Istoria cenzurată a comunismului

index

În umbra lui Hermes. Istoria cenzurată a comunismului. (1)

”Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei.” (2 Tesaloniceni 2:7)

Prolog

În cartea sa, Morale și Dogmă, publicată în 1871, Albert Pike descria înțelesul cabalistic el numelui lui Satana astfel: ”Numele adevărat al lui Satana, așa cum spun cabaliștii este acela al lui Yahveh [sic] inversat; căci Satana nu este un zeu întunecat ci el este doar negarea lui Dumnezeu. Diavolul este personificarea ateismului sau idolatriei. Pentru inițiați, Diavolul nu este o persoană, ci o Forță, creată  pentru binele omului, dar care poate servi și pentru rău. Acesta este instrumentul Libertății sau al Voinței LibereEle reprezintă de fapt Forța, care domnește peste omenire, și care este reprezentată mitologic sub forma încornorată a zeului Pan; de acolo a venit Țapul sabatic, fratele șarpelui cel vechi, și purtătorul de lumină, sau Fosfor, pe care poeții l-au zugrăvit ca pe falsul Lucifer din legendă.” („Cabala,” Mackey’s Encyclopedia, vol.1. vezi Apendix 5 pentru mai multe detalii despre Cabala; Morlas and Dogma, Albert Pike p.102)

Astăzi există un curent general de opinie și de oprobiu la adresa Rusiei, datorat mai cu seamă revoluției bolșevice și impunerii, ulterior, a ideologiei comuniste în Europa centrală și de est, care aveau să intre sub dominația fostei URSS – pentru aproape o jumătate de secol – după încheierea celui de-al doilea război mondial! Pe scurt, Rusia este arătată cu degetul ca fiind autorul moral al acestei plăgi a ideologiei comuniste, ateiste. Dar acesta să fie oare adevărul? Nici pe departe! Cine au fost strategii, instigatorii și artizanii impunerii prin teroare a ideologiei comunisto-ateiste? Cine au fost aceia care au câștigat averi uriașe de pe urma revoluției bolșevice și implicațiilor ei, inclusiv în prelungirea primului război mondial? Un răspuns veridic și neplăcut totodată pentru anumite organizații secrete,  ni-l oferă filmul documentar realizat de către jurnalista și scriitoarea estoniană, Jüri Lina: ”In the shadow of Hermes.” (Filmul are la bază cartea lui Jüri Lina, ”Under the Sign of the Scorpion” (Sub semnul Scorpionului), Stockholm, 1998, 2002)

În cele ce urmează voi prezenta conținutul acestui material video, în acela de formă scrisă, în care voi face și unele mici sublinieri (marcate cu verde)  și trimiteri, alături de includerea unor imagini care să aibă legătură cu subiectul expus astfel.

Legenda lui Hermes

În ziua în care s-a născut, zeul grec Hermes a ieșit din peștera sa din Arcadia pentru a fura 50 din vitele fratelui său vitreg, Apollo. Pentru a-l păcăli pe fratele său, Hermes a mânat vitele înapoi. În afara grotei el a văzut o broască țestoasă pe care a ucis-o. Apoi luând intestinele de la mai multe oi el le-a legat de carapacea țestoasei și a inventat lira. El a ascuns vitele și s-a întors la leagănul său din peșteră. Curând Apolo avea să-l bănuie pe Hermes de hoția sa care a negat pe loc și a început să cânte la noul său instrument. Deși venise furios să-și ia turmele înapoi, Apollo a fost cucerit de noul instrument și a acceptat să-i ofere lui Hermes vitele sale în schmbul lirei. În plus, Apollo i-a oferit acestuia și toiagul său de aur cu cei doi șerpi încolăciți, care a devenit simbolul lui Hermes. Apoi, Hermes s-a dus să-i fure lui Zeus sceptrul, lui Poseidon tridentul și Afroditei brâul. Astfel el a devenit zeul hoților și al impostorilor. El a devenit de asemenea patronul oratorilor și negustorilor. Iar cu toiagul său de aur el călăuzește sufletele morților spre Hades. Ca mesager al zeilor Hermes a fost descris ca purtând o robă scurtă și sandale înaripate simbolizând viteza. Din acest motiv el a devenit de asemenea patronul drumeților și aducătorul somnului și viselor. Închinătorii săi pentru a dobândi putere și a avea noroc trebuiau să urzească numeroase capcane ideologice și politice pentru a-i înșela pe alții. Francmasonii, cei care i-au ademenit pe oameni cu comunismul aveau nevoia de protecția lui Hermes pentru a ascunde secretele lor sângeroase. Și la fel ca Hermes, demagogii de astăzi ascund adevărul și înșeală prin retorică. (http://www.redicecreations.com/specialreports/2006/03mar/masonserpent.html – nota mea – în masonerie, Hermes este asimilat cu șarpele, cu înțelepciunea – vezi și foto) Astfel se poate spune că toate decepțiile ideologice și politice s-au născut în umbra lui Hermes…

ÎN UMBRA LUI HERMES
Secretele Comunismului
Călătoria  lui Leiba Bronstein în Statele Unite.

În duminica de 13 ianuarie 1917, vaporul spaniol Monserrat ancora în insula Ellis, New York. La bordul său se afla revoluționarul internaționalist Leiba Bronstein, notoriu sub numele de Leon Trotsky, și familia sa. Trotsky și-a început călătoria la Barcelona, în Spania, pe data de 25 decembrie 1916. El a călătorit la clasa întâi și nu la a treia așa cum avea să scrie în memoriile sale. Documentele de călătorie ale lui Trotsky sunt încă păstrate în arhivele serviciilor de imigrare ale SUA. În aceste arhive se regăsește și o invitație pentru a veni în America, care a putut fi atribuită fratelui său, masonul Jacob Schiff, un rusofob, pe atunci președintele băncii de investiții speculative, Kuhn, Loeb and Co. de pe Wall Street, New York.

Jacob Schiff a finanțat și antrenat ”revoluționarii” din Rusia, încă din anii 1890 în cooperare cu organizația B’nai B’rith, care avusese un rol activ la ”revoluția” din 1905. Între anii 1900 și 1902, zece mii de revoluționari din Rusia fuseseră antrenați pe teritoriul Statelor Unite. Misiunea lor era de a se întoarce în Rusia și de a zdrobi regimul țarist. Schiff a sprijinit financiar lovitura de stat eșuată din anul 1905. Iar fratele său sărac, Trotsky a început prin a-i cere sprijin în misiunea sa de distrugere a Rusiei.
Trotsky a fost cazat mai întîi la Hotel Astor în Time Square. Ulterior, el și familia sa s-au mutat într-un hotel de lux, situat pe 1522 Vyse Avenue, în Bronx (cu renta plătită de Jacob Schiff cu trei luni în avans). În memoriile sale, Trotsky l-a descris ca pe ”apartamentul de lucru” al său, ”dotat cu lumină electrică, gaz pentru gătit, baie, telefon, lift de serviciu automatic și chiar și cu un tobogan pentru gunoi.”  De asemenea avea asigurată la scară mașină și șofer, pentru nevoile sale personale.

Leon Trotsky, bolșevismul și francmasoneria.
”Singura mea preocupare în New York a fost aceea a revoluției socialiste.”, avea să spună Trotsky mai târziu. El a scris câteva articole petru un ziar marxist de traj mic, Novy Mir. Biroul său editoral era localizat în St. Mark’s Place (Manhattan), no. 77, în East Village, unde lucrau Nikolai Bukharin și Moisei Goldstein cunoscut sub numele de revoluționar, Volodarsky. Trotsky a mai scris și pentru jurnalul marxist de limbă idiș, Der Forverts. El a ținut de asemenea și discursuri și prelegeri pentru emigranții din Rusia la Russian Free University din East Village.

Leon Trotsky a devenit membru al ordinului masonic B’nai B’rith în ianuarie 1917, după ce mai înainte îi ajutase pe ”revoluționarii” din Rusia. Jacob Schiff era omul de legătură dintre ”mișcarea revoluționară” din Rusia și B’nai B’rith. Leiba Bronstein a devenit membru al lojei masonice franceze ”Art et Travail”, din care Lenin făcea deja parte. Francmasonul Winston Churchill a verificat în anul 1920 că Trotsky era de asemenea și membru al Illuminati. Iată ce se citește la ”Inițierea Secretă în gradul 33”: ”Francmasoneria este nimic mai mult sau mai puțin decât revoluție în acțiune, continuu angajată în conspirație.” Prin urmare nu este deloc ciudat faptul că, Leiba Bronstein a început să studieze serios francmasoneria și societățile secrete în 1898, continuând aceste studii în decursul celor doi ani petrecuți în detenție, la Odessa. El și-a luat notițe pe un număr mai mare de 1000 de pagini. ”Internationales Freimaurer Lexikon” admite fără tragere de inimă că, Leiba Bronstein a ajuns la bolșevism prin studiul său asupra francmasoneriei.
Trotsky scria în cartea sa de memorii, ”Viața Mea”: ”S-a întâmplat în perioada în care devenisem interesat de francmasonerie. Vreme de câteva luni am studiat cu aviditate cărți despre istoria francmasoneriei, cărți pe care mi le-au oferit cunoscuți sau prieteni din oraș. De ce au început negustorii, artiștii, bancherii, oficialii și avocații din primul sfert al secolului 17, să se numească francmasoni și să încerce să recreeze ritualurile ghildelor medievale? Ce era cu toată această mascaradă stranie? Treptat, imaginea devenea clară. În unele branșe ale francmasoneriei, elemente de un feudalism reacționar evident erau proeminente, la fel și în sistemul scoțian. În secolul 18 francmasoneria a devenit expresivă pentru o politică militantă de iluminare, la fel ca în cazul Illuminati, care erau promotorii revoluției; pe partea sa stângă, aceasta culminând cu Carbonari. Am scris cu litere mărunte citate din multe cărți, intercalându-le cu propriile mele reflecții despre francmasonerie.”

Un simbol al Libertății, cadoul francmasonilor francezi pentru cei americani.

Statuia Libertății a fost un cadou primit în 1886 din partea francmasonilor francezi, printre care Frederic Auguste Bartholdi și Gustave Eiffel, membri ai Grand Orient de France, pentru francmasonii din New York. O replică la scară mult mai mică a celebrei statui a fost ridicată în același an pe o insuliță de pe Sena, în Paris. Se presupune că aceasta o întruchipează pe zeița romană Libertas, dar de fapt aceasta o reprezintă pe împărăteasa din Babylon, Semiramis, sfânta patroană a ordinului Illuminati. În mâna sa dreaptă, ridicată, ea ține o torță iar în stânga ea ține Declarația de Independență. Simbolul Statuii Libertății este de asemenea porumbelul. Pentru public în general torța este un simbol al libertății, dar pentru francmasoni aceasta presupune control și manipulare.

Piatra de temelie a Statuii Libertății a fost așezată de Marele Maestru al Lojii din New York, William A. Brodie, la data de 8 august 1884, în timpul desfășurării unor ritualuri magice desfășurate în prezența a mii de francmasoni americani. Statuia Libertății a fost oficial inaugurată sub semnul zodiacal al Scorpionului, pe 28 octombrie 1886, și din nou în prezența a mii de francmasoni. La astfel de ceremonii francmasonii folosesc întotdeauna cereale, vin și ulei întorcându-se înapoi la ofrandele din Deuteronom. ”Ofranda” francmasonilor folosește acest simbolism antic pentru a asigura prosperitatea și pentru a binecuvânta proiectele importante.  Francmasonii își doresc să mențină rolul lor de conducere în societatea viitorului. Marele maestru din Roma, Adriano Lemmi explica în anii 1870 care sunt tacticile masonice: ”Francmasoneria are ca scop în sine să formeze și să conducă opinia publică. Ea dorește să influențeze guvernul și puternicele și onorabilele instituții din subordinea sa. De aceea ea se străduiește să-și plaseze proprii lideri în serviciile de siguranță, ale legislativului și în cele mai înalte poziții politice.”

Revoluția din 1905.

Capitaliștii internaționali doreau să declanșeze o ”revoluție” în St. Petersburg, care să urmeze înfrângerii Rusiei din războiul ruso-japonez din anii 1904-1905. Responsabilul cu organizarea revoluției, Alexander Parvus (Israel Lasarewitsch Helphand), a primit 2 milioane de lire sterline din Japonia pentru a instiga la confiscarea puterii în Rusia. 50 de milioane de dolari au fost investiți pentru ”revoluția” din 1905. Japonia le-a livrat și armament ”revoluționarilor”. Coordonatorul activităților ”revoluționare” era colonelul Motojiro Akashi, fost atașat militar în Rusia, în vremea în care francmasonii plănuiseră evenimentele. Totodată, bancherul american Jacob Schiff s-a asigurat că nicio bancă nu va împrumuta cu bani Rusia. În același timp, el sprijinea grupurile ”revoluționare” din Rusia. Capitaliștii internaționali doreau să preia puterea în Rusia în numele muncitorilor. În spatele acestor activități, printre alte societăți secrete, se număra și B’nai B’rith, al cărui sediu oficial era chiar în Washington DC.

O piedică în calea planurilor francmasoneriei, primul ministru rus Pyotr Stolypin.

În anul 1905 teroarea a atins dimensiuni fără precedent. Fanaticii au început să ucidă oameni fără nicio distincție. 50 de mii de oameni au fost uciși sau răniți ca rezultat al haosului revoluționar din anii 1905-1906. Ministrul de interne al țarului, Peter Stolypin, numit la scurtă vreme în funcție, după ce fusese desemnat și ca prim-ministru, în aprilie 1906, neavând alternativă a trebuit să declare legea marțială cu scopul de a combate teroarea și ”revoluția”. Stolypin spera și să încheie acest capitol al ”revoluției” și terorii. 35 de mii de ”revoluționari” au fugit din Rusia – cei mai mulți refugiindu-se în Statele Unite, care avea să devină sanctuarul pentru teroriști.

Pyotr Stolypin deținea controlul situației deja în iunie 1907. Rusia începea să-și revină după atrocitățile lui Trotsky și Parvus. Înainte de asta însă, chiar și casa lui Stolypin fusese ținta unui atentat cu bombe în data de 25 august 1906, înfăptuit de radicalii masoni. S-au înregistrat atunci 27 de morți și 40 de răniți: soldați și musafiri totodată. Printre victime s-au numărat fiul și fiica primului ministru, Stolypin. Fiica sa a fost aruncată prin geamuri de suflul exploziei (vezi foto de mai sus). Ea avea să rămână cu infirmitate la un picio pentru tot  restul vieții. Stolypin a declanșat reforme importante. Un domeniu vizat a fost acela al presei, căreia i s-a permis să scrie orice subiect dorește. Toate partidele politice au fost permise. Armata și flota au fost modernizate.

Academicianul britanic Bernard Pares a admis că, ”perioada de șapte ani dintre 1907 și 1914 se datora unei viziuni economice, și fără niciun dubiu, cea mai bună din toată istoria Rusiei.”  În timpul acestei perioade țăranii au fost împroprietăriți până la trei pătrimi din pământuri. În urma reformelor lui Stolypin, Rusia a început să producă mai multe grâne decât SUA, Canada și Argentina la un loc. 80 de procente din consumul mondial de cereale, în general, era susținut de Rusia. Rusia asigura 40 de procente din producția mondială de grâu, fiind numită datorită acestui fapt, ”Grânarul lumii.”

Înlăturarea ”piedicii”.
Liderii masoni din St. Petersburg au devenit nervoși datorită progresului economic al Rusiei, așa că au plănuit să-l ucidă pe Stolypin care urma să participe în septembrie 1911, la dezvelirea unei statui a țarului Alexandru al II lea în Kiev. Ei l-au desemnat pe generalul Pavel Kurlov să pună la punct un plan de eliminare fizică a ”dictatorului” Stolypin. Generalul a acceptat.

La data de 14 septembrie 1911, orele 9 seara, premierul Stolypin avea să fie împușcat de agentul de poliție și teroristul Mordekai Bogrov, la opera din Kiev. Lucrul acesta s-a întâmplat la mijlocul actului ”Țar Saltan” de Rimsky Korsakov, chiar în prezența Țarului Nicolae al II lea. Stolypin fusese rănit mortal, el murea patru zile mai târziu. Prin acest asasinat, forțele ocute au putut să pună capăt activităților guvernamentale de investigații privind activitățile lor subversive. Până atunci, francmasonii mai avuseseră 10 tentative de ucidere a lui Stolypin. Ei au reușit la a unsprezecea încercare.

Provocarea penuriei de pâine. Reușita revoluției.
În decembrie 1916, francmasonii și-au intensificat eforturile lor în Rusia și prin provocarea penuriei de pâine din martie 1917, o înscenare ticluită de ei, s-a declanșat revoluția.
Iată ce spune, în acest sens, istoricul rus Sergej Semanov: ”Conspiratorii, adică francmasonii, s-au folosit de lipsa pâinii în Petrograd. Era la mintea cocoșului un adevăr evident, la acea dată era pîine din belșug pentru toată Rusia, pentru fiecare familie.”

Un francmason rus afirmă în memoriile sale că, revoluția bolșevică a fost un complot masonic.
În 12 martie a   avut loc prima lovitură de stat cunoscută sub numele de ”Revoluția din Februarie”. Trei zile mai târziu, pe 15 martie, Țarul Nicolae al II lea, în Pskov, fiind confruntat cu posibilitatea uciderii întregii sale familii, a abdicat. Coroana a trecut de la Nicolae II la mai tânărul său frate, Mihail. Francmasonii erau însă deciși să distrugă regimul țarist, iar Mihail a fost forțat să abdice chiar a doua zi de la înscăunarea sa.

Francmasonul Pavel Milyukov, care a devenit secretarul cu afacerile externe în Guvernul Provizoriu, recunoaște în memoriile sale că, lovitura de stat din februarie a fost un complot masonic. Publicul, naiv, s-a bucurat, dar pe măsură ce noul guvern masonic s-a instalat, acesta a inițiat un val uriaș de teroare împotriva opoziției; zâmbetele de pe fețele oamenilor aveau să dispară pentru a le lua locul expresii ale șocului și groazei.
Primele victime au fost 4000 de polițiști. Mulțimile i-au capturat și i-au bătut până la moarte după care le-au târât trupurile pe străzi. Apoi au continuat cu uciderea ofițeilor, printre care s-a numărat și amiralul von Wiren. (Under the Sign of the Scorpion: The Rise and Fall of the Soviet Empire, Jüri Lina; pg. 194)

Alexander Kerensky și instaurarea terorii cu ajutorul criminalilor eliberați din închisori.
A doua zi după această lovitură de stat, Kerensky a eliberat toți criminalii din închisori. Zeci de mii de criminali se plimbau de-acuma liberi pe străzi, și asta tocmai în Petrograd. Priznierii din alte orașe, au fost de asemenea eliberați. Și apoi a urmat anarhia. Criminalii pătrundeau în palate, în magazine și se plimbau cu tramvaiele. Oamenii erau uciși și jefuiți.

Alexander Kerensky era secretar al Consiliului Masonic Suprem din Rusia și liderul Grand Orient din Rusia.
După cum observă, pe bună dreptate istoricul rus Sergej Semanov, ”Aproape toți dintre ei erau francmasoni, nu este niciun dubiu legat de asta, ceea ce înseamnă că a fost un complot masonic.”

Suport de la nivel înalt, american, pentru Leon Trotsky.
Traseul și documentele existente ne-au condus încă odată, aici, la sediul Grand Orientului din Paris. În primăvară, guvernul provizoriu a primit un ajutor de un milion de dolari de la banca lui Schiff – , Kuhn, Loeb and  Co. , precum și fonduri prin alte bănci. Jacob Schiff a început să finanțeze planul lui Leon Trotsky de implementare, ”a doua fază – implementarea revoluției”. Colonelul Edward M. House, un foarte influent consilier al președintelui Woodrow Wilson, a observat graba (și ilegalitatea) cu care Wilson i-a eliberat lui Trotsky un pașaport american pentru a se întoarce înapoi în Rusia, ca să preia puterea.  Bancherul de pe Wall Street, Paul Warburg, a devenit protectorul politic al lui Trotsky. În mod normal, se obișnuia ca un cetățean american să susținută un aliat al Statelor Unite implicat în războiul împotriva Germaniei, pentru a salva viețile soldaților americani. Dar nu la fel era și cazul lui Paul Warburg, care nu văzuse asta la Trotsky. Aici era vorba de altceva. Rusia trebuia distrusă, și un regim comunist înrobire a oamenilor trebuia introdus.
Potrivit documentelor din arhiva Departamentului de Stat american, Jacob Schiff care era membru al organizației B’nai B’rith, și companionii săi Felix Warburg, Otto Kahn, Mortimer Schiff, Isaac Seligman și alții plănuiseră ca detronarea țarului să aibă loc înainte de anul 1916. (WALL STREET AND THE BOLSHEVIK REVOLUTION, Antony C. Sutton)

Bancherul și francmasonul Jacob Schiff afirmă oficial că a sprijinit financiar revoluția bolșevică.
În aprilie 1917, Jacob Schiff însuși a confirmat oficial că sprijinise financiar revoluționarii pentru a-l forța pe Țar să abidce. Dar de unde dorința aceasta bolnavă? Pentru a avea un răspuns avem nevoie de o examinare concisă a istoriei adevărate a Statelor Unite. Rezistența împotriva încercărilor britanice de a impozita coloniile sale din America din Nord, nu au reprezentat singurul motv pentru care a avut loc revoluția din America. Adevărul este mult mai deranjant decât atât. Francmasonii aveau nevoie de o bază pentru activitățile lor criminale.

Francmasoneria americană, începuturile ei și originile europene.
Francmasoneria americană a fost folosită în secolul 18 pentru a proteja organizațiile criminale incluzând comerțul cu opiu, contrabanda, pirateria și, mai târziu, comerțul ilegal cu sclavi, și pentru a-i înșela pe oameni în rescrierea istoriei. Familiile masonice Roosevelt, Morgan și altele și-au ascuns trecutul lor hain, vezi contrabanda, opiumul și pirateria. La început, sute de mii oameni albi, erau răpiți și transportați din Britania către America, ca sclavi. (White Cargo. The Forgotten History of Britain’s White Slaves in America, Don Jordan și Michael Walsh) Statele Unite nu s-au fondat doar pe idealurile democrației și libertății.  
Benjamin Franklin a fost membru al infamei loje franceze, ”Les Neuf Soeurs”, (Cele Nouă Surori) ale Marelui Orient, lojă care avea un dicton: ”Alătură-ni-te sau mori!” (Secret Societies of America’s Elite, Steven Sora).
Toate cele 13 colonii au fost forțate să formeze o uniune. Lucrul acesta poate fi văzut la Librăria Congresului din Washington DC. Ordinul, Cele Nouă Surori, în timpul Revoluției Franceze a folosit un slogan similar: ”Liberté, Egalité, Fraternité ou la morte” (fraternitate sau moarte). ”Cele Nouă Surori” a cooperat strâns cu Illuminati, care opera sub numele de Iacobini.

Ordinul Illuminati a fost fondat de către Adam Weishaupt în 1776, în Ingolstadt, Bavaria. Iacobinii purtau fesurile roșii frigiene, la fel ca sclavii romani eliberați, în Roma antică. Iacobinii purtau aceste fesuri roșii frigiene, similare cu cele ale sclavilor romani deveniți liberi, pentru a-și arăta spiritul lor liber. Influența Illuminati se vede pretutindeni în capitala USA: în Librăria Congresului, în Arhivele Naționale și la Capitoliu. George Washington a încercat să restrîngă influența Illuminati dar fără succes.

O altă piedică pentru planurile francmasoneriei, Abraham Lincoln. Declanșarea războiului civil.

Una dintre cauzele reale ale războiului civil american au fost francmasonii, care sub Albert Pike au încercat să stabilească cel mai mare teritoriu cu sclavi, incluzând Cuba și Mexic, care urma să se numească Confederația Americii cu capitala sa în Richmond, Virginia. Diferite loji francmasonice au lucrat atunci pentru a aduce la îndelinire acest proiect. Însă, atunci a fost ales ca președite non-masonul și republicanul Abraham Lincoln. Asta se petrecea în noiembrie 1860 spre marea dezamăgire a francmasonilor. Când a intrat prima dată în biroul său din Washington DC, Abraham Linoln a fost imediat ținta unei tentative de asasinat. La următoarea încercare a participat chiar secretarul său pe probleme de război, Edwin Stanton. Stanton era francmason. Nici acesta nu a reușit. Apoi, liderul francmasonilor, generalul Albert Pike a ales o altă soluție – războiul civil – , război care avea să înceapă la data de 12 aprilie 1861.

Sursa
In the Shadow of Hermes – Jüri Lina  
 (https://www.youtube.com/watch?v=WcAPJ-kn8Vs)

Referințe utile
http://www.whale.to/c/juri_lina.html

În umbra lui Hermes. Istoria cenzurată a comunismului. (2)

Motto: ”… Cuvântul ”secret” este deplorabil într-o societate liberă și deschisă, iar noi, ca popor, ne-am opus în mod inerent și istoric societăților secrete, jurămintelor secrete și întâlnirilor secrete. Ne confruntăm peste tot în lume cu o conspirație monolitică și nemiloasă, bazată în principal pe mijloace ascunse pentru extinderea sferei sale de influență, pe inflitrare în loc de invazie, pe subversiune în loc de alegeri, bazată pe intimidare în locul alegerii libere. Este un sistem care a recrutat considerabile resurse umane și materiale în construirea unei mașini, unită strâns, extrem de eficientă, care combină operațiuni militare, diplomatice, de informații, operațiuni economice, științifice și politice. Acțiunile acesteia nu sunt făcute publice, ci sunt ținute secrete. Erorile sale nu sunt puse în evidență ci sunt ținute ascunse, dizidenții săi nu sunt lăudați ci reduși la tăcere. Nicio cheltuială nu este contestată, niciun secret nu este dezvăluit. Iată de ce, legiuitorul atenian Solon a decretat că, evitarea controverselor este o crimă pentru orice cetățean. Eu vă cer ajutorul în sarcina dificilă, de a informa și alerta poporul american. Convins fiind că prin ajutorul dumneavoastră, omul va deveni ceea ce este născut ca să fie: liber și independent.” (Fragment din discursul ținut de președintele Kennedy, pe data de 27 aprilie 1961, la hotelul Waldorf-Astoria, Newy York City, adresându-se presei! – nota mea)


Înlăturarea ”piedicii”, Abraham Lincoln.

Opoziția făcea presiuni asupra lui Lincoln pentru înființarea unei bănci centrale, lucru cu care Lincoln nu era deloc de acord. Cerând ajutor Rusiei, țarul Alexandru al II lea a trimis flota sa, să-l ajute pe Lincoln, care de-acum participă deja în război. Francmasonii îl urau pe Lincoln pentru că le sfărîmase marele lor vis, de a realiza un ținut global bazat pe înrobire.  La cinci zile după terminarea războiului civil, pe data de 9 aprilie 1865, masonul de grad 33, John Wilkes (vezi foto) l-a împușcat mortal pe președintele Lincoln la teatrul Ford.  [Mai tîrziu, în anul 1903, francmasonul, și actorul totodată, John Wilkes Booth avea să fie ucis de proscrisul Jesse James Woodson, la hotelul Grand Avenue din Enid, Oklahoma, unde era cazat. Motivul a fost că, John Wilkes și-a încălcat jurământul de a nu vorbi despre calitatea sa de membru în organizația secretă masonică,   Knights of the Golden Circle (KGC – Cavalerii Cercului de Aur)  și să nu mai vorbească despre uciderea lui Abraham Lincoln. What You Didn’t Know About John Wilkes Booth and Jesse James – de Mark Owen (Jan. 19, 2011)– nota mea]
Apoi, în anul care urmat uciderii lui Abraham Lincoln, a avut loc un atentat și la viața țarului Alexandru al II lea. După încheierea războiului civil, Albert Pike a fost judecat și închis pentru trădare. Atunci, francmasonul Pike, i-a cerut sprijinul președintelui Andrew Johnson, un mason de gradul 4. Pe 22 aprilie 1866, președintele Johnson l-a scuzat iar în ziua următoare, Pike i-a făcut o vizită lui Johnson. Pe data de 20 iunie 1867, președintele Johnson a fost avansat de la gradul 4 la gradul 32 în ritul scoțian.

Casa Albă a fost construită după modelul palatului masonic din Dublin.
În Egiptul antic, obeliscurile erau asociate cu sacrificiul. Obeliscurile masonice cuprind 14 componente iar în vârf au torța (sau flacăra lui Lucifer); unul de acest fel a fost ridicat în 1941 în Dealy Plaza din Dallas, lângă locul unde președintele John F. Kennedy avea să fie împușcat mortal la data de 22 noiembrie 1963 (dată aflată sub semnul Scorpionului). Iar obeliscul este situat chiar pe paralelal 33 grade.
O politică în detrimentul intereselor financiare ale francmasoneriei. John F. Kennedy.

La data de 4 iunie 1963, președintele Kennedy semna decretul prezidențial nr. 11110 prin care returna guvernului autoritatea în ceea ce privește emisiunea monetară, dând la o parte astfel Banca Federală de Rezerve (o organizație privată a familiilor Rockefeller, Rothschild, Warburg si Oppenheimer! – nota mea).

Președintele Kennedy voia să retragă consilierii militari americani din Vietnam și să împiedice de asemenea Israelul să producă arme nucleare. Iată de ce el a devenit inamic inclusiv pentru francmasonul David Ben-Gurion, primul ministru al Israelului.
Înlăturarea ”piedicii” John F. Kennedy.
În niciun caz, un om absolut necalificat ca Lee Harvey Oswald nu ar fi putut executa cele trei focuri de armă, din care două și-au atins ținta (așa cum s-a declarat oficial) în doar 5,6 secunde din presupusa sa locație, ascunsă la etajul șase al clădirii de pe Elm Street, Dallas, în care se afla depozitul de cărți.
Procurorul de district, din New Orleans, Jim Garrison credea că cel puțin trei lunetiști au fost implicați în uciderea președintelui. Imanile necenzurate de la fața locului, din acele momente, au relevat faptul că, Kennedy a fost lovit de mai mult de două focuri de armă, din care cel puțin una a venit din față (http://www.whale.to/b/dieugenio_h.html). Țapul ispășitor, Oswald, avea să fie ucis curând după aceea.
Locul lui Kennedy a fost preluat apoi de către francmasonul de rang înalt, Lyndon Baines Johnson (http://www.pagrandlodge.org/mlam/presidents/), care a făcut tot ceea ce i-a stat în putere pentru a ascunde adevărul din spatele uciderii lui Kennedy.
Pedeapsirea masonilor care divulgă secrete. Cazul Wiliiam Morgan.

Francmasonii sunt într-adevăr răzbunători. Căpitanul William Morgan avea să descopere niște teribile secrete ale Illuminati în timp ce deținea o poziție centrală în loja sa din Batavia, no. 433, New York. Conștientizând care sunt scopurile Illuminati, el a călătorit prin State pentru a avertiza și alte loje masonice. În anul 1826 el a declarat că, era datoria sa de a avertiza publicul cu privire la planurile secrete ale francmasoneriei. Morgan a semnat un contract cu editorul său, colonelul David C. Miller pentru a publica o carte în care expunea activitățile ascunse al conducătorilor masoneriei. Francmasonii l-au răpit pe Morgan și l-au aruncat în râul Niagara. Unul dintre conspiratori, John Whitney – aflându-se pe patul de moarte, anul 1860 –  i-a mărturisit crima doctorului său.

În anul 1882, a fost ridicat un monument în onoarea lui William Morgan pe care se poate citi: ”Un cetățean respectat al Bataviei și un martir pentru libertatea cuvântului și presei de a arăta adevărul, care a fost răpit … de francmasoni și ucis pentru că a dezvăluit secretele ordinului lor.”

Revenind  la revoluția bolșevică de la începutul secolului 20. Leiba Bronstein, se îmbarcă cu pașaport american, pentru Rusia.
Jacob Schiff împreună cu alți francmasoni de de rang înalt au făcut tot ce puteau pentru a pedepsi Rusia și pentru a introduce acolo cel mai crud sistem de înrobire a omului pe care îl văzuse omenirea până atunci.
Pe data de 27 martie 1917, în New York, Trotsky – care avea atunci 37 de ani – împreună cu familia sa și cu 275 de teroriști internaționali și aventurieri s-au îmbarcat la bordul navei Kristianiafjord cu destinația Europa, pentru a desăvârși ”revoluția” în  Rusia. Nenumărați criminali, comuniști americani și agenți de pe Wall Street îl însoțeau. Cea mai interesantă declarație a lui Trotsky a fost aceea că, ”Rusia este țara noastră eliberată prin revoluție”.

Arestarea lui Trotsky și a familiei sale, în Canada.
La 3 aprilie 1917, în timp ce Kristianiafjord s-a oprit în Halifax, Nova Scotia, poliția grănicerilor canadiană l-a arestat pe Leon Trotsky, pe soția lui și pe cei doi copii ai săi, precum și pe încă alți cinci ”socialiști ruși” (Nikita Mukhin, Leiba Fishelev, Konstantin Romanenko, Grigori Chudnovsky, Gerson Melichansky.)

Tovarășii apropiați ai lui Trotsky, Volodarsky și Uritsky au rămas la bordul navei. Trotsky a fost arestat datorită unei telegrame care fusese trimisă din Londra, pe 29 martie 1917. În ea se arăta că, Bronstein (Trotsky) și companionii săi socialiști erau implicați în declanșarea revoluției din Rusia împotriva guvernului legitim; în telegramă se mai spunea că, Trotsky primise suma de 10.000 de dolari din Germania pentru acest scop.  Și într-adevăr, după ce l-au percheziționat, polițiștii au găsit asupra lui suma respectivă. El a explicat că, suma aceeea de bani provenea din Germania dar nu a oferi nicio altă explicație legat de asta. Canadienii l-au suspectat pe Trotsky de colaborare cu nemții.

Trotsky, agent al serviciului secret britanic.
De fapt, Serviciul Secret Britanic dorise să se asigure că Trotsky, al cărui agent secret era, nu putea fi bănuit de o astfel de manevră. Lucrul acesta este confirmat de documente care se află în Arhiva Națională Canadiană. Oficialii canadieni au fost chiar instruiți ca Trotsky să nu fie forțat să lucreze în detenția sa. (Wall Street and the Bolshevik Revolution, Antony C. Sutton)

Autoritățile britanice știau din 1915 că, Comandamentul General German îi finanțase pe Kerensky, Lenin și pe alți agitatori ruși. Apoi, dintr-o dată, s-a primit un contraordin, de eliberare a lui Leiba Bronstein și acoliții săi, venind de la ambasada britanică din Washington. Ambasada britanică primise o cerere de la Departamentul de Stat din Washington să-l elibereze pe Bronstein (Trotsky) deoarece acesta era și cetățean american și călătorea cu pașaport american.
 
Washington-ul solicită eliberarea lui Trotsky.
Washington-ul le-a cerut canadienilor să-l ajute pe Bronstein în orice fel posibil. Potrivit explicațiilor americane, Kerensky era acela care dorea ca Trotsky să fie eliberat. Ca urmare, cinci zile mai tîrziu, pe data de 4 mai, Trotsky a fost eliberat. Mai târziu s-a făcut tot posibilul ca acest fapt să fie ascuns populației canadiene, deoarece autoritățile știau că, prin eliberarea lui Trotsky urma să se prelungească războiul mondial.
8000 de ”revoluționari” pătrund în Rusia.
După Trotsky, alți 8000 de ”revoluționari” vorbitori de limbă idiș au sosit în Rusia. La data de 7 septembrie 1914, estonainul socialist Aleksander Keskula îi sugerase ambasadorului german din Elveția, Gisbert Von Romberg, ca Lenin să fie folosit ca un cal troian pentru a determina Rusia să semneze o pace separată cu Germania. Francmasonul Alexander Parvus (Israel Gelfand), cel care organizase revoluția din 1905, în anul 1915 a fost instruit să-i înroleze pe Lenin și pe camarazii săi ca agenți germani. Keskula le-a dat de asemenea și 250.000 de mărcii bolșevicilor. Scopul germanilor era acela ca, bolșevicii să încheie o pace separată cu Germania, atunci când vor prelua puterea în Rusia. Mai târziu, Parvus a afirmat că a tras multe sfori pentru lovitura de stat din februarie 1917, în vremea când el locuia pe Stureplan Squre în Stockholm, Suedia.
Interesele germane și scandinave în declanșarea revoluției bolșevice. Trimiterea lui Lenin în Rusia.
Contele Ulrich von Brockdorff-Rantzau a trimis o telegramă secretă din Copenhaga către ministrul de interne, la Berlin, pe 2 aprilie 1917, cu mesajul: ”Trebuie să readucem înapoi, cât de repede putem, starea de haos în Rusia. În același timp, noi trebuie să evităm să ne implicăm vizibil în cursul revoluției din Rusia. Dar în secret, noi trebuie să facem totul pentru a spori antagonismul dintre partidele moderate și extremiste, deoarece suntem interesați în victoria extremiștilor fiindcă lovitura de stat ar fi atunci inevitabilă.” Traseul lui Lenin pentru Rusia a fost aprobat de către cancelarul Theobald von Bethmann-Hollweg. Theobald von Bethmann-Hollweg era membru al familiei de bancheri Bethmann din Frankfurt pe Main. La data de 9 aprilie, Lenin și grupul său de 32 de tovarăși și-au început călătoria din Berna, Elveția către Petrograd, Rusia. Generalul Maior, Max Hoffman avea să scrie mai târziu despre asta: ”Noi n-am știut și nici nu am bănuit vreodată pericolul la adresa întregii umanități, ca o consecință a trimiterii bolșevicilor în Rusia.” Lenin și tovarășii săi nu au călătorit într-un vagon sigilat, acesta este doar un mit. Autoritățile germane le-au cerut ”revoluționarilor” să nu părăsească vagonul, cât timp au fost însoțiți de doi ofițeri germani.
Sosirea lui Lenin în Stockholm.

Lenin a sosit în Gara Centrală din Stockholm la orele 10 a.m., pe data de 13 aprilie, vineri, 1917. Acolo, primarul socialist Carl Lindhagen s-a întâlnit cu Lenin și companionii acestuia, la Gara Centrală. Dar un alt politician socialist, Erik Palmstierna, bănuind cât de periculos era Lenin a sugerat poliției să creeze un incident în care Lenin să fie împușcat, ca un rezultat neintenționat în acel tumult. Ceilalți au râs de el. Lenin a stat opt ore în Stockholm. El și-a petrecut cea mai mare parte a acestui timp la Hotelul Regina din Drottninggatan. Apoi el a trecut și pe la Haparanda, la orele 6:37 pm, în aceeași seară. Înainte de plecarea sa, socialiștii suedezi au avut timp să-i cumpere acestuia un costum și o șapcă ce avea să devină faimoasă în întreaga lume. În acel timp, Lenin s-a întâlnit cu Hans Steinwachs, care era șeful spionajului din Scandinavia. Fabian Mansson, liderul partidului socialist suedez, a organizat o colectă printre membrii parlamentului. Chiar și ministrul suedez de externe, provenind din aripa de dreapta, Arvid Lindman,   i-a dat lui Lenin 100 de coroane (o mulțime de bani pe atunci). Francmasonii se ajută între ei.  Comitetul de asistență suedez pentru refugiați i-a dat de asemenea lui Lenin 3000 de coroane.

Sosirea lui Lenin la Petrograd.

Lenin a ajuns la Petrograd pe data de 16 aprilie la orele 11:10 pm, la stația Finlanda din Petrograd.

Francmasonul Nikolay Chkheidze, președintele sovietului din Petrograd l-a întâmpinat cu flori și a ținut un discurs de bun venit pentru Lenin.
Șeful spionajului scandinav, Steinwachs, trimitea următoarea telegramă la Berlin, pe 17 aprilie: ”Călătoria lui Lenin spre Rusia s-a terminat cu bine. El va ține cont cu sfințenie de așteptările pe care noi le avem de la el.” Un număr total de 25.000 de ”revoluționari” internaționali au sosit în Rusia.
Înainte de zorii secolului 20, Liderul Illuminati Giuseppe Mazzini declarase: ”Vechea Europă este pe moarte. Condamnarea la moarte a imperiilor, a monrahiilor și aristocrașiei este rezultatul final pentru care noi facem toate eforturile.”
În 1914, Lenin devenise membru al celei mai subversive loje aparținând Marelui Orient al Franței – ”Cele Nouă Surori”. Francmasonii contau pe ignoranța muncitorilor, care nu vedeau ce se află în umbra lui Hermes, mișcarea pe care ei o creaseră pentru a le înrobi mai târziu pe victimele lor.  La început, francmasonii suedezi erau atât de siguri pe ei încât nici măcar nu au încercat să-și ascundă simbolurile care relevau conexiunea dintre socialism și francmasonerie, acestea fiind afișate aici ca bannere ale partidului socialist din 1883. Muncitorii aveau să fie înșelați într-un fel iar burghezii în altul.
Dezvăluiri în presă despre contactele dintre Lenin, Trostsky și spionajul german.
În iunie 1917, informații despre contactele lui Lenin și Trotsky cu spionajul german s-au scurs în presă. Guvernul din Germania a interzis publicarea acestor  documente senzaționale. Dar un ziar de mic tiraj, ”Das Lebendige Wort” (Cuvântul Viu), a ignorat interdicția și a publicat că, articolul lui Grigori Alexinsky și Vasili Pankratov despre fondurile alocate de Germania penru partidul lui Lenin, pe 18 iulie. Banii din Germania fuseseră transferați din Banca Imperială Germană din Berlin via Banca Nya (prima bancă suedeză pentru sindicate coopetive din Stockholm fondată de Olof Aschberg, un simpatizant al bolțevicilor – nota mea) având ca destinație Banca comercială a Siberiei din Petrograd. A doua zi, alte ziare aun început de asemenea să publice telegrama care proba transferul de bani din Germania către bolșevicii din Petrograd sub pretexte care mai de care mai inocente. Agenții din Stockholm, ai guvernului provizioriu rus, i-au ajutat pe bolșevici să mascheze o parte din banii germani, aceștia fiind aduși la Petrograd în saci de poștă. Lucrul acesta rezultă clar din corespondența purtată între Lenin și Yakov Ganetsky alias Jakub Furstenberg. Toate aceste dezvăluiri au fost extrem de deranjante pentru guvernul provizoriu.
Lenin organizează presa bolșevică. Se finanțează demonstrații, bătăi și se instigă la acte de violență.
Din aceste fonduri, Lenin a început să publice un număr larg de ziare și alte periodice, un total de 41 de titluri; la aceasta s-a adăugat și plata cu 10-70 de ruble pentru fiecare bolșevic care participa la bătăi sau demonstrații, și cu 120-149 de ruble pentru actele de violență.
La data de 20 iulie, guvernul provizoriu a ordonat arestarea lui Lenin, Grigori Zinoviev și Leon Kamenev (Rosenfeld). Pe data de 22 iulie la orele 11 pm, Lenin părăsea Petrogradul împreună cu Zinoviev. Cel mai remarcabil și de neînțeles lucru a fost faptul că, în ciuda ordinului de arestare a lui Lenin, nimeni nu a dus ordinul la îndeplinire, deși propaganda sovietică de mai târziu avea să declare contrar despre acest fapt. Ministrul Justiției, Alexander Kerensky a devenit Prim Ministru. În calitate de procur, Andrei Vyshinsky era responsabil cu aducerea în fața justiției a bolșevicilor. În timpul regimului lui Stalin el a trimis la moarte mai mulți bolșevici acuzați că sunt agenți britanici.
Bancherii John P. Morgan și Jacob Schiff, călătoresc în Rusia, cu ajutorul Crucii Roșii.
O delegație a Crucii Roșii a călătorit în Rusia, în luna august 1917, cu intenția de a discuta cu liderii bolșevici detaliile finale privind asumarea de către bolșevici a puterii. Printe membrii acestei delegații, din care câțiva erau doctori, ceilalți erau bancheri din New York, printre care și John P Morgan și Jacob Schiff.

Generalul Lavr Kornilov încearcă să prevină dezastrul bolșevic. Panica lui Kerensky.

În 1 septembrie, Lavr Kornilov, comandantul în funcție al armatei Rusiei, le-a ordonat cazacilor să atace Petrogradul. Pe 7 septembrie Kornilov i-a spus șefului său de stat major: ”Este timpul să-i spânzurăm pe suporterii germanilor și pe spioni, începând cu Lenin. Și trebuie să disturgem sovietele așa încât acestea să nu se mai poată reuni niciodată!”  Auzind asta, Kerensky a fost cuprins de panică. În timpul răscoalei lui Kornilov, guvernul provizoriu și bolșevicii au colaborat împotriva lui. În caz contrar, ambele părți ar fi avut de suferit. Lenin ”a uitat” imediat de sloganul său: ”Niciun sprijin pentru guvernul provizoriu!”


Casa Albă a știut cu cel puțin șase săptămâni înainte că, bolșevicii vor prelua puterea.
Potrivit arhivelor Departamentului de Stat American,   ambasadorul american de la Petrograd, David Francis era ținut la curent cu planurile bolșevicilor. Casa Albă a știut cu cel puțin șase săptămâni înainte când vor prelua puterea bolșevicii, în Rusia. Evenimentul fusese aranjat să aibă loc la data de 8 noiembrie, cum s-a și întâmplat de altfel, pentru a coincide cu ziua de naștere a lui Trotsky. Președintele SUA, Woodrow Wilson a știut dinainte că, dacă bolșevicii vor prelua puterea în Rusiei asta se va traduce prin prelungirea primului război mondial. Dar el nu a făcut nimic pentru a le zădărnici planurile. Ba dimpotrivă, el a făcut tot ce depindea de el pentru a-i ajuta. SUA urma să devină singura națiune care avea să câștige un profit uriaș de pe urma războiului. Toate celelalte puteri implicate în război au pierdut sume uriașe de bani și au venit să se împrumute de bani de la americani, un total de 14 miliarde de dolari. S-a calculat că, finanțele elitei internaționale au câștigat din asta 208 miliarde de dolari, ca urmare a războiului.
Guvernul britanic a știut la rându-i despre planurile bolșevicilor, din moment cei ei le-au recomandat cetățenilor britanici să părăsească Rusia cu cel puțin șase săptămâni înainte ca bolșevicii să preia puterea.
Autoritățile rusești cunoșteau foarte bine care era motivul prezenței lui Lenin în Petrograd. Sora lui Lenin, Maria, i-a și confirmat asta unui oficial rus. Iar Guvernul Provizoriu nu a făcut nimic, în niciun fel, pentru a încerca să-l aresteze pe Lenin. Planurile bolșevice de preluare a puterii nu erau secrete. Publicul larg nu era străin de ele, cel puțin nu mai străin decât guvernul provizoriu. Zinovev și Kamenev scriau fățiș despre planurile lor în ziare ca Novaya Zhizn, din data de 31 octombrie. Lenin le-a vorbit de asemenea oamenilor despre aceste planuri, într-un număr de ocazii. Autoritățile cunoșteau planurile bolșevicilor în detaliu. Prin urmare, de ce nu au întreprins nimic, decât dacă nu cumva erau și ei implicați în conspirație? Kerensky a refuzat să le ordone trupelor speciale din Petrograd să intervină, atunci când i s-a sugerat asta. Trotsky formase deja un comitet militar revoluționar pe data de 25 octombrie. Puterea guvernului provizoriu i-a fost transferată în secret acestui comitet la data de 3 noiembrie, în Smolny. Lenin, care se născuse pe 23 aprilie 1870, nici măcar nu organizase preluarea puterii. Trotsky era cel care organizase totul, așa că Trotsky nu a dorit nici măcar să-i permită accesul lui Lenin la Smolny, unde se instalase cartierul general al conspiratorilor. Când în final, puterea a trecut în mîinile bolșevicilor, Lenin i-a spus lui Trotsky în limba germană: ”Es schwindelt!” (Sunt amețit!)

Predarea Palatului de Iarnă în mâinile bolșevicilor.
În jurul orei șase, decanul Academiei de Artilerie din Mikhailovsk le-a ordonat cadeților săi să părăsească Palatul de Iarnă. Cazacii l-au părăsit și ei la rândul lor. Palatul de Iarnă s-a predat pur și simplu în mîinile bolșevicilor. De fapt, guvernul provizoriu nu mai avea niciun fel de autoritate. În seara aceea, spectacolele de teatru au continuat până târziu iar restaurantele au rămas deschise. Nimeni nu a observat că se petrecea ceva neobișnuit. Trotsky a confirmat la orele 2:35 pm din 7 noiembrie că, guvernul provizoriu nu mai există. La ora 10, Congresul Sovietul a proclamat: ”Puterea de guvernare a trecut în mâinile comitetului militar revoluționar!” Gărzile roșii așteptau de ceva vreme în afara Palatului de Iarnă în ciuda faptului că nu mai erau gărzi la ușile acestuia. Nu a fost niciun asalt la porțile Palatului de Iarnă. Totul s-a derulat în liniște. Fără vărsare de sânge. Gărzile Roșii doar au așteptat ora hotărâtă  la care trebuiau să pătrundă în el. Ele au așteptat până la orele 1:30 dimineața. Când bolșevicii au început să se răsfire înspre intrările nepăzite, ei au pătruns în sălile și cordioarele palatului salutându-i prietenos pe cei care ”apăraseră” palatul fără să opună vreo rezistență. Un membru al comitetului militar revoluționar, și prieten al lui Trotsky, Vladimir Antonov-Ovyseyenko, și gărzile sale roșii au pătruns în Sala de Malachit exact înainte ca orologiul să sune ora două și au așteptat în spatele unei uși care dădea înspre camera de consiliu a guvernului provizoriu. Guvernul (fără Kerensky) se adunase acolo, fără nicio explicație. De ce? Antonov-Ovseyenko doar stătea și privea la ceas. Gărzile roșii și marinarii așteptau de asemenea semnalul lui Antonov-Ovseyenko. Ei au așteptat acolo cam 10 minute. La ora 2:10 Antonov-Ovseyenko a spus: ”Para!” (Este timpul!) către gărzile roșii. Apoi, el a deschis ușile camerei de consiliu și a spus ceva foarte criptic: ” Domnilor! Timpul vostru a expirat!”

O investigație astronomică a momentului a revelat faptul că soarele tocmai tracuse în centrul semnului Scorpionului (14°58’). Scorpionul este al optulea semn al zodiacului – semnificând crima și moartea. Trotsky împlinise 38 de ani pe 8 noiembrie 1917, și întregul eveniment a devenit un spectacol pentru serbarea zilei sale de naștere.
Bolșevicii continuă să guverneze după pierderea alegerilor parlamentare. Declanșarea terorii cekiste. O formă bolnavă de business. 
Bolșevicii au pierdut alegerile parlamentare dar au continuat să guverneze și atunci când masele au protestat, Gărzile Roșii au deschis focul și au ucis 10 oameni, la deschidera Adunării Constiuante din data de 5 ianuarie 1918.  Apoi, bolșevicii au declanșat teroarea și jefuirea oamenilor în mod public în numele sloganului: ”Furați ceea ce a fost furat!”
Lenin a adunat o avere uriașă. Cekiștii arestau familii întregi și-i torturau pe copii chiar în fața părinților lor sau pe femei în fața bărbaților lor spre a obține de la ei tot aurul pe care-l dețineau. Acest jaf uriaș era o formă bolnavă de business. New York Herald Tribune a scris: ”Se pare că această revoluție bolșevică din Rusia este o enormă operațiune financiară cu obiectivul de a transfera controlul acestor sume enorme luate de la ruși către băncile din Europa și America.”
Finanțatorii revoluției bolșevice se îmbogățesc pe seama jefuirii poporului rus de către bolșevici.
Kuhn, Loeb and Co., contribuise prin afiliați germani ai lui Leon Trotsky cu 20 de milioane de dolari pentru organizarea preluării puterii de către bolșevici. În decursul a șase luni ei au primit înapoi 102.290.000 de dolari potrivit unui articol New York Times din 23 august 1921. Toți cei care au fost implicați în conspirație au câștigat averi imense din suferința poporului rus.
Francmasonul Jacob Schiff cere înlăturarea ”piedicii” reprezentate de țar și familia lui.

Jacob Schiff a dat ordin ca țarul Nicolae al II lea și familia lui să fie lichidați fără nicio întârziere! Acest ordin i-a fost transmis unui politruc (membru al Biroului Politic), Yakov Sverdlov, prin Delegația Americană, care avea atunci sediul în orașul de pe Vologda. Sverdlov a raportat că fusese contactat de către Schiff prin aceeași organizație. Sverdlov i-a ordonat lui Yankel Yarovsky să execute ordinul în pivnița unei case care-i aparținea negustorului Nikolai Ipatiev din Yekaterinburg. (Istoricul evreu-rus Natan Eidelman confirmă, de asemenea, că, evreii l-au ucis pe țar și familia sa. (Dagens Nyheter, 10 august 1988, p. 5.) – nota mea)

Liderii bolșevici depun averi uriașe în conturile lor din băncile elveține și americane.
Lenin și-a păstrat averea personală pe care a acumulat-o din furtul operelor de artă, valori și diamante  pe care el le-a vândut, printr-o bancă elvețiană. Doar în anul 1920,  Lenin a transferat 75 de milioane de franci elvețieni în contul său.

Trotsky avea două conturi personale în băncile din Statele Unite, în care deținea un total de 80 de milioane de dolari, iar în băncile elvețiene avea încă 90 de milioane de franci elvețieni.

Moisei Uritsky (Boretsky) avea 85 de milioane de franci elvețieni.
Felix Dzerzhinsky (Rufin)
avea 80 de milioane de franci iar Yakov Ganetsky (Furstenberg) 60 de milioane de franci elvețieni și 10 milioane de dolari.

Sursa
In the Shadow of Hermes – Jüri Lina  
 (https://www.youtube.com/watch?v=WcAPJ-kn8Vs)

Referințe utile
http://www.whale.to/c/juri_lina.html

În umbra lui Hermes. Istoria cenzurată a comunismului. (3)

”Isus le-a zis… Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44)

Bestialitatea bolșevicilor a fost justificată prin ideologia creată de Illuminati, pentru a înșela omenirea. Karl Marx a fost un francmason de gradul 31. În februarie 1848 el a publicat, la ordinul leadership-ului masonic, Manifestul Comunist! În imaginea alăturată, Marx apare într-o poziție tipic masonică (vezi Duncan’s Masonic Ritual and Monitor).

Teroarea Roșie.
Pentru declanșarea Terorii Roșii, bolșevicii aveau nevoie de un pretext. Era în dimineața zilei de 30 august 1918. Moisei Uritsky a sosit cu mașina sa, la orele zece, la biroul său. El era președintele CHEKA din Petrograd. Uritsky era infamul ”Măcelar din Petrograd.” Se știa că-i place să urmărească execuțiile de la fereastra biroului său. În ziua aceea însă avea să fie împușcat: suspectul pentru uciderea lui Uritsky fiind un tânăr de 22 de ani, student la Institutul Politehnic din Petrograd, Leonid Kannegisser.
Uciderea lui Uritsky a fost organizată de către protejatul lui Dzerzhinsky, Gleb Boky, care i-a succedat lui Uritsky. Organizația centrală a CHEKA, condusă de Lenin și Dzerzhinsky, era cea care se aflase în spatele asasinării lui Uritsky. Boky era pasionat de ocultism (Red Shambhala: Magic, Prophecy, and Geopolitics in the Heart of Asia, de Andrei Znamenski).
Motivele reale ale uciderii lui Uritsky.

Lenin personal dăduse ordinul pentru uciderea lui Uritsky (vezi foto) și de asemenea el a înscenat și un atentat la propria sa viață, după care a putut da imediat ordinul de dezlănțuire a terorii în masă împotriva poporului rus. Crima fusese totodată și o pedeapsă pentru Uritsky fiindcă acesta din urmă furase din bogățiile confiscate de Lenin, pe la spatele acestuia, împreună cu Volodarsky (Moisei Goldstein) și francmasonul Andronnikov (care era șeful CHEKA în Kronstadt.) Prada furată de la Lenin fusese vândută prin anumite bănci scandinave (printre care și Banca Nya care-i aparținea lui Olof Aschberg). Hoții furaseră de la Lenin bunuri în valoare totală de 2.5 miliarde ruble în aur.

Kannegisser nu a încercat niciodată să-l ucidă pe Uritsky, el a fost ucis pe nedrept. Volodarsky fusese ucis în luna iunie al acelui an. Uritsky a investigat moartea acesuia și a descoperit adevărul. Acesta este motivul pentru care și el a fost ucis mai apoi.

Revenind la înscenarea lui Lenin, cum că și el a fost ținta unei tentaive de asasinat, țapul ispășitor a fost ales în persoane unei femei pe jumătate oarbe, Fanny Kaplan (vezi foto). Cu toate acestea, ea a fost acuzată că a atentat la viața lui Lenin. Lenin scria: ”Chiar dacă ar fi să piară 90 de procente din populația Rusiei, lucrul acesta ar merita dacă celelalte 10 procente ar apuca să vadă revoluția în întreaga lume.”

Imediat după aceea, comisia specială, CHEKA, care era poliția politică,  a scos mai mulți deținuți – dușmani de clasă – din închisori pe care i-au executat în public. Camaradul și iubitul lui Lenin, Grigori Zinovyev s-a lăudat: ”Putem anihila o întreagă clasă socială!” Iată mai jos cîteva fotografii cu victimele comunismului din Ukraina.

Răul comunismului este unul abisal. Iată ce a spus Lenin: ”Pe cei mai de seamă dintre burghezi și pe preoții reacționari ar fi cel mai bine să-i împușcăm.” Lenin a explicat și cum urma să se facă asta: ”Trebuie să ne folosim de orice vicleșug și metode pentru a nega și a ascunde adevărul. ” Francmasonul Lenin arăta că: ”Putem și trebuie să scriem cu cuvinte care să inflameze masele pentru a fi dezgustate și a-i disprețui pe toți aceia care nu sunt de acord cu noi.” Listele cu cei împușcați sau executați în alte moduri au fost publicate în ziarul săptămânal al CHEKA. Datorită acestui lucru s-a putut proba că 1.7 milioane de oameni au fost executați în perioada dintre 1918-1919. Prin întreaga Rusie curgea un râu de sânge. CHEKA a trebuit să angajeze pentru asta inși care să numere morții. Potrivit rapoartelor oficiale ale Sovietelor din luna mai 1922, 1.695.904 oameni fuseseră executați în perioada cuprinsă între ianuarie 1921 și aprilie 1922. Printre aceste victime erau preoți, profesori, doctori, ofițeri, polițiști, jandarmi, avocați, funcționari publici, jurnaliști, scriitori, artiști, infirmieri și fermieri.   Crima lor fusese ”gândirea anti-socială.”

Metode de tortură și ucidere ale cekiștilor.

Călăii le scoteau ochii victimelor, le tăiau urechile și nasul. Cekiștii din Harkov așezau victimele în jurul unei mese pe care apoi le țintuiau mâinile cu cuie, le tăiau încheieturile mîinii cu un cuțit, turnau apă clocotită peste mâini după care îndepărtau pielea de pe ele.  În alte locuri, victimelor li se punea capul pe o nicovală și era zdrobit încet cu un baros. Ceilalți deținuți care erau obligați să privească la această tortură, erau supuși aceleiași torturi.

Preoților li se scoteau ochii, li se tăia limba și erau arși de vii. Cekiștii obișnuiau să le despice abdomenul victimelor, după care le scoteau intestinul subțire pe care îl legau de un stâlp de telegraf, și cu un bici obligau nefericitele victime să se învârtească în jurul stâlpului până când tot intestinul subțire ieșea afară și mureau. Episcopul de Voronezh a fost fiert de viu într-un cazan mare, după care călugării, având revolverul lipit de tâmplă, au fost obligați să mănânce acea ”supă”. În Odessa, mai mulți ofițeri au fost fierți într-o oală imensă. Iar alți deținuți, aliniați fiecare în dreptul cadavrelor fierte, erau obligați să le mănînce creierul victimelor, după ce calota craniană a acestora fusese îndepărtată. În Kharkov, oamenii erau scalpați. În Voronezh, victimele torturate erau băgate în butoaie, în care erau fixate cu cuie, apoi butoaiele erau rostogolite până când acestea erau aruncate afară. Stele în cinci colțuri, înroșite în foc, erau înfipte în frunțile victimelor. În Tsaritsyn și Kamyshin, brațele victimelor erau tăiate cu ferăstrăul. În Poltava și Kremenchug, victimele au fost trase în țeapă. La Odessa, deținuții au fost prăjiți în cuptoare sau tocați în bucățele. În Kiev, victimele erau așezate în sicrie alături de cadavre în descompunere și apoi înmormântate de vii, iar după o jumătate de oră erau dezgropate din nou.
Lenin însă, tot nu era mulțumit de rapoarte și a cerut: ”Sporirea terorii!”. Un obiectiv imediat a fost înființarea unor lagăre de muncă forțată. Pe data de 5 septembrie 1918, un articol din decretul ”Teroarea Roșie” suna așa: ”Republica Sovietică trebuie să se descotorosească de dușmanii de clasă izolându-i pe aceștia în lagăre de muncă silnică…”
Trebuia să alegi: fie te alăturai răului fie oamenilor de rând.

Karl Marx scria poezii satanice.
Francmasonul și comunistul Karl Marx descrie într-o poezie lumea la care visa:

”Dacă există Ceva care devorează,
Mă voi arunca înăuntrul său,
chiar dacă ar fi să ruinez lumea,
Lumea care se interpune între mine și prăpastie,
Am s-o sfărâm în bucăți cu blestemele mele neîntrerupte,
îmi voi arunca brațele în jurul realității ei aspre,
Iar lumea va trece mută, îmbrățișându-mă,
Ca apoi să mă scufund într-o nimicnicie absolută,
Pierind în neant; aceasta ar insemna a trăi cu Adevărat”
 (Op. cit.. Marx, Oulanem)
 
Doctrinele despre ură ale lui Marx erau folosite de către francmasonii comuniști pentru a justifica oroarea pe care au provocat-o lumii civilizate. În anul 1919, Lenin a trimis sume enorme de bani Marii Loje Franceze pentru renovarea sediului acesteia din Paris, și pentru propaganda operațiunilor sale, și toate acestea în timp ce milioane de ruși au murit de foame.

Marele poet rus, Sergei Esenin, ucis pentru o poezie anti-regim!

Noul regim, cu Leon Trotsky la conducere, l-a lichidat pe poetul național, renumit, Sergei Esenin. Acesta, într-un poem al său, ”Țara Mișeilor”, i-a numit pe noi guvernanți paraziți și a spus că, Republica Sovietică nu era altceva decât un bluff (poezia a fost scrisă cu litere latine.) El a descris de asemenea și ura crescândă a lui Trotsky pentru cultura rusă. Trotsky a dat ordin ca cei de la CHEKA să rezolve problema! CHEKA a trimis câțiva agenți la Esenin acasă unde acesta s-a luptat cu ei, refuzând să se lase prins. În altercație, marele poet rus, a fost lovit puternic la cap și a decedat pe loc. Agenții l-au anunțat pe Trotsky de rezultatul acțiunii lor, iar Trotsky a declarat că nu-l deranja deloc faptul că marele poet rus fusese ucis. Trotsky i-a sfătuit pe agenți să-l spânzure pe decedat, înscenând astfel faptul că, Esenin s-ar fi sinucis.  Trotsky a fost atât de cinic și sadic, încât mai rău decât atât nu se putea. Adesea, el obișnuia să le execute pe victimele sale personal. El a ordonat chiar și ucideri de copii! El rânjea atunci când ordona ”execuțiile disciplinare”. Cruzimea sa este foarte bine expusă în arhivele Partidului Comunist. Ofițeri împreună cu familiile lor au fost executați atunci când refuzau să execute ordinele primite. Cruzimea lui Lenin și Trotsky precum și lipsa lor de milă au devenit caracteristica principală a puterii sovietice. Krasnaya Gazeta, din 31 august 1919, a expus obiectivul principal al regimului sovietic astfel: ”Râul de sânge burghez curge deja, și din ce în ce mai mult! Cât mai mult cu putință!” (sursa foto,  aici)

Militarizarea economiei. Muncitorii devin soldați în cîmpul muncii.
Încă din timpul războiului civil din 1920, Trotsky a început să facă planuri pentru militarizarea economiei, pentru a o alinia la necesitățile războiului comunismului. El avea nevoia de robi înarmați. Țăranii și muncitorii erau cei mai potriviți pentru asta, acordându-li-se un statut egal cu al soldaților încorporați și astfel au luat ființă batalioanele oamenilor muncii, care erau conduse de comandanți militari. Fiecare individ era un ”soldat în câmpul muncii” care nu-și mai putea fi propriul lui stăpân. Dacă i se ordona să acționeze, el trebuia să se supună; dacă refuza, el devenea un dezertor care trebuia pedepsit. (de obicei cu moartea)

Trotsky a explicat: ”Nu este adevărat că munca forțată este neproductivă, în niciuna dintre circumstanțe.” Fabricile lucrau într-un regim de disciplină militară. Liderii bolșevici au început să-i vâneze pe muncitorii catalogați ca ”dezertori.” Mulți au fost arestați. Trotsky, tuturor celor care solicitau dreptul la libertatea cuvântului și a presei, le spunea că sindicatele trebuie să fie ca ”rațele pe baltă” sau ”ca niște câini”. Lenin însuși spusese la începutul anului 1917 că, muncitorii nu au nevoie de libertate, egalitate sau fraternitate. Cekiștii s-au folosit de cele mai ingenioase motive pentru a-și scuza crimele. În orașul Bryansk, a fost introdusă pedeapsa cu moartea pentru beție, iar în Vyatka a te afla în afara locuinței după orele 8 p.m. era condamnare sigură; în alte orașe pentru hoție pedeapsa era moartea. Cei arestați erau aduși dezbrăcați în beciuri pentru execuție, unde erau așezați lîngă un zid și împușcați de un mic pluton de execuție înarmat cu pistoale. Lucrul acesta este ilustrat foarte bine în filmul ”Tjekisten” (Cekistul) al lui Alexander Rogozhkin.   (foto – poster polonez cu Trotsky, din anul 1920; ”Voința Bolșevicilor”)

Uciderea prin înfometare și alte metode a populației. Lenin visa la 60 de milioane de țărani ruși morți.

În Petrograd, liderul sovieric, Grigori Zinovyev a promis să ucidă 10 milioane de rusși și să facă din ceilalți comuniști convinși. În timpul foametei din 1921-1922, alții în număr de 5.053.000 au pierit. Bolșevicii conduși de Lenin, făcuseră în așa fel încât 30 de milioane de oameni au pierit în decursul primilor patru ani de putere bolșevică din care 8 milioane au fost oameni de la sate. Lenin a anunțat că, nu mai aerau bani pentru hrană sau pentru cultură. Potrivit unui mit despre persoana sa, el întotdeauna se gândea mai întâi la binele celorlalți, înainte de a se gândi la el.

În realitate, Lenin dorea să fie uciși 60 de milioane de țărani. ”Ucideți-i!”, urla el! Se credea că, tinerii frumoși erau predestinați să devină intelectuali. Prin urmare tinerii frumoși erau uciși ca fiind un pericol pentru societate. Istoria de până atunci nu mai consemnase o crimă mai absurdă. Francmasonii bolșevici aveau nevoie de sacrificii omenești. Conform chiar afirmațiilor lui Lenin, ei sacrificau oamenii zeului Moloh. Acest lucru a fost dezvăluit de un lider bolșevic dezertor, George Solomon, în cartea sa, ”Among the Red Rulers.” (fotografie  făcută de Garteh Jones)
Un singur popor. Amestecarea etniilor.

Deci, la ce se puteau aștepta supraviețuitorii acestei terori? În ceea ce privea amestecul dintre diferitele grupuri etnice, Lenin a afirmat că, el era de acord cu asta pentru a se ajunge la un sungur popor.  
Înaintea de moartea sa, Lenin privea la lună, ca un lup.
În timpul Crăciunului din 1923, cu doar câteva săptămâni înainte de moartea sa, Lenin stătea în balconul său și privea la luna plină, ca un lup. În ceasul morții, cu ultimele puteri, el a bâlbâit în limba germană: ”Weiter, weiter!” (Mai departe, mai departe!) Lenin a murit pe data de 21 ianuarie 1924 la orele 6:30 pm. La autopsie s-a putut vedea că, emisfera stângă a creierului său era stafidită și deformată. (foto – Lenin înainte de moarte)

Sursa
In the Shadow of Hermes – Jüri Lina  
 (https://www.youtube.com/watch?v=WcAPJ-kn8Vs)

Referințe utile
http://www.whale.to/c/juri_lina.html

În umbra lui Hermes. Istoria cenzurată a comunismului. (4)

”El însuşi … prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul!” (Evrei 2:14)


Ascensiunea lui Stalin. Înlăturarea lui Trotsky și uciderea acestuia, mai tîrziu.

(Prima fotografie îl arată pe Trotsky, în spital, după primirea loviturii fatale. În cea de-a doua fotografie, anchetatorul le arată jurnaliștilor arma crimei. Cubanezul Ramon Mercader, avea să primească din partea lui Stalin distincția de erou al Uniunii Sovietice.)
În luna august a anului 1927, Stalin a început manevrele de scoatere a lui Trotsky din partidul comunist, iar la 16 ianuarie 1928, Trotsky era exilat la Alma-Ata în Kazahstan. Apoi, Trotsky a fost expulzat în Turcia. De aici, Trotsky a plecat în Norvegia unde a trăit o vreme, pentru ca în cele din urmă să se stabilească în Mexic. La ordinele lui Stalin, un agent NKVD, Ramon Mercader, i-a zdrobit țeasta lui Trotsky cu un piolet – se întâmpla la 20 august 1940. Trotsky a murit în ziua următoare.

 
Rockefeller face lobby pentru bolșevici. Muncitori americani și germani sunt ademeniți să plece în Uniunea Sovietică și ajute la dezvoltarea sa industrială.
Rockefeller a angajat agenția de publicitate Ivy Lee pentru a-i picta pe liderii bolșevici în culori calde, prietenoase. Propaganda sovietică a momit o sută de mii de muncitori americani să vină în Rusia. Câțiva dintre muncitorii americani care au început să protesteze și să critice comunismul au sfârșit în lagăre de prizonieri. Aceasta dovedește cât de mult se temeau autoritățile ca publicul din America să afle informații detaliate despre condițiile de viață din ”paradisul” comunist.

Canalul de la Marea Albă. Costul său, 600.000 de vieți omenești.

Unul dintre cei care au fost păcăliți, să vină în iadul comunist, a fost Andrew Smith. Când în final și-a dat seama și a părăsit Uniunea Sovietică, el i-a avertizat pe alți naivi americani să nu se lase atrași în capcană. Alți 60.000 de muncitori germani s-au deplasat în imperiul lui Stalin. Muncă de sclav, acesta era starea de fapt. Atunci s-a construit canalul de la Marea Albă (un intrând al Mării Barents în partea de nord-vest a Rusiei), și au murit 1000 de oameni pe zi, timp de 20 de luni. În total, construzția canalului a costat 600.000 de vieți. Atunci când era necesar, sclavul cel mai apropiat era împins de viu în găurile din zidul canalului. Având o lungime de 227 km, Canalul de la Marea Albă a fost terminat pe data de 2 august 1933, când însuși Stalin a venit în inspecție pentru a vedea realizarea.

Marea Foamete din 1932-1933.
Colectivizarea din agricultură dintre anii 1932-1933 a fost însoțită de o foamete la o scară fără precedent până atunci. Activiștii politici luau fiecare spic de grâu și fiecare ou, fiecare legumă și fiecare fruct. Convoaiele de camioane cărau toată hrana departe. Orice ucrainean care era bănuit numai, de multe ori fără motiv, că încearcă să facă provizii sau să ascundă alimente de autorități, era împușcat sau trimis în lagărele de muncă forțată. Copiii rămași orfani din cauza foametei erau uciși. (vezi fotografiile de mai jos, preluate de pe site-ul polonez: http://ukraincy.wm.pl/24352-0,Wielki-Glod-na-Ukrainie,579502.html – nota mea), după care erau măcelăriți iar carnea lor era vândută ca hrană. Aproape 15 milioane de oameni au murit în Marea Foamete.

Sloganul oficial sovietic era unul extrem de cinic: ”Totul pentru binele poporului! Totul în numele fericirii poporului!”.

America ajută la redresarea economică a Uniunii Sovietice.
Economia Rusiei, se prăbușise imediat după lovitura bolșevică din octombrie. Un ajutor american se impunea de urgență. Rockefeller a acordat atenție în mod special construirii mașinii de război sovietice. Experții americani au admis că, comunismul putea să intre cu ușurință în colaps în mai puțin de 5 ani, dacă nu beneficia de finanțare din partea Americii. Ignorarea problemelor Rusiei ar fi creat constant probleme noi.  Așa că, banii americani au continuat să insufle viațaă acestui sistem fragil, brutală și ineficient. Rușii erau adesea incapabili să construiască clădiri și fabrici sofisticate, chiar și când americanii le ofereau planurile detaliate pentru asta. Lucrul acesta l-a determinat pe contractorul american Albert Kahn din Detroit să încheie o înțelegere cu Moscova, în februarie 1930, prin care urma ca el să construiască un număr de fabrici industriale în Uniunea Sovietică. Costul total al acestora s-a ridicat la 2 miliarde de dolari. Asistenții săi cei mai apropiați au servit ca supervizori ai guvernului sovietic în decursul celui de-al doilea plan cincinal. Iar din anul 1937 alte 18 milioane de persoane au murit în valul de teroare declanșat de aghiotantul lui Stalin, Lazar Kaganovih, iar asta pe lângă cele 30 de milioane de oameni care pieriseră până atunci cu colectivizarea și foametea.

Marea Teroare.
Marea teroare a început în 1937. Atunci s-au declanșat valuri de execuții. Un val de ucideri a lovit Moscova și Leningradul pe data de 30 octombrie 1937, când un număr extrem de mare de oameni au fost executați. Exterminarea era înfăptuită coform planului. Kaganovich elaborase primul plan de exterminare în masă în iulie 1937. Potrivit planului său, NKVD trebuia să întemnițeze 268.950 de persoane în decursul unei perioade de patru luni, din care 75950 trebuiau să fie uciși imediat. Curând însă, Kaganovich a realizat că, ritmul acesta era prea lent.
Funcționarilor locali, ai Politburo (Biroul Politic), li s-au transmis soluții pentru ca ritmul uciderilor să fie mai alert, iar politrucii au adoptat toate sugestiile. Asta a condus la uciderea a încă 48.000 de oameni și la întemnițarea unui supliment de 9200 de oameni în perioada de 4 luni stabilită. Dar nici aceste cote nu erau suficient de ridicate. Un total de 7 milioane de oameni au devenit prizonieri politici în Uniunea Sovietică, în anii 1937-1938.
Alexander Solzhenitsyn a estimat că numărul total al celor executați în 1937-1938 a însumat un milion de persoane la care s-au adăugat încă două milioane de morți din lagărele de muncă forțată. 
Uciderea sistematică a copiilor. Folosirea copiilor ca sclavi.

Uciderea sistematică a copiilor începuse din anul 1934. La urma urmelor, îngrijirea lor costa bani. Numai în perioada 1935-1939, 92.000 de copii cu vârste cuprinse între 12-16 ani au fost anchetați. La 1 aprilie 1939, 10.000 de minori au fost trimiși în lagărele de muncă forțată. În octombrie 1940, CHEKA trimisese în detenție deja aproape un milion de copii cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani. Unitățile NKVD răpeau acești copii din diferite orașe ale Rusiei și-i mânau imediat ca pe vite în taberele de prizonieri unde cei mai mulți dintre ei mureau de foame și datorită muncii supraomenești la care erau obligați. În anul 1943, cekiștii au stabilit să adune 2 milioane de copii.

Operațiunea Tunet. Cele două pacte ale lui Stalin.
Pentru a depăși problemele economice ale uniunii sovietice, Stalin a plănuit un atac: (operațiunea Tunet) împotriva Germaniei și a altor națiuni occidentale, pe 6 iulie 1941. Pentru a executa planurile sale, Stalin a trebuit să încheie două tratate: primul, la data de 23 august 1939 (Pactul Ribentropp-Molotov) cu Germania, și al doilea, pe 15 Octombrie 1939 – Pactul Stalin-Churchill (cu Anglia), care a fost mult mai favorabil. Secretarul de Stat pentru Război, Churchill, a semnat documentele executive ale acestui pact în februarie 1940 la Londra.
Uniunea Sovietică nu avea baze în Finlanda așa că, pe 30 noiembrie 1939 Stalin a atacat Finlanda fără o declarație de război.  Războiul de Iarnă începuse. Dar în Basarabia (Republica Moldova) , Lituania, Letonia și Estonia, trupelor sovietice li se permisese să-și stabilească baze miilitare. La 21 iunie 1940 o lovitură de stat a fost organizată, în aceeași zi în cele trei republici baltice, apoi a fost instaurată imediat teroarea comunistă.
Johanedd Vares, un poet comunist estonian, spunea: ”Acum, soarele constituției lui Stalin strălucește și asupra noastră.” În noaptea de 14 iunie 1941, zeci de mii de oameni din republicile baltice aveau să fie deportați în Siberia. Comuniștii doreau să deporteze mai mult de 700.000 de estoniei și să lase doar 358.000 pentru administrarea teritoriului, dar nu era suficient timp. În Estonia au pătruns sute de revoluționari din diferite țări, pentru a teroriza, tortura și ucide pe cei mai buni dintre cetățenii ei, și asta în acord cu standardul practicii comuniste. Printre aceștia se număra și Idel Jakobson din Letonia, care a devenit șeful NKVD din Estonia. El a trimis mulți estonieni la moarte.
Lenin întrebase odată retoric, ”Ce este puterea sovietică?” și la fel ca el, mai târziu, mulți estonieni au întrebat: ”Ce este puterea sovietică?”. Răspunsul era simplu: închisoare, ucidere în masă și muncă forțată.
Hitler invadează Uniunea Sovietică. 3.8 milioane de soldați ruși refuză să lupte pentru Stalin.
La 22 iunie 1941, trupele lui Hitler au invadat imperiul sovietic pentru a preîntâmpina atacul plănuit de Stalin. (Acesta a fost motivul oficial al lui Hitler, dar nu și singurul sau nu neapărat cel real! Se știe faptul că, Hitler nutrea un dispreț total pentru slavi pe care-i numea ”mîncători de varză” și că vastul teritoriu rusesc, era visul său, Spațiul Vital. – nota mea). Serviciul de spionaj german luase cunoștință despre asta și a pregătit un contra-răspuns, operațiunea Barbarossa. 3.8 milioane de soldați sovietici s-au predat atunci. Aceștia au refuzat să lupte pentru Stalin. În Estonia, care suferea de pe urma iadului comunist, invadatorii germani au fost întîmpinați cu entuziasm și salutați ca eliberatori. …
Măcelarul Beria, pune crimele sale în cârca naziștilor.
În timpul celui de-al doilea război mondial, capul NKVD, Lavrenti Beria, a fost un măcelar odios. El și-a ascuns crimele sale dând vina pe naziști. El a trimis 20 de milioane de oameni în lagărele de muncă forțată.

Sursa
In the Shadow of Hermes – Jüri Lina  
 (https://www.youtube.com/watch?v=WcAPJ-kn8Vs)

Referințe utile
http://www.whale.to/c/juri_lina.html

În umbra lui Hermes. Istoria cenzurată a comunismului. (5)

„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”  (Ioan 8:32)


Crearea Osoby Arkhiv.
În 1945, în Nieder-Schlesien, Armata Roșie a încărcat în jur de 25 de vagoane foarte mari cu materiale de arhivă extrem de sensibile, incluzând aici și documente ale diferitelor loje masonice din Germania, Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, Polonia și Cehoslovacia. Aceste documente au oferit o imagine cuprinzătoare a puterii mânuite în secret de către francmasoneria internațională. Toate materialele au fost duse la Moscova, unde acestea au constituit baza arhivelor speciale ale Uniunii Sovietice (Osoby Arkhiv, OA). Cu ajutorul ahivelor secrete masonice, Stalin îi putea șantaja pe mulți politicieni masoni occidentali, care se temeau că activitățile lor extrem de sensibile ar putea fi dezvăluite.

La o întrunire a Marii Loje din Germania, în 1917, s-au consemnat următoarele declarații: ”Anarhistul și revoluționarul Lenin în mod concret și consecvent reprezintă idealurile politice ale francmasoneriei internaționale.” Au fost găsite numeroase documente esențiale masonice care revelau rolul societăților secrete în politica lumii.
Motivul real al morții lui Stalin.

Stalin a devenit o amenințare serioasă pentru elita partidului, care a decis că acesta ar trebui eliminat. Unul dintre conspiratori era Lazar Kaganovic, membru al Politburo. Astfel, tabletele medicale pe care Stalin le lua de obicei au fost schimbate cu altele, despre care Molotov a afirmat că, a fost otravă pentru șobolani. Lavrenti Beria, care se simțea de asemenea amenințat, a pus la punct propriul său plan, purtând numele de cod, Mozart. El s-a asigurat ca Stalin să nu primească îngrijire medicală cca 12-13 ore, și trei zile mai târziu, pe 5 martie 1953, Stalin murea.

După moartea lui Stalin au avut loc câteva revolte în diferite lagăre de muncă; la ora aceea, numărul total al sclavilor din lagărele de muncă forțată fiind de 22 milioane. Revolta din Vorkuta s-a declanșat la 1 august 1953, apoi cea din Karaganda, Kazahstan, de pe 16 mai 1954. Teroarea a mai continuat chiar și sub Nikita Kruschev. Acesta a dat ordinul de testare a unei bombe atomice asupra unei așezări omenești, aproape de orășelul Totskye, la data de 14 septembrie 1954.
Acte de canibalism tovărășesc în China lui Mao. Cina de partid în Wuxuan.
Preluarea de către comuniști a puterii din China fusese planificată încă dinainte de Conferința de la Potsdam, din vara lui 1945. Statele Unite au dorit să ascundă rolul lor în acest proces. Lucrul acesta avea să fie confirmat de către reprezentantul Departamentului de Stat, Owen Lattimore care a spus: ”Problema este cum putem face ca China să se prăbușească fără a se vedea că Statele Unite au adus China aici.” La început, procomuniștii chinezi se ucideau unul pe celălalt din cauza convingerilor lor politice. Apoi, ei au început să mănânce oameni. Doar uciderea nu era de ajuns. Numai dacă mâncau carnea dușmanilor lor puteau să-și dovedească conștiința de clasă. Oamenii erau mai întâi torturați apoi li se deschidea stomacul, când încă erau în viață. Ca și cum ar fi tăiat niște porci, călăii le scoteau inima și ficatul, le tăiau mărunt și le mâncau. Iar punctul ”cel mai înalt” al unor astfel de mese cu carne de om era chiar preparea cărnii pentru cina servită de comitetul de tovarăși din orașul Wuxuan. Victimele comunismului din China numără 140 de milioane de oameni.
Prăbușirea Uniunii Sovietice.
Odată cu trecerea timpului, disfuncțiile Uniunii Sovietice deveneau tot mai evidente. Sosise timpul pentru lichidarea acestui sistem nesigur. În anul 1990 Uniunea Sovietică s-a confruntat cu o puternică criză monetară, mare parte din producția autohtonă se vindea de două ori mai scump. Inflația creștea cu 23% anual, și era un mare deficit de tot felul de bunuri și de mărfuri necesare. Un val de greve a făcut situația și mai grea. În 1991, între 14 și 19 miliarde de dolari au fost scoase din țară. Rezultatul a fost căderea drastică a industriei. Uniunea Sovietică intrase în colaps.
Criminalii comuniști din Europa de Est devin francmasoni.
După căderea comunismului mulți criminali comuniști, din Europa de Est, au devenit francmasoni. Leonid Kravtchuck, președintele Ukrainei, la fel și ministrul apărării, procurorul general și un faimos cîntăreț de muzică pop – au devenit francmasoni. De altfel, în centrul Kievului se poate vedea foarte bine, un binecunoscut simbol masonic, care se regăsește în fiecare lojă masonică. Fie că e vorba de New York sau Dallas. Chiar președintele Rusiei, Vladimir Putin, la o conferință a întrebat despre un astfel de simbol: ”Ăsta ce simbol masonic este?”
La fel s-a întâmplat și în Estonia: cei mai nedemni membri ai societății, foști comuniști, și-au găsit protecția în spatele societăților secrete. De exemplu, Arno Koorna, secretar de partid al Universității din Tartu în anii 1950 și un comunist informator care, a devenit mare maestru al lojei din Estonia. Din cauza acestui om, sute de profesori și studenți au fost persecutați în regimul comunist.
În secolul 21.

La întrunirea grupului Bilderberg din 2003 s-a luat notă de propunerea pentru numirea marxistului Jose Manuel Barroso și anul următor, acesta era înscăunat lider al Uniunii Europene.

Președintele american John Quincy Adams (1825-1829) credea că, ”Masoneria ar trebui eliminată pentru totdeauna. Aceasta este rea – în esență rea – o sămânță a răului care nu poate aduce niciun un bine. Existența unei asemenea organizații este o plagă pentru morala societății.” (Adams, John Quincy Letters on the Masonic Institution, p. 68-71, 1847 Press of T.R. Marvin)
Francmasoneria continuă și astăzi să ne contamineze în diferite moduri. Globalismul este același vechi comunism dar într-o formă diferită. Scopul primordial al francmasoneriei este distrugerea conștiinței naționale. Conștiința națională este cea mai mare amenințare la adresa intereselor francmasoneriei internaționale.
”Hermes” își bate joc de ignoranța oamenilor pentru că, oamenii nu pot realiza încă înșelătoria francmasoneriei și de aceea continuă să creadă în proiectele acestei organizații. Așa că nu credeți tot ce vă spun acești falși negustori de putere! Gîndiți voi înșivă și veți vedea cum secretele lumii încep să se deschidă înaintea voastră! Chiar și puterea secretă a francmasonilor poate fi zdrobită (doar de Hristos, nota mea). Illuminati nu pot opri lumina adevărului și nici nu o pot evita, în felul în care cîrtița se ferește de lumina soarelui. Forțele întunericului se vor prăbuși inevitabil iar lumina adevărului va ajunge din nou la sufletele oamenilor. Aceia care ignoră cele aproape 300 de milioane de victime ale comunismului, împărtășesc cu acest sistem responsabilitatea morală.

Sursa
In the Shadow of Hermes – Jüri Lina  
 (https://www.youtube.com/watch?v=WcAPJ-kn8Vs)

Referințe utile
http://www.whale.to/c/juri_lina.html

Epilog
Pe vremea regimului lui Ceaușescu circula o vorbă pe care am auzit-o în repetate rânduri, în diferite medii și care suna așa: ”Cine spune astăzi adevărul, ori e prost ori e nebun!”. Însă din păcate, lucrurile se întâmplă aidoma și-n zilele noastre, și când spun asta am în vedere cel puțin un fapt incontestabil: politica, cel puțin în țara noastră, România, poate fi definită ca o îndeletnicire a cărei trăsătură fundamentală este aceea de a nu spune lucrurilor pe nume! Iar lucrul acesta costă enorm, concretizându-se într-un prejudiciu indiscutabil cel puțin pentru generația tânără, pentru copiii noștri și nu la urmă pentru viitorul acestei țări.

John Fitzgerald Kennedy, președintele curajos care îi cerea poporului american să nu închidă ochii la fărădelegiile comise de organizațiile secrete, a făcut trimitere la legiuitorul atenian Solon, cel care spunea că, era o crimă pentru un cetățean al Eladei antice, ca acesta să închidă ochii la orice problemă care isca controverse.
Într-un context mult mai profund, cu implicații vizând mântuirea sufletului, apostolul Pavel lansa următorul îndemn: ” şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.” (Efeseni 5:11)

M-a surprins comparația făcută de Jüri Lina, la sfârșitul documentarului, atunci când ea spunea că, francmasoneria nu se poate ascunde de lumina adevărului în felul în care cârtița o poate face, ascunzându-se în pământ de lumina soarelui.
În cartea lui Richard Wurmbrand, Marx și Satan, autorul îl citează pe Karl Marx atunci când acesta din urmă compară revoluția comunistă cu o cârtiță care sapă continuu… iar cârtița aceasta sapă și astăzi, și parcă și cu mai multă vigoare întrucât, conducătorii noștri s-au grăbit să-i cânte și prohodul, motiv pentru care mai nimeni nu mai deranjează cârtița din ascunsa ei lucrare.

Iar în timpul acestui prohod, José Manuel Barroso cel care la numai 19 ani devenea lider al Federației Marxist-Leniniste a studenților din Portugalia –, în perioada 2004-2014 avea să dețină și funcția de președinte al Comisiei Europene, conform deciziei grupului Bilderberg!
Dar noi, românii, ce părere avem despre asta? Niciuna negativă, în orice caz! Însă, ca de obicei, analiștii și erudiții noștri n-au contenit să-i arate pe ruși cu degetul pentru o capodoperă a crimei, un megaholocaust roșu, datorată în foarte mare măsură uneltirilor unor francmasoni scelerați – comunismul, care de acum zice-se și-ar fi dat și obștescul sfârșit grație unei ”Europe”(?) care a devenit legiuitor moral și arhitect (sic!) al binelui tuturor! (Deși, pentru imparțialitate, istoricii, analiștii și erudiții noștri nu ar fi trebuit să cruțe ci mai bine să facă referire și la/și mai cu seamă la acea componentă iudaică – masonică și anticreștină totodată – a revoluției bolșevice ca cea care, a decis efectiv mersul istoriei pe acest făgaș!)

Europa anticomunistă, la rândul ei, consfințește, peste veacuri, aversiunea ei sinceră față de satanica revoluție bolșevică, când îl numește la conducerea sa pe cine!? Pe Barroso, un om care s-a hrănit cu învățăturile otrăvite ale lui Chaim Hirschel Mordechai (Karl Marx). Vor veni însă unii și vor vorbi despre comunismul cu față umană! Acelora le voi răspunde cu cuvintele unui om care este extrem de autorizat în a se pronunța asupra naturii reale a ideologiei marxiste, în orice caz, cu mult mai autorizat decât oricare dintre liderii de astăzi ai Europei și ai României implicit:
” Marx este filosoful care a anulat omul și l-a degradat până la monstruozitate. Marx e cel care a întors pe dos creștinismul. Marx este un hristos mincinos. El susține că mediul determină conștiința, deci conștiința este ”un complex de reflexe condiționate”. Pe acest principiu materialist s-a creat o psihologie a maselor dar și una individuală, cu definire și cu metode încă necunoscute în lume. Ne aflăm în fața unei noi științe, a unei noi sociologii și pedagogii. Comuniștii nu se sfiesc să declare lumii întregi că vor să modifice în mod structural omul și omenirea…” (Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, pag. 360)

Articole preluate de pe site-ul – http://avertizari.blogspot.ro/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s