.

Din punct de vedere juridic, aceste summituri ale Consiliului European nu vor fi fi întruniri “interguvernamentale” ale primi-ministrilor sau presedintilor. Ca parte a noului cadru institutional, acestia vor trebui, prin Constitutie, “să promoveze valorile Uniunii, să sprijine obiectivele ei si să servească intereselor ei” si “să asigure uniformitatea, eficienta si continuitatea politicilor si actiunilor ei” (Art. 9). De asemenea, ei vor “defini directia politică generală si prioritătile acesteia” (Art. 9b).

Consiliul European devine astfel un adevărat cabinet de ministri ai noii Uniuni, iar membrii săi vor fi obligati să reprezintă Uniunea în raport cu statele membre, iar nu statele membre în raport cu Uniunea.

7. Se creează functia de presedinte al Uniunii:

Caracterul federal al “summiturilor” Consiliului European, în noua structură unională, este întărit si prin prevederea care conferă acestui Consiliu un presedinte permanent, cu mandat de până la 5 ani (2,5 ani, cu posibilitatea unei prelungiri) (Art. 9b).

Nu există nici o întrunire de sefi de stat sau guvern, în nici un context international, care să mentină acelasi presedinte timp ce mai mult ani, în timp ce prim-ministrii nationali vin si pleacă.

8. Se creează un cod de drepturi civile pentru cetătenii noii Uniuni:

Toate statele dispun de coduri privind drepturile cetătenilor lor. Pentru Uniune, va fi Carta Drepturilor Fundamentale. Ea va deveni obligatoriu prin noul Tratat, si va fi parte esentială din structura constitutională a noii Uniuni (Art. 6).

Se afirmă că aceasta va fi obligatorie pentru institutiile proprii Uniunii si pentru statele membre, în implementarea legislatiei unionale. Totusi, această limitare la legislatia si institutiile unionale este nerealistă, din următoarele motive:

a) Principiile prevalentei si al uniformitătii dreptului unional fac ca statele membre să fie obligate prin Carta Drepturilor Fundamentale nu doar la implementarea legislatiei unionale, ci si la “interpretarea si aplicarea legislatiilor nationale în conformitate cu legislatia unională”;

b) Carta stabileste drepturi fundamentale în domenii în care Uniunea nu are acum competente, cum ar fi eliminarea pedepsei cu moartea, afirmarea drepturilor cetăteanului în procedurile penale si altele.

Aceasta conferă Curtii unionale de Justitie o nouă si lărgită jurisdictie privind drepturile omului si drepturile civile, transformând această institutie în autoritatea finală care va decide care sunt drepturile omului pe întregul teritoriu acoperit de legislatia unională, inclusiv împotriva curtilor supreme nationale si a Curtii pentru Drepturile Omului de la Strasbourg – aceasta deservind toate tările europene, nu doar pe cele unionale.

Astfel, dacă Uniunea va adopta o rezolutie privind legalizarea “căsătoriilor” homosexuale pe tot cuprinsul ei (există deja o propunere în acest sens), aceasta va deveni obligatorie pentru toate statele membre.

9. Parlamentele nationale devin subordonate noii Uniuni:

Tratatul subliniază rolul de subordonare al parlamentelor nationale în noua structură constitutională a Uniunii, afirmând că “parlamentele nationale vor contribui activ la buna functionare a Uniunii”, prin varii mijloace specificate la Articolul 8c. Imperativul “vor contribui” indică obligatia parlamentelor nationale de a servi intereselor noii Uniuni.

Oricum, parlamentele nationale deja si-au pierdut mare parte din puterea legislativă, legislatia fiind “recomandată” de către Uniune. Cetătenii care aleg aceste parlamente si-au pierdut si ei dreptul de a decide asupra acestor legi.

Prevederea din Tratat, potrivit căreia, dacă o treime dintre parlamentele nationale formulează o obiectie la o propunere a Comisiei, Comisia trebuie să o reanalizeze, dar nu neapărat să o abandoneze, constituie o prea măruntă compensatie pentru restrângerea democratiei efectuată prin pierderea a 68 de veto din partea parlamentelor nationale, ca urmare a altor modificări propuse prin Tratatul de la Lisabona.

10. Noua Uniune are dreptul să-si acorde noi puteri:

Acest lucru este ilustrat prin:

a) scopul lărgit al Clauzei de Flexibilitate (Art. 308), prin care, dacă Tratatul nu conferă puterile necesare noii Uniuni pentru ca această să-si atingă obiectivele foarte largi, atunci Consiliul poate lua măsurile necesare prin unanimitate. Tratatul de la Lisabona extinde această prevedere de la domeniul de actiune al pietei comune la toate politicile noii Uniuni, menite a servi atingerea obiectivelor ei mult mai largi. Clauza de Flexibilitate a fost deseori folosită în ultimii ani pentru a spori atributele legislative ale Uniunii;

b) Propunerea de “Procedură simplificată pentru revizuirea Tratatului”, care permite primilor ministrii si presedintilor Consiliului European să facă trecerea de la adoptarea deciziilor unionale cu unanimitate la votul cu majoritate calificată privind “Tratatul de functionare a Uniunii” (Art. 33.6), în care numărul populatiei unor state membre poate avea un caracter decisiv;

c) anumite “pasarele” vor permite Consiliului European să treacă de la votul prin unanimitate la cel cu majoritate în anumite domenii, cum ar fi cooperarea judiciară pe chestiuni civile (Art. 69d), penale (Art. 69f.2), în relatia cu procurorul general unional (69i.4) si într-o serie de alte domenii.

În ceea ce priveste autoritatea statală a noii Uniuni, aceasta este întruchipată de propriile institutii executive, legislative si juridice: Consiliul European, Consiliul de Ministrii, Comisia, Parlamentul si Curtea de Justitie. De asemenea, aceasta este implementată la nivelul statelor membre si al autoritătilor acestora, care vor implementa si aplica legile unionale si vor interpreta si aplica legile nationale în conformitate cu cele unionale. Conform Tratatului de la Lisabina, statele membre vor fi obligate prin Constitutie să facă aceasta. În acest fel, “autoritătile de stat” ale Uniunii nu vor avea nevoie să fie reprezentate de soldati si politisti care să circule pe străzile noastre în uniforme unionale.

Toate statele federale clasice, care s-au format prin transferul puterii de la state constituente mici către o autoritate federală superioară, s-au dezvoltat într-o manieră treptată, asa cum se întâmplă astăzi si cu “Uniunea Europeană”. Germania, Statele Unite, Canada si Australia secolului 19 sunt exemple clasice. Uniunea Europeană o dobândit puteri mult mai repede decât oricare dintre aceste state federale – într-un interval de timp de aproximativ 60 de ani.

Principala diferentă dintre aceste federatii clasice si noua Uniune este faptul că acele state popoarele vorbeau aceeasi limbă si împărtăseau aceeasi istorie, cultură si solidaritate natională care le-au oferit o bază democratică si au conferit legitimitate autoritătilor superioare. Toate statele stabile sunt întemeiate pe comunităti în care oamenii vorbesc aceeasi limbă si se identifică unul cul altul drept un singur popor – “noi”. Pe de altă parte, în Uniunea Europeană nu există nici un popor “european”, decât statistic. Tratatul de la Lisabona reprezintă o încercare de a construi în mod artificial o federatie europeană foarte centralizată, pornind de sus în jos, pe baza popoarelor Europei, fără informarea si consimtământul liber exprimat al acestora.

Dacă am fi avut o federatie europeană democratică si acceptabilă, cerinta constitutională minimă pentru ea ar fi fost ca legile ei să fie initiate si aprobate de către reprezentantii direct alesi ai poporului, fie în Parlamentul unional, fie în cele nationale. Din nefericire, nici Tratatul de la Lisabona si nici Constitutia unională nu prevăd asa ceva.

Conferind mai degrabă indirect o constitutie noii Uniuni pe care acesta o creează, Tratatul de la Lisabona reprezintă ceea ce premierul belgian Guy Verhofstadt numea “cheia de boltă a unui stat federal european”. Pentru elitele politice euro-federaliste care au instrumentat vreme de decenii acest proces, aceasta reprezintă o împlinire a ceea ce Declaratia Schuman din 1950, care întemeia Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Otelului, declara a fi “primul pas în federatia Europei”.

Bogdan Mateciuc, 27 iunie 2008

Acest nou Tratat de Reformă este în esentă aceeasi Mărie cu altă pălărie – criticii spun că grosul documentului a rămas neschimbat. Potrivit lui Bertie Ahern, premierul irlandez, tratatul de reformă este “90 la sută acelasi” cu fostul tratat constitutional. Oricum, întrucât din punct de vedere tehnic nu este o constitutie, sefii de guvern l-ar putea adopta fără a mai întreba populatia, creându-si astfel sanse considerabile de reusită. La fel ca tratatul constitutional, tratatul de reformă stabileste un presedinte permanent al Uniunii, precum si un sef pentru politica externă. De asemenea, se anulează drepturile nationale de veto în peste 50 de domenii, se sporesc atributiile Parlamentului Unional si ale Comisiei Unionale si i se acordă Uniunii statutul de “entitate juridică”, având astfel puterea să încheie tratate internationale.

Pentru multi europeni, constitutia unională reprezintă o pierderea a suveranitătii si identitătii nationale. Documentul este enorm, având aproximativ 500 de pagini, fiind menit a simplifica gestionarea treburilor la nivel unional. Criticii afirmă însă că este prea lung si prea complicat. Este redactat într-un jargon foarte tehnic, care s-a dovedit dificil chiar si pentru experti si cu atât mai mult pentru publicul larg.

José Manuel Barroso, presedintele Comisiei Unionale a descris prin cuvintele: “Noi nu suntem Statele Unite ale Europei – noi suntem unici în istoria omenirii!! [Câtă arogantă!] Uneori îmi place să compar Uniunea cu crearea unor imperii. Avem dimensiunea unui imperiu, dar diferenta constă în faptul că imperiile s-au instituit prin fortă, având un centru care impunea dictate. Ceea ce avem noi astăzi este primul imperiu neimperial”. Se pare că Barroso scapă din vedere ceva evident: ignorând rezultatul voturilor populare si împingând înainte tratatul, liderii uniunii nu fac altceva decât să creeze cu forta un nou imperiu. Alegătorii au respins constitutia, însă se pare că aceasta va fi oricum implementată.

În ultimii ani, Uniunea a devenit tot mai mult o uniune politică si economică. S-a unificat si întărit piata economică, s-a creat o monedă comună si s-au creat atât un legislativ unional, cât si un sistem juridic. Unii au sugerat că Uniunea ar reprezenta o nouă versiune a Imperiului Roman. Este interesant de remarcat faptul că prin introducerea Euro, “Europa” are din nou o monedă unică, de la Cezar încoace. Au mai fost încercări în trecut, în special din partea lui Napoleon Bonaparte (mai apoi Hitler, n.r.), dar fără succes.

Dacă tinem cont de profetiile mai vechi sau mai noi referitoare la noua ordine mondială, nu se poate să nu sesizăm felul în care evolutiile la nivel de Uniune reprezintă pasi către realizarea unui sistem politic unic si dictatorial, prin care o mână de “iluminati” îsi impun vointa asupra popoarelor. Desi mai sunt unele obstacole de trecut până la a avea solidaritatea mult visată de acei politicieni, imposibilul deja s-a realizat. În locul zidului care despărtea cândva estul de vest avem azi o fortă economică si politică în crestere. Oare ar trebui să ne bucurăm?

Bogdan Mateciuc, 11 iulie 2007

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s