Antisemitism sau marketing?

edmond-de-rotschild-israel-bbb

”Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală.” (Psalm 5:6)


I. Fața ascunsă a lui Theodor Herzl,

sau Care este distincția dintre iudaism și sionism?
Theodor Herzl este unul dintre părinții fondatori ai sionismului, care a pus temelia statului Israel în Palestina în 1896 (cu suportul familiei Rothschild (1)).
Theodor Herzl este un personaj extrem de adorat în Israel. În multe orașe israeliene, străzile îi poartă numele (precum și în Franța, Ungaria și Austria). Ba în Israel, un oraș se numește chiar „Herzliya”. Există, de asemenea și Muntele „Herzl” în Ierusalim, unde el este îngropat alături de familia sa.
Însă există un mic detaliu care, ar putea șoca sau măcar da de gândit că, Theodor Herzl a fost un evreu profund antisemit sau mai bine spus anti-iudaic!
Pentru el, a fost necesară atragerea antisemitismului provocat și încurajarea distrugerii proprietăților evreiești.
Când se pășește pe pun astfel de teren nesigur, este cel mai bine să te abți de la păreri personale și să-i lași pe evrei să se pronunțe în acest caz!  Vă invit să urmăriți documentarul israelian subtitrat în limba franceză. Tot mai mulți evrei adevărați se ridică împotriva folosirii naționalității de evreu în folosul sionimsului.
În acest articol se subliniază faptul că, nu toți evreii sunt sioniști. Dar, de asemenea că nu toți sioniștii sunt evrei (și mai ales că, semitismul nu are neapărat o origine intrinsec legată de poporul evreu). Dar pentru unii, cum se spune, câteodată este bine să se înece și peștele!

”În anul 1893, jurnalistul Theodor Herzl, evreu prin naștere dar adept convins al culturii germane, vine cu propria sa rezolvare la problema evreiască. 

În numele amiciției dintre rase, el îl va invita pe Papa să-i boteze și să-i convertească la creștinism pe toți evreii din Austria, care să aibă loc în cadrul unei ceremonii speciale de la biserica Saint Stephan  din Vienna. El scrie în jurnalul său:
”În aproape doi ani de zile am întreprins totul pentru a rezolva problema evreilor, cel puțin din Austria, cu ajutorul bisericii catolice. Eu le-am cerut ajutorul înalților prelați ai bisericii austriece, pentru a le obține binecuvântarea pentru o întrevedere cu Papa, în care să-i cer: 
– Ajută-ne cu antisemiții, și eu voi declanșa o mișcare formidabilă printre evrei, ca să se convertească de o manieră firească și spontană la creștinism!”
 
Herzl a descris în detaliu ceremonia de conversie în masă pe care o va prepara:
”Conversia evreilor la creștinism va fi efectuată în plină zi, într-o duminică la prânz, în catedrala Saint Stephan, cu o procesiune de bucrie și cântec de clopote. Și nu în ascuns, cum a fost obiceiul evreilor până acum, ci cu fruntea sus! Iar faptul că liderii evrei care păstrează iudaismul îi vor însoți pe evreii care devin creștini până la porțile bisericii, va garanta sinceritatea demersului. Noi, care am rezistat cu curaj suntem ultima generație atașată de credința părinților noștri, dar noi îi vom converti pe copiii noștri la creștinism, înainte ca ei să ajungă la vârsta propriei rațiuni. vârstă la care conversia trezește o formă de lașitate .”
 
Herzl s-a născut în 1860, într-o familie evrei creștini asimilați, din Budapesta, Ungaria.
După aceea, familia sa s-a stabilit cu domiciliul la Vienna. Herzl, care fusese educat în spiritul epocii Luminilor și a progresului care sufla pe străzile Viennei, venera cultura non-evreiască și dorea cu ardoare să i se alăture acesteia. 
 
Herzl suferea de aceeași maladie care îi cuprinsese pe numeroși alți evrei asimilați, care se amestecau cu neevreii și pătrundeau în cultura acestora, pe care o vedeau ca pe încarnarea idealului uman. Asimilarea evreilor era pentru el cheia realizării acestui vis.
Proba extremă a asimilării lui Herzl este aceea că, el nu l-a circumcis niciodată pe fiul său, Hans.  Ani mai târziu el avea să scrie în jurnalul său: ”Rabinul Gelbhaus mi-a făcut o vizită și m-a întrebat dacă este bine că, nu l-am circumcis pe fiul meu, Hans. Eu i-am răspuns: – Este o afacere de familie! Cu ochii închiși, el a adăugat: – Nu, aceasta este o afacere națională! Este adevărat că mulți evrei nu-i mai circumcid pe fiii lor, dar asta nu presupune însă și lepădarea de poporul lui Israel!”   
 
În spiritul celei mai înalte culturi austriece, el dorea să ascundă iudaismul său, și sublinia identitatea sa austro-germanică.  Prin urmare, întreaga sa viață el s-a comportat ca atare! El admira muzica lui Wagner, îl considera pe Bismarck un lider extraordinar; el se identifica cu naționalismul german, și care s-a amplificat, câțiva ani mai târziu prin punerea în practică a Legii Nuremberg. prin care evreii erau plasați în ghetouri și astfel se realiza soluția finală, Shoah-ul! Herzl i-a disprețuit pe toți cei care nu-l cunosiderau modern, cult și civilizat. Și mai ales pe cei de-un neam cu el, evreii care țineau Torah și respectau tradiția. El asimila principii și idei antisemite, așa cum rezultă  din jurnalul său și din articolele sale:
”Preoții creștini sunt în vârful ierarhiei sociale. Căci ei nu se simt atrași de bani. Un creștin obișnuit valorează mai mult decât orice rabin.” O astfel de atitudine trădează aspectul antisemit al ideilor lui Herzl. 
Această doctrine conține idei antisemite, care-i descriu pe evrei ca purtători ai Răului, în timp ce goim (neevreii) sunt summum-ul de puritate și perfecțiune. 
Astfel, de exemplu, el a scris următorul articol publicat în Deutsche Zeitung: ”Evreii bogați dirijează omenirea. Ei gestionează destinul guvernelor și națiunilor. Ei îi incită pe unii contra altora. Și ei sunt aceia care împovărează cu datorii țările și guvernele. Când evreii bogați încep dansul, popoarele și guvernele joacă după cum le cântă aceștia. Și indiferent cum decurg lucrurile, ei se îmbogățesc.” 
 
Herzl a legitimat teza antisemtismului și a încurajat-o: 
”În fine, antisemtismul, care este o forță ancorată în conștiința maselor, nu le va face deloc rău evreilor. Ba eu cred că, mai degrabă, antisemtismul va fi benefic pentru caracterul evreiesc. Este vora de educația grupului de către colectivitate, o educație care ar putea să amâne asimilarea lui. Educația se face într-un singur fel, prin adversitate. Evreii vor trebui să se obișnuiască cu asta. Eu am avut o idee formidabilă: să atragem antisemitismul provocat și să incităm la distrugerea proprietăților evreiești.”
Realizatorii israelieni ai documentarului, întreprind un sondaj cu următoarea întrebare pentru publicul israelian, în centrul comercial Ramal Aviv (1999):
Reporter: – Este aici o propoziție, pe care te rog să o citești și apoi să-mi spui cine crezi că a putut spune una ca asta!
Un tânăr: (citește cu glas tare)  ”Eu am avut o idee formidabilă: să atragem antisemitismul provocat și să incităm la distrugerea proprietăților evreiești.”
Reporter: – Cine crezi că a spus asta?
Un tânăr: – Pot să o mai citesc odată? (o citește din nou, și continuă) Cu siguranță că, Hitler în timpul celui de-al doilea război mondial, nu-i așa?
O tânără: (citește cu glas tare) ”Eu am avut o idee formidabilă: să atragem antisemitismul provocat și să incităm la distrugerea proprietăților evreiești.”
Reporter: – Cine crezi că a spus asta?
O tânără: – Hitler!
Altă tânără: – Hitler?
Încă o tânără: – Hitler!
Alt tânăr: (citește cu voce tare) ”Eu am avut o idee formidabilă: să atragem antisemitismul provocat și să incităm la distrugerea proprietăților evreiești.”
Reporter: – Cine crezi că a spus asta?
Alt tânăr: – Hitler!
Reporter (către primul tânăr din interviu): – Dacă ți-aș spune că Teodor Herzl a spus asta, m-ai crede?
Un tânăr: – Ha, ha. Nu. 
Reporter (către ultima tânără din interviu): – Dacă ți-aș spune că Teodor Herzl a spus asta, m-ai crede?
Încă o tînără: – Aș spune că e un șoc! (foarte îngândurată)
Reporter (către a doua tânără din interviu): – Dacă ți-aș spune că Teodor Herzl a spus asta, m-ai crede?
Altă tânără: – Nu. (zâmbește mirată). 
Un tânăr: – Eu am crezut că Herzl este un presonaj pozitiv… 
Reporter: – Nu crezi că asta ar fi putut fi o tentativă, de a se vi se ascunde ceva ce unii nu doresc ca voi să cunoașteți? 
Un tânăr: – Da, poate să fie vorba de asta…
Reporter: – Crezi că ar trebui să se predea asta, la școală?
O tânără: – Nu știu, poate. 
Altă tânără: – Da, bineînțeles! Bineînțeles! Oamenii trebuie să cunoască adevărul!
Reporter: – Dacă ți-aș sune că, Herzl a scris asta! Că este din jurnalul lui…
Alt tânăr (foarte dezamăgit): Atunci e trist. Herzl era un antisemit!!!
 
(se revine la firul narativ al documentarului)
De altfel, după 30 de ani, astfel de expresii au fost lansate de un alt vizionar, care avea să apară pe scena istoriei, ca salvator al poporului său. În anul 1927, aflându-se în închisoare, scria în cartea sa, Mein Kampf că, iudaismul și banii săi seamănă zâzania printre popoarele lumii și le provoacă războaiele pentru a-și atrage profit. Iată ce spunea Hitler:
”Dacă iudaimsul finanței internaționale va reuși în Europa sau în altă parte a lumii, să antreneze noile generații într-un nou război mondial, rezultatul nu va fi o victorie a iudaismului, ci distrugerea rasei evreiești din Europa!” 
 
Așa cum spusese Herzl, cel care admira cultura goimilor și dorea cu ardoare să adere la ea, a fost o încercare de rezolvare a propriei sale dileme, în disprețul său pentru rădăcinile sale evreiești din unghiul unei conversii în masă la creștinism. Ros de propria sa ură de sine și suscitat de iudaismul lui, el a găsit soluția problemei în următoarea manieră: să înceteze de a mai fi evreu și să rezolve odată pentru totdeauna această problemă.
El spunea, ”Eu mă consider un evreu obișnuit, modern. Deși am evitat trecerea formală la creștinism, eu mă bucur de toți evreii care au copii și care decid să se convertească. Eu am un fiu: aș preefra să mă botez mai ales pentru ca, apartenența lui la creștinism să înceapă cât mai curând posibil, și pentru ca el să evite suferința și discriminarea pe care eu le-am experimentat, și pe care încă le voi mai suferi din cauza iudaismului meu.” 
 
Ulterior, Herzl s-a convins singur că, asimilarea creștină nu era o rezolvare viabilă, fiindcă lumea creștină pe care el o îndrăgea atât de mult, nu avea să-și deschidă brațele înaintea evreilor, așa cum el își deschisese brațele pentru ea. Abia atunci s-a decis să-și folosească toată energia lui pentru elaborarea ideii de stat al evreilor și pentru teoria sa sionistă pe care, el o enunța în a sa ”Altneuland”. Altneuland = Un vechi-nou pământ. Chiar și în această etapă, motivația sionistă a lui Herzl nu provenea din dragostea sau frica de evrei, ci din păcate, ea era cauzată de evreii total asimilați și ”luminați” ca el. Herzl a conceput utopicul său ”Stat al evreilor” după noul model care respingea complet toată moștenirea iudaică. ”Evident că, el (statul) trebuie să se scuture de mai multe elemente evreiești negative, cum sunt Yiddish, respectarea poruncilor și a tradițiilor, și mai ales de parazitismul tipic evreiesc.”, spunea Herzl. 
 
Iată ce spune dr. Amnon Raz, istoric la Universitatea Ben Gurion din Krakotzin:
”Statul lui Herzl era exclusiv european, într-adevăr. Era vorba de Europa.  Dar în Europa nu este un stat ca acesta, ci e vorba despre o utopie a Europei. El vedea aici un stat care să unficie toată Europa: opera italiană, opera germană, opera belgiană, care să le aibă pe toate. Toți oamenii să fie minioni și gentili, iar arabii să ne întîmpine cu, ”Vă mulțumim că ați venit! Vă mulțumim că ne-ați adus aici splendoarea Occidentului!”. Idealul său de stat evreiesc presupunea  totul natural, de la sine, și condiția bună a Europei de secol 19, elemente anti-orientale și anti-religioase foarte virulente. Și mai ales, în societatea pe care el o prezenta ca ”Altneuland”, o societate în care evreul devenea european  și de asemenea evreul Europei orientale devenea occidental, iar evreii nu mai erau evrei ci ei deveneau doar europeni, și asta fără dimensiunea unificatoare, a iudaismului! Acesta este elementul comun pentru sionismul laic, ca cel descris mai sus, și asupra căruia Herzl și adversarii săi sioniști au căzut de acord, anume dorința de construire a ”Evreului Nou”. ”
 
Haim Hazaz, ideolog al direcției sioniste scria (suplimentul Haaretz din luna Elul, 5703 (1943)):
”Sionismul și iudaismul nu sunt același lucru, ci două idei diferite și cu siguranță contradictorii.Când o persoană nu mai poate fi evreu, ea devine sionistă.”
 
Iată ce spune și dr. Tom Segev, istoric și jurnalist:
”Mișcarea sionistă a fost una laică. Ea i-a dat o definiție laică identității evreului. Evreul aparține unui popor, este un popor, ca toate popoarele din Europa. Sionismul a izvorât din mișcarea națională europeană, și în care nu este loc pentru cei religioși.”
”Sionismul începe pe ruinele iudaismului, acolo unde poporul este epuizat. Și ca să fie clar, sionismul nu este nici un episod și nici un medicament, el este o dezrădăcinare și o distrugere. Dimpotrivă, în loc să se întoarcă către popor el se întoarce împotriva poporului, el agresează voința și spiritul poporului, el complotează împotriva lui pentru a-l abate pe un alt drum, pentru un scop anumit și îndepărtat.  Sionismul este cârma care-l ghidează pe individ, el este inima unui alt popor.” (Haim Hazaz)
Fiți atenți vă rog: nici ”nou” și nici ”reînnoit” ci un ”ALT” popor. 
”Celui care nu-i pasă de fel, fie greșește fie vrea să fie înșelat.” (Haim Hazaz)

”Mișcarea sionistă a fost în concurență cu religia. Și ea era conștientă de această concurență, fiindcă ea oferea o nouă definiție iudaismului, potrivit căreia un evreu poate chiar nici ă nu creadă în Dumnezeu. Sionismul se dorea concurent religiei și una dintre primele mișcări de combatere a religiei iudaice nu au venit din exterior ci din interior pentru a-i convinge pe evrei să creadă în sionism. În acest demers, cel mai redutabil adversar a fost iudaismul religios.” (Tom Segev)
 
Este clar deci că, Herzl nu a încercat deloc să conserve imensa moștenire spirituală a poporului evreu. El nu visa nici la centre spirituale și nici la poporul ales, și cu siguranță. el nu era deloc îngrijorat de chestiunea perpetuității poporului iudeu, ca popor care își menține valorile tradiției sale. Herzl, care s-a impus în calitate de tutore, a decis ca un popor întreg să trăiască numai după stilul de viață pe care el însuși îl alesese și pe care-l prețuia fără a înțelege că, doar cultura istorică și spirituală a poporului evreu îl lega chiar și pe el de pământul promis, pământul părinților săi.      
 

Toate paragrafele de mai sus nu ar fi fost dezvăluite fără încăpățânarea doctorului Raphael Saul Landau, care a fost secretarul personal al lui Herzl și redactorul jurnalului său intim. El s-a încăpățânat să publice toate scrierile lui Herzl împotriva voinței editorilor care doreau să cenzureze jurnalul lui Herzl, în maniera în care să ascundă antisemitismul său. Dorința de a fi asimilat altor popoare a fost dintotdeauna prezentă în sânul poporului evreu: dincolo de cei care respectă preceptele au fost mereu alții care au încercat să anuleze sau să respingă credința iudaică. Viziunea pe care Herz o avea asupra evreilor și a iudaismului semăna cu aceea pe care o avea majoritatea colegilor săi aflați în fruntea mișcării sioniste.

 
Iluminismul în care Herzl și tovarășii săi erau ancorați incita la fuziunea cu goimii (non-evreii) și cultura lor, la emanciparea față de Torah și de poruncile sale precum și la anularea moralei religioase, care-i distingea de vecinii lor. Lideri precum Mendelsshon, în Epoca Luminilor, au lansat dictonul: ”Fi evreu la tine în casă, și om în afara ei.”, ceea ce simbolizează că evreul este mai puțin decât un om. Acești evrei renegați erau gata să accepte costumele goimilor, ale celor din jur,    astfel ei sperau la un melanj și o asimilare cu aceștia, dar rezultatul fu unul contrar. Cu cât evreii încercau să se integreze în cultura străină, cu atât mai haină se întoarcea aceasta împotriva lor. Și asta nu e tot, aceiași evrei care se încovoiau și se umileau în fața culturii străine, descopereau rapid un sentiment de rușine și ură pentru propriul lor iudaism și devenind astfel principalii acuzatori ai iudaismului original. Ei se considerau o elită iluminată și cultivată, și se adresau fraților lor evrei cu dispreț, acuzator și cu aroganță.    
 
Herzl scria în jurnalul său: 
”Nordau spune că, înainte de fondarea statului evreu, noi trebuie să ne asigurăm că, evreii din Europa de Est o să-și curețe păduchii – obiceiurile lor – și murdăria trupurilor lor.” 
”Dar sionismul care combina pe de  o parte, voința de a rămâne strict în religia tradițională a evreilor  și pe de altă parte, voința care avea să dea naștere ideii naționale, la început, nu a fost decât o cârmă pentru evrei. Cea mai mare parte a evreilor din lume, din păcate, nu au fost mișcați de acest mesaj: ei rămân fideli credinței lor, și continuă să respecte poruncile cu devotament.”
 
Pentru obținerea unei dimensiuni colective impetuoase, sionismul a trebuit să apeleze la elemente religioase, ca niște emanații din credința iudaică. 
Amnon Raz spune:
”Sionismul s-a proclamat a fi o mișcare de răscumpărare. Fiind bine diferențiată de răscumpărarea mesianică și pentru că sionismul a fost văzut dintotdeauna a se distinge de mesianism, dar în fapt mitul sionist, numitorul comun al tuturor mișcărilor sioniste, în ciuda diferențelor dintre ele, mitul sionist este fondat pe viziunea unei opere sioniste, de răscumpărare, care conchide istoria și care realizează promisiunea divină. ”Dumnezeu nu există!” și totuși, sionismul îndeplinește promisiunile sale. Dumnezeu a fost îndepărtat, dar promisiunea sa rămâne elementul principal și ea este interpretată contrar viziunii tuturor generațiilor: ca o promisiune politică precisă, care servește ca bază pentru definirea drepturilor evreilor în detrimentul drepturilor arabilor, ceea ce nu este prin concepție religioasă. Sionismul s-a definit ca realizarea dorințelor tuturor generațiilor, adică el transformă în sioniști evreii tuturor generațiilor, precum și ambițțiile tuturor generațiilor lui Pinsker (gânditor sionist)”
 
Sioniștii au adoptat o terminologie religioasă pentru a-i câștiga pe evreii respectuoși ai Mitzvot-ului alături de ideea sionistă, în timp ce adevărata lor ambiție era un stat care renega tot idealul religios. (calendarul sionist 1904) Acest lucru explică de ce mulți dintre evreii acelei epoci îl vedeau pe Herzl ca pe un Messia, și-l numeau, ”Regele evreilor.”
 
Rabinul expert Rephael Rephaelov (care s-a reîntors de la sionism la iudaism) spune,
”Exemplul cel mai flagrant este drapeleul statului. Toate persoanele care privesc drapelul pot vedea, chiar și de departe, steaua lui David. Un tallith – un drapel alb cu două dungi albastre. Dar toate tallith-urile au două dungi albe sau două dungi negre. Pentru ei (sioniștii), albastrul reprezenta răscumpărarea poporului Israel. Asta doriseră ei:
”Iată, am sosit în Israel, răscumpărarea noastră este completă, noi suntem aici. Am revenit la rădăcinile noastre. Ne-am reatașat sursei noastre!” Aceasta însemna culoarea albastră. În al doilea rând, și la fel de important, sionismul îi spune evreului: ”Dacă tu porți în fiecare zi tallith-ul, atunci te poți așeza sub un drapel și poți spune așa: – un evreu împlinit: tallith-ul tău este pe drapel. Toată lumea te va vedea. Este suficient. Nu mai trebuie să te îngrijești de Mitzvot, este suficient că ai o legătură cu conținutul lui – spirituală și națională. Este suficient!”
 

În anii 1920, mișcarea socialistă sionistă instituia hegemonia pe pământul lui Israel. Se dorea formarea unei noi societăți evreiești. Cuvinte precum munca, construcție și reînnoire au fost transformate în valori supreme, care le-au fost inoculate tineretului. 

Mitul ”Sabre” (al copiilor născuți în Israel după 1948), ”evreul nou”, a fost construit sub lumina imaginii tradiționale a evreilor din exil. 
”O lume veche, pe care noi o vom distruge, o nouă lume pe care noi o vom construi.” Acesta a fost sloganul prin care a fost format evreul nou. 
 
Amnon Raz spune, 
”Respingerea exilului nu a fost singura respingere a evreilor din exil, dar și respingerea culturii lor. Respingerea evreilor din exil este geneza noilor evrei care vor fi diferiți de evreii definiți ca ”evreii din exil.”, și a căror respingere a devenit unul dintre principiile esențiale ale definirii noii identități.”  
 

Yossef Haim Brenner, scriitor și lider spiritual, al acțiunii sioniste, și care prin textele sale i-a influențat pe muncitorii israelieni mai mult decât oricare alți scriitori până atunci, scria în 1919:

”Caracterul nostru național a fost corupt dintotdeauna. Noi nu am fost niciodată un popor muncitor. Noi am dus dintotdeauna o viață de câini și de țigani. Cam ce-ați dori voi din partea antisemiților? De ce refuzați să recunoașteți evidențele? Imaginea urii și a disprețului pentru Israel: evreii sunt niște țigani, murdari, putregaiuri, dezgustători… Niște ouă clocite, nu oameni! Câini schilodiți.” 
Iată ce spune Tom Segev, despre textele lui Yossef Haim Brenner:
”Când citești textele primilor sioniști ele ni se par aproape antisemite, pentru că-i disprețuiesc pe evreii din exil.”
 
Yossef Haim Brenner (1881-1921), scriitor și intelectual pro-Mapai:
”Bine că popoarele europene nu ne-au strangulat, fără milă, la fel cum îi spânzură pe cei care sunt detestabili; ele merită tot respectul nostru…. Noi nu suntem ființe omenești. Ci mai degrabă suntem o flegmă. Toată moștenirea noastră spirituală nu este decât un țânțar mort. Oare de-acum străzile noastre vor fi invadate de acele guri cunoscute din toate gheto-urile? Putregaiul speciei umane?”
 
va urma
 
Note
(1) Pentru realizarea proiectului său, a unui stat pentru evrei, Theodor Herzl a decis să lanseze o campanie internațională și un apel la toate persoanele care ar putea ajuta. El îi va aborda succesiv pe Rothschild (Baronul Edmond de Rothschild, care începuse deja să cumpere terenuri în Palestina din anul 1882) și pe Maurice de Hirsch. (Georges Weisz, Theodor Herzl : une nouvelle lecture, Paris, Éditions L’Harmattan, 2006, p. 289)
 
 
Sursa:
La face cachée de Théodore Herzl ou comment distinguer sionisme et judaïsme, de Marc Blanchard, 25 septembrie, 2013
 
Théodore Herzl, le côté antisémite du Sionisme
https://www.youtube.com/watch?v=shkDRUDE_g0 (user Nino Bossa


II. ”Este un truc pe care îl folosim întotdeauna!” 

(a-i numi pe cei incomozi antisemiți!)
Există o tactică standard, aceea de a-l numi pe cineva antisemit și să te folosești de asta pentru a sabota pe oricine vorbește împotriva abuzurilor, crimelor sau conspirațiilor înfăptuite și de unii evrei sau evrei doar cu numele! Dacă cineva este mânat de o pornire de ură religioasă, sau dintr-o motivație anume, împotriva poporului evreu, atunci da, acolo este vorba despre antisemitism.

Dar dacă cineva – fie o persoană cu funcție publică, fie o persoană cunoscătoare – investighează și demască crimele unor scelerați, acea persoană trebuie încurajată și nu redusă la tăcere pentru simplul motiv că, un anume criminal, fie el cât de bogat, era evreu! Dacă cineva ar crede că, o astfel de tactică, poate fi trecută cu vederea se înșală: ar fi încă o dovadă a promovării unui rasism etnic (vezi rasismul talmudic)! Ceva de genul, toți dăm seamă înaintea legii și a lui Dumnezeu, dar unii sunt mai egali… cu mai multe drepturi decât ceilalți! O astfel de filozofie bolnavă, este foarte adevărat că, nu se regăsește în general în rândul poporului lui Israel! În ceea ce privește religia talmudistă, cu conotații rasiste, deviată fundamental de Torah, chiar și așa, fiecare om este liber să creadă ce vrea, să spună ce crede și fie să-i placă fie să-i displacă orice și oricine nu este evreu: iar în acest al doilea caz avem de-a face cu reversul monedei antisemitismului și anume, anti-goyim-ism.

La fel cum și Papa și iezuiții săi pot crede și afirma – într-un dispreț total față de învățăturile lui Hristos – că, restul creștinătății trebuie catolicizat prin orice mijloc posibil într-o lume de secol 21; însă legea nu le poate susține și punerea în practică a unei astfel de dorințe, de a le impune celorlalți creștini catolicismul! La fel și cum aceia dintre musulmani care cred (conform Quranului) că, este datoria sfântă a fiecăruia din ei, a ucide un creștin sau evreu: legea trebuie să le dea voie să aibă credința asta! Însă tot legea trebuie să-i împiedice în a pune în aplicare o asemenea credință – crima, abuzul și desconsiderarea femeii – nu pentru că astfel de idei aparțin unei credințe religioase, ci pentru că aplicarea unor astfel de idei reprezintă un atentat la libertatea de gândire, la demnitatea și viața fiecărui om!

Este inadmisibil însă ca unii, să asimileze persoanele scelerate și diabolice ale unor criminali (vezi Rothschild-zii, Jacob Schiff, Leiba Bronstein, Adolf Hitler, mulți dintre papi etc)  cu vreun popor sau țară! Cel mult, o astfel de asimilare ar putea să se petreacă doar la nivelul mental al unui individ cu probleme grave, de logică și conștiință! O astfel de asimilare a unui rău ”ideal”/accidental cu întregul unui popor, fie el mai mic sau mai mare, nu se poate face nici în interesul nici împotriva interesului cuiva!
Legea protejează ideile, credința, gândirea… însă legea nu protejează și punerea în aplicare a ideilor! Ba dimpotrivă, în acest din urmă caz, legea supraveghează și limitează punerea în practică a ideilor, mai ales când acestea lezează în mod real (nu închipuit) viața oamenilor, a popoarelor, a națiunilor…

În data de 14 august 2002, Amy Goodman, de la Democracy Now, îi lua un interviu radiofonic dnei Shulamit Aloni, fost ministru israelian, ocazie cu care, fosta înaltă demnitară, a expus modul în care acest truc este folosit împotriva dizidenților – prin tacticile de defăimare binecunoscute – acuzația de antisemtism! 
(fragmente din interviu)
Amy Goodman: – Vocea dvs este una a criticismului pe care noi nu-l prea auzim, aici, în Statele Unite. De obicei, atunci când aici exist vreun dizident care, se exprimă împotriva politicilor guvernului din Israel, oamenii de aici sunt numiți ”anti-semiți”!  Ce ne puteți răspunde la asta, în calitate de evreu israelian?
Shulamit Aloni: Ei bine, e un truc, pe care noi l-am folosit mereu. Când cineva din Europa critică Israelul, atunci noi îi punem în față Holocaustul. Când în această țară (SUA) unele persoane s-au plâns de Israel, atunci ele sunt declarate antisemite. Iar organizația (ADL – nota mea) este puternică, si are o multime de bani; precum și legăturile stabilite între Israel și evreii din America sunt foarte puternice și ei în această țară, după cum știți. Iar ei au putere, ceea ce este OK. Ei sunt oameni talentați care au putere și bani, precum și mass-media și alte lucruri, iar atitudinea lor este una de identificare: „Israel, patria mea are dreptate sau greșește”. Iar ei nu sunt pregătiți să audă criticile. Dar este foarte ușor să învinuiești oamenii care critică anumite acte ale guvernului israelian ca antisemiți, prin a aduce în față Holocaustul și suferința poporului evreu, iar asta să justifice tot ceea ce le facem noi palestinienilor…”
Shulamit Aloni știe bine despre ce vorbește. Ea a fost un membru al Knesset-ului israelian între anii 1965-1969 și din nou pentru perioada 1974 – 1996. Ea a făcut parte pe rând din Comitetul Knesset-ului pentru Constituție;  Comitetul Legii și Justiției; Comitetul pentru Audit de Stat; Comisia pentru Educație și Cultură și Comitetului de Finante. Ea a servit pentru scurt timp și ca ministru fără portofoliu din iunie până în octombrie 1974. Din 1992 până în 1996, Aloni a servit ca ministru al Comunicațiilor, Artelor, Științei și Tehnologiei. (http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/biography/aloni.html)
Sursa:
tbankersdees-465x190
III. Liga Anti- Defăimare (ADL) – 
B’nai B’rith.
Anti-Defamation League este cea mai longevivă și puternică organizație din SUA,  cu 28 de birouri pe plan intern și având și 3 birouri în străinătate. Ele cheltuie aproape 60 milioane dolari pe an pentru a combate libertății de exprimare și dreptul minorităților etnice de a se apăra de bigotism (inclusiv negri musulmani, arabii și euro-americanii).
Istoria întunecată a ADL
ADL a fost creată în 1913 de către societate secretă rasistă, cunoscut sub numele de B’nai B’rith (care înseamnă „sângele celui ales”). Această organizație, care există și astăzi exclude persoane, pe baza originii lor etnice și religioase. Ea este limitată exclusiv la unii evrei puternici care cred în superioritatea lor rasială.
ADL a fost liderul eforturilor de cenzură împotriva tuturor oamenilor care doresc să se exprime cultural și rasial. Directorul ADL, Richard Gutstadt le-a scris tuturor periodicelor pe care le-a putut afla pentru a cenzura cartea, „The Conquest of A Continent.”  Dl Gutstadt scria cu nerușinare, „Suntem interesați în sufocarea vânzării acestei cărți.”
ADL a avut, de asemenea, un rol esențial în terorizarea editurii St. Martin’s Press pentru anularea ultimului an de contract cu David Irving (un englez care neagă Holocaustul).
ADL a încercat să acopere activitățile sale de împiedicare a libertății cuvântului, prin oferirea unui premiu ocazional, ”Torch of Liberty”,  pentru ținerea unui discurs public liber. Destinatarul cel mai proeminent al acestui premiu, este traficantul de trupuri și denigratorul femeilor,  obscenul și pornograful, Hugh Hefner.
Larry Flynt este un alt susținător al Ligii care, a contribuit cu 100.000 de dolari pentru ADL.
Operațiunile infracționale și de spionaj ale ADL
În anul 1993, în birourile din San Francisco și Los Angeles ale ADL au fost făcute perecheziții datorate evidenței unor fapte penale în mai multe domenii. Perchezițiile au pornit de la dovezi care probau furtul unor dosare confidențiale ale departamentelor de poliție din California, de către cei de la ADL. ADL l-a plătit zeci de ani pe Roy Bullock, cu un salariu, pentru a-i spiona pe oameni și a  fura dosarele poliției. Acesta a furat dosare SFPD prin polițistul corupt Tom Gerard. Contactul infracțional al acestuia în San Diego era asigurat de un șerif alb, rasist pe nume Tim Carroll.
ADL a avut legături strânse cu crima organizată, în special cu șeful mafiei din Las Vegas,  Meyer Lansky. Theodore Silbert, a lucrat simultan pentru ADL și pentru Sterling National Bank (o operație mafiotă controlată de sindicatul lui Lansky). Ca o chestiune de fapt, nepoata șefului mafiei, Lansky, Mira Lansky Boland ea însăși era CONEXIUNEA dintre ADL și încălcarea legii de către mafie. (Ce aranjament convenabil! Ea a folosit banii ADL pentru a negocia cu Tim Carroll și pentru a-i plăti lui Tom Gerard o vacanță de lux în Israel.)
Un alt gangster din Las Vegas, Moe Dalitz a fost onorat de ADL în 1985. Un altul dintre contributorii din umbră la activitățile de supremație ale ADL este ”Milken Family Fund”, prin faimoase sale obilgațiuni „junk”. ADL se folosește de mașina sa de propagandă, bine unsă, pentru a-și proteja „prietenii” din industria mafiei și pornografiei, prin țipătul: „anti-semitism!!!!!” la cea mai mică mișcare a legii împotriva acestor interese perverse.
Intimidarea etnică
ADL și-a însușit arta de intimidare și șantaj, spre deosebire de oricare dintre puternicele mafii cu care ea este asociată. ADL are contacte influente în mass-media și în politică, care pot ruina o persoană sau o afacere, în cazul în care aceasta nu respectă agenda ADL.
Deja menționate sunt cazuri de polițiști corupți care au activat sub aura ADL, cum ar fi Tom Gerard și Tim Carroll. Cu toate acestea, astăzi, polițiști adevărați și chiar polițiști boboci sunt „condiționați” de tipul de exprimare anti-liber, de diversitatea anti-culturală, de statul polițienesc pe care ADL l-ar dori pentru această țară. Pe cuprinsul întregii națiunii, ADL amenință departamentele de poliție cu tot felul de răzbunări dacă acestea nu participă la cursuri și seminarii finanțate de stat pentru aplicarea legii, ținute de purtătorii de cuvânt ai ADL. ADL greblează mari sume de bani de la stat pentru aceste sesiuni, în cuferele lor care dau deja pe răscoale. Deja, în cazul unor infracțiuni, au început să apară oamenii ADL care, le ordonă polițiștilor felul în care urmează să fie efectuate investigațiile.
Poate că în nici un moment din istorie nu a existat o altă organizație criminală, cum este ADL și care, a fost capabilă să se infiltreze și să influențeze aplicarea legii într-o asemenea măsură, iar tentaculele sale sunt în creștere.
Șerifii boboci din San Diego sunt acum  „formați” personal pentru a reacționa la „infracțiuni”, de către directorul de sud-vest al ADL, Morris Casuto. Partea cea mai alarmantă din această poveste oribilă este că… ADL este o organizație secretoasă, foarte puternică, religioasă/rasială, cu legături substanțiale în lumea interlopă a infracționalității și pornografiei. Pentru a-și crea drumul lor în mintea copiilor, ADL a creat programul „Lumea Diferenței”(World of Difference) conceput pentru a provoca ura de sine la copiii mici și pentru a-i convinge să meargă împotriva propriului popor și a patrimoniului național. Copiii sunt învățați că, homosexualitatea și relațiile interrasiale sunt virtuți, că vor experimenta mari revelații în legătură cu acestea. Într-un raport către puținii săi susținători, dar bogați, din anul 1995,  ADL se laudă că a influențat mai mult de zece milioane de studenți și că mulți alții sunt gata de a fi îndoctrinați. ADL speră să-i facă pe copii vulnerabili la lumea crimei și viciului pe care ei și asociații lor criminali o au de vânzare în America.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s