Mihai Razvan Ungureanu numit consilier personal al presedintelui Klaus Iohannis, sluga lui Soros, agent Mossad in Romania

8673_0_1  Ungureanu este chiar vorbitor al limbii evreilor. Iată ce scria în ediţia ebraică ziarul Ma’ariv din 15.02.2005:

Noul ministru de externe al României. d-l Mihai Răzvan Ungureanu, s-a întâlnit cu persoane din rândul evreilor care au fost surprinse de faptul că d-lui vorbeşte ebraica, urmare astudiilor făcute la universitatea din Ierusalim… D-l Ungureanu şi-a făcut doctoratul în <> şi, în uirmă cu câţiva ani, a venit în Israel pentru specializare. Înainte de numirea la în înalt afuncţie, urma să fie numit şeful <> din oraşul Iaşi. D-sa promovează cu devotament subiecte legate de poporul evreu şi acţionează pentru introducerea unui program de învăţământ legat de holocaust, ca parte integrantă din programul general de învîţământ în România… .

Cunoscut ca fiind unul din oamenii magnatului evreu George Soros în România (din 1996 a funcţionat ca membru al board-ului Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, Iaşi-Bucureşti), Răzvan Ungureanu este ministru de externe din 29 octombrie 2004, dar la Externe, el mai îndeplinise funcţia de secretar de stat în perioada 1998-2001, sub ministeriatul lui Andrei Pleşu, un auto-declarat admirator al evreilor (înregimentat la rândul său în “societatea civică” finanţată de Soros). Apropiat de Pleşu şi de GDS, Ungureanu a activat ca redactor-şef la revista Dialog, în 1992 obţinând şi “premiul naţional” al revistei 22 din Bucureşti.

Bunele realaţii ce le are în lumea frecventabilă nu l-au lăsat şomer în timpul guvernării PSD-iste, funcţionând ca director general-emisar regional al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est”, din anul 2001. Plecarea spre zări iudaice a lui Ungureanu s-a petrecut într-adevăr din perioada 1990-1991, pe banii unui mare magnat evreu mondial, binecunoscut colaborator al Mossad-ului, Mark Rich, care la acea vreme acţiona în industria petrolieră românească cu firma Total Mark Rich, prin bunăvoinţa guvernului Petre Roman. Aşa se face că din 1992 este deţinătorul “bursei de merit Mark Rich” (din cadrul “Academiei Regale de Ştinţe” din Marea Britanie), şi absolvă “Mark Rich” Royal Society, la St. Cross College Fellowship Centre for Jewish and Hebrw Studies, din cadrul St. Cross College – University of Oxford. Astfel, pe banii unui escroc internaţional, în 1993 Ungureanu şi-a luat masteratul la St. Cross College al University of Oxford în St. Cross College – University of Oxford, iar în 1997 s-a înscris şi a devenit membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, ceea ce-l ajută ca din 1998 să devină Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrw Studies, St. Cross College al Universităţii Oxford, iar din 2002 intră în board-ul administrativ al New Europe College din Bucureşti.

În trecut îl regăsim, din 1998, coordonator al colecţiei Historia a Editurii Polirom (editură ce publică mulţi autori evrei), duppă ce în 1997 publicase 2 volume de “documente statistice” privitoare la oraşul Iaşi, privind perioada 1755-1828, perioadă a unei intense năvăliri evreieşti asupra Moldovei în general, a Iaşului în particular. Se pare că le-a plăcut prietenilor evrei, căci, pentru această luccrare, primeşte premiul Felix Posen al Universităţii Ebraice din Ierusalim, Israel, pe doi ani: 1996/1997 şi 1997/1998.

În învăţământ s-a afirmat mai ales cu ajutorul străinilor (la Iaşi fusese asistent şi lector, sau profesor de liceu), susţinând cursuri ca Senior Reader la NATO School (SHAPE) din Oberammergau – Germania (2001-2004), şi ca Senior Reader la Centrul de Studii de Securitate “George C. Marshall” din Garmish-Partenkirchen, Germania (2003-2005. După ce a devenit ministru de externe însă, din martie 2005 este lector la Universitatea Naţională de Apărare.

Expresie a unei nostalgii privind posibilele sale origini strămoşeşti, în 2004 Răzvan Ungureanu devine director al Centrului de Studii Iudaice creat în cadrul Universităţii de la Iaşi, şi publică acolo lucrarea Convorbiri şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne. După cum se ştie, deşi marea masă a evreilor refuza până acum integrarea în societatea românească, ţinând cu dinţii de religia mozaică, sunt multe cazurneile de familii evreieşti ce s-au convertit, cel puţin formal la început) .

Auto-declarat poliglot, vorbitor de engleză, franceză, germană şi maghiară, Ungureană uita să arate pe sirte-ul Ministerului de Externe şi pe cel al SIE că este şi vorbitor al ebraicii (cum descoperise ziarul israelian Ma’ariv din 15 Februarie 2005, că Ungureanu a frecventat Universitatea din Ierusalim), deşi chiar scrisul său (foarte urât pentru un universitar), poartă amprenta deformării specifice israelienilor, când aceştia scriu folosind caractere latine .

B’nai B’rith încalecă România

În perioada 14-16 februarie 2005 descindea la Bucureşti, peste guvernanţii români, cea mai mare delegaţie evreiască americană văzută vreodată la noi, în fruntea liderilor celor 52 de mari organizaţii evreieşti aflându-se B’nai B’rith, numele oficial fiind cel de “Delegaţia Conferinţei Preşedinţilor Marilor Organizaţii Evreieşti Americane”, condusă de James Tisch şi Malcom Hoenlein, preşedintele, respectiv vice-preşedintele executivi ai organizaţiei.

Înainte de a intra peste noii guvernanţi români, în ziua de 14 februarie oligarhii evrei din SUA au participat la ceremoniile de primire a oaspeţilor de la “Templul de Coral şi Centrul Cultural Comunitar” evreiesc, unde au discutat cu Rodica Radian Gordon, ambasadorul Israelului în România, cu Tom Delare, şeful misiunii diplomatice a ambasadei SUA în România, cu conducătorii organizaţiei evreieşti Sohnut din România, ca şi cu toţi liderii iudaismului “românesc”. În cadrul acestor discuţii, ei au primit ultimele indicii privind problemele ce trebuiau adăugate discuţiilor oficiale de la preşedinţie şi de la guvernul român.

Cu ocazia acestor întâlniri inter-evreieşti rabinul Menachem Hacohen s-ar fi adresat “oaspeţilor americani”:

Sunteţi coloana vertebrală a forţei evreieşti din SUA, iar forţa evreiască din SUA este coloana vertebrală a existenţei poporului evreu. De aceea sunt foarte recunoscăor că aţi venit să ne vizitaţi.

În zilelele următoare, pe 15 şi 16 februarie, imensa delegaţie evreiască descăleca la Palatele Cotroceni şi Victoria. Liderii evreimii americane au avut discuţii cu preşedintele Traian Băsescu, cu primul ministru Tăriceanu; cu ministrul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu; cu ministrul Educaţiei şi Cercetării Mircea Miclea; al Culturii, Mona Muscă; cu vicepreşedintele Senatului, Teodor Meleşcanu; ş.a.m.d..

Deoarece autorităţile române au fost extrem de discrete faţă de populaţia română privind caracterul acestor discuţii, ca şi asupra tematicii abordate, mărginindu-se la un vag comunicat de presă, apelăm la sursele evreieşti: Oaspeţii au venit în ţară la invitaţia ministrului Afacerilor Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, – scrie Realitatea Evreiască – şi problemele discutate în cadrul întrevederilor au tratat modalităţi de strângere a bunelor relaţii româno-americane, în calitatea României de membră NATO şi candidată la integrarea în UE. Oaspeţii au fost, de asemenea, interesaţi de poziţia României în redemararea procesului de pace în conflictul palestiniano-israelian. O temă nu mai puţin importantă a fost retrocedarea proprietăţilor evreieşti confiscate în timpul legislaţiei rasiste şi în anii totalitarismului”.

La rândul său, Daniel Mariaschin, preşedintele al B’nai B’rith declara la scurt timp evreilor din România:

A fost o vizită importantă, în primul rând deoarece organizaţiile evreieşti din America au dorit să cunoască noul guvern şi noul parlament român… În al doilea rând, am discutat cu aceşti lideri probleme cum ar fi punerea în aplicare a concluziilor Raportului <>, activităţi educţionale şi culturale, de păstrare a memoriei celor întâmplate … Noi, de la Organizaţia B’nai B’rith, avem o relaţie foarte bună cu comunitatea evreiască din România, suntem în permanentă legătură şi colaborăm la două proiecte. Istoria acestei comunităţi şi prezentul ei sunt extrem de importante pentru noi, ţinând cont de rolul jucat de evreii din România în istoria poporului evreu. Această comunitate a stat în centrul vieţii evreieşti internaţionale, iar actuala comunitate continuă această istorie.

Iată şi peroraţiile lui James Tisch, preşedintele Conferinţei Preşedinţilor Marilor Organizaţii Evreieşti Americane:

În întâlnirile la cel mai înalt nivel cu oficialităţile române, în discuţiile sincere, deschise, stimulative, am vorbit despre relaţiile dintre SUA ţi România, care sunt foarte bune, şi despre dorinţa de a întări acest parteneriat. Am constatat, de asemenea, le găturile strânse din România şi Israel, interesul şi orientarea corectă a României în procesul de pace dintre Israel şi Autoritatea Palestiniană, căruia i se deschid, acum, noi oportunităţi. Şi este salutar sprijinul pe care statul român, care face parte din ceea ce noi numim noua Europă, îl acordă Israelului. Cred că evreii din România se bucură de unul dintre cele mai bune statute în ţările europene. O altă temă supusă dezbaterilor a fost reactivarea fenomenului antisemit, reactivare care se face simţită şi în România. Sperăm, aşa cum ne-au încredinţat şi autorităţile de stat, că aceste manifestări vor fi eradicate.”

Ceea se traduce astfel: România va accentua relaţiile privilegiate cu evreii din SUA (cu SUA în general) şi cu Israelul, se va implica în problerma evreilor cu palestinienii, într-un mod favorabil Israelului; România va demara o campanie de persecutare a celor consideraţi duşmani ai evreilor (cum ar fi cei care nu cred în amploarea acuzelor aduse românilor ca participanţi la “Holocaust”), catalogaţi ca “antisemiţi”. Conform revistei Realitatea Ecreiască una dintre temele prioritare în discuţiile purtate, la cel mai înalt nivel, cu autorităţile statului”, s-a referit la resurecţia antisemitismului actual, care “din păcate, se manifestă şi în România”.

Recomandat ca fiind un specialist în problemele balcanice şi în istoria acestora, Ungureanu este de hapt un riguros cunoscător a istoriei evreilor din România, din zona balcanică şi de aiurea, majorittatea studiilor sale concentrându-se asupra iudaismului.

Comunitatea Evreiască din România: Un ministru roman care vorbeste putin ebraica
Dl. David Meninger ne scrie: In ziarul Ma’ariv din 15 Februarie 2005 a fost publicata o nota despre noul ministru de externe al Romaniei care mi s-a parut interesanta pentru a fi publicata in “Buna dimineata, Israel!”. Am tradus-o din ebraica si daca vi se pare interesanta o puteti publica.

Iata aceasta nota:
Noul ministru de externe al Romaniei converseaza in limba ebraica.

Noul ministru de externe al Romaniei, d-l Mihai Razvan Ungureanu, s-a intalnit cu persoane din randul evreilor care au fost surprinse de faptul ca d-lui vorbeste putina ebraica, urmare a studiilor facute la universitatea din Ierusalaim.

Ungureanu si-a facut doctoratul in “Istoria evreilor din Romania” si in urma cu cativa ani a venit in Israel pentru specializare. Inainte de numirea in inalta functie, urma sa fie numit seful “Centrului de studii evreiesti” din orasul Iasi. D-sa promoveaza cu devotament subiecte legate de poporul evreu, si actioneaza pentru introducerea unui program de invatamant legat de Holocaust, ca parte integranta din programul general de invatamant in Romania…”

Ungureanu şi-a luat doctoratul în 2004, tot cu o lucrare pe teme iudaice: Convertire şi integrare în Moldova începutului de epocă modernă. Alte lucrări ale sale în domeniu sunt: Minorităţile etnice şi culturale în Moldova secolelor XVIII şi XIX; din 1994 a participat la proiectul de cercetare cu tema Istoria evreilor din România al Universităţii din Tel-Aviv, Israel; în 1985 Identitatea evreiască a generaţiilor postbelice în Europa (în colectiv “internaţional”); A Brief Survey on the Dialectic of Political and Spiritual Zionism; Elite alogene la Iaşi în secolul XVIII; Consideraţii asupra dinamicii comunităţii evreieşti; Understanding Jewish Communities’ Sociology. A Major Concept of Jews Political Tradition; Antisemitism – opţiuni istoriografice; O vecinătate incomodă: cuplurile de convertiţi la ortodoxie şi vecinii lor în Iaşii primei jumătăţi de secol XIX; Sfârşitul unei instituţii – hahambasia (I) în Studia et Acta Historiae Judaeorum Romaniae; Câteva note privind istoria timpurrie a jurământului More Judaico în Moldova; The Urban Sites of the Jews; The Conversation of the Jews to Orthodoxy in Moldavia; Elite alogene la Iaşi (secolul XVIII). Consideraţii asupra dinamicii comunităţii evreieşti; Despre sociologiya comunităţilor evreieşti:<<legătură>>; Tentative de convertire a evreilor din Moldova; Locaţiile ale evreilor: Iaşi, prima jumătate a secolului XIX; şi multe, multe, multe asemenea.

Cornel Dan Niculae – Politica filo-semită a României, vol.III din ciclul Războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii, pag. 263-267

MRU  cel care apără și  susține proiectul minier de la Roșia Montană.

”Roșia Montană este o prioritate, înseamnă locuri de muncă. Nu sunt ecologistul de vârstă nouă, care brusc și-a reinventat identitatea politică. Mă interesează locurile de muncă, investițiile străine. Sunt dispus să merg de mână cu orice ecologist, să vadă cum arată Roșia Montană. Nu am văzut lume mai săracă, mai pipernicită decât acolo, nu am văzut apă mai otrăvită decât acolo. O să lăsăm o comunitate să moară numai pentru că ne gândim la ce s-ar putea întâmpla?”

Mihai Răzvan Ungureanu, la B1 TV, aprilie 2012

La fel ca și în cazul Roșia Montană,Mihai Răzvan Ungureanu este un susținător declarat exploatării prin fracturare hidraulică a gazelor de șist. ”Cine se împotriveşte exploatării gazelor de şist face, voit sau nevoit, jocul Federaţiei Ruse, inclusiv pe teritoriul României”, a declarat MRU, în primăvara 2012.

“Întotdeauna este mai usor sã mobilizezi oamenii împotriva a ceva decât pentru ceva,” spune Apostolul Soros către corintenii săi din reţeaua de intelectuali şi nu numai. Omul care a acumulat o avere de 15 miliarde de dolari nu mai atacă monede naţionale pe bursele internaţionale, cum o făcea deunăzi, ci domeniul mineritului.

Azi cumpără acţiuni la preţuri joase, mâine le vinde şi iar revine, într-un dans speculativ ce ar face invidioase chiar şi pe fetele de la Căpâlna. Mulţi s-au întrebat pe bună dreptate de ce Fundaţia sa, pompos denumită “pentru o societate deschisă,” cu filiale în toate ţările est-europene încă din anii 1990, nu finanţa burse pentru tinerii din domeniul financiar sau economic, ci doar pentru studioşii în ştiinţele umaniste (din facultăţile de filosofie, drept, jurnalistică, lingvistică, ştiinţe politice etc) Pe deoparte, nu dorea să-şi facă singur concurenţă şi pe de alta, avea nevoie de o reţea de intelectuali care să-i satisfacă la un moment dat interesele speculative. Dar iată o scurtă istorie a legăturilor lui Soros cu Roşia Montană.
La 17 aprilie 2007, George Soros recomanda printr-o scrisoare adresată directorului companiei Newmont (una dintre companiile acţionare ale Gold Corporation care s-a asociat cu statul român), Wayne Murdy, o atenţie specială acordată unui parteneriat într-un proiect “dubios.”
La 30 iunie 2007, se deschidea Centrului de Informare Soros de la Roşia Montană. Renate Weber, Principesa Margareta şi Ion Haiduc au anunţat o asociere de lungă durată.
Ulterior li s-au alăturat şi alte organizaţii, majoritatea neecologiste.Sute de proteste, de procese îndreptate contra companiei care avea licenţa de explorare a zăcămintelor de aur şi de argint. Cine finanţa aceste acţiuni? “Întotdeauna este mai usor sã mobilizezi oamenii împotriva a ceva decât pentru ceva,” păi, nu?

Revenind la interesele lui Soros, este interesant de urmărit jocul de din afară şi de dinăuntru al acestuia. Regulamentul bursei canadiene, acolo unde sunt listate marile companii miniere ale lumii, este foarte clar. Acţiunile pot fi nominale sau la purtător (fără a se cunoaşte identitatea): Cine are peste 20% trebuie să fie acţionar la vedere.

Compania româno-canadiană Roşia Montană Gold Corporation este listată de ani buni la bursă, acum având o valoare de piaţă de aproape 2,6 mld de dolari. Şi încă nu s-au început lucrările de exploatare. În martie 2011, miliardarul american îşi vindea toate acţiunile deţinute la Newmont Mining Corp (compania care deţine acum 20% din Gabriel Resources, principalul acţionar la Rosia Montana Gold Corporation), precum şi pe cele de la Caterpillar (producătoare de echipament pentru industria minieră), pentru ca, trei luni mai târziu, în luna iunie 2011, să rascumpere acţiuni la aceleaşi companii şi, în plus, la alte 20 de companii cu profil minier. În aceiaşi perioadă agitaţia ecologistă continua. Acţiunile creşteau şi scădeau. Ceea ce era pe gustul miliardarului care deşi nu recunoaşte că finanţa opoziţia proiectului, reţeaua sa de foşti bursieri era foarte activă. Şi mai este în continuare. “Întotdeauna este mai usor sã mobilizezi oamenii împotriva a ceva decât pentru ceva.” (Soros, dixit)
Cel mai important exemplu de succes pentru George Soros este Mihai Răzvan Ungureanu care a fost membru al Board-ului ştiinţific al Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, Iaşi – Bucuresti, în perioada 1996-1998. După această perioadă a urmat ascensiunea fulminantă a personajului, azi ajuns prim ministru. Câţi tineri din generaţia puteau obţine o bursă la “St. Cross College” al “University of Oxford”, să devină “Senior Fellow” la “Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies” din cadrul lui “St. Cross College” (Oxford), cel mai cunoscut centru cu acest profil din lume? Apoi, reprezentantul României în Pactul de Stabilitate, o iniţiativă americană de strângere de granturi pentru Balcani, “senior Reader” la “George C. Marshall Center for Security Studies” de la Garmisch-Partenkirchen (Germania)?

Mihai Răzvan Ungureanu este doar un exemplu pentru oportunităţile oferite de Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi de cum George Soros a reuşit să finanţeze un proiect de viitor. Să mai zică cineva că nu e un mare filantrop…
Despre ceilalţi din reţea, pe curând. Urmează Renate Weber, azi europarlamentar liberal, mâine, Dumnezeu ştie.

 

Un gând despre &8222;Mihai Razvan Ungureanu numit consilier personal al presedintelui Klaus Iohannis, sluga lui Soros, agent Mossad in Romania&8221;

  1. Articolul mi se pare bine documentat. Este greu de decelat cat de veridice sunt cele prezentate. Ele se leaga intru-catva cu ce stiu eu. Am fost coleg de liceu si clasa la Slobozia, jud. Ialomita cu mama lui. Numele de fata al mamei, era Eanes. Am cunoscut-o bine si pe mama ei. Era in anii 1952-1955, si atunci nu era bine sa intreb despre tatal ei. Parintii ei au avut in proprietate, a doua casa cu etaj din targul Sloboziei, cu pravalie la parter, ( in1952-55 era un restaurant) si locuinta la etaj. Familia locuia in anexe, restul era nationalizat. Mama lui a absolvit Filologia la Univ din Iasi. O participare a mea la la un simpozion la Univ Tehnica din Iasi, imediat dupa 1990, mi-a dat prilejul sa-i cunosc familia, sa-i fac o vizita la spital, bunicii lui Razvan, care era inca in pantaloni scurti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s