Şcoala de la Frankfurt şi Tavistock – Marxismul cultural-limbajul care distruge

smash_cultural_marxism_by_riversofblood-d67fpwi

MOTTO : Dacă Dumnezeu există, o mare parte din ştiinţele sociale devin un nonsens teoretic, ceea ce înseamnă că societatea este lezată prin neglijarea „sufletului” şi a batjocoririi religiei.

De-a lungul istoriei, ideile au fost puse în slujba binelui sau a răului. Ele au condus însă şi către cel mai mare rău – războiul, acest lucru fiind foarte bine reflectat în limba unei naţiuni.

La sfârşitul anului 1932, Germania era în turbulenţă : rata şomajului crescuse la 43%. În acest context naziştii au ajuns la putere si au apărut idei noi, au fost introduse cuvinte noi, multe cuvinte vechi au fost respinse, iar altele au fost schimbate.” Juden verboten” (interzis evreilor) a devenit o expresie populară iar Juden (evreii), au fost blamaţi pentru toate lipsurile lor. Li s-au refuzat drepturile fundamentale în calitate de cetăţeni şi cele mai multe activităţi le-au fost interzise („verboten”).

În 1933, când Adolf Hitler si-a consolidat puterea prin „Enabling Act” (actul ce-i dădea puteri depline), arta modernă şi arhitectura au fost şi ele condamnate. Mulţi artişti au fugit în ţările lor de origine, întrucât arta a devenit un instrument al regimului. În mediile private, Reichstag-ului era considerat în batjocură ca fiind clubul cel mai scump în care un cor voios cânta imnuri de bucurie Fuhrerului.

Ministrul nazist al propagandei, Joseph Goebbels, a definit printr-o simplă propoziţie această nouă ordine, prezicandu-i şi consecinţele: „Când aud cuvântul cultură îmi îndrept braţul către armă.”

Regimul a fost „fascist”, un cuvânt inventat în 1921. Acesta a ascuns ideologia acestuia – „naţional-socialismul” – „Fascist” a fost un termen inteligent şi oarecum digerabil pentru colegii lor naţionalişti din armată şi industrie. L-au transformat şi prelungit apoi în cuvântul „nazist” pentru a ascunde lumii, în continuare, originile sale. Atunci când scolasticii susţin că a fost un regim de extremă dreaptă, ei sunt fie naivi, fie necinstiţi.

Ocupaţia nazistă a avut lideri proeminenţi bine instruiţi. Goebbels se lauda cu biblioteca lui, care cuprindea lucrări complete ale lui Edward Bernays, dar mai ales cu „Propaganda” lui. Goebbels a pus în aplicare cu mare succes programul lui Bernays.

Când acest lucru a fost descoperit după război, propaganda a fost redefinită ca PR, „relaţii publice”.

Pentru adepţii fanatici cât şi pentru restul maselor, care au hotărât să rămână s-a decretat „anti-intelectualismul”. Cărţile au fost arse, mass-media cenzurată. Cuvintele franţuzeşti au fost eliminate din vocabular. Libertatea de exprimare a devenit periculoasă, întrucât chiar şi copiii au devenit spionii statului.

Universităţile au devenit centre ale gândirii înregimentate. Pentru o naţiune renumită pentru bursele sale şcolare, aceasta oglindeşte fie nebunie fie o agendă diabolică, un tipar utilizat de toate dictaturile totalitare.

În cele din urmă, mulţi specialişti de renume au fugit şi au adus patrimoniul lor unic în America.

Ingineria verbală

În 1949, George Orwell a expus viziunea sa despre un viitor de coşmar previzionat pentru 1984. „Nu vedeţi că obiectivul întregului Nou Limbaj urmăreşte să restrângă câmpul gândirii? În final vom face ca gândirea criminală să fie literalmente imposibilă deoarece nu vor mai exista nici un fel de cuvinte care s-o exprime”, spune protagonistul lui Orwell, Winston Smith care tocmai a aflat ceva despre lumea lui: Atunci când cuvintele sunt eliminate din vocabularul comun gândirea oamenilor de rând devine limitată.

Mai târziu, romanul său arată modul în care sunt manipulate percepţiile atunci când definiţia cuvintelor fundamentale sunt modificate, de exemplu: pace devine apărare si apoi devine de război – o ilustrare clasică a dialecticii lui Hegel. Aici, teza – sau status quo-ului – se referă la utilizarea curentă a cuvântului. Atunci când această utilizare suferă o schimbare uşoară către sensul antitezei sale, se naşte o nouă sinteză. Dacă aceste adaosuri elementare au loc destul de des şi constant, în cele din urmă se obţine antiteza.

Deoarece termenul de „dialectica lui Hegel” lipseşte din vocabularul nostru comun, mulţi dintre noi nici nu conştientizează acest proces în mişcare continuă, făcându-ne pe unii dintre noi să credem că orice schimbare apare în mod natural.

Prin definiţie, o schimbare către antiteză se defineşte ca fiind adversara acelui element al societăţii care ar „conserva” status quo-ul – deci conservatorilor, care îşi respectă tradiţiile şi instituţiile.

În lumea de azi, multe dintre instituţiile şi tradiţiile noastre cele mai importante precum şi cuvintele fundamentale asociate lor – au fost atât de dramatic proiectate spre antiteză încât conservatorii nu mai suportă status quo-ul.

Rădăcinile filosofice ale ştiinţelor sociale

Acoperind secolul al 18 lea al civilizaţiei occidentale, Iluminismul a fost o revoluţie intelectuală, bazată pe raţiune.

A produs două tipuri predominante de personalităţi:

1. Cei care au respins orice autoritate din afara raţiunii, inclusiv religia şi dreptul divin al regilor şi 2. Cei care au rămas fideli Crestinătăţii.

Pentru că libertatea de exprimare nu era un drept, cei mai radicali scriitori au publicat anonim.

Ştiinţa a dezlegat rapid misterele de pe Pământ şi din cerul de deasupra, şi a condus la convingerea că descoperirile continue vor permite triumful omului asupra naturii. Acest lucru a indus însă şi disperarea multor creştini.

Întrucât ştiinţa a înflorit, multe „Adevăruri Medievale”, cum ar fi şi acela că Soarele se învârteşte în jurul Pământului s-au dovedit a fi mituri. Unii creştini şi-au pierdut credinţa. Cu toate acestea, mulţi oameni de ştiinţă au rămas fideli credinţei lor, stiinţa nu a distrus autoritatea Bibliei, ci numai interpretările ei au fost greşite.

În 1751, primul volum al „Enciclopediei” a fost publicat în Franţa. În următorii douăzeci şi unu ani au urmat încă douăzeci şi şapte de volume, editate de genialul francez, ateist, Denis Diderot şi de Jean le Rond d’Alembert.

Diderot a recunoscut că scopul lor a fost „să schimbe modul de gândire al oamenilor”.

În „Sfârşitul spiritului american” (Closing the American Mind), Allan Bloom scria: „Acest proiect a fost o conspiraţie, aşa cum spune d’Alembert în discursul preliminar la Enciclopedie, primul document al Iluminismului. A fost nevoie de această conspiraţie pentru a avea conducători care sunt rezonabili. Mulţi dintre vechii conducători au fost înlocuiţi (mai ales cei a căror autoritate se baza pe revelaţie care în concepția religioasă este un fenomen prin care Dumnezeu își dezvăluie natura și voința sa numai anumitor persoane). Preoţii erau duşmani, pentru că ei respingeau complet aplicarea raţiunii şi îşi bazau politica şi morala pe textele sacre şi pe autoritatea clericală.”

În 1798, profesorul britanic John Robison scria în „Dovezile unei conspiraţii: „O conspiraţie formală şi sistematică împotriva Religiei a fost formată şi promovată cu zel de către Voltaire, d’Alembert şi Diderot şi asistată de către Frederic al II-lea, rege al Prusiei, proiectul lor drag fiind să distrugă creştinismul şi toate religile inducând astfel o schimbare totală a Guvernului.”

Aceşti adepţi ai teoriei conspiraţioniste au susţinut că Enciclopedia a adunat toate cunoştinţele acumulate pe parcursul veacurilor şi astfel, după o cenzurare iniţială, a devenit prima sursă de referinţă pentru cunoaştere.

Prin răspândirea acestor idei au fost subminate autorităţile civile şi creştine.

În secolul al 19-lea filozoful francez şi fondatorul sociologiei moderne, Auguste Comte a îmbrăţişat gândirea iluministă intrând în categoria celor care resping religia. Filozofia sa, pozitivismul logic, susţinut ştiinţific fiind în opinia sa singura abordare de încredere faţă de adevăr. Observaţia empirică duce la verificare, care apoi duce către adevăr. Religia trebuie să fie abandonată.

Filozoful american, Thomas Ellis Katen explica: „Astfel, tărâmul pozitivismului devine împărăţia împărăţiilor nefiind aplicat în domeniile cele mai semnificative ale vieţii. Atunci când sufletele oamenilor cer o imagine a unităţii, filozofia logic pozitivistă continuă să ofere numai fragmentare.”

Filozoful german Friedrich Nietzsche n-a fost de nici un ajutor. El a terminat lucrarea sa de metafizică târziu, în secolul al 19-lea încheind tradiţia occidentală a Germaniei în filozofie. Nietzsche a anunţat lumii că „Dumnezeu este mort!”, dând astfel umanităţii libertatea să-şi creeze propriile valori. Spunea că filozofii au avut datoria morală de a crea noi mituri pentru societate. El a declarat de asemenea că toate realizările ştiinţifice au fost rezultatul unei „voinţe de putere.” („will of power”)

Allan Bloom scria că: „Istoria gândirii liberale începând cu Locke şi Smith a fost una de declin aproape intact în ceea ce priveşte substanţa filozofică.”

Ştiinţa din spatele Ştiinţelor sociale

Cele mai populare ştiinţe sociale sunt: sociologia şi psihologia. Ele au fost concepute ca ştiinţe, dar nu se încadrează în conceptul comun de ştiinţă. Cu excepţia unui singur sens – rejectarea revelaţiei, a descoperirii de către Dumnezeu a naturii și voinței sale numai anumitor persoane.

Fiecare din aceste ştiinţe se extinde cu fiecare nouă teorie postulată atât singură cât şi ataşată la un studiu observaţional şi/sau statistic. Există însă puţină ştiinţă care stă la baza tuturor vastelor lor proclamaţii. Nenumărate definiţii, generalizări, abstracţii şi ipoteze maschează adevărul că cea mai mare parte a construcţiilor lor cauzale sunt ipotetice şi empirice.

Aceste ştiinţe sociale au fost înfiinţate şi dotate cu personal de către progresişti devenind raiul lor academic.

Cei mai influenţi gânditori fondatori ai lor au fost sociologul Max Weber şi psihologul Sigmund Freud.

Max Weber scria, conform tradiţiei germane, utilizând fraze complicate, mai lungi de 10 rânduri, inventând şi redefinind cuvinte. El a inventat expresii noi cum ar fi „etica protestantă” sau „stil de viaţă” (lifestyle) şi a ajutat la schimbarea definiţiei cuvântului „carismă.” În noua sa definiţie autoritatea carismatică devenind noua forţă de schimbare în orice fel de organizaţie.

Weber a studiat toate marile religii, economiile rezultate din ele precum şi valorile pe care le-au promovat. Când a afirmat că toate religiile sunt mituri, valorile lor au devenit relative. Acest lucru a condus, decenii mai târziu la studiul „Clarificării Valorilor” ​​ce se discută în şcolile publice de astăzi.

Weber a fost un antipozitivist care a crezut că etosul (totalul trăsăturilor morale, sociale, culturale ale societăţii) trebuie să respingă ceea ce raţiunea cere din cauza răspândirii pe scară largă a iraţionalului în societate. El a scris că: În economie şi societate în condiţiile democraţiei de masă, opinia publică reprezintă un comportament comun născut din „sentimente irationale”.

„În mod normal, aceasta este pusă în scenă sau dirijată de către liderii de partid (carismatici) şi de presă.”

El scria, de asemenea: „Noi ştim ca idealurile ştiinţifice nu sunt verificabile. Pentru a fi însă siguri de asta şi pentru că se asteaptă ca idealurile noastre sa izvorască din interiorul propriei fiinţe, eforurile pe care trebuie să le depunem trebuie să fie şi mai mari într-o epocă cu o cultură foarte subiectivistă.”

Freud a fost preocupat şi el de „iraţional”. El a cercetat inconştientul pentru a găsi răspuns la comportamentele noastre brutale. A folosit termenul german pentru „suflet”, dar concepţia lui a fost de ateu.

Pentru Freud religia a fost un mit.

Psihanalistul britanic, James Strachey, părea să aibă dreptate atunci când a tradus greşit „sufletul” lui Freud ca fiind „minte” – lideri psihologi britanici şi americani considerau că psihologia ar trebui să fie catalogată ca o ştiintă medicală, în timp ce „sufletul”, este distinct neştiinţific. Traducerea lui Strachey l-a redefinit pe Freud ca având o consistenţă ştiinţifică falsă, tipică pentru înşelătoria progresistă.

Sigmund Freud a avut puţină apreciere pentru masele umane, cu nevrozele lor netratate şi instinctele lor animalice. În „Viitorul unei iluzii”, scria astfel: „Printre dorinţele instinctuale se regăsesc şi cele de incest, canibalism şi pofta de ucidere.”

Anterior scria în acelaşi stil: „Întrucât masele sunt leneşe şi neinteligente nu le va place să renunţe la instincte şi nu e nevoie să fie convinse de argumentul inevitabilităţii sale; indivizii care le compun se sprijină unul pe celălalt pentru a da frâu liber indisciplinei.”

El a mai adăugat: „Numai influenţa unor persoane care pot constitui exemple, recunoscute de mase ca fiind liderii lor, le poate direcţiona să performeze o activitate îndreptată către renunţarea de care depinde existenţa civilizaţiei.”

Atunci când psihologii observă şi descriu comportamentul uman, par să fie oameni de ştiinţă dar atunci când explică comportamentul uman propagă opinii ipotetice.

Putem nota mai multe observaţii: Cu cât psihologia devine mai populară cu atât mai răspândite devin problemele noastre. Cu cât se duc la consiliere mai multe cupluri, cu atât se înrăutăţeşte rata divorţurilor.

Problemele noastre nu sunt rezolvate de psihologi sau de promotorii acestei pseudoştiinţe, aşa cum spun Abby şi Ann Landers.

Ar putea fi un motiv simplu: Dacă Dumnezeu există, o mare parte din ştiinţele sociale devin un nonsens teoretic, ceea ce înseamnă că societatea este lezată prin neglijarea „sufletului” şi a batjocoririi religiei.

Sursa: Romania Military 16.09.2014

Şcoala de la FrankfurtUn alt eveniment de rău augur s-a întâmplat în 1933. Odată cu ascensiunea nazismului, „Şcoala de la Frankfurt” a fugit din Germania, stabilindu-se la Geneva pentru un an, iar apoi s-a mutat temporar la New York ca afiliată a Universităţii Columbia. Fondată de marxişti în 1923 cu numele de Institutul de Cercetare Socială la Universitatea din Frankfurt, a fost modelată după Institutul Marx-Engels din Moscova.

Filosofia lor s-a contruit pe scrierile lui: Hegel, Marx, Nietzsche precum şi a succesorului său radical, Martin Heidegger, care a transmis şi răspândit o mare parte din extremismul lui Nietzsche în secolul 20. Ştiinţele lor sociale s-au bazat pe Freud şi Weber dar şi pe teoriile revoluţionare ale comunistului italian Antonio Gramsci şi a socialistului ungur Georg Lukacs.

Gramsci a fost şocat că revoluţia bolşevică nu i-a inspirat şi pe tovăraşii lor oprimaţi din Europa ca să înceapă imediat rebeliunea. Între timp, când îşi petrecea o parte a vieţii într-o celulă din închisoare, a descoperit că valorile iudeo-creştine au fost problema şi că pentru ca revoluţia să fie posibilă ele trebuie să fie distruse.

Gramsci a cerut o abordare metodică de infiltrare, captare, şi reformă a educaţiei, a presei, in cinema, teatru, guvern şi biserică, ceea ce el a numit „marşul lung prin instituţii”. El a spus: „Capitalismul a avut asupra violenţei şi constrângerii o hegemonie culturală, politică, economică dar şi ideologică. Aici este locul unde putem lupta.”

Lukacs, probabil cel mai strălucit teoretician marxist al secolului 20, a avut mai mult discernământ în ceea ce priveşte ridicarea maselor. Toate revoluţiile de succes au fost proiectate într-un cadru mic de intelectuali. În 1922, el s-a întâlnit cu primii fondatori ai Şcolii de la Frankfurt, pentru o săptămână în Ilmenau, Germania. Un an mai târziu, Şcoala de la Frankfurt a fost concepută ca un think tank care pregătea agenţi de schimbare.

Unul dintre directori, Max Horkheimer, a dezvoltat „Teoria Critică”, în opoziţie cu „Teoria Tradiţională”. Teoria critică nu oferă nicio soluţie. În schimb, se bazează pe o critică continuă, într-un atac concertat până când se creează o atmosferă de criză. Crizele duc la o schimbare – sunt oportunităţi pentru o împingere inginerească, treptată a societăţii către marxismul cultural.

Elita Şcolii de la Frankfurt: Horkheimer, Erich Fromm, Herbert Marcuse, Wilhelm Reich, Theodor Adorno, Walter Benjamin şi mai târziu, Jurgen Habermas au folosit ingineria verbală pentru a facilita ingineria lor socială. Ei au emis scrieri care au reprezentat atacuri extinse asupra instituţiilor iudeo-creştine şi tradiţiilor, redefinindu-le ca fiind dăunatoare şi nefaste.

Au dat un alt înţeles (rebranduit) unor cuvinte fundamentale. „Proprietate privată” şi „profit” au devenit preocupări egoiste. „Individualismul”,”hărnicia, (sârguinţa) personală” precum şi „încrederea în sine” au devenit insuportabile, tiranice astfel încât lumea a fost împărţită în două tipuri de oameni: „opresori” şi „victime”. Religia a devenit cel mai mare rău – o superstiţie care duce la intoleranţă şi la război. Naţionalismul a fost cel de-al doilea mare rău care a condus, de asemenea la război.

Şcoala de la Frankfurt a studiat tehnicile psihologice ale naziştilor. Un rezultat: Adorno şi alţi trei savanţi de la Universitatea Berkeley au scris despre: „Personalitatea autoritară”, aclamată pe scară largă de către savanţii ştiinţelor sociale. A fost demascată mai târziu ca şi propagandă de stânga. Allan Bloom a numit-o „fabricaţie dezmăţată , necinstită”. Printre alte erezii teoretice, aceasta a redefinit instituţia tatălui ca fiind tiranică. Acest lucru a fost un triumf pentru feminism întrucât femeile au devenit o clasă „asuprită”.

Această inginerie verbală a pus în mişcare lungul marş de subminare a dragostei faţă de Dumnezeu, de familie, şi faţă de ţară.

Între 1937 şi 1941, Adorno a lucrat pentru Proiectul de Cercetare Radio alături de viitorul preşedinte al CBS, Stanton Frank şi trei alţi savanţi în ştiinţele sociale. Finanţat de Fundaţia Rockefeller, scopul acesteia era de a studia efectele mass-media şi de a dezvolta metode mai eficiente de persuasiune în masă.

Între timp, Edward Bernays considerat părintele propagandei (Public Relations) a utilizat psihologia unchiului său – Sigmund Freud – cuplată cu cea a lui B.F. Skinner pentru a crea o „societate de consum”. În cele din urmă, masele au devenit mult prea preocupate de propriile lor interese pentru a avea timp pentru preocupări profunde, cum ar fi cele ale civilizaţiei lor.

În 1946, Kurt Lewin, fondatorul psihologiei sociale, a pus bazele pentru ceea ce se numea: educarea sensibilităţii („sensitivity training„), fiind un pionier al psihologiei aplicate. El a perfecţionat metodele prin care se anihilează „rezistenţa la schimbare.” Acest lucru a dat naştere Laboratoarelor Naţionale de Formare în 1947, situate în Bethel, Maine, departe de zona de confort a oricui. În cadrul unui grup de formare pregătirea cuprinde trei paşi necesari pentru a schimba percepţia stagiarului:

În primul rând, ei încearcă să ocolească mecanismele naturale de apărare şi să demonteze „setarea mentală”, folosind presiunea de grup şi alte tehnici psihologice. Aceasta conduce la schimbare intrând într-o perioadă tranzitorie de confuzie. Apoi, în etapa a treia, „mintea nou setată” este „îngheţată” iar nivelul de confort revine la normal.

Această pregătire dezorientează destinatarul şi apoi îl reorientează într-o lume relativă. În 1962, în manualul lor „Cinci probleme în activitatea de pregătire”, NTL (National Traning Laboratories) a definit „training-ul” lor drept o persuasiune coercitivă sub forma „reformei gândirii” sau a spălării creierelor (brainwashing). De atunci NTL şi-a extins şi dezvoltat laboratoarele specializându-se pentru organizatorii din: industrie, universităţi, biserici şi comunităţi.

Lewin s-a asociat cu discipolii Şcolii de la Frankfurt, dar a fost şi director al Clinicii Tavistock în 1932.

Tavistock

În 1920 s-a înfiinţat discret, în Anglia Institutul Tavistock de Psihologie Medicală care în scurt timp a fost redenumit Clinica Tavistock. Există puţine înregistrări publice – Tavistock a fost probabil o creaţie a serviciilor secrete britanice. Unii cercetători susţin că Sigmund Freud a fost primul director. Cu siguranţă, influenţa sa a fost supremă. Iniţial, clinica a fost specializată în tratamentul soldaţilor diagnosticaţi cu boala oboselii în luptă (shell-shocked soldiers).

Cercetările au contribuit la pătrunderea şi înţelegerea punctelor în care dispare umanitatea în interiorul minţii omului, devenind un subiect de cercetare intensivă.

În iunie 1940, John Rawlings Rees, director al Clinicii Tavistock a prezentat agenda acesteia într-un discurs intitulat: „Planificare strategică pentru sănătate mintală”. El a spus: „Am făcut experimente utile pe un anumit număr de profesii. Cele mai simple dintre ele sunt două şi sunt naturale: profesia de cadru didactic şi cea din cadrul bisericii. Cele mai dificile sunt tot două: dreptul şi medicina… Viaţa publică, politica şi industria ar trebui să fie toate în sfera noastră de influenţă… Dacă vrem să ne infiltram în activităţile profesionale şi sociale ale oamenilor, cred că trebuie să imitam totalitarianismul şi să organizăm un fel de activitate a coloanei a cincea! Dacă apar, progresează şi se răspândesc alte idei mai bune privind sănătatea mentală, noi, ca agenţi de vânzări, trebuie să ne pierdem identitatea… Să fim toţi, prin urmare, într-un mod foarte secret membri ai coloanei a cincea!”

„Coloana a cincea” a fost inventată în 1936 şi se referă la o conspiraţie care simpatizează cu inamicul şi se angajează în subversiune, într-o societate.

În 1947, cu o subvenţie de la Fundaţia Rockefeller s-a creat Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane ca fiind o altă agenţie pentru schimbare. Interesul lor primar a fost psihologia aplicată la scară globală, numită şi „psy-ops”. Ei au stabilit facilităţi de cercetare în cadrul universitîţilor şi a think-tank-urilor din SUA şi de pe tot globul pentru a analiza toate metodele de control ale minţii, inclusiv hipnoza, radiaţiile electromagnetice, psihoterapia, farmacologia, propaganda, drogurile, atât legale cât şi ilegale.

Au lucrat cu giganţi farmaceutici ca Sandoz şi Eli Lily. Activitatea de cercetare a controlului minţii din spatele MK Ultra nu îşi are originea în CIA. Britanicii au fost cei care s-au implicat activ înainte ca CIA să se fi născut iar Tavistock a devenit puntea de legătură între cele două agenţii.

În 1955, Bernays a scris: „Ingineria obţinerii consimţământului” care detaliază campania de propagandă care a condus la lovitura de stat planificată de SUA în Guatemala. Această carte de referinţă a devenit tiparul Tavistock cu care se poate răsturna orice guvern, din orice ţară care nu se aliniază planului pe termen lung de realizare a guvernului mondial.

Elitele Tavistock au analizat toate mass-media, inclusiv radio, muzica, filmele, revistele, arta-pop şi TV. În august 1959, Fred Emery, un angajat senior din personalul Tavistock a scris un articol intitulat, „Ipoteze de lucru privind psihologia în televiziune.” El a declarat: „Efectele psihologice ale televiziunii sunt de un interes considerabil în domeniul ingineriei sociale.”

Potrivit dr. John Coleman, un agent de informaţii Tavistock a creat o poveste de dragoste între tineretul nostru şi Beatles. Este imposibil să înţelegem frenezia şi isteria în masă create de Beatles, fără să cunoaştem psihologia mass-media şi manipularea în masă. Coleman a afirmat că mulţimile au fost instruite anterior de un reportaj de ştiri. Astfel când Beatles au sosit mai întâi pe aeroportul JFK în 1964, autobuze pline cu fete de la o şcoală locală din Bronx au fost plătite ca să ţipe isteric. Acest efort s-a dublat pentru următoarele câteva evenimente pentru ca apoi această tendinţă să se perpetueze aşa cum se întâmplă cu orice capriciu…

Dacă afirmaţia dr. Coleman este corectă, atunci coincidenţele uimitoare din spatele rock and roll-ului timpuriu al Americii devin logice. Ca jurnalist de investigaţie David McGowan s-a documentat şi a descoperit că primii noştri muzicieni au trecut prin cele trei centre de muzică din Detroit, New York City şi Nashville pentru ca apoi să se adune la Laurel Canyon, în California, unde nu exista nici o scenă pentru muzică live şi nici un producător de muzică. Ei şi-au creat în cele din urmă propria lor scenă, cel mai probabil cu un mic ajutor de la prietenii de la Tavistock.

Mai surprinzător – sau poate nu – cei mai mulţi dintre aceşti muzicieni proveneau din familii în care unul din membri era implicat în informaţii militare, inclusiv Jim Morrison al cărui tată a fost amiral. (Sunt şi alţii incluşi: Frank Zappa, David Crosby, Stills Stefan, Cory Wells, Mike Nesmith, John Phillips, Cass Elliott, Joni Mitchell şi Jackson Browne, pentru a numi pe câţiva dintre cei selectaţi).

Unul dintre fondatorii lui Rand Corporation, Albert Wohlstetter şi-a construit o casă în Laurel Canyon desfăşurând seminarii acolo. Rand Corporation este, nu întâmplător, un think-tank afiliat la Tavistock.

Poate că un viitor specialist în ştiinţele sociale va propune o altă teorie care să explice modul în care s-a întâmplat o astfel de trezire în masă o dată cu apariţia rock and roll-ului. Această muzică revoluţionară a ajutat la schimbarea radicală a unei întregi generaţii… precum şi a celor care au urmat…

Sursa: Informaţii necesare 12.11.2011

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s