Distrugerea Rusiei: crearea unei naţiuni tipic masonice

Imagine

Francmasonii sunt totdeauna pregătiţi să se joace de-a şoarecele şi pisica pentru a-şi submina duşmanii. Victimei i se permite să joace jocul în termenii fixaţi de pisică, până când este fascinată şi cade în transa de acceptare iar mintea sa devine complet paralizată.Istoria francmasoneriei în Rusia

La sfârşitul anilor 1890, francmasonul Philip Vashod a fondat loja masonică Crucea şi Steaua – Krest i Zvezda – în Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, Rusia, iar mai târziu în Palatul Catherina din acelaşi oraş, cu scopul de a urmări mişcările ţarului Nicolae al II-lea şi de a-l distruge. Ţarul a şi devenit membru al lojii, însă nu a fost informat asupra unor secrete importante. Philip Vashod a devenit consilier pentru chestiuni de stat (Viktor Ostretov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, p. 387). Francmasonul Leonti Kandaurov (emisarul ţarului la Paris) a confirmat aceasta (Arhiva centrală de istorie, secţiunea 730, I).
Masoneria franceză a obţinut cale liberă în Rusia ţaristă, în pofida faptului că ea reprezenta ateismul şi republicanismul. Nicolae al II-lea era conştient de toate acestea. Prin asocierea cu francmasonii, el a distrus şansele de dezvoltare ale Rusiei.

Între anii 1900 şi 1902, 10.000 de persoane au fost instruite în Statele Unite. Misiunea lor era să se întoarcă în Rusia după instruirea lor ca revoluţionari, pentru a răspândi teroarea şi a înlătura regimul ţarist. Majoritatea resurselor financiare pentru aceste activităţi veneau din partea miliardarului francmason Jacob Schiff şi a altor bancheri masoni din Statele Unite.
Aceşti bancheri au finanţat de asemenea şi războiul ruso-japonez din 1904, precum şi Revoluţia din 1905 din Rusia (Nikolov Dichev, Conspiraţia diabolică, Urgench, 1992, p. 99).

În 1904, Marele Orient şi-a desfăşurat propaganda împotriva guvernului rus, numindu-l o ruşine a lumii civilizate. Ordinul Marelui Orient al Franţei s-a implicat în mod constant în afacerile interne ale Rusiei, sprijinind „revoluţionarii din ţară la fel ca în 1905-1906, când mulţi agitatori erau activi.” (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în perioada 1731-1996, Moscova, 1996, p. 172).
Ţarul a fost influenţat de câţiva francmasoni care acţionau ca prieteni apropiaţi. Prinţul Alexandru Mihailovici a fost unul dintre ei. Altul a fost ducele Nicolae Nicolaevici, care l-a convins pe ţar să semneze Manifestul din 17 Octombrie 1905, act care a netezit drumul pentru francmasoni. Acest document a dat parlamentului, care era complet sub controlul francmasonilor, o putere şi mai mare. Înţelegerea ţarului în legătură cu francmasoneria rusă a fost iniţial cucerită de acei gentilomi masoni de înaltă clasă, care erau incapabili să spună adevărul şi care, în realitate doreau să îl detroneze şi să îl ucidă.

Tentative de a-l ucide pe ţar

În anul 1905, în Sankt Petersburg, secretarul Consiliului Suprem Masonic, David Debutov, a livrat 12.000 de ruble liderului revoluţionarilor sociali, în schimbul uciderii ţarului Nicolae al II-lea. Totuşi, planurile lor nu au putut fi puse în practică.
În 1906 francmasonii au efectuat un alt atentat pentru a-l ucide pe ţar cu ajutorul revoluţionarilor sociali. Ei au folosit chiar şi un submarin în acest atentat. Existau de asemenea planuri pentru folosirea unui avion în acest scop. (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în perioada 1731-1996, Moscova, 1996, p. 179).
Acţiunea a fost organizată de faimosul terorist şi francmason Nikolai Ceaikovski (revoluţionar socialist), care a proiectat avionul cu care ţarul trebuia atacat pe calea aerului. Atunci când omul lor de încredere Jevno Azef a fost arestat, planurile au fost amânate.

Când generalul V. Teplov a devenit membru al lojii, un „frate” l-a întrebat pe acesta ce părere are în legătură cu planul de a suprima viaţa ţarului. Teplov a răspuns cu francheţea unui militar: „Dacă mi se ordonă să fac asta, o să îl ucid.” (Serghei Melgunov, Spre lovitura de stat, Paris, 1931, p. 185). În toamna anului 1905 francmasonii au coordonat toate atentatele pentru a prelua puterea în Rusia. Printre conspiratori erau şi doi membri ai Consiliului Naţional, Alexandru Guchkov şi Mikhail Stakhovici (care activa de asemenea şi ca diplomat), ca şi alţi binecunoscuţi francmasoni ca Serghei Urusov, un moşier care l-a trădat pe ţar. El a încheiat contractele cu Marele Orient al Franţei.
Urusov era în acelaşi timp şi preşedintele Consiliului Suprem Masonic din Rusia. Aceştia au dorit imediat să facă parte din guvernul rus. La acest plan au mai luat parte şi francmasonii Vladimir Rozenberg şi Georgi Lvov. Ei au căutat să impună Rusiei modelul Republicii Franceze.

Sângeroşii directori masoni, inclusiv Alexandru Parvus şi Leon Trotski au pornit un val devastator de teroare în anul 1905. Crimele „revoluţionare” comise între anii 1905-1906 au fost încurajate de către francmasoni. Masonii au continuat să îi ucidă pe duşmanii lor din Rusia. Între anii 1906 şi 1908, mişcarea revoluţionară controlată de către francmasoni a comis un număr de 26.268 de tentative de asasinate, au fost omorâţi 6.091 de ruşi, şi peste 6.000 au fost răniţi (Vladimir Krasny, Copiii diavolului, Moscova, 1999, p. 181).

Activităţile antiguvernamentale din Rusia

În decembrie 1905, Boris Nikolsky, profesor de drept şi membru al Consiliului Naţional, a ţinut o cuvântare în faţa consiliului rus şi a ţarului. Ţarului i-a displăcut atât de mult acest discurs încât a interzis publicarea lui.
Francmasoneria a fost numită organizaţie criminală în rapoartele poliţiei secrete. Şi acest lucru era chiar adevărat, de vreme ce lojile masonice încălcau în mod constant legea rusă. Ţarul a avut acces la aceste rapoarte.
Ţarul a dizolvat de două ori parlamentul, în iulie 1906 şi în iunie 1907. În această perioadă, Duma a încălcat regulamentul legal din nou. Yevgeni Kedrin, avocat, membru al parlamentului şi membru al francmasoneriei, a primit pe data de 7 septembrie 1906 o notă din partea Lojii Marelui Orient al Franţei, care susţinea faptul că ruşii suferă din cauza tiraniei ţarului, şi menţiona că Marele Orient al Franţei asigura şi întreţinea oponenţii regimului, ca mijloc pentru a înfrânge acest despotism, conform documentelor din Arhiva Specială a Uniunii Sovietice, înscrisuri care au devenit publice odată cu slăbirea regimului comunist din 1989.

După câteva atentate în 1905 şi 1906, Marele Orient a înfiinţat loji noi în Rusia: Inelul de fier în Nizhny Novgorod (mare maestru era Kilvein), în Kiev (mare maestru era Steingel), precum şi în alte oraşe. Contele Alexei Orlov-Davydov a fost cel care a finanţat aceste loji noi (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei, Moscova, 1996, p. 172).
În 1906, Marele Orient i-a incitat pe membrii săi pentru a servi intereselor internaţionalei socialiste. Marele Orient a promis întreg suportul imaginabil pentru activităţile antiguvernamentale din Rusia. Decizia în legătură cu acest sprijin acordat a fost oricum, păstrată secretă (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei, Moscova, 1996, p. 178).

Laferre, unul dintre liderii francmasoneriei mondiale, a precizat la o conferinţă masonică în anul 1908 faptul că francmasonii erau pregătiţi pentru a finanţa o conspiraţie împotriva Rusiei. El a spus: „Consiliul Ordinului va face toate sacrificiile care sunt necesare pentru a realiza progresul acestei naţiuni care încă nu a fost salvată din întuneric, şi în care triumful francmasoneriei este pe cale să se realizeze.” (Kolokol, 9 noiembrie 1908)
Atunci când Nicolae al II-lea a efectuat o vizită de stat în Suedia, în anul 1909, el a fost victima unui atentat de asasinare. Anarhistul care a fost angajat pentru aceasta a atacat o altă persoană, sfârşind prin a ucide un colonel suedez îmbrăcat în uniformă militară.

Asasinarea primului ministru, Piotr Stolypin

La mijlocul anului 1911, adjunctul ministrului de interne, general locotenentul Pavel Kurlov, a emis un raport special către primul ministru, care era şi ministrul de interne, Piotr Stolypin, raport care i-a deranjat profund pe francmasonii ruşi. Raportul trata despre legătura francmasonilor cu activităţile teroriste îndreptate împotriva statului rus şi a reprezentanţilor săi. Se pare că Stolypin a luat în serios ameninţarea francmasonilor împotriva statului şi a decis luarea de măsuri împotriva lor.

La începutul anului 1910, un agent de poliţie pe nume Boris Alexeyev a fost trimis la Paris pentru a obţine informaţii despre Marele Orient al Franţei, de unde au fost iniţiate acţiunile împotriva Rusiei. Însă Stolypin a fost omorât la opera din Kiev la data de 1 septembrie 1911, în prezenţa ţarului. Ucigaşul, agentul mason Dmitri (Mordekai) Bogrov a fost arestat. Conducătorul Marelui Orient al Rusiei, Alexander Kerensky (astăzi Aaron Kurbis) a reuşit să scape în această conjunctură. Curând după aceea a sosit de la Paris un raport din partea lui Alexeyev.

Raportul menţiona faptul că „liderii masoni au ajuns la concluzia că preşedintele Consiliului de Miniştri este un individ care aduce daune intereselor francmasoneriei şi trebuie eliminat. Se cunoştea de câteva luni că exista o astfel de decizie, luată de către Consiliul Suprem. A devenit cunoscut faptul că liderii secreţi ai francmasoneriei erau nemulţumiţi de politica lui Stolypin şi că s-au folosit de relaţia strânsă dintre Marele Orient al Franţei şi comitetele de revoluţionari din Rusia pentru a desăvârşi planul pe care îl aveau sub formă de proiect. În raport se mai menţiona faptul că aspectele pur tehnice ale crimei precum şi unele detalii de circumstanţă care au făcut posibilă realizarea asasinatului, au fost pregătite de către francmasoni” (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în perioada 1731-1996, Moscova, 1996, p. 198-200).
Leon Trotsky s-a întâlnit cu Bogrov în dimineaţa zilei de 1 septembrie 1911 la o cafenea în Kiev. După asasinarea lui Stolypin locuitorii Kievului s-au răsculat, însă guvernul a trimis un batalion de cazaci pentru a preveni vărsarea de sânge. Asasinul Bogrov a fost spânzurat. El era membru al Marelui Orient. Teroristul şi francmasonul Manuil Margulies (slugă devotată a lui Alexander Guchkov) a fost şeful complotului.
Planurile lui Stolypin împotriva francmasoneriei nu au fost niciodată realizate.

„Vom forţa Rusia să îngenuncheze”

După asasinarea lui, contele Vladimir Kokovtsev (1853-1943) a devenit prim ministru. El deţinuse înainte postul de ministru de finanţe. El a fost singurul ministru ţarist care a primit pensie din partea guvernului provizoriu în primăvara anului 1917, în timp ce alţii au fost întemniţaţi. Nici măcar bolşevicii nu s-au atins de el. Trebuie să fi adus mari servicii francmasoneriei internaţionale (Viktor Ostretsov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, p. 399).
Francamsonul extremist Nikolai Maklakov a devenit ministru de interne în 1912. Fratele său, avocatul Vasili Maklakov era un francmason de notorietate. Imediat francmasonii au început să se infiltreze în guvernul rus, care era de acum sortit pieirii. După asasinarea lui Stolypin, poliţia nu a mai primit informaţiile necesare în legătură cu daunele aduse de către francmasoni. Cei care erau responsabili de acele informaţii au fost înlocuiţi cu agenţi masoni, care în mod deliberat au neglijat transmiterea către superiori a informaţiilor pe care ei le primeau.

Prin intermediul adjunctului ministrului de interne, francmasonul Vladimir Dzhunkovsky, organizaţia internaţională a francmasonilor controla poliţia rusă. Încă de la început, francmasonii au susţinut activităţile de discreditare ale lui Lenin. În 1912 francmasonii controlau întregul corp diplomatic rus.
În data de 18 februarie 1912, bancherul mason Salomon Loeb a ţinut o cuvântare în Philadelphia, menţionând că este necesară constituirea unui fond pentru a permite trimiterea de arme şi lideri în Rusia. Aceşti lideri ar urma să-i instruiască pe masonii tineri despre modul cum ar trebui exterminaţi asupritorii, exact aşa cum sunt exterminaţi câinii. El a afirmat: „vom forţa Rusia să îngenuncheze”. Cu ajutorul fondului, toate acestea ar putea fi realizate (Philadelphia Press, 19 februarie 1912). După cum se vede, francmasonii îi socoteau drept câini pe toţi cei care nu erau francmasoni.

Din data de 28 august până în 1 septembrie 1911, francmasoneria internaţională a desfăşurat Al II-lea Congres al Internaţionalei Socialiste, la palatul Odd Fellows din Bredgade, Copenhaga. Organizatorii principali au fost francmasonul Walter Rathenau şi loja masonică B’nai B’rith. Printre participanţi erau şi binecunoscuţii francmasoni Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg, Lenin, Trotsky, Hjalmar Branting (Suedia), George Clemenceau şi alţi lideri reprezentativi ai forţelor destructive (Aage H. Andersen, Francmasoneria Mondială, Copenhaga, 1940, p. 29). Rathenau era de asemeni şi membru al lojii B’nai B’rith.
Potrivit Ninei Berberova, cercetător al francmasoneriei ruse, Lev Trotsky a fost pentru 5 luni membru al lojii masonice ruse, la vârsta fragedă de 18 ani. El a părăsit loja atunci când a devenit membru al lojilor străine, printre care Artă şi Muncă în Franţa (L. Hass, Francmasoneria în Europa Centrală şi de Est, Wroclaw, 1982).

Un personaj cheie – Lev Trotsky

În primăvara anului 1914, Trotsky a efectuat o călătorie la Veneţia ca membru al Marii Loji a Franţei, pentru a se întâlni cu fratele său masonic, V. Gacinovic, pentru a discuta planurile pentru asasinarea lui Franz Ferdinand. Fraţii masoni Trotsky, Radek şi Zinoviev au fost informaţi în legătură cu planurile de asasinare a pretendentului la tronul Austro-Ungariei (Yuri Begunov, Puterile secrete în istoria Rusiei, Moscova, 2000, p. 220).

În 1916, Trotsky a studiat tacticile revoluţionare în loja franceză Drepturile Omului. El a fost făcut de asemeni şi membru al puternicului ordin evreiesc B’nai B’rith, care în Statele Unite i-a asigurat mijloacele financiare pentru a se întoarce în Rusia, în primăvara anului 1917 (Charles W. Ferguson, 50 de milioane de fraţi: O panoramă asupra lojilor şi cluburilor americane, New York, 1937, p. 253). Toate acestea au fost confirmate de către analistul politic austriac Karl Steinhauser. Trotsky a fost de asemenea şi membru al lojii Shriner, din care făceau parte doar francmasonii care aveau gradul 32 (Johan van Leers, Puterea din spatele preşedintelui, Stockholm, 1941).

În 1917, în timpul şederii sale în America, Trotsky a devenit de asemenea şi membru al lojii Memphis Israel (Vladimir Istarkhov, Lupta zeilor ruşi, Moscova, 2000, p. 154). El a atins gradul 33 în anul 1919 la Moscova, în perioada în care a primit o delegaţie a unor fraţi din străinătate (Grigori Bostunich, Francmasoneria şi revoluţia rusă, Moscova, 1995, pp. 55-56).
Lev Trotsky a jucat rolul unui revoluţionar în filmul de spionaj american „My Official Wife” (Nevasta mea oficială). Fidel Castro a jucat şi el în filmele hollywoodiene („Bathing Beauty” în 1944 şi „Holidays in Mexico” în 1946).
În iulie 1914, Marele Orient a început să îndemne Rusia să se alieze în războiul împotriva Germaniei. Consilierii masoni au mărit intensitatea cu care regizau deciziile luate de către ţar. Acesta a fost manipulat pentru a face greşeli dezastruoase.

Asasinarea lui Grigori Rasputin

Asasinarea lui Grigori Rasputin, un călugăr apropiat de familia ţarului, posesor al unor puteri paranormale, a fost planificată de către Convenţia Generală a Masonilor din Bruxeles, în timpul Primului Război Mondial. Rasputin a dorit să prevină intrarea Rusiei în război. Francmasonul Alexander Guchkov (Marele Orient) a organizat o campanie de defăimare a lui Rasputin. Cel care dirija din spatele acestui plan era francmasonul extremist Vasili Maklakov (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în secolul XX, Moscova, 1997, Volumul 1, p. 456). Contele Felix Yusupov, un alt francmason, a fost cel care l-a omorât pe Rasputin în data de 29 decembrie 1916. Yusupov suferea de probleme mentale serioase, pe care Rasputin încercase să le vindece. Aliatul lui Yusupov a fost marele duce Dimitri Pavlovich.

Ţarul nu i-a acuzat pe ucigaşi. Aceştia au fost pur şi simplu deportaţi. Groparii naţiunii ruse au interpretat aceasta ca pe o evidenţă a faptului că de acum crima este permisă, de vreme ce ucigaşii nu au fost acuzaţi.
În 1915, ambasadorul britanic George Buchanan (francmason) primea aproape zilnic vizite din partea ministrului de externe rus Serghei Sazonov, a liderului Alexander Guchkov, a purtătorului de cuvânt al Dumei, Mikhail Rodzianko, şi a liderului aripei de dreapta şi membru al Parlamentului Pavel Milyukov. Toţi erau criminali masoni şi conspiratori, care căutau să pună capăt domniei ţarului. Buchanan a jucat un rol deosebit de josnic în tragedia petrecută în Rusia, fiind implicat atât moral cât şi material (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în secolul XX, Moscova, 1997, Volumul 2, p. 35).

Abdicarea ţarului

În ianuarie 1917, un număr de masoni şi conspiratori influenţi, printre care generalul Nikolai Ruzsky, s-au întâlnit cu ambasadorul Buchanan la Petrograd. Ei au discutat despre lovitura de stat, şi au decis ca aceasta să aibă loc în data de 22 februarie 1917 (Fazarov, Misiunea emigraţiei ruse, Stavropol, 1972, Volumul 1). Data a fost schimbată ulterior în data de 23 februarie.
Francmasonii Alexander Guchkov şi Alexander Kerensky pregăteau înlăturarea ţarului. Generalul Alexander Krymov (francmason) a fost numit guvernator general în Petrograd, o mişcare menită să prevină tentativele de salvare ale ţarului. Kerensky a cooperat îndeaproape cu Genrikh Sliozberg, liderul B’nai B’rith în Rusia (Lady Queenborough, Teocraţia ocultă, 1933, p. 466).

La sfârşitul anului 1917, o delegaţie a masonilor locali l-au vizitat pe ambasadorul Buchanan pentru a-i mulţumi pentru contribuţia sa adusă la răsturnarea monarhiei din Rusia (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei, Moscova, 2000, Volumul 2, p. 35).

Ţarul Nicolae al II-lea a fost prevenit în legătură cu conspiraţia masoneriei, a cunoscut numele membrilor, însă nu a întreprins nimic pentru a-i opri. Dimpotrivă, la începutul anului 1917 a emis un ordin prin care se stabilea ca poliţia să nu îi aresteze pe Guchkov şi Kerensky (Viktor Ostretsov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, p. 406). El a continuat să finanţeze comitetul pentru industria războiului, un cuib de vipere care intenţiona să distrugă Rusia ţaristă. Suportul financiar a fost acordat diferitelor organizaţii de aripă stângă, prin care francmasoneria opera. Ţarul Nicolae al II-lea este cel mai bun exemplu prin care se poate vedea cum masoneria a indus paralizia gândirii şi ruperea de realitate a persoanelor mai slabe.

Francmasonii l-au forţat pe ţar să abdice la data de 2 martie (15 februarie pe stil vechi) 1917, sub ameninţarea că dacă nu o va face, familia sa va fi ucisă. Aceste lucruri au fost revelate de Anna Vyborova, o prietenă apropiată de familia ţarului, în memoriile sale. Ţarul, care la vremea aceea era în Pskov, a renunţat la coroană în favoarea fratelui său mai mic Mikhail, care urma să devină monarh. In ziua următoare francmasonii l-au forţat şi pe Mikhail al II-lea să abdice de la tron. El a fost ultimul ţar al Rusiei. Un film documentar rus realizat în limba engleză şi numit „Revoluţia rusă” (Moscova, 1993) a menţionat că: „Politicienii, puternicii magnaţi industriali şi membrii forţelor militare care nu puteau realiza o înţelegere cu ţarul au început să considere toate acestea drept o conspiraţie. Mulţi dintre ei, aparent duşmani politici, erau de fapt aliaţi în spatele scenei, deoarece erau membri ai aceleiaşi frăţii masonice Veliky Vostok (Marele Orient), care a fost fondată la Sankt Petersburg în anul 1912. Această organizaţie era condusă de un Consiliu Suprem care avea 300 de membri. În 1916, popularul avocat Alexander Kerensky a fost numit preşedinte al Consiliului Suprem. El, împreună cu alţi membri ai Marelui Orient plănuiau o lovitură de stat împotriva ţarului.”

Atrocităţi comise de către francmasoni

Acest film a fost finanţat de masonii americani Alexander Aisenberg, John Doukas şi Matthew King Kaufman. Ei considerau că a sosit timpul să se spună adevărul. Serggei Melgunov, un istoric rus aflat în exil, a arătat că în februarie 1917, atunci când a avut loc lovitura de stat din Rusia, organizaţia militară a francmasonilor era condusă de către Alexander Guchkov, în timp ce organizaţia civilă a lor era condusă de către Alexander Kerensky (Melgunov, Spre lovitura de stat, Paris, 1931).
După înlăturarea ţarului, comisia masonică nu a putut prezenta nici măcar un singur document care să probeze vinovăţia şi presupusele infracţiuni săvârşite de către acesta (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 1996, p. 271).

Cu toate acestea, comisia a solicitat executarea ţarului. Oricum, planul nu a fost niciodată dus la îndeplinire. Atunci când familia regală britanică a invitat familia ţarului în Anglia, forţele masonice conduse de către Jacob Schiff s-au asigurat ca ameninţarea cu greva generală să determine ca familia ţarului să-şi anuleze vizita în Marea Britanie.

Un număr mare de documente privind atrocităţile comise de către francmasoni a fost scos din arhive şi distrus. Alexander Kerensky, care era membru al guvernului provizoriu masonic, a ordonat distrugerea tuturor documentelor nedorite, inclusiv a unei ediţii a „Protocoalelor maeştrilor francmasoni”.
Kerensky a primit de asemenea bani din Germania, un alt motiv pentru care guvernul provizoriu nu i-a putut acuza pe bolşevici. Kerensky l-a ţinut temporar în închisoare pe Trotsky, pentru a preveni în felul acesta ca el să vorbească prea mult despre adevărata sursă şi suportul financiar folosit în lovitura de stat. Intenţia lui Kerensky era de a păstra secretă această informaţie (Igor Froyanov, Octombrie 1917, St. Petersburg, 1997, p. 81).

Sume uriaşe de bani pentru revoluţionarii bolşevici

Pe 24 martie 1917, ziarul New York Times a dezvăluit faptul că bancherul Jacob Schiff i-a plătit tribut lui Lev Trotsky: „El era persoana pe care o doream şi pe care am aşteptat-o în toţi aceşti ani.” Schiff, care făcea parte din loja B’nai B’rith, a aranjat ca Trotsky să sosească în Statele Unite în ianuarie 1917, şi pentru a-i asigura confortul i-a pus la dispoziţie o limuzină.
Ulterior, Gărzilor Roşii li s-a impus să poarte la gât un medalion pe care era gravată imaginea lui Trotsky (Grigori Bostunich,  Francmasoneria şi revoluţia franceză, Moscova 1995, p. 89).

Bancheri din Marea Britanie, Statele Unite, Rusia, Germania şi Franţa s-au întâlnit în Suedia în vara anului 1917. Ei au convenit ca Kuhn, Loeb & Co. să depună suma de 50 milioane de dolari într-o bancă suedeză, în contul lui Lenin şi Trotsky, potrivit lui Oleg Platonov. Pe lângă această sumă, avocatul lui John P. Morgan, Elihu Root, a plătit revoluţionarilor în plus, încă 20 de milioane de dolari prin intermediul unui fond pentru ajutor de război. Aceşti bani au fost primiţi prin intermediul lui Jacob Schiff, aşa cum confirmă documentele Congresului American din data de 2 septembrie 1919.

O „delegaţie a Crucii Roşii” a călătorit în Rusia în august 1917, cu intenţia de a discuta cu liderii bolşevici detaliile finale ale loviturii de stat. Dintre membrii acestei delegaţii, şapte erau medici iar ceilalţi, bancheri din New York, printre care John P. Morgan şi Jacob Schiff.
Delegaţia a fost condusă de către William B. Thomson, preşedintele Băncii de Rezervă Federală din New York, care a plătit bolşevicilor cel puţin un milion de dolari (The Washington Post, 2 februarie 1918). Bancherii ascundeau în spatele acestei delegaţii adevăratele lor intenţii, inclusiv plata unei mari sume de bani către bolşevici (Antony Sutton, Wall Street şi revoluţia bolşevică, Morley, 1981, p. 83).

Lenin – francmason de gradul 31

Congresul Internaţional Masonic care a avut loc la Paris în Franţa, la Hotel du Grand Orient de France, în perioada 28-30 iunie 1917, a subliniat ideea că Rusia constituie un obstacol în calea guvernării mondiale masonice. Marele Orient a primit autorizaţia de a distruge Rusia cu ajutorul comunismului. După preluarea puterii de către bolşevici, a devenit de o importanţă vitală lupta pentru oprirea oricărei critici îndreptată împotriva comunismului.
Colonelul Edward Mandel House, un influent consilier prezidenţial şi francmason de grad înalt, a telegrafiat preşedintelui Wilson pe data de 28 noiembrie 1917, îndemnându-l să oprească prin orice mijloace orice critică adusă bolşevicilor: „Este de o importanţă vitală ca acest tip de criticism să fie oprit”. Această telegramă a fost clasificată ca secretă, şi a avut acest statut timp de 6 ani.

Vânzătorul de arme Basil Zaharoff a oprit livrările de arme către duşmanii bolşevicilor (Gărzile Albe). În aprilie 1919, Ministerul de Externe britanic a publicat în Rusia sovietică o carte albă, în care se menţiona faptul că preluarea puterii de către bolşevici a fost organizată şi finanţată de către bancheri internaţionali. S-a mai precizat de asemenea şi faptul că au fost importaţi criminali din China care au cooperat cu poliţia secretă pentru a teroriza populaţia rusă. Cartea albă a fost brusc retrasă de pe piaţă şi înlocuită cu o ediţie prescurtată care nu mai menţiona aceste informaţii. (Dr. Kitty Little, Infiltrările subversive în Westminster şi Whitehall: Promovarea unei Europe federale, Jamai, 1995, p. 4).

Lenin a fost francmason de gradul 31 (Mare Inspector Inchizitor Comandor) precum şi membru al lojii masonice franceze Artă şi Muncă (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 2000, Volumul 2, p. 417). După vizita făcută la sediul lojii Marelui Orient din strada Cadet din Paris, Lenin şi-a scris numele în cartea de oaspeţi. (Viktor Kuznetsov, Secretul loviturii de stat din octombrie, St. Petersburg, 2001, p. 42). Lenin a fost membru al celei mai răzbunătoare loji a Marelui Orient, Nouă Surori, începând din anul 1914 (Soviet Analyst, iunie 2002, p. 12). Lenin a mai fost şi membru al lojii Union de Belville.

Lenin era membru al B’nai B’rith

Masonul francez Rozie, aparţinând lojii Jean Georges din Paris i-a salutat pe fraţii masoni Lenin şi Trotsky (ziarul La Libre Parole, 6 februarie 1918). Pe lângă Lenin şi Trotsky, mulţi dintre bolşevici erau francmasoni: Boris Solovyov, Vikenti Veresayev, Grigori Zinoviev (Marele Orient), Maxim Litvinov, Nikolai Bukharin (pe numele real Moshe Pinkhus-Dolgolevsky), Christian Rakovsky, Yakov Sverdlov, Anatoli Lunacharsky (pe numele real Balich-Mandelstam), Mechislav Kozlovsky (francmason polonez), Karl Radek (Marele Orient), Mikhail Borodin, Leonid Krasin, Vladimir Dzhunkovsky, şi mulţi alţii. Istoricul Viktor Bratyev a descoperit în arhivele KGB un document potrivit căruia Lunacharsky a aparţinut lojii Marelui Orient al Franţei (Anton Pervushin, Secretul ocult al KGB şi SS, St. Petersburg, Moscova 1999, p. 133).

La al patrulea Congres al Comitetului, Lev Trotsky a anunţat apartenenţa la masonerie a tovarăşilor săi Zinoviev, Radek şi Bukharin (Viktor Brachev Francmasonii în Rusia, St. Petersburg, 2002, p. 439).
Chiar înainte de preluarea puterii de către comunişti, în octombrie 1917 Zinoviev, Trotsky şi Kamenev au făcut o vizită lojii Studenţii din St. Petersburg (Yuri Begunov, Puteri secrete în istoria rusă, Moscova, 2000, p. 308). „Avem nevoie de dezbinare!” spunea frecvent Anatoli Lunacharsky, comisarul poporului pentru învăţământ.
Lenin, Zinoviev, Radek şi Sverdlov erau de asemenea şi membri ai B’nai B’rith. Acest lucru a fost confirmat de către persoane specializate în activităţile B’nai B’rith, printre care şi Schwartz-Bostunich (Viktor Ostretsov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, pp. 582).

Tatăl lui Lenin, născut dintr-un incest; Lenin – homosexual

Asupra vieţii lui Lenin a fost păstrat până spre sfârşitul anilor 1990 un secret desăvârşit. Abia apoi a ieşit la iveală corespondenţa pe care acesta o purta cu fratele său, francmasonul Grigori Zinoviev. Lenin îi scria acestuia pe data de 1 iulie 1917: „Grigori! Împrejurările mă determină să plec imediat din Petrograd… Tovarăşii au sugerat un loc… Este atât de urât să fii singur… Vino cu mine să petrecem câteva zile minunate împreună, departe de tot…”

Zinoviev îi scria lui Lenin: „Dragă Vova! Nu mi-ai răspuns. Probabil l-ai uitat pe Gershel [Grigori] al tău. Am pregătit un cuibuşor minunat pentru noi… Este un loc deosebit, unde ne va fi bine şi nimic nu va tulbura iubirea noastră. Vino aici cât de repede poţi, te aştept micuţa mea floare. Al tău Gershel”.

Într-o altă scrisoare Zinoviev dorea să se asigure că Lenin nu se va culca cu un alt bărbat în apartamentul lor. El a încheiat acea scrisoare trimiţându-i lui Vova un sărut marxist. El a sugerat faptul că nu ascund relaţia lor în faţa soţiei lui Lenin Nadejda Krupskaya, amintindu-i totodată lui Lenin despre momentul când aceasta i-a descoperit prima dată împreună (Vladislav Shumsky, Hitlerismul este oribil, însă sionismul este şi mai rău, Moscova, 1999, p. 479).
Cei doi fraţi masoni au practicat homosexualitatea. Prin acest exemplu ne va fi mai uşor de înţeles de ce francmasonii sunt avocaţi atât de binevoitori ai promovării homosexualităţii.

Bunicul lui Lenin din Rusia, Nikolai Ulyanov a avut patru copii cu propria sa fiică Alexandra Ulyanova (cunoscută oficial ca Anna Smirnova). Ilya, tatăl lui Lenin, a fost cel de al patrulea dintre aceşti copii, născut atunci când Nikolay Ulyanov avea 67 de ani (Vladimir Istarkhov, Lupta zeilor ruşi, Moscova, 2000, p. 37). Ilya Ulyanov s-a căsătorit cu Maria Blank, a cărui tată Moisha Blank a fost acuzat de un număr de infracţiuni, printre care fraudă şi şantaj. Probabil incestul bunicului a determinat ca Vladimir Ulyanov Lenin să devină o persoană atât de perversă. El avea o agresivitate congenitală uriaşă precum şi o degradare mare a creierului, suferind un număr de căderi nervoase; a fost bisexual.

Internaţionala Comunistă – o organizaţie masonică

Ofiţeri ai Administraţiei Politice Unite de Stat de pe lângă Sovietul Comisarilor Poporului al URSS, Gleb Boky şi Alexander Barchenko, printre alţii, aparţineau francmasoneriei. Mulţi dintre ei erau membri ai lojii Frăţia Muncitorilor. Francmasonul Leonid Krasin a acţionat ca intermediar în procurarea banilor pentru Marele Orient din Paris. El a coordonat activitatea de racolare de destinatari care să primească aurul şi antichităţile ţarului, valori care au fost expropriate de către bolşevici. El a fost în legătură cu francmasonul Dimitri Rubinstein, care a îndeplinit funcţia de destinatar important.

Krasin a fost ajutat de asemenea şi de generalul Yuri Lomonosov în exportarea aurului ţarului din Rusia prin Tallinn, capitata Estoniei, către bancherii străini care au finanţat răscoala bolşevicilor. Francmasonul Yuri Lomonosov a fost delegat al ministrului transporturilor în timpul guvernării ţariste. El se bucura de încredere deplină în cercurile masonice.
Francmasonii sovietici au dorit să transforme Cominternul (Internaţionala Comunistă) într-o organizaţie masonică, pentru a putea ameninţa mult mai eficient restul lumii. Fratele Zabreshnev (Marele Orient) a lucrat pentru ramura internaţională a Cominternului.
Potrivit istoricului rus Vasili Ivanov, încă de la începutul anilor 1930 Rusia a fost transformată într-o naţiune tipic masonică, care a arătat cu claritate că francmasoneria şi socialismul sunt ramuri ale aceluiaşi copac negru.
Vasili Ivanov a descris situaţia astfel: „Pentru ca idealurile francmasonilor să triumfe, a fost necesară distrugerea sufletului poporului rus şi îndepărtarea lui de Dumnezeu, anularea caracterului său naţional, dispreţuirea şi călcarea în picioare a istoriei sale măreţe, reducerea gradului de inteligenţă a tinerei generaţii, apariţia unei noi clase de oameni, formată din atei şi persoane care să nu aibă o ţară de origine, două tipuri de creaturi care, după ce urmau să fie instruiţi, ar fi trebuit să ocupe obedienţi locul lor în cuşca masoneriei.”

REIKI – ARMA SECRETA A IEZUITILOR

Imagine   Reiki este o metodă holistică de vindecare, redescoperită de Dr. Mikao Usui (15 august 1865 – 9 martie 1926) şi care mai apoi a fost denumită Metoda Secretă de Vindecare Usui sau Usui Shiki Ryoho. Legenda Reiki-ului Tradiţional incepe in sec. XIX, când Dr. Mikao Usui, director al Universităţii Dosisha din Kyoto şi preot creştin, le vorbea studenţilor despre vindecările şi minunile facute de Iisus, şi tot atunci au inceput căutările sale în scrierile religioase creştine despre aceste vindecări. Timp de 10 ani a studiat texte sacre creştine, însă, acestea nu erau relevante. Atunci şi-a îndreptat atenţia către Budism, ştiind că şi Buddha făcuse vindecări, însă călugării budişti i-au spus că metoda de vindecare s-a pierdut, iar pentru a fi redescoperită trebuie să aprofundeze calea către iluminare. A studiat la University of Chicago Divinity School – America – religia şi filozofia comparată, învaţând în acelaşi timp limba sanscrită. Astfel a putut să descifreze texte dintr-o mănăstire Zen, care descriau o formulă de vindecare. Aceasta trebuia însă probată.

Mikao Usui s-a retras timp de trei săptamâni pe muntele Koriyama pentru post, rugaciune şi meditaţie. În ultima zi, cea de-a 21-a, înainte de răsaritul soarelui, Dr. Usui a văzut venind către el o lumină orbitoare. Aceasta l-a lovit în mijlocul frunţii – chakra Ajna – cu o forţă care l-a facut să-şi piardă cunoştinţa. Astfel a pimit simbolurile, informaţiile legate de ele, cât şi modul în care se activează energia vindecătoare. Dr. Mikao Usui redescoperise metoda de vindecare folosita de Iisus şi Buddha. Pe drumul de întoarcere a putut experimenta cele descoperite făcând patru miracole – patru vindecări. Dr. Usui a numit aceasta energie vindecătoare REIKI.

REIKI este un cuvânt japonez care înseamnă Energie Vitală Universală.

Prin reiki se transnite energie universala, direct de la sursa, netransformata, neinformata si neprelucrata de chacrele organismului terapeutului.
Nu este o practica medicala, caci nu diagnosticheaza, ci echilibreaza doar energia, readucind armonia.
Prin Reiki te redescoperi, iti reactivezi simturile cele mai ascunse, si te ridici in planurile superioare, identificandu-te cu Universul.

http://www.centrureiki.ro/despre_reiki.html

http://healing-marianablank.com/rom/reiki/reiki1.html
Imagine
Cam asta ar fi definitia/introducerea oficiala a “metodei holistice de vindecare”. Dar, atentie, metoda nu se limiteaza doar la “vindecare”. “Reiki iti reactiveaza simturile cele mai ascunse. Te ridici in planurile Superioare. Te identifici cu Universul” Wow!!! Suna tentant, nu? Esti un mic dumnezeu…

HOLÍSTIC, -Ă, holistici, -ce, adj. 1. Care ține seama de principiile holismului. Psihologie holistică. 2. Referitor la metodele de tratament din afara medicinei clasice: masajul terapeutic, homeopatia, medicina naturistă. – [după Random House Webster’s Electronic Dictionary and Thesaurus, College Edition, 1992]

http://www.bibliotecapleyades.net/vatican/vatican_jesuits01.htm

http://igumen-n.logoslovo.ru/eng.php?page=11501

La ora actuala, data fiind influenta spionajului iezuit la nivel international, dar in special in SUA (vezi cartea Teroristii Secreti de Bill Hughes), tehnica sau metoda REIKI este folosita atat de serviciile secrete dar si de armata in ansamblul sau. Un alt aspect pe care vreau sa-l semnalez este si faptul ca tehnica REIKI si-a facut loc si in interiorul structurilor militare ultra-secrete, fiind obiect obligatoriu de studiu pentru ofiterii care compun respectivele structuri ultra-secrete. Tara noastra, Romania, are un Departament Zero (desi altii il numesc altfel). Este catalogat ca fiind ultra-secret. Cateva carti au incercat sa arunce putina lumina asupra acestui aspect. Ma refer la cartile lui Radu Cinamar. Un lucru pe care poate foarte putini l-au sesizat este faptul ca Radu Cinamar, pe langa “descoperirile’ de natura supranaturala, in care combina termeni moderni, limbaj militar si institutii politico-militare, organizatii secrete, etc., are si o intreaga prezentare (oferta – manual) de tehnici “holistice”, inrudite cu tehnica REIKI.

Si uite cum se umbla cu REIKI prin creierele militarilor intorsi din Irak sau Afghanistan: The military is scrambling for new ways to treat the brain injuries and post-traumatic stress of troops returning home from war. And every kind of therapy — no matter how far outside the accepted medical form — is being considered. The Army just unveiled a $4 million program to investigate everything from „spiritual ministry, transcendental meditation, [and] yoga” to „bioenergies such as Qi gong, Reiki, [and] distant healing” to mend the psyches of wounded troops.

Cartea “Metacontact” a generalului rus – unii spun GRU – (membru al ordinului maltez si IBSSA), Dmitry Nicolaevici Fonareff, arata cum structurile speciale (secrete) ale statelor, implicate in cercetarea metafizica, au parcurs adevarate cursuri de pregatire para (PSI) cu instructori REIKI. Lama tibetani, Yoghini, etc. Un amestec de tehnici care se regaseste in tehnica fondata si dezvoltata de iezuitul Mikao Usui.

Nu voi dezvolta acum subiectul. Cert este ca “Departamentele Zero”, din cadrul marilor puteri, departamente ultra-secrete, sunt coordonate, din pacate, fie de ofiterii superiori ai spionajului iezuit, fie de persoane obediente acestora, cu educatie si antrenamente de tip REIKI.
Surse:

http://www.centrureiki.ro/despre_reiki.html

http://www.bibliotecapleyades.net/vatican/vatican_jesuits01.htm

http://www.thereikicenter.net/reiki_information.html

http://www.wired.com/dangerroom/2008/03/army-bioenergy/

 

Vladimir Putin si Tarul Nicolae al II-lea

Imagine
In 2008, un asasinat religios avea sa tulbure “apele”, si asa tulburi, intre Rusia si Sfantul Scaun. Asasinii? Necunoscuti. Asasinatii? Doi preoti iezuiti. Care poate fi miza? Are acest asasinat legatura cu istoria, deloc usoara, a Rusiei? Cum, oare, il mai percep astazi rusii, dar lumea intreaga, pe tarul Nicolae al II-lea? De ce a fost tarul asasinat impreuna cu toata familia sa? Sunt iezuitii implicatii? Are “maica Rusia” o polita de platit Vaticanului? Cum arata Rusia dupa anul 2000, odata cu preluarea puterii de la Kremlin de catre Vladimir Putin si echipa sa de oamenii, specialisti in lumea spionajului si contraspionajului? Dar “magarii rosii”, prin Hodorkovski, au ei vreun rol in toata aceasta lupta? Ce spune istoria despre Ecaterina a II-a a Rusiei? Care-i asemanarea intre ea si regele George al III-lea? Dar marele Frederic al II-lea al Prusiei, are vreo legatura cu cei doi? Ce legatura avea Imre Nagy cu asasinarea tarului? A fost plutonul de executie format din militari rusi sau… unguri???!!! De ce canonizarea tarului, in august 2000?

Asasinatele, de regula, sunt ciudate. Ele sunt o provocare pentru criminalisti si nu numai. Ceea ce, insa, s-a intamplat in anul 2008, a fost nu doar ciudat dar mai cu seama misterios. De ce spun misterios? Deoarece ambele parti implicate au promis anchete serioase si o informare publica destul de amanuntita. Dupa 3 ani…, nimic. TACERE!!!

Dar sa incepem cu inceputul. Iata stirea care a fost preluata (timid) de catre mass media din Romania:

Misterul iezuitilor asasinati la Moscova
Imagine
„Uciderea brutala a sefului „Companiei lui Iisus” din Rusia si a adjunctului sau este invaluita in mister, iar Vaticanul cere sa se faca dreptate. Doi influenti calugari iezuiti, rusul Otto Messmer (47 de ani), superiorul regiunii independente ruse a „Companiei lui Iisus”, si ecuadorianul Victor Betancourt (42 de ani), au fost gasiti morti in resedinta „Companiei lui Iisus” in strada Petrovka, in plin centrul Moscovei.”

Potrivit scriitorului Emil Cerneak, iezuitii responsabili cu o anumita provincie (iezuitii au impartit lumea in provincii), in cazul de fata provincia rusa, sunt sefii spionajului iezuit din provincia respectiva. Daca acesti doi iezuiti erau responsabilii spionajului iezuit in Rusia, cine si de ce ar fi cautat sa-i asasineze? Mi-a atras atentia un alt comentariu de pe un anumit forum. Iata cum suna:

“…Rusia are spioni de elita (nationalisti) si, totusi, acestia au avut nevoie de aproape 10 ani pana au reusit sa iasa din clestele „ocultei” si sa ridice din nou „Maica Rusia”.

Din 2000, de cand puterea de la Moscova a fost preluata de serviciile secrete ruse, aceasta tara a redevenit o forta, mult mai de temut decat pe vremea alcoolicului Eltin…”

Pentru a intelege mai bine cele de mai sus, am sa incerc sa va conduc putin prin istorie fara a va plictisi. Istoria spune ca sub diverse deghizări, iezuiţii îşi croiau drum în funcţii de stat, devenind chiar consilieri ai regelui şi conducând astfel politica naţiunilor. Nu trebuie uitat ca generalul iezuit (supremul conducator al spionajului iezuit) are toata puterea asupra Ordinului. Atunci cand se decide, inceperea unui razboi sau a unei revolutii, generalul iezuit aduna toate informatiile de la provincialul regiunii respective, cum e mai bine sa se realizeze acest lucru. Generalul iezuit conduce lumea prin intermediul provincialilor. Si provincialii, la randul lor, ii conduc pe “iezuitii de rand”, acestia din urma neavand nici o idee despre ceea ce se intampla la nivelul de sus al ordinului (la fel si in masonerie).

Iezuitii, in perioada lor de ilegalitate (1773-1814) au gasit adapost si protectie in Marea Britanie si in Rusia. Desi expulzati in 1820 din Rusia, Iezuitii au fost restaurati in Rusia dupa revolutia bolsevica din 1917.

Imparateasa Ecaterina a II-a a Rusiei este prima care s-a oferit sa-i ajute pe “napastuitii” spioni ramasi fara o baza legala a activitatii lor de spionaj camuflat la adapostul sutanei de calugar si preot. Din 1773 pana in anul 1796, iezuitii au fost la adapost sub ocrotirea Ecaterinei a II-a.

Regele Angliei, George al III-lea, le-a oferit sprijin si adapost din 1773 pana in anul in care spionajul iezuit era reinfiintat, anul 1814.

In toata aceasta perioada de ilegalitate, spionii iezuitii nu au stat cu mainile in san. In anul 1776, prin iezuitul Adam Weishaupt, infiintau “Iluminatii din Bavaria”.

În ianuarie1772, o convenţie secretă este încheiată între Ecaterina a II-a, Frederic al II-lea al Prusiei şi Joseph al II-lea al Austriei în vederea unei împărţiri a Poloniei. In 1786, marele Frederic al Prusiei, care era un mare mason, reuseste sa uneasca toate lojile masonice formand francmasoneria internationala.

Tarul rus Alexandru, incepand cu 1801, cauta sprijinul iezuitilor, desi acestia erau in ilegalitate, pentru a-l invinge pe Napoleon Bonaparte.

Aici situatia se complica. De ce? Insusi Napoleon Bonaparte era ridicat de catre iezuiti, incepand cu 1799, prin iacobini.Iacobinii fiind un “club” select condus din umbra de iezuiti (aflati in ilegalitate).Iacobinii au fost fondati in 1789 si au avut un rol important de jucat in timpul revolutiei franceze din 1789. Clubul Iacobin a fost fondat de EMMANUEL ABBE SIEYES, un preot Iezuit.

Omul asta (iezuitul EAS) a jucat rolul principal in revolutia franceza.
Iacobinii erau coordonati de „Iluminatii” lui Adam Weishaupt, un alt spion iezuit.

Iluminatii au fost creati in 1776 la trei ani de la suprimarea generala a iezuitilor (1773).
Ascensiunea lui Napoleon Bonaparte se datoreza acestor iacobini. Bonaparte insusi a fost un om cu educatie iezuita riguroasa.
http://www.vaticanassassinsarchive.com/EMMANUEL_ABBE_SIEYES.pdf

Pe 7 martie 1801, papa Pius al VII-lea, emite un decret prin care abroba existenta si activitatea ordinului iezuit in RUSIA.

Generalii iezuiti de rang superior care au condus spionajul iezuit in Rusia, din 1801 pana in 1814 au fost:

– Franciszek Kareu (Martie 7, 1801–August 11, 1802)

– Gabriel Gruber (Octombrie 22, 1802–Aprilie 6, 1805)

– Tadeusz Brzozowski (Septembrie 14, 1805–August 7, 1814)

Dupa restaurarea ordinului iezuit, in 1814, spionajul iezuit se confrunta cu alte probleme. Iezuitii sunt expulzati din urmatoarele state:

– 13 martie 1820, iezuiții au fost expulzați din Rusia.
– 1829 – Anglia a expulzat iezuiții.
– 1848 – Elveția a expulzat iezuiții.
– 1871-1872 – Italia a expulzat iezuiții.
– 1872 – Germania a expulzat iezuiții.
– 1880 – Franța a expulzat iezuiții.
Imagine
Revolutia bolsevica din 1917 permite spionajului iezuit sa-si reia activitatea in Rusia. Tarul Nicolae al II-lea, din anul 1894 si pana in anul 1917 este un puternic opozant al spionajului iezuit. Poate fi asemanat, daca vreti, cu regina Elisabeta I a Anglei. Ce s-a intamplat in continuare cu tarul Nicolae al II-lea al Rusiei dar si cu familia sa?

Tarul si familia sa sunt asasinati de catre bolsevici (iezuiti) iar cei care au dus la indeplinire sarcina asasinatului au fost, atentie, militari unguri. De ce?!

În 17 iulie, un grup numit „sovietele din Urali” (alţii îi numesc o bandã de ucigaşi a ţinut o judecatã rapidã (ca si in cazul lui Ceausescu) şi l-au gãsit vinovat pe ţar. Dr. Rivera (fost iezuit) a spus cã li s-a comunicat de cãtre cardinalul Bea (inalt preot iezuit) cã unii dintre ei erau iezuiţi care pozau în comunişti.

Protectorul bisericii ortodoxe (tarul) a dat ochii cu iezuiţii, şi fãrã milã aceştia au ucis întreaga familie. Noaptea târziu, trupurile au fost încãrcate într-o maşinã, duse într-o minã pãrãsitã, numitã „patru fraţi”. Acolo au fost ciopârţite (semn secret al implicãrii iezuiţilor), arse, stropite cu acid şi în final aruncate într-un puţ pãrãsit.

Iezuiţii s-au mişcat atât de rapid, încât cei din comitetul central al partidului nici n-au ştiut de procesul şi uciderea familiei regale, pânã când totul se terminase. A fost o extraordinarã victorie pentru Vatican.

Deoarece CEKA se temea ca soldaţii ruşi nu vor trage asupra ţarului lor, plutonul de execuţie a fost format din soldaţi… maghiari (agenti iezuiti), printre ei şi viitorul lider comunist Imre Nagy.

Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov (în rusă Николай Александрович Романов) (n. 18 mai1868 – d. 17 iulie 1918) a fost ultimul împărat al Rusiei.

A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârşitul revoluţiei din februarie.

A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolşevici (iezuiti) la ordinul lui Lenin (omul iezuitilor). Canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse.
Imagine
Din anul 2000, nou “tar” al Rusiei a fost (si este) un om al structurilor de informatii, filonul nationalist, omul Vladimir Putin. Interesant ca pe data de 7 mai 2000, Vladimir Putin este ales presedinte al Rusiei iar la doar cateva luni mai tarziu, pe data de 4 august 2000, Vladimir Putin are grija ca Tarul Nicolae al II-lea, impreuna cu familia sa, sa ocupe locul de cinste printre eroii si martirii poporului rus. In acest sens au fost si canonizati drept sfinti de catre sinodul bisericii ortodoxe ruse.

Atat Vladimir Putin cat si tarul Nicolae al II-lea au protejat atat poporul rus dar si biserica ortodoxa rusa. Si unul si altul au luptat impotriva spionajului iezuit al “Sfantului Scaun”.

Trebuie stiut deasemenea ca există fricţiuni considerabile între Biserica Ortodoxă Rusă şi Sfântul Scaun începând din 2002, când Patriarhul Alexei al II-lea a condamnat crearea de către Vatican a unei diocese catolice pentru teritoriul Rusiei. Această acţiune a fost văzută de conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse ca o tentativă de prozelitism catholic (spionaj iezuit) într-o ţară majoritar ortodoxă.

Exarhul catolicilor de rit oriental din Rusia, Leonid Fiodorov, defineşte sarcinile misiunii catolice astfel:

„Principala sarcina a misiunii noastre nu trebuie sa fie convertirea prin prozelitism a unor persoane la modul individual, fiindcă din aşa ceva nu ne vom alege cu mare lucru. Scopul nostru principal trebuie să fie răspândirea şi popularizarea ideii de unire cu Roma, difuzarea ideilor sănătoase cu privire la catolicism şi apropierea de clerul ortodox. Dacă nu vom face lumina în modul în care percep astăzi ruşii catolicismul, va trebui să ne luăm gândul de la un succes semnificativ. Făcând prozelitism am putea câştiga mii de suflete, dar aceste mii n-ar face decât să creeze încă un obstacol între noi şi acele zeci de milioane pe care trebuie să le aducem în turma cea mare. De aceea, când suntem puşi în situaţia de a opta între un succes efemer în câştigarea de noi suflete şi obiectivele fundamentale ale misiunii noastre, nu vom sta pe gânduri să-l sacrificăm pe primul în favoarea realizării celui de-al doilea.”

Imagine

Mitropolitul Antonie Bloom al Surojului (Patriarhia rusă) în scrisoarea adresată Patriarhului Alexie II spune următoarele:

„A sosit timpul când trebuie să conştientizăm că Roma doreşte exclusiv să nimicească Ortodoxia. Toate întâlnirile teologice interconfesionale şi „apropierile” reciproce semnate doar pe hârtii nu ne duc nicăieri. Pentru că dincolo de ele stă dorinţa fermă a Vaticanului să înghită Biserica Ortodoxă.”

Articole preluate

Un gând despre &8222;Distrugerea Rusiei: crearea unei naţiuni tipic masonice&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s