Chiar dacă spectrul războiului s-a mai potolit în ultima perioadă în zona Orientului Mijlociu, totuşi atât SUA cât şi Israelul rămân obsedate de a ocupa aceste două ţări: Iranul şi Siria. De ce? Poate că din cauza artefactelor misterioase din Orientul Mijlociu sau poate că e vorba de altceva, aşa cum vom discuta în articolul de faţă. Poate că e vorba de monstruoasa familie Rothschild, cea care conduce organizaţia Illuminati şi care deţine controlul asupra tuturor băncilor centrale din lume (cu 4 mici excepţii: Siria, Iran, Coreea de Nord şi Cuba). În toate aceste 4 ţări enumerate, băncile centrale nu se află sub influenţa familiei Rothschild. Înainte de evenimentele teroriste de la 9/11 existau şi alte ţări ce nu aveau băncile centrale sub influenţa Illuminati: Iraq, Afghanistan, Libia şi Siria. În 2001 şi 2003, Afghanistan-ul şi, respectiv, Iraq-ul, au fost “rezolvate” fiind invadate de americani prin războaiele purtate, şi, astfel caracatiţa Rothschild s-a instalat şi în aceste două state. În anul 2011, a venit rândul Sudanului şi Libiei, care au încăput şi ele sub influenţa Rothschild. N-au mai rămas, astfel, decât Siria, Iran, Coreea de Nord şi Cuba. Siria şi Iranul se află de mult pe “lista neagră” a statelor ce trebuie atacate de SUA, iar zilele Coreii de Nord sunt şi ele numărate. N-ar mai rămâne decât Cuba… ce ar putea fi “rezolvată” paşnic.
Wikipedia ne spune despre familia Rotschild urmatoarele:
Familia Rothschild sau Casa de Rothschild este o dinastie europeană de origine iudaico-germană, care a întemeiat case bancare și financiare europene începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cinci linii din ramura austriacă a familiei au făcut parte din nobilimea austriacă, fiind numiți baroni ereditari ai Imperiului Habsburgic de către împăratul Francisc al II-lea în 1816. O altă linie, din ramura britanică a familiei, a fost ridicată la nivelul nobilimii britanice la cererea reginei Victoria. În anii 1800 familia este considerată a fi de departe posesoarea celei mai mari averi private din lume, precum și de departe cea mai norocoasă din istoria lumii moderne.
Primul membru al familiei despre care se cunoaște că a folosit numele „Rothschild” a fost Izaak Elchanan Rothschild, care s-a născut în 1577. Numele înseamnă „Scut roșu” în germana veche. Ascensiunea familiei pe plan internațional a început în 1744, odată cu nașterea lui Mayer Amschel Rothschild în Frankfurt am Main, Germania. El era fiul lui Amschel Moses Rothschild, un schimbător de valută care făcea afaceri cu Prințul de Hesse. Născut în ghetoul (numit „Judengasse” sau Aleea evreiască) din Frankfurt, Mayer a întemeiat o casă de finanțe și și-a extins imperiul prin instalarea tuturor celor cinci fii ai săi în cele mai importante cinci centre europene financiare pentru a conduce afacerea. Stema familiei Rothschild conține un pumn care strânge cinci săgeți simbolizând cele cinci dinastii stabilite de cei cinci fii ai lui Mayer Rothschild, ca o referință la Psalmul 127: „ca săgețile în mâinile unui războinic”. Motto-ul familiei apare sub scut în latină: Concordia, Integritas, Industria (armonie, integritate, industrie).
In alte surse, gasim urmatoarele:
Adevăratul iniţiator al conspiraţiei bancare nu este o societate secretă, ci un personaj ingenios numit Meyer Amschel Rothschild (1743-1812). Spre deosebire de alţi colegi de breaslă, bancherul german şi-a dat seama că cea mai bună metodă de a face avere era aceea de a împrumuta diferitelor puteri europene sume mari de bani, cu o dobândă ridicată. Singura problemă o constituia felul în care aceste ţări puteau fi făcute să restituie împrumuturile. Rothschild era conştient de posibilitatea ca marii regi şi guvernanţi să refuze să plătească şi chiar să încerce să-l ucidă. O modalitate prin care se putea asigura de returnarea împrumutului era aceea de a obţine o anumită putere în interiorul acelor guverne pentru ca, astfel, să aibă capacitatea de a interveni în politica lor naţională. Capcana consta în finanţarea duşmanului, în cazul în care regele sau guvernul încerca să se îndepărteze de la linia trasată de către marele bancher. Altfel spus, orice naţiune trebuie să aibă un duşman; dacă acesta nu exista, Rothschild avea grijă să-l inventeze.
Pentru a-şi duce la îndeplinire planul, bancherul şi-a răspândit fiii prin Europa, creând diverse sucursale ale societăţii sale. Se poate aprecia că, de-a lungul secolului al XlX-lea, familia Rothschild a influenţat mare parte din conflictele europene. Profesorul de economie Stuart Crane scria: „Dacă privim în urmă, ne dăm seama că fiecare război din Europa secolului al XIX-lea s-a încheiat prin realizarea unui echilibru de putere. De fiecare dată când se împărţeau cărţile, se realiza un astfel de echilibru în interiorul unui grup din jurul Casei Rothschild din Anglia, Franţa sau Austria… Analiza situaţiei naţiunilor pe timp de război arăta, în general, cine va fi cel care va pierde.”
Ulterior şi alte familii de bancheri şi-au îndreptat atenţia în direcţia aceluiaşi joc de influenţe ce implica state şi naţiuni. Ne referim în special la familiile Warburg, Schiff, Morgan, Kuhn, Loeb sau Rockefeller care, alături de clanul Rothschild, au fost adevăraţii arhitecţi ai istoriei secolelor al XIX-lea şi al XX-lea.
Printre avantajele acordate în schimbul împrumuturilor către naţiuni se numărau concesionarea exploatărilor de resurse naturale, facilităţi în cadrul diferitelor sectoare industriale etc; în realitate însă, marile familii de bancheri aspirau la controlul monedei naţionale. Pentru realizarea acestui scop, au obţinut de la principalele puteri europene controlul asupra băncilor centrale, ca plată a împrumuturilor. Astfel au luat fiinţă băncile centrale din Germania, Anglia sau Franţa. Cu privire la acest aspect, ediţia din 26 septembrie 1921 a ziarului London Financial Times publica informaţia potrivit căreia „o mână de oameni, aflaţi la cel mai înalt nivel în cadrul celor cinci mari bănci, ar putea anihila întreaga activitate financiară a guvernului”.
Cheia întregii istorii războinice a Umanităţii din ultimele trei secole este familia de bancheri evrei Rothschild. Nu doar dacă am lua de bune ceea ce a spus fondatorul acestei familii, Mayer A. Rothschild “Daţi-mi controlul asupra monedei naţionale şi nu-mi mai pasă de nicio lege din lume”, dar să povestim şi un episod interesant din timpul lui Napoleon.
Pe timpul campaniilor militare ale lui Napoleon Bonaparte în Europa şi Rusia, familia Rotschild avea cel mai bun sistem de spionaj şi cea mai perfecţionată şi rapidă reţea de curieri din Europa. Pe uscat folosea porumbei voiajori, iar pe toată lăţimea Canalului Mânecii avea dispuse, la intervale de circa 1,5 km, o serie de ambarcaţiuni cu felinare de semnalizare. La 20 iunie 1815, imediat după încheierea celebrei bătălii de la Waterloo, unul din agenţii lui Nathan Rothschild, folosind reţeaua respectivă, i-a adus la cunoştinţă vestea că francezii au pierdut bătălia. Imediat, Nathan a aruncat pe piaţa bursei londoneze acţiunile sale „English Consul”, simulând astfel că Anglia a pierdut bătălia. Şi cum se întâmplă la bursă, zvonul s-a răspândit cu repeziciune. Toţi acţionarii englezi şi-au vândut acţiunile „English Consul”, a căror valoare a ajuns la 5 cenţi, un preţ derizoriu. Prin agenţii săi, Nathan le-a cumpărat pe toate. După două zile a sosit vestea oficială: francezii au pierdut. Panică printre acţionarii englezi care şi-au vândut acţiunile pe nimic. Imediat, cursul acţiunilor respective a crescut peste valoarea iniţială, iar Nathan s-a îmbogăţit. Dar, trebuie să ţinem seama câte vieţi a distrus prin averile pierdute, averi acumulate prin ani de muncă asiduă şi chiar inspiraţii de geniu ale conducătorilor administrativi de la firmele care au falimentat!
Cu banii lor, Ducele de Wellington l-a învins pe Napoleon la Waterloo, schimbând cursul istoriei. Ei au finanţat războiul de secesiune din SUA, consolidând democraţia modernă. L-au sprijinit pe aventurierul Cecil Rhodes, cel care a schimbat faţa Africii, au finanţat armata britanică în timpul cuceririlor coloniale, au făcut afaceri cu îm păraţii Prusiei şi cu ţarii Rusiei.
La începutul secolului trecut, au pus bazele statului Israel, finanţând achiziţia de terenuri în Palestina. Intuind perfect „vremurile”, au construit primele căi ferate din Europa şi au finanţat inovaţia. Referinţele asupra afacerilor şi averii sunt rarisime, nu apar în topurile miliardarilor şi se feresc de publicitate.
Se estimează că, la sfârşitul secolului XIX, averea familiei era de între 2 şi 6 miliarde de dolari, bani care nu se pot calcula în curs, ci mai degrabă în procent din totalul afacerilor globale de la vremea respectivă. Averea uriaşă a creat mitul Dinastiei Baronilor de Rothschild, o legendă care dăinuieşte ca atare. Iar legenda are un început şi o explicaţie.
Numismatul care visa globalizare
Amschel Mayer Rothschild iubea literalmente banii, începându-şi cariera ca negustor de monede vechi la Frankfurt. El este cel care a pus bazele dinastiei, aplicând, în secolul XVIII, un model de business necunoscut la acea dată.
A început să speculeze moneda, profitând din plin de vremurile turbulente, când o valută sau alta se aprecia sau îşi pierdea din valoare în funcţie de războaie. Şi-a dat seama rapid că aurul este singura valută universală şi a pus la punct un sistem de transmitere a informaţiilor, genial în epocă.
Pentru a putea profita din plin de inovaţii şi pentru a fi sigur de controlul asupra afacerilor, Amschel Mayer şi-a împărţit cei cinci fii în principalele zone de influenţă ale Europei. Pe Amschel l-a ţinut lângă el la Frankfurt, Nathan a fost trimis la Londra, James la Paris, Salomon la Viena şi Karl la Napoli. Doar Nathan şi James au avut urmaşi, ei fiind „rădăcinile” actualei familii, ajunsă la a şaptea generaţie.
Printr-un sistem de agenţi şi curieri, folosind porumbei călători pentru a comunica rapid, Rothschild ştia înaintea tuturor ce se întâmplă în lume. La moartea fondatorului, în 1818, familia era deja una extrem de influentă şi avea la dispoziţie un set de reguli despre care se spune că sunt respectate şi astăzi.
Rothschild în epoca modernă
Două sunt evenimentele care au schimbat cursul afacerilor dinastiei în epoca modernă. La începutul secolului trecut nu era niciun mare business în care să nu fie prezenţi şi nu vorbim doar de sistemul bancar pe care-l dominau. Royal Dutch Shell, Rio Tinto, De Beers, Standard Oil şi multe alte afaceri de acelaşi calibru pe care familia Rothschild le controla sau în care avea acţiuni. Edmond investise masiv în podgorii şi domenii franceze, restul familiei cumpărase artă şi terenuri peste tot în lume.
Al Doilea Război Mondial este primul eveniment care a schimbat felul în care familia făcea business. S-au trezit cu proprietăţile confiscate sau distruse, majoritatea refugiindu-se în America. Deşi se speculează, normal, că familia a finanţat regimul nazist şi chiar că Hitler ar fi avut descendenţă Rothschild după un bunic, imperiul s-a clătinat.
După război, famila Rothschild a început să renunţe la participaţiile din marile companii industriale sau de exploatare a materiilor prime şi s-a concentrat pe ce ştia mai bine: bănci şi investiţii financiare. A doua lovitură a fost naţionalizarea Bank de Rothschild şi a altor active franceze de către regimul socialist a lui Mitterrand, în anii ’80. Au luat-o de la capăt câţiva ani mai târziu, în Franţa, însă de data acesta s-au retras de pe segmentul de creditare şi au rămas pe zona de bănci private şi de investiţii.
Astăzi, câteva dintre principalele active ale familiei, cele la vedere, sunt băncile de investiţii NM Rothschild & Sons din Londra, Group Edmond de Rothschild din Elveţia sau grupul francez Compagnie Financiere. Potrivit propriilor declaraţii, activitatea Rothschild se rezumă la consiliere financiară, la investiţii financiare şi la sectorul M&A (fuziuni şi achiziţii), genul de afaceri care oferă control în toate domeniile, plus nepreţuita discreţie. Şi totuşi, membri ai familiei pot fi încă întâlniţi în consiliile de admi nistraţie ale giganţilor industriali, ale marilor bănci. Mitul nu s-a destrămat.
Regulile lui Amschel Mayer de Rothschild
Setul de reguli impus de fondatorul dinastiei, respectat şi astăzi, este unul dintre secretele succesului şi o explicaţie pentru discreţia Rothschild, mai jos aveti cateva dintre ele.
Posturile importante trebuie să fie ocupate de membri ai familiei şi doar bărbaţii au voie să facă afaceri, fiul cel mai mare al celui mai mare fiu este şeful familiei. Pentru ca averea să rămână în familie, membrii trebuie încurajaţi să se căsătorească între ei, fiind acceptate căsătoriile între verişori primari sau secundari. Mayer Amschel Rothschild este fondatorul imperiului bancar Rothschild.Acesta si mai apoi fii sai au creat acest imperiu cu intindere europeana determinand explozia revolutiei industriale pe continent, au influentat dezvoltarea economica a sa pe directia deja cunoscuta a folosirii combustibililor fosili, inclusiv dezvoltarea transporturilor, au modernizat si stapanit sistemul bursier, bancar, financiar, au influentat direct politicul, au finantat mereu ambele tabere ale unui razboi, au pus la punct un sistem continental de informatii rapide, etc. La sfarsitul secolului XIX-lea controlau peste jumatate din intreaga bogatie a planetei. Desigur, ei au fost varful unui ice-berg, partea vizibila a unui sistem piramidal in care au fost ajutati de prieteni mai putin vizibili opiniei publice. In SUA i-au finantat pe colosii Rockefeller(petrol), Andrew Carnegie(otel), Harriman (cai ferate), J. P. Morgan si pe bancherii ce au pus bazele Federal Reserve.
Amschel avea 7 copii, din care cinci erau băieţi. Fiecare dintre ei, cum împlinea 25 de ani, a fost trimis să creeze sau să preia conducerea unei filiale a băncii Rothschild din Londra, Paris, Viena, Napoli şi Franckfurt, operă a tatălui lor. Aşa au apărut cele cinci ramuri ale familiei. La 29 septembrie 1822, împăratul Austriei François Ier îi ridică la rangul de baroni pe toţi cei cinci fii ai lui Mayer, astfel că descendenţii lor legitimi pe linie masculină poartă titlul, indiferent de naţionalitate. În 2005, Mayer a ocupat locul 7 pe lista celor mai influenţi oameni din întreaga istorie, potrivit revistei Forbes, care l-a declarat “tatăl pieţii financiare internaţionale”.Căsătoriile dintre ramuri au permis familiei să păstreze controlul asupra averii şi să se dezvolte în mai multe domenii ale activităţii bancare, capacitatea lor de a finanţa, oferind oportunităţi de investiţii.
Astăzi, mai există doar ramurile franceză şi engleză ale familiei, celelalte trei- germană, austriacă şi italiană-dispărând. De-a lungul anilor, chiar dacă expansiunea Rothschild era o realitate, decalajul dintre ramuri a început să apară, provocat de viaţa din ce în ce mai decadentă şi plină de snobism şi aroganţă , manifestate de membrii generaţiei a treia de după fondator. Ei şi-au folosit întreaga putere financiară şi politică pentru a-şi învinge concurenţii şi pentru a se instala în noile sectoare industriale create de revoluţia industrială de la mijlocul sec. XIX. Crahul din 1929, cu un impact puternic asupra finanţelor, l-a determinat pe baronul Louis von Rothschild să încerce, fără succes, consolidarea Creditanstalt, prin fuziune cu filiala băncii Rothschild. Aşa că în1938 şi-a abandonat afacerea şi a părăsit Austria. Palatele Rothschild au fost confiscate şi distruse de nazişti. În 1999, guvernul austriac a returnat celebrei familii 250 de opera de artă furate de regimul lui Hitler şi care s-au regăsit în muzeele vieneze. În Italia, odată cu reunificarea ţării din 1861, bănca Rothschild s-a închis. Nici ramura germană n-a fost mai norocoasă. Wilhem Carl von Rothschild (1828-1901) a fost ultimul bancher al familiei la Franckfurt.
Instalat la Londra, Nathan Mayer Rothschild (1777-1836), fondator al băncii londoneze, ar fi făcut avere, fiind informat înaintea tuturor, printr-un porumbel voiajor, de victoria englezilor de la Waterloo, ceea ce i-a permis speculaţii financiare avantajoase. Aceasta, pentru că avusese inspiraţia de a finanţa campania ducelui de Wellington împotriva lui Napoleon.Două titluri de nobleţe au fost create pentru a-i răsplăti pe membrii familiei Rothschild : cel de baronet şi cel de baron. Lionel de Rothschild (1808-1879) va finanţa guvernul britanic pentru participarea la lucrările de la canalul Suez şi se va lansa în dezvoltarea căilor ferate din Franţa, iar fiul său, Alfred, va conduce 20 de ani banca londoneză. Fraţii Rothschild au preluat şi controlul companiei miniere spaniole, Rio Tinto, devenind acţionari principali ai minelor de diamant din Africa de Sud.
Familia Rothschild intră în afaceri cu starea vremii
Familia Rothschild intră în afaceri cu starea vremii
Sir Evelyn de Rothschild şi soţia sa Lynn Forester de Rothschild au achiziţionat un pachet de 70% din acţiunile Weather Central, întrevăzând perspective solide de creştere pentru furnizarea de prognoze meteorologice către companii de asigurări, traderi de materii prime, companii energetice şi companii de televiziune pe pieţe emergente. 2011 familia Rothschild a făcut o tranzacţie foarte interesantă: a cumpărat pachetul majoritar al companiei Weather Central LP. Această companie oferă servicii de meteorologie, modele de previziune a vremii sau modele grafice complexe de dinamică a vremii. Este considerată a fi lider mondial în industria meteorologică. Cel care a achizionat pachetul majoritar de acţiuni (de 70%) a lui Weather Central LP este fondul de investiţii E.L. Rothschild LLC, aparţinând familiei Rothschild. Pe timpul campaniilor militare ale lui Napoleon Bonaparte în Europa şi Rusia, familia Rotschild avea cel mai bun sistem de spionaj şi cea mai perfecţionată şi rapidă reţea de curieri din Europa. Pe uscat folosea porumbei voiajori, iar pe toată lăţimea Canalului Mânecii avea dispuse, la intervale de circa 1,5 km, o serie de ambarcaţiuni cu felinare de semnalizare. La 20 iunie 1815, imediat după încheierea celebrei bătălii de la Waterloo, unul din agenţii lui Nathan Rothschild, folosind reţeaua respectivă, i-a adus la cunoştinţă vestea că francezii au pierdut bătălia. Imediat, Nathan a aruncat pe piaţa bursei londoneze acţiunile sale „English Consul”, simulând astfel că Anglia a pierdut bătălia. Şi cum se întâmplă la bursă, zvonul s-a răspândit cu repeziciune. Toţi acţionarii englezi şi-au vândut acţiunile „English Consul”, a căror valoare a ajuns la 5 cenţi, un preţ derizoriu. Prin agenţii săi, Nathan le-a cumpărat pe toate. După două zile a sosit vestea oficială: francezii au pierdut. Panică printre acţionarii englezi care şi-au vândut acţiunile pe nimic. Imediat, cursul acţiunilor respective a crescut peste valoarea iniţială, iar Nathan s-a îmbogăţit. Dar, trebuie să ţinem seama câte vieţi a distrus prin averile pierdute, averi acumulate prin ani de muncă asiduă şi chiar inspiraţii de geniu ale conducătorilor administrativi de la firmele care au falimentat! Cacealmaua trasă de acesta a afectat salariile, condiţiile de muncă, stabilitatea posturilor la zeci de mii de muncitori. Prin averea câştigată în mod necinstit avea să influenţeze naţiunile din Europa, a creat condiţii favorabile pentru revoluţia bolşevică din Rusia şi a cumpărat pentru familia lui primul fotoliu al unui evreu în Parlamentul Britanic şi chiar calitatea de membru al aristocraţiei engleze. De atunci, familia Rothschild a dominat operaţiunile bancare internaţionale şi a împrumutat guvernele, impunând propriile interese şi termene, acumulând sume astronomice. Toate operaţiunile bancare private din Europa erau dominate de acest clan. Generaţii de-a rândul, folosind aceleaşi metode, au reuşit să pună mâna şi pe centrul lumii comerciale, bursa de pe Wall Street. Printre cele mai importante bănci din lume controlate de caracatiţa Rothschild amintim: Banca Angliei, Federal Reserve, Banca Centrală Europeană, FMI, Banca Mondială şi Banca Internaţională a Reglementelor. Prin intermediul acestor bănci şi a altora, se spune că familia Rothschild deţine jumătate din averea totală a lumii, adică peste 500 trilioane de dolari.
Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele napoleoniene a fost Rothschild. Fondurile din care el a împrumutat naţiunilor Europei, îndatorându-le, au provenit dintr-o înşelăciune celebră.
Nathaniel „Nat” Rothschild a fost președinte al fondului de investiții Atticus Capital din 1996 până în 2009. Acum locuiește în Elveția, de unde conduce JNR Limited, o firmă de consultanță specializată pe tranzacții din domeniul resurselor naturale pe piețe emergente. Este, de asemenea, șef la Bumi Plc, o companie minieră din Indonezia, listată la Bursa de la Londra.
Nu are decât 39 de ani, însă are un simț al banilor ieșit din comun. Se află pe locul 67 în topul celor mai bogați britanici, cu o avere care s-a triplat în 2010, estimată la un miliard de lire sterline.
Este cel mai tânăr copil și singurul fiu al lui Jacob Rothschild, cel de-al patrulea baron Rothschild și al Serenei Mary Dunn.
David Mayer de Rothschild este un activit pentru mediu și aventurier. Conduce grupul Adventure Ecology, care militează împotriva factorilor care duc la fenomentul de încălzire globală. În prezent, trăiește în California.
Este fiul lui Evelyn de Rothschild.
Lynn Forester de Rothschild este CEO al E.L. Rothschild, un holding cu investiții în media, printre care se află și grupul care deține The Economist. A fost un finanțator major pentru Hillary Clinton în 2008. Își petrece timpul între New York și Londra.
Este căsătorită cu Evelyn de Rothschild.
Serena, baroneasă de Rothschild, (născută Serena Mary Dunn), căsătorită cu Jacob Rothschild. Locuiește în Anglia.
Nadine de Rothschild, scriitoare franceză și actriță. Este văduva lui Edmond Adolphe de Rothschild.
Leopold David de Rothschild activează în domeniul financiar. Este un cunoscut filantrop și un atât de mare este un iubitor de muzică încât a învățat să cânte la pian și la vioară în diverse organizații de profil. Este fostul șef al Bănciui Angliei, iar acum activează în banca familiei.
Este cel mai tânăr fiu al lui Lionel Nathan de Rothschild.
Emma Georgina Rothschild predă istorie economică la Harvard și este profesor de onoare la Cambridge. Este căsătorită cu laureatul premiului Nobel, ecomistul indian Amartya Sen.
Este fiica celei de-a doua soții a lui Victor Rothschild.
Édouard Etienne Alphonse de Rothschild este membru al aripii franceze a familiei, deține acțiuni la compania Lafite, care activează în industria vinurilor. În 2005, a investit 28 de milioane de dolari în publicația pariziană de stânga Liberation.
Este fiul lui Guy de Rothschild.
Baronul David René James de Rothschild este președinte al Rothschild Continuation Holdings, cu sediul în Elveția, și fost președinte al De Beers. Trăiește în regiunea Normandiei, lângă fratele său Edouard.
Este fiul lui Guy de Rothschild.
Charlotte Henriette de Rothschild este soprană britanică care cântă prin toată lumea, dar este foarte cunoscută îndeosebi în Japonia.
Este fiica lui Edmund Leopold de Rothschild și geamăna lui David Lionel de Rothschild.
Anthony James de Rothschild, șefă la A7, companie cu sediul la Brighton care activează în industria muzicii.
Este fiica cea mare a lui Evelyn Robert de Rothschild.
– această familie a finanţat coaliţia europeană care l-a îngenuncheat pe împăratul Napoleon I;
– ei au provocat şi finanţat războiul civil american desfăşurat în mod oficial din cauza problemei sclavagiste;
– au fost artizanii mişcării sioniste de la sfârşitul secolului XIX;
– au susţinut financiar aventurile africane ale lui Cecil Rhodes;
– au fost la originea ascensiunii fulminante a lui Adolf Hitler şi a naziştilor pentru a face posibilă apariţia statului Israel;
– nu au fost străini nici de ajungerea comuniştilor la cârma Rusiei;
– controlează organisme internaţionale precum F.M.I.;
– deţin mare parte din sistemul financiar global;
– se pare că au fost la originea organizaţiei masonice Illuminati. In deceniile anilor 1970 si 1980, bancile mici locale au fost cumparate de catre banci mari în cadrul fiecarui stat din Statele Unite: apoi acestea au fost la rândul lor cumparate de suprabanci din New York, astfel încât o mâna de banci detine absolut toata averea. In 12 state, de exemplu, de la New England pâna la South Carolina, 3 suprabanci din New York detin 85% din toata averea bancilor. Dar toata averea natiunii este controlata de Banca de Rezerva Federala (Federal Reserve Bank). Opt dintre principalii proprietari ai acestei suprabanci care stapâneste America sunt: Bancile Rothschild din Londra si Berlin; Banca Fratii Lazard din Paris; Banca Israel Moses Seif din Italia; Banca Warburg din Hamburg si Amsterdam; Banca Fratii Lehman, Banca Kuhn Loeb, Banca Chase Manhattan si Banca Goldman Sachs, toate din New York. Banca Chase Manhattan îi apartine lui Rockefeller; restul apartin celor al caror nume il poarta, adica lui Rothschild, Kuhn, Loeb, etc. Aceste banci particulare (cuvântul „federal” din numele bancii este o minciuna de aruncat praf în ochii publicului) detin sistemul monetar al Statelor Unite prin actiunile pe care le detin cei aproximativ 300 de actionari, proprietarii bancilor sus-numite, care toti se cunosc între ei si sunt uneori înruditi. Cea mai mare influenta asupra vietii economice americane o are, prin mecanismul acesta, familia Rothschild care, începând ca telali si camatari de cartier la Frankfurt, prin asocierea cu societatile oculte (francmasoneria) au devenit în decurs de doua secole stapânii bogatiilor lumii si promotorii Noii Ordini Mondiale. Pe la 1820 cinci frati Rothschild stapâneau sistemul bancar din Franta, Anglia, Austria, Italia si Germania, si bancherii asociati lor au prosperat, iar cei nealiniati au disparut din aceste tari. Spre sfârsitul secolului XIX, bancherii Rothschild au intrat în finantele Statelor Unite, prin bancherii Warburg din Germania, care erau partenerii bancii Kuhn si Loeb din New York. Paul Warburg a fost primul presedinte la Federal Reserve System. J. P. Morgan li s-a asociat, caci familia lui sprijinise conspiratia masonica si guvernul mondial înca din anii 1770, când ruda lui Morgan, Alexander Hamilton, devenise primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite. Familia Rothschild a finantat si înscaunat dinastii financiare ca Rockefeller (monoplul petrolului), Carnegie (monopolul otelului), Harriman (caile ferate). Casatorindu-se între ei, acestia formeaza de-acum o unitate atât biologica cât si financiara. Prin 1970, bancile controlate de Rockefelleri detineau un sfert din avutul ce-l detin bancile din America si 30% din tot ce detin societatile de asigurare. Incercarile de a-i împiedica pe acestia sa acapareze toata industria si finantele Statelor Unite (în 1911, în 1966, în 1975) au esuat si i-au costat viata pe oamenii lucizi si cinstiti ca reprezentantul Louis McFadden, otravit la New York sau reprezentantul Larry McDonald, asasinat în avionul coreean 007, la 31 august 1983, dasupra spatiului aerian sovietic; sau senatorii John Heinz si John Tower, amândoi decedati în misterioase accidente de avion particular. Urmarind filiera de înrudire si de finantare schitata sumar aici, se cristalizeaza elita bancherilor internationali care, în strânsa colaborare cu conspiratia societatilor oculte, creeaza Noua Ordine Mondiala. Ce-i motiveaza pe membrii acestei elite bancare în distrugerea planificata a culturii, economiei, religiei, spiritualitatii, vietii turmelor de oameni, a „celorlalti”? Raspunsul îl da Rockefeller însusi: întrebat de ce doreste sa candideze la presedintia Statelor Unite, el a raspuns cu candoare: „Ce altceva mi-a mai ramas de dorit, când am totul?” Dar unii autori cred ca Rockefeller nu e decât o marioneta în mâinile altora, ca si francmasonul Clinton sau oricare alt presedinte american; caci de doua ori era sigur ca va fi presedinte si totusi coruptia electorala si orchestratia mass-mediei n-au fost dirijate astfel încât sa fie el „cel ales”. Familia Rothschild are caile ei misterioase; Meyer Amschel, telalul si camatarul care a fondat imperiul Rothschild la Frankfurt delapidând cele circa 3 milioane platite de guvernul britanic landgravului de Hesse-Cassel, pentru tinerii germani trimisi sa suprime revolutia americana, avea si functia de rabin (vezi „Jewish Encyclopedia – Enciclopedia iudaica”, vol. X, p. 499 si urmatoarele, dupa George Armstrong, „Rothschild Money Trust – Trustul Monetar Rothschild”, 1940, p. 21). La congresul din 16 iulie 1782 al Lojei Masonice de la Wilhelmsbad, care fusese complet infiltrat de illuminati lui Adam Weishaupt, s-a hotarât sa se mute cartierul general al francmasoneriei contopite cu illuminati din Bavaria la Frankfurt, care de-acum era fortareata lui Rothschild, si din acel oras aceste doua forte par sa fi început sa colaboreze, subordonate acelorasi stapâni. Statele Unite ale Americii par sa fi fost de la începuturi bastionul acestei subversiuni subterane, în ciuda repetatelor avertismente ale presedintilor si patriotilor americani ca George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, care se banuieste ca a fost asasinat tocmai pentru ca se opunea planurilor Noii Ordini Mondiale. Bineînteles, povestile despre asasinarea lui Lincoln, date publicitatii pentru consumul maselor si predate în scoli sunt la fel de „adevarate” ca si istoria românilor scrisa de Mihai Roller. Colonelul Edward Mandell House, care era creierul presedintelui american Woodrow Wilson, era, dupa parerea lui Gary Kah, un agent al „cartelului Rothschild-Warburg-Rockefeller”.
Mayer Rothschild a avut 5 baieti si 5 fete. Numele fiilor sai au fost Amschel, Salomon, Nathan, Carol, Jacob (James). Prosperitatea lui Mayer a inceput sub protectia printului Wilhelm al IX-lea de Hessen-Hanau, cu care a luat parte la sedintele masonice din Germania. Wilhelm, un prieten al casei domnitoare engleze de Hanovra, primea sume enorme de bani prin inchirierea de mercenari germani casei regale engleze. Aceasta armata a fost aceeasi care a luptat contra lui George Washington in Valley Forge, Mayer Rothschild devenind bancherul personal al printului Wilhelm al IX-lea. Din cauza unor tulburari politice, printul Wilhelm a trebuit sa fuga din Germania in Danemarca si a depus in banca lui Rothschild 600.000 lire sterline, solda mercenarilor.
In 1773 a avut loc in casa lui Mayer Amschel Rothschild o intalnire foarte importanta la care au participat 12 evrei bogati, ce acordau credite sume foarte mari. La aceasta intalnire, bineinteles secreta, s-a discutat elaborarea unui plan spre a putea controla averea intregii lumi. Ei au constatat ca prin infiintarea Bancii din Anglia au reusit sa controleze economia intregii tari, dar planul lor era sa poata avea un control absolut asupra averii lumii intregi. Un asemenea plan a fost discutat in astfel de cercuri cu cateva secole inainte. La aceasta data, Rothschild l-a prelucrat din nou. Acest plan poarta numele de „Protocoalele Inteleptilor Sionului“. Ele au fost secrete pana in anul 1901 cand, printr-o intamplare, au cazut in mana unui profesor rus, S. Nilus, care le-a publicat. Victor Marsden le-a tradus in engleza in anul 1921, un exemplar aflandu-se la British Museum din Londra. „Adevărata ameninţare la adresa oricărei republici este guvernul invizibil, care, ca o caracatiţă gigantică, îşi întinde tentaculele scârboase peste oraşele şi naţiunile noastre. La vârf se află un grup mic de case bancare, la care se face referire, în genere, prin expresia ‘bancherii internaţionali’. Această mică gaşcă ne conduce guvernele către propriile ei ţeluri egoiste. Operează din spatele unui paravan auto-creat şi ne confiscă funcţiile publice, organele legislative, şcolile, tribunalele, ziarele şi orice agenţie creată vreodată cu scopul de a proteja publicul.” John Francis „Jonef ” Hylan (1868-1936). http://sealrevelation.blogspot.ro/2011/04/luciferians-exposed-iii-sulphur-vitriol.html
searchnewsglobal.wordpress.com 
Deci daca ei erau evrei si erau originari din Germania inseamna ca Hitler stia ce stia, si facea bine atunci cand „ii tachina” pe evrei …..