Romania se afla sub dictatura corporatiilor

Imagine  Trăim într-un sistem care îi ţine pe oameni să muncească cel puţin 8 ore pe zi, cel puţin 5 zile pe săptămână. E cineva care crede că în Occident sau în ţările “civilizate” cu bunăstare nu se munceşte? Ba da, se munceşte şi acolo. Nu vă imaginaţi munca şi sclavia prin imaginea unui om legat cu lanţuri care dă cu un târnăcop în stâncă! Munca modernă este inclusiv la birou, iar sclavia modernă include ORICE tip de muncă din prezent. Se munceşte peste tot pe planetă! Doar că unii oameni (sclavi), pentru munca lor, primesc în schimb bunăstare, să zicem un trai decent… Ideea e că lumea este condusă de către o mână de oameni din umbră. Acei oameni controlează mari corporaţii, instituţii publice şi entităţi private, guverne, şefi de stat, imperii (SUA, UE) etc. Noi suntem toţi nişte sclavi ai lor, direct sau indirect.

Societatea de consum a dat naştere unei noi dependenţe, greu de înţeles pentru cei care de-abia au bani cu care să îşi acopere cheltuielile de bază – dependenţa de cumpărături. Aceasta este întreţinută de multitudinea de reclame care stimulează dorinţa de nou. Femeile cad cel mai uşor pradă acestei dependenţe având iluzia că “terapia prin shopping” poate acoperi  frustrările şi lipsurile emoţionale.  După achiziţionarea bunului mult dorit, ele descoperă însă că golul sufletesc nu a fost acoperit şi pornesc din nou la cumpărături, cu convingerea că de data aceasta au găsit ceea ce le trebuia. Profitul producătorilor şi al lanţurilor de magazine este astfel asigurat.
Ideea în sine a supermarket-urilor şi mall-urilor, complexe de magazine gigantice unde cumpărătorii vin în contact direct cu o cantitate de marfă mult mai mare decât au nevoie, speculează tentaţiile şi încurajează exagerarea în sensul de a cumpăra lucruri nenecesare. Asaltarea cumpărătorului, prin prezentarea unui imens volum de produse simultan, este unul din factorii care încurajează această dependenţă. La fel stau lucrurile cu obiceiul de a plăti cu cardul în loc de cash.
Chevron este una dintre cele şase mari companii energetice din lume. În anul 2011 această companie fost locul doi în lume în ceea ce priveşte profitul obţinut. Această corporaţie americană este activă în peste 180 de ţări, desigur şi în România. Standard Oil of California, redenumită Chevron, este corporaţie membră a Council on Foreign Relations (Consiliul pentru Relaţii Internaţionale), care, la rândul ei, este deţinută de către David Rockefeller încă din anul 1949.
Compania Chevron a început operaţiunile de explorare în România în anul 2010, obţinând concesiuni pentru trei zone de la malul Mării Negre.

Comisia Trilaterală este un grup elitist internaţional fondat în 1973 în scopul accelerării instaurării Noii Ordini Mondiale. Acest grup îi reuneşte pe conducătorii celor mai puternice corporaţii industriale şi comerciale din lume, precum şi ai celor mai bogate bănci, inclusiv Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, alături de personalităţi din mediul ştiinţific universitar, sindicate, presă, drept etc. Toţi membrii sunt francmasoni cu grade mari în diferite loje ale sectei satanice a Francmasoneriei mondiale. Denumirea grupului vine de la „trilaterala” (triunghiul) alcătuit de SUA, Europa Occidentală şi Japonia. Ulterior, s-a dezvoltat o întreagă ramură „Asia-Pacific”.
Prin comparaţie cu Grupul Bilderberg (grup ultrasecret cu participare mondială fondat în 1954) şi Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations, organizaţie semi-secretă fondată în 1921 având numai membri cetăţeni SUA), Comisia Trilaterală (logo-ul în imaginea de mai sus) este – cel puţin în aparenţă – transparentă privind activităţile, membrii şi ideile propagate. Această transparenţă declarată este totuşi contrazisă chiar de secretul păstrat privind discuţiile purtate la conferinţele anuale ale Comisiei. Scopurile urmărite, dincolo de cosmetizarea lor pentru publicul larg, sunt evident subscrise globalizării accelerate. Obiectivul final este controlul complet al economiei şi politicii mondiale prin instaurarea unui unic guvern mondial.
„Ideologul” acestei grupări, Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea Columbia, a scris în lucrarea sa “Between Two Ages: The Technetronic Era” publicată în 1971 (Între două epoci: Era tehnocraţiei):
“Statul naţional, ca unitate fundamentală de organizare a societăţii umane, a încetat să mai fie principala forţă creatoare în societate. Băncile internaţionale şi corporaţiile multinaţionale acţionează, programează şi planifică viitorul societăţii în termeni care sunt mult mai avansaţi decât conceptele politice ale statelor naţionale.”
Brzezinski nu se putea exprima mai limpede decât atât. El a fost remarcat astfel de David Rockefeller, preşedintele Băncii Chase Manhattan, membru al societăţii secrete Illuminati şi al “Aristocraţiei Negre” planetare, extrem de activ în direcţia globalizării. Cei doi au făcut echipă pentru a pune bazele Comisiei Trilaterale şi, după cum se spune, “restul e istorie” – deşi nu apare în manualele clasice de istorie.
Comisia Trilaterală şi Consiliul pentru Relaţii Externe au acelaşi finanţator – David Rockefeller
Fondatorul şi finanţatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David Rockefeller, iar „ideologul” grupării este fostul consilier prezidenţial american Zbigniew Brzezinski (foto), care a fost şi primul preşedinte al Comisiei. Ambii fac parte din gruparea ocultă malefică a Illuminati-lor. Membrii Comisiei Trilaterale sunt cooptaţi numai pe bază de invitaţie, dintre conducătorii marilor firme, corporaţii industriale, antreprenori, magnaţi media, bancheri, profesori universitari etc. Acest grup a fost declarat iniţial un simplu “forum de discuţii” (think-tank în limba engleză), ca şi alte grupări elitiste de acest gen, dar influenţa sa este vizibilă, ca şi puterea sa decizională, pe scena economică şi politică mondială. Iniţial s-a afirmat că scopul dezbaterilor era găsirea unor soluţii pentru salvarea democraţiei într-o societate frământată din cauza războiului din Vietnam, a mişcărilor studenţeşti şi a conflictelor sindicale.
Membrii Comisiei nu au reuşit niciodată să dea un răspuns satisfăcător privind relaţia acesteia cu Consiliul pentru Relaţii Externe (CRE, CFR în limba engleză). Membrii CRE sunt cei care pun în practică strategiile elaborate de Comisia Trilaterală, cel puţin la nivelul politicii şi economiei americane.
Comisia Trilaterală afirmă că nu are nici influenţă, nici implicare politică, mai ales că reuneşte adepţi ai diferitelor partide şi curente politice din diferite ţări. În mod ostentativ se afirmă că nu se admite participarea politicienilor activi. Însă chiar de la constituire Comisia Trilaterală a urmărit preluarea controlului la nivel prezidenţial în SUA.
Preşedinţii SUA sunt marionetele Comisiei Trilaterale
Fostul preşedinte american Jimmy Carter (foto dreapta) a fost invitat să facă parte din grup cu un an înainte de a fi ales preşedinte, fiind considerat cel mai adecvat candidat în acest sens. Este binecunoscut faptul că, în ciuda imaginii populiste de lider al muncitorilor, de om simplu şi sincer, pe care a mizat Jimmy Carter, campania sa prezidenţială a fost finanţată de Comisia Trilaterală. Acest preşedinte a cărui deviză era „nu o să vă mint niciodată!” a intrat în cursa prezidenţială la sugestia Comisiei Trilaterale şi a fost chiar de la început o marionetă a acestor forţe oculte. Prin susţinerea financiară, mediatică şi politică de care a beneficiat în acest mod, a devenit posibil ca un obscur guvernator din Georgia să ajungă preşedintele SUA în 1977.
Ascensiunea lui Jimmy Carter a însemnat preluarea puterii de către Comisia Trilaterală în SUA: nu mai puţin de 18 oficiali cheie ai administraţiei Carter erau membrii ai acesteia (acest număr este cu atât mai impresionant având în vedere că iniţial erau în total numai 54 de membri  americani). Dintre preşedinţii SUA care au urmat, toţi sunt membri ai Comisiei sau au legături declarate cu aceasta, cu excepţia lui Ronald Reagan – însă chiar şi în timpul mandatului său, vicepreşedinte era un membru al Trilateralei, George Bush (ulterior preşedinte SUA). Bill Clinton este un alt membru al Comisiei care a fost preşedinte SUA.
Mecanismul de control implementat de Comisia Trilaterală
Pentru a putea impune un nou sistem economic mondial, este nevoie nu doar de asocierea principalilor conducători de corporaţii în domeniul industrial, ci de orchestrarea precisă a unei colaborări între economie, politică, mediul academic şi presă. Obiectivele intermediare urmărite în procesul globalizării sunt stabilite de marile corporaţii. Oamenii de ştiinţă din mediul academic (profesori universitari în special) sunt cei care oferă studii şi aşa-zise lucrări ştiinţifice pentru a justifica aceste obiective corporatiste. Politicienii sunt cei care prezintă publicului aceste idei şi eventual introduc legi noi care să permită îndeplinirea acestor obiective, iar mass-media face propagandă în acest sens pentru a obţine consensul popular şi susţinerea (sau măcar acceptarea) publică a măsurilor cerute de liderii corporaţiilor.
În SUA, strategia Comisiei Trilaterale implică înainte de toate controlul asupra preşedinţiei şi guvernului. În prezent, printre membrii marcanţi din SUA se numără:
George Bush senior, fost preşedinte SUA, tatăl actualului preşedinte,
Dick Cheney, vicepreşedintele SUA implicat în scandalul Halliburton/Iraq (acest scandal se referă la faptul că SUA a vândut tehnologie nucleară Iraqului şi Iranului),
Henry Kissinger, consilier pe probleme de securitate naţională şi secretar de stat în administraţia Nixon, secretar de stat în administraţia Ford, implicat în războiul din Vietnam,
Madeleine Albright, fost secretar de stat în administraţia Clinton,
Zbigniew Brzezinski, consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Jimmy Carter,
Alan Greenspan, directorul American Federal Reserve, cartelul financiar care controlează economia SUA printr-un lanţ de bănci importante,
Paul Wolfowitz – fostul preşedinte al Băncii Mondiale,
Robert S. McNamara – fost preşedinte al Băncii Mondiale, fost secretar al apărarii SUA, fost preşedinte al Ford Motor,
George Soros, fondatorul şi deţinătorul  Fundaţiei internaţionale Open Society
“Maturizarea” procesului de globalizare
Analiza comparativă a componenţei Comisiei Trilaterale – în prezent şi la origine – reflectă schimbarea etapei şi priorităţilor, sau altfel spus “maturizarea” procesului de globalizare. Mai ales la început era foarte necesar aportul “ideologic” şi legal, de aceea au fost cooptaţi mulţi membrii din mediul universitar şi avocaţi. În prezent, remarcăm cooptarea semnificativă ca membri invitaţi a unor personalităţii din domeniul mass-media: nu doar proprietarii corporaţiilor media (aceiaşi cu magnaţii economici), dar şi editorialişti, formatori de opinie, şi într-adevăr eforturile propagandistice în sensul acceptării globalizării s-au accentuat. Remarcăm de asemenea atragerea unor nume importante din Serviciile Secrete.Preponderenţa, evidentă şi în 1973, dar şi acum, revine reprezentanţilor cartelurilor bancare: preşedinţi ai Băncii Mondiale, directorii Fondului Monetar Internaţional, chairmani ai Federal Reserve Bank, directorii celor mai proeminente bănci (şi aceasta fără a socoti şi băncile comerciale sau de investiţii). Reprezentarea “elitei” financiare într-o asemenea măsură într-o grupare globalistă nu este întâmplătoare, deoarece banii reprezintă principalul instrument al globalizării. Prin membrii săi, Comisia Trilaterală controlează resursele financiare ale întregii planete, în  fiecare ţară.

Desigur, directorii executivi ai marilor corporaţii sunt incluşi în Comisie. Menţionăm printre altele, companiile Boeing, Coca Cola, Hewlett Packard, Texas Instruments, AT&T, ITT, Exxon, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs etc.
În concluzie, procesul mondial de globalizare care se accentuează alarmant este condus şi controlat de un grup restrâns de francmasoni care râvnesc la dominarea globală a umanităţii şi a planetei. Nu toţi aceştia se regăsesc printre membrii Comisiei Trilaterale, preferând să se menţină în umbră. Ceea ce îi motivează este foamea de bani şi putere. Mecanismele pe care le-au creat la nivelul societăţii fac ca aproape marea majoritatea a oamenilor, în mod inconştient, să le slujească interesele. Dacă oamenii ar deveni conştienţi, fiind înainte de toate informaţi, de amploarea manipulării şi înşelăciunii, ar putea să se opună globalizării, înainte de a fi prea târziu.
ANEXĂ
Componenţa Comisiei Trilaterale în 1973 – membrii americani
Pentru o imagine de ansamblu a acestei structuri concepute pentru elaborarea unor strategii de accelerarea a globalizării, am organizat aceste nume după domeniile de activitate.
* indică membrii Comitetului Executiv ai Comisiei Trilaterale în 1973
Domeniul bancar
Ernest C. Arbuckle – Chairman, Wells Fargo Bank
George W. Ball – Senior Partner, Lehman Brothers
Alden W. Clausen – Preşedinte, Bank of America
Archibald K. Davis – Chairman, Wachovia Bank and Trust Company
*Peter G. Peterson – Chairman, Lehman Brothers
*David Rockefeller – Chairman, Chase Manhattan Bank
Robert V. Roosa – Partener, Brown Brothers Harriman & Company
Bruce K. MacLaury – Preşedinte, Federal Reserve Bank of Minneapolis
John H. Perkins – Preşedinte, Continental Illinois National Bank and Trust Company
Mass Media
Doris Anderson – Editor, Chantelaine Magazine
Emmett Dedmon – Vicepreşedinte şi director editorial, Field Enterprises, Inc.
Hedley Donovan – Redactor şef, Time, Inc.
Carl T. Rowan – editorialist
Arthur R. Taylor – Preşedinte, Columbia Broadcasting System, Inc. (CBS)
Sindicate (membrii cooptaţi după stabilirea lui Carter ca viitor candidat la preşedenţie, în scopul obţinerii votului muncitorilor)
*I. W. Abel – Preşedinte United Steelworkers of America
Leonard Woodcock – Preşedinte United Automobile Workers
Lane Kirkland – Secretar-trezorier, AFL-CIO
Senatul/Congresul SUA
John B. Anderson – Camera reprezentanţilor
Lawton Chiles – Senatul SUA
Barber B. Conable, Jr. – Camera reprezentanţilor
John C. Culver – Senatul SUA
Wilbur D. Mills – Camera reprezentanţilor
Walter F. Mondale – Senatul SUA
William V. Roth, Jr. – Senatul SUA
Robert Taft Jr. – Senatul SUA
Alţi politicieni
James E. Carter, Jr. – Guvernatorul Georgiei
Daniel J. Evans – Guvernatorul statului Washington
*William W. Scranton – Fost Guvernator al statului Pennsylvania
Corporaţii
J. Paul Austin – Chairman, The Coca-Cola Company
W. Michael Blumenthal – Chairman, Bendix Corporation
*Patrick E. Haggerty – Chairman, Texas Instruments
William A. Hewitt – Chairman, Deere and Company
Edgar F. Kaiser – Chairman, Kaiser Industries Corporation
Lee L. Morgan – Preşedinte, Caterpillar Tractor Company
David Packard – Chairman, Hewlett-Packard Company
Charles W. Robinson – Preşedinte, Marcona Corporation
Arthur M. Wood – Chairman, Sears, Roebuck & Company
William M. Roth – Roth Properties
Mediul academic
David M. Abshire – Chairman, Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale de la Universitatea Georgetown
Graham Allison – Profesor de Ştiinţe Politice, Universitatea Harvard
Robert R. Bowie Clarence Dillon – Profesor de Relaţii Internaţionale, Universitatea Harvard
*Harold Brown – Preşedinte, California Institute of Technology
Richard N. Cooper Provost – Profesor de Ştiinţe Economice, Universitatea Yale
Frank Altschul – Profesor de Ştiinţe Economice, Universitatea Yale
Paul W. McCracken – Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Edmund Ezra Day – Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Marina von N. Whitman – distins pentru servicii publice, Profesor de Economie, Universitatea Pittsburgh
Carroll L. Wilson – Profesor de Management, Şcoala de Management Alfred P. Sloan School din cadrul MIT
Edwin O. Reischauer – Profesor la Universitatea Harvard; fost Ambasador SUA în Japonia
Firme de avocatură
Warren Christopher – Partener la O’Melveny and Myers
William T. Coleman, Jr. – Senior Partner la Dilworth, Paxson, Kalish, Levy & Coleman
Lloyd N. Cutler – Partener la Wilmer, Cutler, and Pickering
*Gerard C. Smith – Consilier la Wilmer, Cutler & Pickering
Cyrus R. Vance – Partener la Simpson, Thacher and Bartlett
*Paul C. Warnke – Partener la Clifford, Warnke, Glass, McIlwain & Finney
Alte asociaţii
Lucy Wilson Benson President, Liga femeilor cu drept de vot din SUA
Kenneth D. Naden – Vicepreşedinte executiv, Consiliul Naţional al Cooperativelor şi fermierilor
Think-Tank-uri
Thomas L. Hughes – Preşedinte, Fundaţia Carnegie pentru Pacea Internaţională
Henry D. Owen – Director, Programul de Studii de Politică Externă, The Brookings Institution
Pentru că MUNCA noastră este TRANSFORMATĂ în BANI, iar o parte din BANII PRODUŞI DE NOI (ADICĂ DIN MUNCA NOASTRĂ) SUNT FURAŢI şi ajung într-un fel sau altul, direct sau indirect, la cei care conduc lumea din umbră, la corporaţiile lor şi la marionetele lor politice de la nivel naţional. BANII PRODUŞI DE MUNCA NOASTRĂ SE ÎMPART ÎN DOUĂ. Aici este cheia: o parte din bani ajung la noi (sub formă de salariu NET, în mână, sau profit în cazul firmelor), iar cealalată parte SE DUCE LA STAT – sub diferite pretexte (taxe, impozite, asigurări sociale, asigurări medicale, pensie, investiţii bla bla bla). Toţi banii pe care cetăţenii unui stat, întreprinderile şi firmele îi cotizează la bugetul public devin BANI PUBLICI. ÎN REALITATE, O GRĂMADĂ DIN ACEŞTI BANI PUBLICI SUNT FURAŢI !!! Cine nu a văzut şi nu a înţeles încă asta înseamnă că este prea tânăr sau cretin. Cine nu este în stare să se uite în jur şi să observe chestiile astea şi are nevoie de dovezi negru pe alb (eventual o declaraţie semnată a politicianului corupt “Da, am furat”) este pur şi simplu cretin. De fapt, mai corect spus, distrus mental premeditat (detalii AICI). Realitatea este că NOI MUNCIM PENTRU CA ALŢII SĂ AIBĂ CE FURA! Noi suntem sclavii celor care ne fură banii minţindu-ne în faţă că ne vor oferi diferite “servicii” în schimbul acelor bani (infrastructură, sănătate, ajutoare sociale, pensii etc). În realitate NU ne oferă decât batjocură şi tupeu, în timp ce ei fură de rup din banii munciţi de noi!Elitele, cei care conduc lumea din umbră, ne mai ţin de sclavi doar cât au nevoie de noi. Deja la nivel mondial este pus în aplicare un plan de exerminare a unei părţi din populaţia omenirii, prin SĂRĂCIE, PENSII MIZERE, SISTEM MEDICAL DEZASTRU ŞI CORUPT, TRATAMENTE NEMERNICE (pentru bani – profituri uriaşe în industria medicală) care omoară oamenii, VACCINURI, CHIMICALE în APĂ şi ALIMENTE, CODEX ALIMENTARIUS, OMG (organisme modificate genetic) etc etc etc, pentru că Noua Ordine Mondială presupune eliminarea celor care nu “produc” (găuri în buget) şi celor care se opun sistemului…Ştiu că e greu de conceput, de înţeles şi de acceptat că în secolul 21, în “civilizata Uniune Europeană”, SUNTEM folosiţi pe post de SCLAVI, dar din păcate ăsta este adevărul.

Marile corporaţii: au transformat munca într-o „marfă”, oamenii în „sclavi”, iar banii au fost transformaţi într-o „valoare supremă” – singura care contează. Pentru corporaţii, cuvintele „om” sau „umanitate” nu înseamnă nimic ci doar noţiuni abstracte de neluat în seamă la calcularea profitului. Puţini ştiu că cele mai mari corporaţii ale lumii au ambiţii şi mai mari şi vor nici mai mult nici mai puţin să preia puterea la nivel global. Cum? Prin înfiinţarea unui Parteneriat Trans-Pacific (TPP) cu rolul de a instaura „domnia” multinaţionalelor.

Recent, au devenit publice o parte dintre detaliile unei înțelegeri, ţinute departe de ochii publicului, prin care corporațiile ar putea prelua puterea la nivel global, cu efecte în toate domeniile, de la accesul liber la Internet, la politici restrictive de sănătate sau legi de mediu. Acest lucru va fi posibil prin intrarea în vigoare, până cel târziu la sfârşitul acestui an, a aşa-numitului Parteneriat Trans-Pacific. Practic, este vorba de un pact global gândit de 600 de companii şi organizaţii, care a fost ținut secret ani de zile şi prin care marile corporații de tutun, farmaceutice, petroliere sau de comerţ vor să-şi impună propriile legi, independente de legislaţiile naţionale. Acest acord a fost negociat în secret timp de doi ani si jumătate şi nu a mai fost făcut public nici măcar un cuvânt până la această scurgere de informaţii. TPP a fost încadrat ca un „acord de liber schimb”, dar din 26 de capitole, doar două sunt la obiect, restul neavând cu nimic de a face cu schimburile comerciale. Astfel, celelalte 24 de capitole acordă noi privilegii şi drepturi corporaţiilor, limitând în acelaşi timp şi o serie de acţiuni ale guvernelor în special în domeniul reglementărilor de protecţie a cetăţenilor. Dacă va fi implementat, acest acord va ceda practic dominaţia companiilor asupra guvernelor suverane în dreptul internaţional, care va înlocui majoritatea legilor de stat sau locale din orice ţară membră. Chiar dacă din TPP fac parte doar Noua Zeelandă, Chile, Singapore, Brunei, Statele Unite, Australia, Peru, Vietnam, Malaezia, Japonia, Canada şi Mexic, prevederile tratatului se aplică toturor ţărilor cu care companiile din aceste state au relaţii de afaceri. Iar instrumentul principal de control al TPP asupra guvernelor nemulţumite de hotărârile corporaţiilor va fi un Tribunal Internaţional, ale cărui legi vor prima în faţa legilor naţionale.

„Investitorii pot cere compensaţii dacă noile politici, aplicate atât firmelor locale, cât şi celor străine, subminează aşteptările investitorilor străini referitor la cum ar trebui să fie trataţi. Acestea includ dreptul de a cere despăgubiri pentru acţiuni ale guvernului (precum noi legi pentru protecţia mediului), ce reduc aşteptările de profit viitor ale investitorilor (articolul 12.12 despre expropierea indirectă) sau care se împotrivesc direct unei regularizări pe care un investitor poate să o fi întreprins când a avut de-a face cu un guvern anterior (articolul 12.6 despre standardul minim de comportament sau MST)”, se arată în nota de fundamentare a acordului TPP. Mai mult decât atât, din acelaşi document putem citi că „tribunale au posibilitatea de a ordona guvernelor să plătească tranzacţii lichide nelimitate din trezoreriile naţionale. Chiar şi când guvernele câştigă aceste procese, se risipesc resurse bugetare, oricum insuficiente, pentru apărarea politicilor naţionale împotriva acestor acţiuni din partea corporaţiilor, pentru că fondurile plătitorilor de taxe trebuie să fie folosite pentru a plăti taxări la oră substanţiale, pentru tribunale, precum şi costuri legale implicite (articolul 12.28)”. Mecanismul de funcţionare a statelor membre va fi asemănător cu cel experimentat acum în zona euro, se mai arăta în document. Schema guvernării statelor TPP include un sistem de justiţie paralel, care să fie administrat de trei judecători. Aceştia vor avea dreptul suzeran să impună guvernelor lumii legi şi taxe care să favorizeze corporaţiile transnaţionale. Iar acest tribunal internaţional „corporatist” este gândit în aşa fel încât să dea dreptate întotdeauna multinaţionalelor.

UE vrea ca statele zonei euro să semneze contracte

Din motiv de criză, şi Europa se pregăteşte pentru un control mai eficient al guvernelor. Astfel, statele zonei euro ar trebui să semneze contracte cu Uniunea Europeană în care să se angajeze la reforme fiscale detaliate, potrivit unei propuneri a UE, care vizează creşterea controlului Bruxelles-ului asupra politicilor economice naţionale. Măsura ar presupune ca toţi cei 17 membri să se angajeze la programe de politici economice şi termene aprobate de Bruxelles, precum cele negociate cu ţările susţinute cu ajutoare financiare. Dacă va fi adoptat, planul ar ajuta la îndeplinirea cererilor Germaniei pentru un control mai riguros al economiilor țărilor puternic îndatorate şi fără programe clare de reformă, între care Italia şi Franţa. Proiectul este primul pas în încercarea de a ceda birocraţilor de la Bruxelles mai multe din puterile rezervate până acum ministerelor naţionale de finanţe. Lăcomia marii finanțe a produs actuala instabilitate economică şi socială. Marile corporaţii nu au nevoie de minţi libere, ci de roboței care, motivaţi doar de cucerirea unei poziţii în ierarhie şi de avantajele unei vieţi luxoase, se înclină obedient la preceptele ”politicilor corecte”.

Spre exemplu, Nestlé controlează peste 70% din apa îmbuteliată din lume, printre care Périer, San Pelegrino, Vittel. Este o acţiune neoliberală şi postcolonială care atentează la un drept fundamental al omului – accesul primar la apă. Poate fi un drept uman transformat în marfă, cu etichetă şi preţ?!

Cea mai mare manipulare este înfăptuită de marile trusturi din industria alimentară şi farmaceutică, dar și de sistemul tradițional de educație, încremenit în desuetudine. Alimentele sunt oferite spre cumpărare fără să se țină cont de efectul lor asupra sănătăţii iar, la rândul lui, sistemul de sănătate tratează fără să țină cont de alimente. Nutriţia este pe ultimul loc în preocupările omului modern, dar şi la facultăţile de medicină. Foarte puţini dintre noi cred că de aici se pot trage cele mai multe dintre bolile cunoscute, că există un sistem ascuns, bine pus la punct, pentru ca noi să ne cumpărăm boala şi apoi să credem că ne putem redobândi pseudo-sănătatea cumpărând iar medicamente sau proceduri costisitoare. Medicina a devenit echivalentă cu termenul „medicament”, iar tratarea bolii a devenit o industrie.

10001417_1562094817349208_194295062_n  În general, nu ne facem timp să citim nici eticheta alimentelor, nici prospectul medicamentelor. Dacă, însă, le citim, constatăm că foarte puține dintre substanţele constituente sunt naturale şi integrale. Restul aduc cu cele sintetizate în laboratorul de chimie. Aflată în ghearele Big Pharma şi ale industriei producătoare de aparatură medicală, medicina modernă ne dictează cum să ne reparăm, nu cum să ne vindecăm. Cum să tratăm boala și nu cum să o prevenim. Medicina preventivă și politicile publice cu măsuri de promovare a sănătății nu sunt o prioritate pentru guverne sau, cu atât mai puțin, pentru corporații.

– Corporaţiile dictează la ora actuală politicului în cea mai mare parte a lumii. Urmărind doar propriul profit, ele ascund realitatea, subminând viitorul generaţiilor tinere şi privând naţiunile existente de lideri autentici şi de patrioţi. 200 de multinaţionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc.

Domeniul economic este condus de FMI, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului. Troica aceasta a dus la prăbuşirea economică şi la dezastru ecologic în multe locuri din lume.

În loc de politici economice serioase, românilor li se oferă pâine şi circ: să cumperi marfa altora şi să crezi că trăieşti bine. România are nevoie de o conducere capabilă să se opună proiectelor geopolitice care vizează distrugerea statelor naţionale şi transformarea ţării într-un teren de vânătoare economică .

Ce înseamnă „Statul român s-a privatizat”?

– Statul român de după 1990 s-a privatizat şi nu mai poate răspunde corpului social pentru că nu mai are ce vorbi cu el decât atunci când îi cere voturile. Cine deţinea înainte de 1989 controlul informativ al obiectivelor economice a trecut din barca comunistă în cea a capitalismului extractiv, însuşindu-și prin „privatizare” ceea ce deţinea sub control în comunism. Şi nimeni nu spune nimic.

România se află sub dictatura corporaţiilor fără patrie, având conducători corupţi pentru a fi dirijată foarte uşor.

– Cu ce ajută  proiectele Roşia Montană şi gazele de şist economia românească?

– În primul rând, nu sunt proiecte ci afaceri murdare ale celor de la Gold Corporation şi Chevron, în stransă legătură cu clasa politică românească ticăloasă. Iar Chevron este unul din cei mai mari poluatori privaţi din istorie, urmat de Exxon şi British Petroleum.

Suntem vânduţi corporaţiilor, care vor doar să cheltuieşti, fără să înţelegi de ce. Au cumpărat conştiinţa omului cu 1 kg de făină şi de orez şi cu 1 litru de ulei. Oamenii nu mai au exemple tari de virtute şi atunci îşi iau lumea în cap. Nu există un proiect comun, ci doar planuri individuale. Fiecare pentru el. Pierderea verticalităţii vine din lipsa noastră de dragoste faţă de pământul nostru şi de înţelegere a rostului neamului românesc.

Spre exemplu, SUA au transmis de curând că investitorii americani vor veni în România numai dacă se va semna un nou acord cu FMI şi va fi votată o legislaţie permisivă pentru exploatarea gazelor de şist. Cât tupeu trebuie să ai ca să faci o asemenea declaraţie? Şi câtă slugărnicie ca să o accepţi?

Pentru menţinerea verticalităţii familia este de bază. Şi aici s-a săpat adânc, pentru distrugerea ei. Peste 2 milioane de români lucrează în afara ţării şi trimit bani acasă. Dar acasă au rămas familii distruse, divorţurile s-au înmulţit peste măsură, ca şi copiii abandonaţi şi oamenii bolnavi sufleteşte şi moraliceşte.

Educaţia mamei în duhul credinţei şi al dragostei de neam face mai mult decât instruirea armatei. Mamele noastre au fost printre cei mai puternici eroi ai ţării. Mamele creştine, mucenicii din închisori şi eroii de prin munţi au ţinut verticalitatea neamului. Eroii noştri martiri ar trebui canonizaţi, declaraţi sfinţi, începând cu Mihai Viteazu, Valeriu Gafencu şi Arsenie Boca. Sunt condiţii nenegociabile dacă vrem să ne mai păstrăm verticalitatea ca oameni şi trăinicia ca neam. Asistăm astazi la un transfer de bogăție având o amploare la nivel global. Este vorba despre un transfer de bogăție din mâini publice , prin intermediul guvernului , colectată de la oameni obișnuiți , sub formă de impozite , în mâinile celor mai bogate corporații și persoane fizice din lume. Nu e nevoie să mai spun că , persoanele fizice și corporațiile înseși sunt cele care au creat criza globală. http://dantanasescu.ro/2014/01/13/cea-mai-clara-definitie-a-capitalismului-neoliberal.html

Zeci de mii de informatori racolaţi de FBI din marile corporaţii americane
Imagine
Mai mult de 23.000 de angajaţi din sectorul privat american lucrează în secret pentru FBI şi pentru Departamentul de interne pentru a aduna şi a furniza informaţii despre concetăţenii lor.  Aceştia fac parte dintr-un grup în continuă creştere, numit InfraGard. „Există dovezi care arată că InfraGard are rolul de a transforma corporaţiile private – multe din ele aflate în postura de a gestiona date personale sau a monitoriza activitatea a milioane de oameni – în spioni pentru FBI” arată un raport al Uniunii pentru libertăţi civile din American (American Civil Liberties Union,  ACLU), intitulat „Complexul industrial de supraveghere. Cum implică guvernul american indivizii şi mediul de afaceri în construirea unei societăţi de supraveghere.”

Din InfraGard fac parte 350 de mari corporaţii dintre cele mai importante din SUA. Grupul a fost constituit în 1996 când sectorul privat a început să colaboreze cu FBI-ul pentru anchetarea infracţiunilor electronice.

Într-un discurs ţinut în august 2005, directorul FBI, Robert Mueller, a declarat: „avem acum mai mult de 11.000 de contacte, de membri InfraGard, 11.000 de parteneri în misiune pentru a proteja America. Cei din corporaţiile private sunt prima linie de apărare.” Între timp, numărul de membri InfraGrad a ajuns la 23.000 şi este în continuă creştere.

Când George W. Bush a emis Directiva prezidenţială 51 privind Siguranţa Naţională, l-a însărcinat pe această cale pe secretarul de interne să lucreze în colaborare cu „patronii din mediul privat şi cu cei mai importanţi operatori din infrastructură, pentru a-şi aduce cu toţii serviciile în caz de situaţie de urgenţă.”

Membrii InfraGard au parte, pe lângă antrenament special, şi de o serie de avantaje, cum ar fi acela de a  putea purta armă în cazul instaurării legii marţiale şi a nu fi traşi la răspundere în cazul în care ar omorî pe cineva în aceste condiţii. În schimbul informaţiilor furnizate, ei sunt asiguraţi şi că vor fi informaţi înaintea publicului sau chiar a unor politicieni, cu privire la eventuale ameninţări teroriste sau alte evenimente dezastruoase, pentru a se pune din timp la adăpost.

Jay Stanley, director în cadrul ACLU avertizează asupra „pericolului ca FBI să creeze o clasă privilegiată, care se bucură de tratamente speciale. Nu trebuie să  existe „business class” în ceea ce priveşte aplicarea legii. Dacă există informaţii pe care FBI-ul le împărtăşeşte cu 23.000 de persoane din mediul corporatist, de ce nu le-ar împărtăşi şi publicului larg? Nu ar trebui să existe niciun fel de relaţii privilegiate. FBI-ul transformă corporaţiile într-o adevărată maşină de supraveghere.”

Prin marea vastitate a internetului a aparut un individ care doreste, sub pretextul luptei contra sistemului, sa ne faca pe toti scalvi ai marilor corporatii.

In primul rand, individul asta e un las, pentru ca nu are curajul sa poarte o discutie cu argumente, stergand orice comentariu care nu-l ridica in slavi. Ii place foarte mult sa fie ridicat in slavi. Se vede dictator suprem cu armata proprie, paramilitari…ceea ce este, din nefericire pentru el, ilegal. Ar trebui chiar arestat pentru tentativa, declarata public, de subminare a statului.
In al doilea rand, injura ca la usa cortului. Daca asta-i respectul pe care il arata fata de altii…sa nu se astepe ca el sa fie respectat. Nu cred ca are vreun articol fara limbaj vulgar.
In al 3-lea rand, e un bandit. A gasit de fapt o metoda de a scoate bani de la oameni, cu pretextul infinatii miscarii conduse de el (ca si dictator suprem). E cam absurd sa infiintezi o miscare anti-taxe, dar sa le iei cotizatie tuturor membrilor, nu vi se pare ?

Nu se stie inca cui ii face jocul, dar mi-e foarte clar ca lucreaza pentru sistemul de corporatii care vrea sa faca sclavi din toata lumea.
Militeaza pentru renuntarea la orice drept al muncitorilor, munca de 16 ore/zi si alte aberatii…iar toate astea sa se intample pentru profitul celor cativa, adica al marilor corporatii.
Vedeti cat de nebun e individul in articolul intitulat Metoda Cipru in toata Uniunea Europeana, de pe site-ul sau (capitalismpepaine.ro).
Citez: “nu 8 ore pe zi: ci 16 ore, fara concediu, fara drepturi ale angajajilor, fara ajutor de somaj, fara protectia muncii“.
Auzi bre’…adica in traducere sa muncim pe rupte fara nici un fel de drept…si daca crapam din accidente de munca, asta e, oameni pe Planeta mai exista.
Eu i-as spune: E, tovarase, de ce nu muncesti tu 16 ore pe zi pe bonuri de masa …sau gratis ? Ca doar asta vrei pentru toti. Da-ne tu exemplu ! A, nu, stai, tu doar pacalesti pe altii sa iti cotizeze taxa de membru.

In viziunea lui, nu mai trebuie sa aiba bani nimeni…mai putin unii care pe vremuri se numeau “slave masters”.
Inteleg ca in pozitia lui de auto-numit dictator i-ar place ca restul sa-i fie sclavi obedienti, dar cum ar fi ca el sa fie sclavul ce presteaza ce le-a dorit altora ?
Parerea lui despre romani (citat din articolul Romane Jidan Imputit 2):
“Pai, ba, voi sunteti romani. Sa nu uitati asta niciodata: romani! Adica criminali, cersetori, curve, hoti de buzunare, violatori. Sclavi împutiti! Voi n-o sa fiti niciodata egali cu nimeni!“
L-as intreba el ce considera ca e.

In fine, el militeaza cu spor pentru desfiintarea salariului minim, a pensiilor, a ajutoarelor sociale, a concediilor de odihna.
Tot sustine cat de importanta e firma fata de angajat. Doar ca uita ca fara angajati, firma e egala cu zero. In rest, afirmatii cum ca el tine cu Monsanto (compania care a otravit toata agricultura SUA) nici n-am unde sa le mai incadrez. La categoria sustinator de genocid e putin spus.
Pe scurt, In loc de culturi variate ei cultiva numai anumite soiuri, care ca sa creasca trebue sa fie din semnitele lor, cu pesticidele lor…si mai mult…cresc doar o singura data. Deci in anul urmator, alti bani, alt jaf.
In plus, au proprietate intelectuala asupra a tot ce produc. Asta e culmea sclavagismului: as ajunga unii sa se auto-declare proprietari peste mancare.
Dar evident, nu conteaza ca produsele lor sunt cancerigene, nu conteaza ca au distrus complet agricultura in mai multe tari, nu conteaza ca au omorat (aproape exterminat complet) si populatia de albine din SUA…la el conteaza doar ca au facut bani din asta.

Pana unde merge nebunia:
“Wall Street-ul a fost un mic copil fata de ceea ce urmeaza. Or sa vada abia de acum incolo, cum este sa-ti scrie pe buletin:
Cetatean inferior, seria C. Fara drept la asistenta medicala. Fara drept de vot. Transformat in banca de organe pentru neplata datoriilor.“
Asta vrea tovarasul Giurgea !

“m-am exprimat întotdeauna foarte deschis pentru globalizare, pentru imperialism si colonialism, pentru agresiuni militare si jefuirea resurselor tarilor slabe (ca Irakul sau Iranul), pentru o noua ordine mondiala si pentru subjugarea natiunilor mici.“
Cum spuneam, este un bandit. Vrea sa fure si sa jefuiasca. Si daca rezista cineva: macel.
Ziceam si mai sus: se crede dictator:
“O dictatura a firmelor, a celor boga?i, inteligen?i si nemilo?i. O dictatura in care cei saraci nu vor mai fi consulta?i nici macar de forma, si in care via?a unui om va dura exact atât cat va dura profitabilitatea lui.“

http://xaeus.wordpress.com/2013/07/17/sclavagism-pe-paine-ro/

http://ceicunoi.wordpress.com/2013/07/01/sclavia-moderna-video-explicativ-in-engleza-tirania-statelor-guvernelor-institutiilor-corporatiilor-multinationale-guvernul-mondial-din-umbra-nom29/#more-7716

ARTICOLE PRELUATE ȘI PRELUCRATE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s