Multinationalele arunca povara fiscala pe umerii micilor intreprinzatori

Imagine  De fiecare dată când vine vorba de evaziune fiscală , oamenii neinformați se gândesc imediat la buticul sau frizeria din colț , care nu dau bon fiscal sau la persoanele private care posedă tot felul de bunuri de lux , vile , mașini , iahturi și care nu declară sursele de venit. În realitate marea evaziune este făcută , culmea , în mod legal , de către marile firme multinaționale , pe care toată lumea le consideră investitori serioși și contributori la economiile naționale. Multinaționalele și băncile care operează în România scot anual din țară 60-70 miliarde de euro și la stat contribuie cu mai nimic. Acolo se duc banii , nu în ajutoarele pentru amărâți. Multinaționalele scot din țară cam două treimi din PIB. Din ce rămâne fură au noștri și din ce mai rămâne se fac că dau ajutoare la săraci. Evaziunea fiscală a multinaționalelor , la nivel global se ridică la 21.000 – 31.000 de miliarde de dolari , adică două treimi din datoria publică a tuturor statelor lumii la un loc. Și pentru că aceste mari companii face profituri uriașe și contribuie foarte puțin la bugetele statelor , povara fiscalității cade pe umerii micilor întreprinzători și a persoanelor fizice , adică în special asupra clasei de mijloc. Xavier Harel a realizat un documentar intitulat EVAZIUNEA FISCALĂ , TÂLHĂRIA SECOLULUI în care face o analiză a fenomenului evaziunii la nivel mondial practicată de multinaționale , prin intermediul unor tehnici abile și folosind avocați pricepuți care speculează cadrul legal și așa-numitele paradisuri fiscale. Cu atât mai greu este ca acest tip de evaziune să fie combătut , cu cât el este perfecționat de-a lungul deceniilor , spune Xavier Harel , realizatorul documentarului. Primele tehnici de evaziune au fost puse la cale de companii încă din secolul XIX , spune Xavier.

Rezidențele fictive, adică înregistrarea firmelor în paradisuri fiscale, au apărut la începutul secolului XX., profitându-se de o decizie a justiției britanice. Secretul bancar a început să devină o practică comună în Elveția în 1934, ca urmare a acțiunii justiției franceze împotriva unui evazionist francez. Iar în anii marii crize economice, președintele SUA Franklin D. Roosevelt își exprima deja îngrijorarea față de evaziunea fiscală în insulele din Caraibe.

Imagine  Ulterior, o dată cu liberalizarea masivă a fluxurilor financiare mondiale, în anii 1970, apare marea evaziune a grupurilor multinaționale. Scenariile sunt cu sutele, însă principiul este același: beneficiile trebuie să apară în teritorii în care nu se percep taxe, sau se percep foarte puține, în timp ce în teritoriile fiscalizate mai puternic, unde compania activează în realitate, trebuie să apară doar pierderi sau profit zero. Evaziunea a devenit o metodă de creștere a rentabilitatii, prin trecerea întregii poveri a fiscalității pe umerii micilor întreprinzători și ai persoanelor fizice,care plătesc impozitele de care multinaționalele se ascund. ”Potrivit jurnalistului britanic Nicholas Shaxson, multinaționalele nu au inventat un nou produs sau nu au găsit un nou mod de a fabrica același produs la costuri mai mici. Ele se mulțumesc să își bage mâinile în buzunarul altor contribuabili, ferindu-se de plata impozitelor”, spune Xavier Harel.

Articol preluat de pe http://dantanasescu.ro/2013/09/13/multinationalele-arunca-povara-fiscala-pe-umerii-micilor-intreprinzatori.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s