La ce ne foloseşte intrarea în spaţiul Schengen?

Imagine  Eu încă cred că, dacă vrem să avem un viitor bun şi roditor ca naţiune, trebuie să ieşim cât mai repede din Uniunea Europeană şi să ne clădim singuri destinul. Avem toate resursele necesare acestui lucru … numai că ştiu că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. De ce? Pentru că toţi politicienii din România sunt vânduţi marilor puteri occidentale. N-ai cu cine, din păcate… aşa că…ne merităm soarta!

Asist la aceeaşi manipulare parşivă la care am fost supuşi şi cu ocazia intrării în NATO şi a aderării la Uniunea Europeană. Se face un mare circ mediatic avându-i în centru pe Traian Băsescu şi câţiva miniştri şi se dezbate cu înflăcărare, cine este de vină pentru amânarea intrării României în spaţiul Schengen. Băsescu îşi face numerele sale de circ obişnuite, acuzând Franţa şi Germania de lipsă de respect pentru cetăţenii români, opoziţia îl acuză de lipsă de diplomaţie şi învinuieşte puterea de eşecul neaderării, dar nimeni nu discută premizele acestei probleme. Nu a pus nimeni întrebările fundamentale în această chestiune: Cine a fost cu ideea să intrăm acum în spaţiul Schengen? Doreşte poporul român să intre în spaţiul Schengen? La ce ne foloseşte intrarea în spaţiul Schengen?

Lucrurile ne sunt prezentate ca şi cum nici nu s-ar pune problema că această aderare nu ar fi un lucru nemaipomenit pentru România şi că acesta este ţelul nostru suprem în acest moment. Dar aşa să fie oare? Ia să gândim puţin cu creierul nostru!…

Ce avantaje vom avea în urma aderării la spaţiul Schengen?

Unii spun că în primul rând vom câştiga la capitolul imagine şi credibilitate. Vax! Pe urmă, prin desfiinţarea punctelor vamale interne vom putea călători mai uşor în spaţiul european. Da, asta va fi valabil pentru cei 15 – 20% din români care au banii necesari şi îşi permit să călătorească.

Acum să trecem la dezavantaje. Prin desfiinţarea vămilor şi implicit a controlului vamal şi al taxelor aferente, România va fi invadată şi mai mult ca până acum, de o avalanşă de produse europene de proastă calitate, care vor fi vândute în continuare la preţuri mari, dar suficient de mici pentru a elimina de pe piaţa românească a ultimilor producători autohtoni de mărfuri. Acest lucru va duce la “îngroparea” definitivă a economiei româneşti şi la dependenţa ei totală faţă de milostenia “investitorilor străini”, care deja şi-au pregătit, prin intermediul presiunilor FMI, o serie de legi menite să transforme salariaţii români în “sclavi pe plantaţie”.

Nu mai pun la socoteală “avantajele” creşterii traficului de droguri, arme, carne vie şi accesul liber a tot felul de criminali şi infractori, care de multe ori găsesc un adăpost călduţ şi liniştit în România.

Şi uite aşa românii vor fi păcăliţi încă o dată să îşi semneze condamnarea la o şi mai mare sărăcie şi sclavie, crezând că l-au prins pe Dumnezeu de picior! În plus, pentru ca imaginea prostiei noastre să fie perfectă, le-am mai oferit aproape pe gratis şi resursele de petrol, gaze şi energie companiilor europene, doar pentru a fi primiţi în Uniunea Europeană. Şi cu ce ne-am ales? Cu nişte firmituri de pâine. Unii vor spune: “Dom’le, dar putem călători în Uniunea Europeană fără vize!”
Aşadar, încă o dată întreb: ce avantaje am avut noi până acum că suntem membru al UE? NICIUNUL! Absolut niciunul! Suntem exact în situaţia unui sărac luat de pe stradă şi dus în casa unui bogătaş pentru a-l ajuta la nişte treburi casnice. Iar acolo în casă, săracului, nu numai că nu i se dă niciun ban, dar bogătaşul îi mai şi ia bani. Surse – http://dantanasescu.ro/2011/01/08/la-ce-ne-foloseste-intrarea-in-spatiul-schengen.html , http://www.lovendal.ro/wp52/ce-dracu-mai-cautam-noi-in-uniunea-europeana/

Aurul romaniei scos de mafiotul Mugur Isarescu

Imagine  Mugur Isarescu singurul mare mason al Grupului Bilderberg delegat din 1990 sa conduca Banca Nationala a Romaniei in numele masoneriei mondiale!
BNR vegheaza la stabilitatea sistemului bancar romanesc

BNR este vinovata pentru practicile abuzive ale bancilor

Sa aflam mai multe lucruri despre domnul Mugur Isarescu

Semne cu arătătorul
De regulă, semnalul cu arătătorul indică cel puţin un lucru: persoana care îl emite aparţine masoneriei „cunoscătoare” şi activ implicate în mişcarea de edificare a Unicei Lumi a francmasoneriei, fie unei ramuri a masoneriei sau altei organizaţii de luptă masonice şi participă cel puţin la modul cel mai general, la marea subversiune.

Pumnul
Strâns şi agitat la tribună, este un gest de ameninţare: expresie a voinţei ferme a Superiorului Secret de a realiza un anumit proiect. Rostul său este de a-i determina pe eventualii „fraţi” care opun rezistenţă să-şi bage minţile în cap. Dacă pumnul se sprijină sub bărbie, atunci înlocuieşte semnul cu degetul şi îl etichetează pe purtătorul său drept „iniţiat” (iar vorbele/faptele sale drept binecuvântate „de sus”).

 

 Ridicarea privirii
„Privirea” îl desemnează pe cel care o practică drept membru al lojii sau, altfel spus, de „cunoscător”.

Mâna la cravată
Acest semnal are o semnificaţie precisă, este un semnal de alarmă care spune: „Eu, masonul (sau alt „iniţiat”) X, sunt la ananghie. Iubiţi fraţi masoni, săriţi-mi în ajutor în măsura în care o puteţi face din poziţia în care vă aflaţi”.

ACEST SEMN IL CUNOASTE TOATE LUMEA!!!

Steaua in patru colturi.Simbolul NATO.Sa vedem ce spune dl ing Viorel Rosu, despre NATO:

“Masonii români afirmă că au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO, încă din 1993!”

Blocul NATO este format din două structuri masonice: una militară şi alta politică, coordonate de Marea Lojă supremă din New York, B’NAI B’RITH, formată numai din membrii Sionişti.

Baza militară din Frankfurt găzduieşte “filiala europeană” a lojei Sioniste B’NAI B’RITH. Emisari ai acestei filiare europene au fost trimişi în România pentru acţiuni ostile poporului român în perioada 1990-1991 şi acestora li s-a pus la dispoziţie pentru întâlnirile lor oculte secrete tocmai Cercul Militar Naţional! Oare de ce autorităţile române au făcut acest lucru?

Din punct de vedere militar mişcarea Sionistă internaţională acţionează în special prin războiul economic, psihologic şi prin arme biologice. Toată mascarada cu blocul NATO este realizată pentru a distruge capacitatea naţională de apărare a ţărilor care aderă la acest bloc militar, pentru a folosi oameni şi echipament militar (cumpărat cu eforturi financiare imense de ţările respective) în interesul mişcării Sioniste internaţionale şi străine intereselor popoarelor care fac sacrificii imense pentru a trimite soldaţi şi echipament militar în acele zone.

La ora actuală nu se mai pune problema unei agresiuni militare cu armament clasic sau nuclear deoarece acum se acţionează numai printr-un război economic şi psihologic. Este aberant să ne mai păcălim că integrarea în blocul NATO ar asigura o protecţie militară în cazul unei agresiuni cu arme clasice sau nucleare pentru simplul motiv că cei care au declanşat până acum războaiele clasice (mişcarea Sionistă internaţională) nu mai acţionează în acest fel şi folosesc povestea cu blocul NATO pentru a impune condiţii economice aberante ţărilor pe care vor să le subjuge în acest fel.

Membrii mişcării Sioniste cunosc faptul că în următorii ani după realizarea unei armate unice în cadrul Uniunii Europene, blocul NATO nu va mai avea nici un rol în Europa. Blocul NATO va deveni atunci o poliţie intercontinentală şi un organ de represiune internaţional. În aceste condiţii ne întrebăm oare de ce oamenii politici români se străduiesc atât de mult să integreze România în NATO, acceptând pentru aceasta condiţii aberante care se impun României pentru distrugerea acesteia. În condiţiile în care integrarea în NATO ar costa România peste 24 miliarde de dolari (bugetul României pe 5-6 ani), iar acţiunile militare pe care România va fi obligată să le întreprindă în alte ţări (vezi acţiunea din Albania) în scopuri străine intereselor poporului român, vor costa sute şi sute de milioane de dolari ar trebui ca guvernanţii şi poporul român să se gândească mai bine dacă este în interesul României să intrăm în NATO!

Unde mai apare steaua in patru colturi.Ceva ciudat?!

SIMBOL RECUNOSCUT AL MASONERIEI!!!

 


Isărescu singurul român membru al Comisiei Trilaterale, unul dintre românii din Clubul de la Roma şi totodată preşedintele filialei române a Clubului de la Roma, două dintre organizaţiile de la vârful aristocraţiei masonice globale din care mai fac parte Consiliul pentru Relaţii Externe, Grupul Bilderberg şi Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale.

Mugur Isărescu deţine funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României din anul 1990 fiind singurul funcţionar al statului român care a reuşit să se menţină pe post în mod „miraculos” în ciuda tuturor schimbărilor de regim politic din ultimii 20 de ani şi totodată este cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume.

Încă din perioada comunistă Mugur Isărescu a lucrat timp de 19 ani ca cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti (o instituţie de acoperire pentru fostul serviciu de informaţii externe din cadrul Securităţii) unde a luat contact cu economia de piaţa, participând la cursuri în Statele Unite (probabil în această perioadă a intrat pentru prima oară în atenţia ocultei financiare mondiale care l-a racolat ulterior). După 1989 a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a ajuns direct Guvernatorul Băncii Naţionale a României.

Între anii 1990-1991, Mugur Isărescu a condus Comisia guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi. După rezultatele acestei comisii putem spune că a fost vorba mai curând de o asigurare în continuare a conspirării acestor fonduri decât de o recuperare.

În anul 1993 devine membru al Clubului de la Roma, apoi este ales preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în această funcţie.

La data de 16 decembrie 1999 a devenit Prim-ministru al României. Concomitent a candidat ca independent susţinut de alianţa CDR 2000 şi la funcţia de Preşedinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000, contra lui Ion Iliescu. După alegeri în mod suprinzător, s-a întors la Banca Naţională a României pentru încă un mandat de guvernator.

Sub guvernarea lui Mugur Isărescu structurile de conducere ale Băncii Naţionale a României au fost înţesate de masoni, cei mai cunoscuţi dintre cei aflaţi astăzi în consiliul de administaţie BNR fiind Virgil Stoenescu şi Bogdan Olteanu.

Scopul urmărit este accelerarea globalizării prin introducerea unui nou sistem economic
Comisia Trilaterală este un grup elitist internaţional fondat în 1973 în scopul accelerării instaurării Noii Ordini Mondiale. Acest grup îi reuneşte pe conducătorii celor mai puternice corporaţii industriale şi comerciale din lume, precum şi ai celor mai bogate bănci, inclusiv Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, alături de personalităţi din mediul ştiinţific universitar, sindicate, presă, drept etc. Toţi membrii sunt francmasoni cu grade mari în diferite loje ale sectei satanice a Francmasoneriei mondiale. Denumirea grupului vine de la „trilaterala” (triunghiul) alcătuit de SUA, Europa Occidentală şi Japonia. Ulterior, s-a dezvoltat o întreagă ramură „Asia-Pacific”. 

Prin comparaţie cu Grupul Bilderberg (grup ultrasecret cu participare mondială fondat în 1954) şi Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations, organizaţie semi-secretă fondată în 1921 având numai membri cetăţeni SUA), Comisia Trilaterală (logo-ul în imaginea de mai sus) este – cel puţin în aparenţă – transparentă privind activităţile, membrii şi ideile propagate. Această transparenţă declarată este totuşi contrazisă chiar de secretul păstrat privind discuţiile purtate la conferinţele anuale ale Comisiei. Scopurile urmărite, dincolo de cosmetizarea lor pentru publicul larg, sunt evident subscrise globalizării accelerate. Obiectivul final este controlul complet al economiei şi politicii mondiale prin instaurarea unui unic guvern mondial.În 1999, când guvernarea României a fost preluată de Mugur Isărescu, România “ajunsese în pragul dezastrului”, având datorii şi o lamentabilă rezervă valutară (în jur de numai o jumătate de miliard de dolari SUA).

Din acelaşi an însă, guvernanţii demaraseră o serie de negocieri cu Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) pentru a obţine însemnate împrumuturi. Astfel, premierul Radu Vasile, îndatorat, dar şi cam poet (îşi publica volume de versuri în acea perioadă), l-a numit pe Traian Băsescu, secondat de Mugur Isărescu, drept negociator-şef al României cu Banca Mondială în aşa-zisul program PSAL 1, prin care România era împrumutată (cu dobândă), dar se obliga să vândă întreprinderile de stat, adică să le privatizeze şi să returneze datoriile.

O listă lungă cu 63 de mari companii comerciale româneşti era anexată acordului PSAL din 1999, întreprinderi pe care guvernul trebuia să le “restructureze” (să concedieze majoritatea salariaţilor) şi să le vândă (privatizeze) sau să le lichideze. Isărescu însuşi, în calitate de prim-ministru al României, demara în iulie 1999, angajamentele faţă de Banca Mondială pentru noi împrumuturi, prin acordul PSAL 2, pentru care a trebuit să privatizăm alte 20 de întreprinderi de producţie de stat, inclusiv Banca Comercială Română.

În cadrul acestor acorduri PSAL a fost modificată Legea privatizării băncilor, toate fiind vândute de Statul Român în anii următori, iar CEC-ul a fost restructurat (abia scăpând de privatizare).

Privatizările care au urmat nici nu s-au mai încurcat în respectarea legii, grija guvernanţilor, mai ales a premierului Isărescu, fiind să oprească anchetele juridico-penale – atunci când se făceau – şi să urgenteze vânzările, adesea clientelare. Tot de acum au început a se crea şi rezervele valutare ale României, căci instituţiile internaţionale au condiţionat România, pentru a o împrumuta, de a nu cheltui decât o mică parte din bani, restul trebuind tezaurizaţi.

Tot astfel, condiţionat, au fost acordate României şi împrumuturile de la FMI, venite după 2008, când economia României s-a prăbuşit o dată cu declanşarea crizei mondiale. La prima vedere, nu ar fi un lucru rău ca România să aibă importante rezerve valutare la care să poată apela în cazuri excepţionale. Dar poate? Nu! Pentru că aceste sume sunt păstrate de puterile mondiale, în puşculiţele lor bine închise.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu tezaurul de aur al României, care în cea mai mare parte, se află la Basel, în Elveţia, la Banca Reglementărilor Internaţionale, o bancă privată controlată de către băncile centrale majore ale globului, adesea, ele însele corporaţii private. Însă conform broşurii lui Isărescu, aurul României se află depozitat “la alte bănci centrale”.“Banca Reglementelor Internaţionale (BRI) este un organism internaţional creat în 1930 şi care are rolul de a supraveghea politica internaţională în domeniul bancar. BRI serveşte ca un fel de “mamă” al băncilor centrale din lume. Ea stabileşte toate regulile bancare, creează şi conduce sistemul… nicio bancă centrală nu poate funcţiona fără aprobarea sa. BRI nu face subiectul niciunei legi din lume, guvernul elveţian nu poate nici măcar să-i calce pragul…e ca o ambasadă de pe altă planetă. Proprietarii lui BRI? Nu sunt cunoscuţi, sunt “la secret”, nu puteţi găsi nicio informaţie despre ei.”SUA este o păpuşă a Israelului, iar Israelul este o păpuşă a familiei Rothschild, iar cei din familia Rothschild sunt păpuşile ascunse ale familiilor bancare elveţiene secrete.

* Sediul “cuibului de vipere” se află în Basel (Elveţia), şi asta din timpul Imperiului Roman. Din Basel a pornit mişcarea cavalerilor templieri şi toate mişcările francmasonice ulterioare. Bancherii din Basel controlează Vaticanul, ei sunt cei care au finanţat fascismul şi au declanşat ultimele două războaie mondiale. Ei sunt creatorii “noii ordini mondiale” şi ai sionismului mondial. În anul 2011, rezerva de aur a României era de 104 tone (cca 3,4 miliarde euro), iar totalul rezervelor internaţionale ale României (valute plus aur) era de 35,5 miliarde euro. Aurul României se află, în cea mai mare parte, la Banca Reglementărilor Intemaţionale în ELVETIA.

“Isărescu, care este şi preşedintele Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma – una dintre organizaţiile internaţionale elitiste de reflecţie asupra problemelor globale.

BNR şi Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma au organizat astăzi lansarea ediţiei în limba română a Raportului Clubului de la Roma “Falimentarea naturii. Negarea limitelor planetei”, avându-i ca autori pe Anders Wijkman, co-preşedinte al Clubului de la Roma şi Johan Rockström, director executiv al Centrului de rezilienţă din Stockholm.

Isărescu s-a autodeclarat cu acest prilej drept “un produs al Clubului de la Roma”.

Aceasta nu este însă singura structură globală elitistă din care face parte guvernatorul BNR, cel mai longeviv şef de bancă centrală din lume.

Isărescu a participat în week end-ul trecut la Berlin la reuniunea anuală a Comisiei Trilaterale, recunoscută drept una dintre cele mai influente organizaţii globale low profile care reuneşte lideri ai lumii financiare, corporatiste şi politice. În prezent trei români sunt membri ai acestui corp informal care se întruneşte periodic pentru a discuta probleme şi tendinţe cu impact internaţional: Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, Mihai Tănăsescu, vicepreşedinte al Băncii Europene de Investiţii şi Răsvan Radu, CEO al UniCredit Ţiriac Bank. În organizaţie nu se intră decât pe bază de invitaţie, cu susţinerea unor membri, fiecare ţară care aparţine uneia din cele trei ramuri continentale având alocat un plafon pentru numărul de locuri. România face parte dintre statele din ramura europeană . Surse – http://ceicunoi.wordpress.com/2013/04/25/tezaurul-romaniei-furat-de-mugur-isarescu-mason-cine-conduce-romania-cat-aur-a-fost-scos-din-tara-franc-masoneria-romana-globalizare-control-mondial-nom19/ , http://www.lovendal.ro/wp52/noul-acord-basel-iii-al-bancii-reglementelor-internationale-va-ingenunchia-economia-mondiala-punand-o-astfel-sub-controlul-ocultei-mondiale/

În sigla emisiunii “După 20 de ani” se regăseşte şi simbolul Illuminati

Imagine  Logo-ul unei binecunoscute emisiuni televizate din România, se află simbolul Illuminati, cel al ochiului lui Horus. Este vorba despre PRO TV şi emisiunea sa “După 20 de ani”. Pagina de Facebook a emisiunii este aceasta: https://www.facebook.com/pages/Dupa-20-de-ani/160430453975944?fref=ts. Are şi 3.439 de like-uri! Citez din prezentarea generală a emisiunii: “După 20 de ani” – un program Ştirile ProTV. Un talk-show despre România, prezentul şi viitorul ţării, un show al întrebărilor dar mai ales al răspunsurilor. Urmăreşte-ne în fiecare duminică dimineaţa de la ora 10:00 pe ProTV ţi pe voyo.ro.” Sincer, n-am prea urmărit emisiunea (în general, mă disperă talk-show-urile politice). Dar, de ce au simţit nevoie realizatorii lui “După 20 de ani” să prezinte în logo-ul emisiunii “ochiul lui Horus”, simbolul ascuns şi malefic al Illuminati? Doar aşa, de dragul simbolului? Sau vrea să ne spună ceva? Faptul că România, prin jegoşii de politicieni care ne conduc, se află sub conducerea Ocultei Mondiale? Şi, încă o dată, repet: OCHIUL LUI HORUS E UN SIMBOL AL VECHILOR EGIPTENI! Deci, un simbol păgân. E adevărat că el a fost preluat şi adaptat şi de o parte din creştini, dar, nu are nimic de-a face cu creştinismul originar. Şi, din religia vechilor egipteni, cei care credeau în reîncarnare, zeităţi şi sacrificii umane şi animale, s-a născut mai târziu doctrina francmasonică şi Illuminati. Dacă era vorba doar de simbolul ce ţine de vedere, de ce totuşi doar un singur ochi şi nu doi? Noi, oamenii, nu avem doi ochi? Privim doar cu unul? NOI PRIVIM CU AMBII OCHI. Deci, vreau să văd doi ochi şi unul. Un singur ochi ţine de simbolul ocult “ochiul lui Horus” şi nu are legătură cu vederea. Încă o chestie care ar trebui să vă pună mai mult pe gânduri.

Despre cultul Illuminati
Illuminati reprezintă un grup restrâns de oameni de elită (politicieni de vârf, oameni foarte bogaţi, persoane influente), ce pot fi întâlniţi în diverse organizaţii ca grupul Bilderberg, CFR (Consiliul pentru Relaţii Externe) etc., ce au scop dominarea întregii lumi din punct de vedere politic, economic, social şi religios, sub egida New World Order (Noua Ordina Mondială). Deşi Illuminati a fost fondat în 1776 şi desfiinţat oficial câţiva ani mai târziu, tot mai mulţi cercetători cred că ordinul s-a perpetuat până în ziua de azi, sub forma organizaţiilor amintite mai sus.
Semne Illuminatti
 
Ochiul
Acest semn

este ochiul lui Lucifer, dar acest semn îşi are originea în Egiptul Antic, fiind cunoscut şi sub numele de ochiul lui Horus, ochiul atotvăzător. De asemenea, acest simbolism are o mare asemănare cu Bafomet.
Tabla de șah
Ritualurile Illuminati au loc pe o tablă de șah.

Crucea inversată
În videoclipul Alexandro Roba lui Gaga are desenate pe ea mai multe cruci inversate.

In acest context ne intrebam si noi RETORIC, ce cauta OCHIUL MASONIC din triunghi (ochiul lui Horus, ATOATEVAZATOR) in studioul Sinteza Zilei de la Antena 3?
 
si binenteles uimitoarea asemnare dintre sigla RMGC si AntenaPlay care deasemenea seamana cu niste ochi cu pupila triunghiulara
ALTE LOGO-URI DIN LUME CE FOLOSESC OCHIUL ATOATEVAZATOR
 
SAU
 
GOOGLE CHROME
 
 
Sau in sigla emisiunii Dupa 20 de ani de la ProTV
 
si sigla unui partid
Print screen front page Blue Economy:conceptul Blue Economy franc masonerie clubul de la roma club of rome cine conduce lumea din umbra simboluri masonice filmulet video ochiul care vede tot si piramida masonica varf detasat 1

Prin screen simboluri masonice piramida cu vârful detaşat şi ochiul care vede tot în videoclipul de prezentare al conceptului Blue Economy:

simboluri masonice in filmuletul de prezentare al conceptului the blue economy dezvoltare sustenabila protectia mediului economie verde ochiul masonic care vede tot piramida cu varf detasat

Video Conceptul Blue Economy (simbolurile masonice apar la minutul 1:15):  Blue Economy

 

Lovendal

Misterul numarului 33 si legatura acestuia cu masoneria

https://i0.wp.com/cache.bzi.ro/cache/3/310/s560x316_masonic.jpg Steaua masonica, cu treizeci şi trei de raze, este prezenta la loc vizibil pe monumentele publice in centrul oraselor din lumea intreaga.

Numarul 33 se gaseste codificat in operele lui Bacon, Shakespeare, in manifestele rozacruciene, dar si pe mormintele acestuia din urma si al lui Robert Yludd. În poza din stânga articolului îl puteţi vedea pe generalul Albert Pike (1809-1891), Mare Maestru Francmason şi iniţiat. Se vede că la piept, el poartă simbolul stelei masonice.

Imagine Steaua masonică, cu treizeci şi trei de raze, este prezentă la loc vizibil pe monumentele publice în centrul oraşelor din lumea întreagă.

Semnificaţia acestui număr (33) constituie unul dintre cele mai vechi şi mai bine păstrate secrete ale filozofiei ezoterice.

Illuminati este o organizaţie luciferică, iar cei din familia Rotschild sunt conducătorii ei. În aceasta organizaţie se pot întâlni francmasoni, comunişti şi membri ai altor asociaţii. Această organizaţie este răspândită foarte departe. Este vorba de politică şi de finanţe şi există teza creării unui guvem mondial unitar. Această organizaţie va face totul pentru a da naştere acestui guvern mondial şi ia în calcul chiar al treilea război mondial. Ea se numeşte ‘iluminaţii’. Cuvântul înseamnă: ‘Purtătorii de lumină ‘… în cercurile politice. De la preşedintele Wilson, în Primul Război Mondial, nu a existat niciun preşedinte care să nu fi făcut parte dintre iluminaţi, în afară de Eisenhower, iar el era controlat de aceştia. Pe lume există aproximativ cinci mii de oameni care au o înţelegere mai profundă despre iluminaţi. Pentru aceştia lucrează milioane de oameni. Ceva asemănător se întâmplă şi la francmasoni. Numai aceia care sunt în al 33-lea grad al ritului scoţian au şi ştiinţa. Ceilalţi nu au cunoştinţele.

Imagine Lor (iluminaţilor) le aparţin marile societăţi producătoare de benzină din lume: acestora le aparţin toate marile case de expediţii şi nouăzeci la sută dintre marile magazine. Toate casele de marcat electronice din SUA sunt legate la un computer gigant în Dallas (Texas), care se numeşte ‘ The Beast ‘(Fiara). La rândul lui, acesta este legat cu alte două computere în Bruxelles si Amsterdam, care sunt numite tot The Beast.”

Lovendal

Lovendal

Pro TV si propaganda GAY: “Casatoria” homosexuala promovata intr-o emisiune concurs

Imagine  Postul de televizun Pro Tv a fost mereu un canal “gay friendly” şi un promotor al “toleranţei” faţă de propaganda minorităţilor sexuale în spaţiul public. În viitorul apropiat însă lucrurile vor fi împinse şi mai departe, fiind lansată o nouă provocare la adresa majorităţii românilor. Emisiunea “viaţa de zi cu zi” a cuplului gay, care a trecut de preselecţiile naţionale. Juriul a decis că în cursa pentru premiul cel mare (o nuntă “de vis”, urmată de luna de miere) să rămână patru cupluri, printre care şi cei doi homosexuali. Provocarea trustului Media Pro este cu atât mai mare cu cât în România nu este legală “căsătoria” între persoanele de acelaşi sex, promovarea acestui gen de relaţii constituindu-se de fapt în propagandă făţişă faţă de un stil de viaţă homosexual. Cea mai cunoscută “vedetă” de televiziune din România care şi-a declarat deschis orientarea homosexuală este Mircea Solcanu, angajat al postului Acasă TV, tot parte a trustului Media Pro. Emisiunea “4 nunti si o provocare” cunoscutului post al concernului Central European Media Enterprises, Pro Tv, a atins un record de audienta in ziua difuzarii, 12.09.2013: doua milioane de telespectatori spalati pe creier. In urma emisiunii prin care conducerea ProTv si-a propus sfidarea Romaniei normale, peste 2000 de romani au protestat la CNA solicitand aplicarea Legii si sanctionarea postului companiei inregistrate in Insulele Bermude, detinuta de omul de afaceri evreul mafiot Ronald Lauder, care manageriaza si postul international Israeli TV.
ProTv Moldova actioneaza in acelasi sens; de curand  toate emisiunile disponibile din 2011 si 2012 incerca sa le bage moldovenilor pe gat homosexualitatea. E interesanta comparatia cu evolutia propagandei lor in Romania; sunt folosite aceleasi argumente de catre politicienti si ONG-isti. Si la noi in ’99 se discuta despre toleranta impusa de UE ca si conditie pentru aderare, sustinandu-se oficial ca nu vor fi permise niciodata propaganda si prozelitismul. In 2013 si iata ce se intampla.

Se stie ca Mircea Solcanu şi Leonard Miron, cei mai cunoscuţi gay din televiziune.

VOYO.RO SI PROTV SUNT OPERA OCULTEI MONDIALE

De cateva luni de zile, trustul de presa Media Pro a declarat razboi total site-urile care ofera seriale si filme online gratuite. Ei spun ca noi, utilizatorii de internet, trebuie sa platim nu numai internetul, dar si ceea ce gasim pe internet ca si format electronic. De aceea ei au pornit o campanie de eliminare a concurentei pe care o infrunta site-ul Voyo.ro,acolo unde trebuie sa platesti vreo 25 de lei lunar ca sa vizionezi ceea ce s-a putut viziona free pana acum.Evident ca o asemnea initiatia imbecila a inceput sa fie contestata rapid de catre oameni, fiind semnate petitii peste petitii.
Dar haideti sa aflam de unde vine si cui apartine aceasta lacomie !? Cui apartine de fapt aceasta initiativa, care pana la urma rapeste din libertatea cetatenilor romani utilizatori ai internetului ?
Pai in primul rand, aproape toata lumea stie ca Voyo.ro apartine de ProTv. ProTv-ul insa cui apartine? Infiintata de Adrian Sarbu, fostul sef de cabinet al lui Petre Roman, televiziunea apartine in prezent grupului Central European Media Enterprises (CME). CME, prin canalele sale aflate in Romania, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bulgaria si Ucraina, acopera o piata de 97 de milioane de telespectatori si se afla in proprietatea miliardarului Ronald S. Lauder. Lauder este si presedintele Congresului Mondial Evreiesc. Ahaaa! Deja incepe sa se faca lumina! Dar cine este Ronald S. Lauder?
Ronald Lauder este acţionarul majoritar al grupului CME, magnat american cu origini evreiesti, şi preşedinte al Congresului Mondial Evreiesc din anul 2007, dar şi apropiat al renumiţilor fraţi Rockefeller, aflaţi la vârful ierarhiei internaţionale secrete.(Foto)
Mai este nevoie sa spunem cine sunt cei din familia Rockefeller? Retineti doar ca sunt a doua cea mai puternica familie din lume, dupa Rothschild.Adica cativa din acei Illuminati despre care ati mai auzit… Si atunci, nu putem trage concluzia ca aceasta ingradire a libertatilor noastre intitiata de Voyo.ro si Media Pro, nu este decat un proiect fabricat in laboratoarele Ocultei, destinat romanilor? Punem aceasta intrebare pentru ca Secretele Sistemului a remarcat o activitate destul de ciudata a postului protv si a siteurilor acestuia in ultima vreme.
Putem sublinia aici faptul ca protv.ro este cel care a difuzat cele mai multe stiri legate de asa-zise descoperiri a unor manuscrise care arata ca Iisus a fost casatorit sau ca a avut copii sau ca a fost gay sau mai stiu eu ce alte aberatii..Ori se stie ca unul din principalele obiective ale Ocultei este distrugerea religiilor, in special a Crestinismului. Un al doilea aspect este cel legat de emisiunea Dansez pentru tine(care realizeaza varianta romaneasca a emisiunii DANCING with the STARS ,adica Dansand cu Stelele) .Putina lumea stie ca aceasta emisiune are la baza un concept MASONIC.Emisiunea presupune ca o vedeta sa danseze cu cineva care este intr-o conditie precara sau se afla intr-o situatie limita de saracie, de boala, in cazul lui sau FAMILIEI lui. El face asta pentru un premiu consistent.Subiectul este pus astfel pe aceeasi lungime de unda cu o vedeta de sex opus care este intr-o situatie opusa lui,adica opus starii de saracie sau boala.Adica cealalta parte a Fiintzei.Caci Masonii cred ca atata vreme cat cineva este celebru si bogat (in opinia lor a gasit LUMINA),undeva in lume exista o persoana care are aceeasi structura, aceleasi idealuri dar conjunctura l-a impiedicat sa aiba asemenea lucruri si a ajuns in situatie precara. Acest lucru deriva din MASONERIA ,in special in cea a TEMPLIERILOR care obliga prestarea unui juramant de umilinta.
Un lucru este cert: Initiativa voyo.ro are radacini mult mai adanci decat se crede. Natura intentiilor trustului Media Pro este cel mai probabil de ordin ocult, iar cei care accepta de buna voie tributul pe care acestia il vor impune, inseamna ca accepta jocurile ocultei internationale…

Adrian Sârbu a semnat un acord prin care va transfera grupului american CME, care deţine compania PRO TV SA, toate operaţiunile de entertainment deţinute de MediaPro, într-o tranzacţie complexă estimată la 97,6 milioane de dolari de către banca americană Merrill Lynch.

CME, care deţine deja 8,75% din Media Pro Entertainment (MPE), îi va plăti lui Sârbu 10 milioane de dolari cash, îi va oferi 2,2 milioane de acţiuni CME (cu o valoare actuală de 44 milioane de dolari) şi îi va da posibilitatea de a cumpăra încă 850.000 de acţiuni CME în viitor la preţul de astăzi. De asemenea, CME va prelua datorii de 36,5 milioane dolari ale MPE şi îi va da înapoi lui Sârbu 8,75 % din celelalte afaceri care fac parte din MediaPro Management (Publimedia – companie de publishing, Coprint – tipografii, Mediafax – cel mai mare furnizor de informaţie generala şi de business din România, Media Pro Interactiv – internet, Indoor Media – publicitate indoor şi MediaSat – telecom).Ronald Lauder: “Diversificam centrele de venit”
MediaPro Entertainment include Media Pro Pictures, Media Pro Studios, Media Pro Distribution, Pro Video, Media Pro Music & Entertainment, Cinema Pro, Hollywood Multiplex, pachetul majoritar din Domino – companie de producţie de spoturi şi Media Pro Pictures sro – operaţiunile de film din Cehia.
“În ultimii 20 de ani, Adrian Sârbu a construit şi a adus MediaPro Entertainment în topul studiourilor şi producătorilor de film din Europa Centrală şi de Est. Această achiziţie oferă canalelor noastre de televiziune o sursă importantă de conţinut şi ne permite să ne diversificăm centrele de venit”, a comentat, referitor la această tranzacţie, Ronald Lauder, fondatorul şi preşedintele non-executiv al CME.La rândul lui, Adrian Sârbu a afirmat că principalul avantaj al CME este conţinutul, iar integrarea tuturor activelor de acest gen va duce la optimizarea costurilor, va îmbunătăţi calitatea produselor oferite şi va multiplica talentul resurselor locale, creând o nouă sursă de venituri pentru CME. “Cu investiţia Time Warner şi integrarea MediaPro Entertainment am făcut progrese importante în strategia CME de a deveni o companie de media integrată şi un player major în Europa”, a spus Sârbu.
CME îşi crează prin această achiziţie o divizie de conţinut, formată din unităţi de producţie, servicii şi distribuţie în toate teritoriile în care activează.
Merrill Lynch a fost angajată de boardul CME să ofere o opinie independentă acestei tranzacţii, având în vedere că Adrian Sârbu este presedinte şi director executiv (Chief Executive Officer) al grupului american listat pe piaţa bursieră americană Nasdaq, poziţie pe care a preluat-o începând de marţi, după ce, din octombrie 2007, a fost directorul operaţional (Chef Operating Officer) şi preşedinte de la 1 ianuarie 2009.Sârbu, numit în cea mai înaltă funcţie executivă la CME
Adrian Sârbu este, începând de marţi, românul care ocupă cea mai înaltă poziţie executivă într-o companie multinaţională, el deţinând funcţiile de preşedinte şi director executiv al Central European Media Enterprise (CME).”CME este o organizaţie tânără şi energică. Strategia mea este să fac CME una dintre cele mai mari şi respectate companii de media din Europa şi să arăt că oamenii din regiune sunt competitivi în industria de entertainment, care părea până acum un club select destinat profesioniştilor din America”, a declarat Adrian Sârbu. “Adrian este cel mai talentat executiv cu care am lucrat şi sunt onorat să anunţ numirea lui în funcţia de director executiv al companiei. El este un activ indispensabil pentru CME, iar experienţa lui va continua să fie o resursă valoroasă pentru companie”, a declarat Ronald Lauder, fondatorul şi Chairman non-executiv al CME, o companie care operează 18 posturi de televiziune în şapte ţări foste comuniste din Europa Centrală şi de Est – România, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bulgaria şi Ucraina.CME acoperă o piaţă de 97 de milioane de telespectatori
CME a avut anul trecut venituri de aproximativ un miliard de dolari şi un profit operaţional (EBITDA) de 340 milioane de dolari, fiind una dintre cele mai profitabile companii de televiziune de lume. Compania este listată pe piaţa bursieră americană Nasdaq şi la Bursa din Praga. Ronald Lauder este cel care controlează CME prin drepturile de vot deţinute, dar acţionarul principal (31%) este cel mai mare grup de media din lume Time Warner.

Vezi si o Harta a legaturilor Lauder – Rockefeller

Vezi si o alta Harta care face legatura cu CFR
http://mapper.nndb.com/maps/282/000006264/

VOYO.RO SI PROTV SUNT OPERA OCULTEI MONDIALE !! De cateva luni de zile, trustul de presa Media Pro a declarat razboi total site-urile care ofera seriale si filme online gratuite. Ei spun ca noi, utilizatorii de internet, trebuie sa platim nu numai internetul, dar si ceea ce gasim pe internet ca si format electronic. De aceea ei au pornit o campanie de eliminare a concurentei pe care o infrunta site-ul Voyo.ro,acolo unde trebuie sa platesti vreo 25 de lei lunar ca sa vizionezi ceea ce s-a putut viziona free pana acum.Evident ca o asemnea initiatia imbecila a inceput sa fie contestata rapid de catre oameni, fiind semnate petitii peste petitii.

Dar haideti sa aflam de unde vine si cui apartine aceasta lacomie !? Cui apartine de fapt aceasta initiativa, care pana la urma rapeste din libertatea cetatenilor romani utilizatori ai internetului ?
Pai in primul rand, aproape toata lumea stie ca Voyo.ro apartine de ProTv. ProTv-ul insa cui apartine?  Infiintata de Adrian Sarbu, fostul sef de cabinet al lui Petre Roman, televiziunea apartine in prezent grupului Central European Media Enterprises (CME). CME, prin canalele sale aflate in Romania, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bulgaria si Ucraina, acopera o piata de 97 de milioane de telespectatori si se afla in proprietatea miliardarului Ronald S. Lauder. Lauder este si presedintele Congresului Mondial Evreiesc. Ahaaa! Deja incepe sa se faca lumina! Dar cine este Ronald S. Lauder?

Ronald Lauder este acţionarul majoritar al grupului CME, magnat american cu origini evreiesti, şi preşedinte al Congresului Mondial Evreiesc din anul 2007, dar şi apropiat al renumiţilor fraţi Rockefeller, aflaţi la vârful ierarhiei internaţionale secrete.(Foto)

Mai este nevoie sa spunem cine sunt cei din familia Rockefeller? Retineti doar ca sunt a doua cea mai puternica familie din lume, dupa Rothschild.Adica cativa din acei Illuminati despre care ati mai auzit… Si atunci, nu putem trage concluzia ca aceasta ingradire a libertatilor noastre intitiata de Voyo.ro si Media Pro, nu este decat un proiect fabricat in laboratoarele Ocultei, destinat romanilor?     Punem aceasta intrebare pentru ca Secretele Sistemului a remarcat o activitate destul de ciudata a postului protv si a siteurilor acestuia in ultima vreme.
Putem sublinia aici faptul ca protv.ro este cel care a difuzat cele mai multe stiri legate de asa-zise descoperiri a unor manuscrise care arata ca Iisus a fost casatorit sau ca a avut copii sau ca a fost gay sau mai stiu eu ce alte aberatii..Ori se stie ca unul din principalele obiective ale Ocultei este distrugerea religiilor, in special a Crestinismului. Un al doilea aspect este cel legat de emisiunea Dansez pentru tine(care realizeaza varianta romaneasca a emisiunii DANCING with the STARS ,adica Dansand cu Stelele) .Putina lumea stie ca aceasta emisiune are la baza un concept MASONIC.Emisiunea presupune ca o vedeta sa danseze cu cineva care este intr-o conditie precara sau se afla intr-o situatie limita de saracie, de boala, in cazul lui sau FAMILIEI lui. El face asta pentru un premiu consistent.Subiectul este pus astfel pe aceeasi lungime de unda cu o vedeta  de sex opus care este intr-o situatie opusa lui,adica opus starii de saracie sau boala.Adica cealalta parte a Fiintzei.Caci Masonii cred ca atata vreme cat cineva este celebru si bogat (in opinia lor a gasit LUMINA),undeva in lume exista o persoana care are aceeasi structura, aceleasi idealuri dar conjunctura l-a impiedicat sa aiba asemenea lucruri si a ajuns in situatie precara. Acest lucru deriva din MASONERIA ,in special in cea a TEMPLIERILOR care obliga prestarea unui juramant de umilinta.

Un lucru este cert: Initiativa voyo.ro are radacini mult mai adanci decat se crede. Natura intentiilor trustului Media Pro este cel mai probabil de ordin ocult, iar cei care accepta de buna voie tributul pe care acestia il vor impune, inseamna ca accepta jocurile ocultei internationale… Manelizarea societatii romanesti este una din cele mai distructive si eficiente actiuni de stricare a acestui neam. Acele cuvinte nu sunt tocmai goale de continut, ele reprezinta o rasturnare a valorilor reale si indeamna la razbunare, mandrie, goana dupa bani, desfranare.

   Manelizarea a inceput cand CNN, trambita politicii corecte mondiale, a criticat autoritatile romane ca tiganii nu-si pot exprima “creatiile artistice“ in mass-media de la noi. Imediat PRO TV s-a aliniat si a inceput o intensa promovare a “artistilor“ si a subculturii lor.
   CNN , a fost fondat de catre Ted Turner, cel ce numea crestinismul ca fiind religia invinsilor iar pe opozantii avortului prin absortie ii poreclea “bozos“(prosti, incompetenti, mascarici). În 1998, Ted Turner a făgăduit solemn că va da mai mult de 1 miliard pentru ONU ca să fie cheltuiţi în implementarea planurilor de reducere a populaţiei la scară planetară. Intr-un interviu în Audubon Magazine, acesta spunea:
O populaţie totală de 250-300 de milioane de oameni o reducere de 95% din prezentul nivel, ar fi ideal.”
Ca o paranteza, tot de numele lui se leaga indobitocirea prin anumite desene animate a copiilor. Nu intru in detalii, dar cred ca toti ati observat cam ce promoveaza ele … Ma refer la cele marca Cartoon Network.

   Cat despre PRO TV, sa vedem cine ii este stapanul:
   Ronald Steven Lauder (1944-), evreu, controleaza Central European Media Enterprises (ce include si Pro TV) si Israeli TV. In 1987, Lauder a intemeiat Ronald S. Lauder Foundation, ce se dedica reconstructiei comunitatilor evreiesti din centrul si estul Europei. De asemenea, numele sau este legat de numeroase organizatii civice:
   Conference of Presidents of Major American Jewish Organizations
   Jewish National Fund
   World Jewish Congress
   American Jewish Joint Distribution Committee,
   Anti-Defamation League ( chestiuni de defaimare si discriminare ale evreilor )
   Jewish Theological Seminary ( unul dintre centrele academice si spirtituale ale iudaismului conservator )
   Brandeis University
   Abraham Fund
   Membru Council on Foreign Relations
   FAMILIA LAUDER
   Lauder este fiul cuplului Estée Lauder si Joseph Lauder. De asemenea, este fratele mai mic al altui domn deosebit, Leonard Lauder. Putem face referire si la fiica sa, d-na Jane, maritata cu d-nul Kevin Warsh.
   Valorosul tanar domn Kevin Warsh este membru al consiliului de conducere al guvernatorilor Federal Reserve, nominalizat fiind de catre George W. Bush. Si nu in ultimul rand, este vorba despre ceea ce dr. Mandelstein spunea la Zionist International Congress, 1897:

   „ Evreii isi vor folosi toata influenta si puterea pentru a preveni progresul si prosperitatea tuturor celorlalte natiuni si sunt decisi sa adere catre destinul lor istoric , acela de a cuceri puterea mondiala „

Personalitati si organizatii : familia LAUDER, Estee LAUDER Companies si Pro TV! RONALD Steven LAUDER   Ronald Steven Lauder ( 1944 – ), evreu, controleaza Central European Media Enterprises ( ce include si Pro TV ) si Israeli TV. In 1987, Lauder a intemeiat Ronald S. Lauder Foundation , ce se dedica reconstructiei comunitatilor evreiesti din centrul si estul Europei . De asemenea , numele sau este legat de numeroase organizatii civice . PRO TV : „Patru nunti si o provocare”. La trei cupluri normale, este adaugat si un cuplu de homosexuali, care vor sa-si institutionalizeze relatia. In fapt, PRO TV vrea sa ne induca ideea ca doi homosexuali pot forma o „familie”.
Imagine Barack Obama a susţinut căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, în discursul său de învestire. „Călătoria noastră nu se va încheia până când fraţii şi surorile noastre homosexuali nu vor fi trataţi la fel ca restul lumii, în faţa legii”, a declarat de la tribună cel de-al 44-lea preşedinte al SUA în faţa sutelor de mii de persoane venite doar ca să asiste la învestire.Obama a lansat un apel pentru apărarea drepturilor homosexualilor, în prezenţa judecătorilor de la Curtea Supremă. Obama,  a decis, cu această ocazie, să se pronunţe deschis în favoarea căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex, după realegerea sa din 6 noiembrie 2012. Nouă state din SUA, respectiv Connecticut, Iowa, Maine, Maryland, Massachusetts, New Hampshire, New York, Vermont, Washington şi Columbia au legalizat deja căsătoriile gay. Din păcate, homosexualii, fără să-şi dea seama, devin agenţii Ocultei Mondiale, care au tot interesul să distrugă valorile morale ale societăţii, să distrugă familia şi căsătoriile, scopul final fiind acela de a descreşte numeric populaţia Terrei. Mi se pare patetică şi imbecilă poziţia ministrului olandez de externe, care vorbeşte de drepturile omului în “promovarea agresivă a homosexualităţii”. O să se ajungă, pe acelaşi principiu, să se susţină necesitatea vizionării de filme porno cu homosexuali la şcoli şi grădiniţe, pentru că (nu-i aşa?) homosexualii trebuie să aibă parte de “drepturile omului”. Aberantă e poziţia în care a ajuns Uniuenea Europeană de azi…susţine drept libertate promovarea agresivă a homosexualităţii! Europa a ajuns într-o degradare morală incredibilă, aşa zisele “valori morale europene” devenind vicii. Distrugerea societăţii actuale şi a instrumentului ei fundamental, familia. Orice societate se bazează pe familie; dacă aceasta nu ar mai exista, Oculta Mondială ar împuşca mai mulţi iepuri deodată: oamenii nu şi-ar mai dori a face copii (şi astfel populaţia ar scădea); oamenii ar fi implicaţi mai mult în relaţii sexuale pasagere; copiii nu ar mai avea un “tată” şi o “mamă”, fiind crescuţi în centre sociale uriaşe, unde vor putea fi manipulaţi şi învăţaţi încă de mici în ideile noii ordini mondiale. Pentru realizarea acestui deziderat, Oculta Mondială va promova aberaţii sexuale (gen homosexualism sau swinging – schimb între parteneri), dar şi mişcări sociale puternice (ca feminismul, ce vrea ca femeia să nu-şi mai dorească familie). Dar ce e mai grav că, prin promovarea drepturilor homosexualilor de a adopta copii, aceştia vor avea cel mai mult de suferit. Dacă se va continua pe linia aceasta, omenirea se va degrada într-un hal fără de hal… Iată unde am ajuns din cauza acestei blestemate de Oculte Mondiale! De pe Lovendal.ro

De curand si Antena 1 urmeaza PRO TV-ului in PROPAGANDA TV PRO-HOMOSEXUALITATE. X Factor.

Asadar inchid cu intrebarea ? Asta vrem sa vedem la TV ? Mai ne miram de ce cultura romanilor este la pamant ? Materiale preluate

PROGRAME DE EDUCAŢIE HOMOSEXUALĂ ŞI PORNOGRAFICĂ, DESFĂŞURATE ÎN ŞCOLILE DIN ROMÂNIA

Imagine
Asaltul homosexualităţii şi al pornografiei nu vizează doar telespectatorii, otrăviţi cu programe care mai de care mai deocheate, toate militând, chipurile, pentru respectarea drepturilor minorităţilor sexuale. Copiii sunt principala ţintă a sodomiştilor, care, dându-şi mâna cu autorităţile statului, lansează programe de educaţie sexuală în şcoli, în fapt programe de demonizare şi pervertire în masă. Că emisiunile în care homosexualii se căsătoresc în direct, sărutându-se şi îmbrăţişându-se în faţa a milioane de telespectatori, mulţi dintre ei minori, nu sunt în niciun chip sancţionate . nu mai miră pe nimeni. Însă în momentul în care tunurile sunt puse pe copii, indiferenţa noastră nu mai are nicio scuză.

Aşa se face că, sub presiunea directivelor sosite de peste mări şi ţări, şi noi, românii, începem să le vorbim copiilor despre normalitatea avorturilor, a homosexualităţii sau a pornografiei, şi nu oriunde, ci în şcoli sau biblioteci, spaţii rezervate cândva doar educaţiei şi culturii.

Astfel, Biblioteca Judeţeană “Paul Iorgovici” Reşiţa, alături de DSP Caraş Severin şi ISJ Caraş Severin, a organizat, în cursul lunii octombrie, două sesiuni de informare în cadrul proiectului Sexul vs. Barza, la sediul Bibliotecii Judeţene şi în sala multimedia a Colegiului Economic al Banatului Montan, sub titulatura “Poveşti adevărate despre sex, corp şi relaţii”. Peste 60 de elevi din clasa a XII-a au asistat la cursul despre sex şi sexualitate, au participat la dezbateri şi au pus întrebări, la cele două întâlniri fiind prezente şi cadre didactice de la colegiu, o întâlnire viitoare pe această temă urmând a avea loc cu elevii Colegiului Naţional „Mircea Eliade”.

Reprezentantul DSP Caraş Severin le-a vorbit elevilor despre relaţiile sexuale protejate, despre contracepţie, deviaţiile sexuale, homofobie, planning familial etc. Iată doar câteva din temele abordate: „Fetele sunt mai mature decât băieţii în raporturile sexuale”, „Sexul prelungeşte viaţa”, „Părinţii de astăzi sunt mai puţin pregătiţi decât tinerii de astăzi în ceea ce priveşte discuţiile deschise despre sex”, „Educaţia sexuală trebuie introdusă în şcoli”, „Lipsa educaţiei sexuale are consecinţe foarte grave şi poate aduce chiar moartea”.

Menţionăm şi câteva dintre întrebările puse de elevi: „Avortul poate periclita naşterile ulterioare?”, „La ce vârstă este recomandată începerea activităţii sexuale?”, „Cum să ne comportăm faţă de gay şi lesbiene?”, „De ce sunt considerate fetele mai mature decât băieţii în raporturile sexuale?”

Ne întrebăm: intră oare în atribuţiile bibliotecilor judeţene să se ocupe de educaţia sexuală a copiilor noştri? Nu este aceasta o formă de abuz din partea autorităţilor statului, şi nicidecum o formă de educaţie pe principii morale, aşa cum şi-o doresc toţi părinţii pentru copiii lor? După cum aflăm din presa locală, unul din partenerii programului, Fundaţia Irex România, a contribuit la dotarea cu calculatoare a mai multor biblioteci publice din Caraş-Severin. Oare pentru o mână de arginţi merită să vindem sufletele copiilor?

Ce informaţii şi mesaje le pot fi transmise copiilor prin intermediul acestui program, de vreme ce platforma este realizată şi susţinută de asociaţii pro-avort şi pro-homosexualitate, precum „Accept” (a homosexualilor din România), „Front” (feminism radical), European Center for Public Initiatives (grup de lobby pro-avort/pro-homosexualitate) – organizaţii cu o componentă programatică îndreptată contra familiei tradiţionale? Acestora li se adaugă reţeaua de clinici de avorturi „Marie Stopes” şi Colegiul Bilingv “George Coşbuc” (unde există o „platforma LGBT” prin care se promovează făţiş homosexualitatea, fiind găzduite „parade gay”). De asemenea, programul naţional „Biblionet” sprijină SEXUL vs BARZA, anunţând susţinerea şi promovarea platformei educaţionale în peste 2.000 de biblioteci publice din România.
Una din “libertăţile” promovate de Sexul vs. Barza: “Te poţi decide să faci avort…”

«„modelul educaţional” prezentat promovează promiscuitatea sexuală şi homosexualitatea, încurajează pornografia şi libertinajul, susţine lipsa de implicaţii morale ale actului intim, neagă consecinţele avortului şi se îndreaptă, vădit, contra autorităţii parentale. Viziunea sa este vulgarizantă, hedonistă, anti familie şi susceptibilă de producerea unor adânci distorsiuni şi traume emoţionale şi psihice la nivelul personalităţii elevilor de gimnaziu şi liceu. Precizând faptul că filmul prin care se promovează proiectul conţine imagini explicite, vă prezentăm câteva pasaje din „lecţiile” de sexualitate:
Dacă pornografia devine, la nivel oficial, materie de studiu în şcoli, ce se va alege din copiii noştri, în doar câţiva ani? Mii de copii vor fi pervertiţi, sub privirile îngăduitoare ale părinţilor şi profesorilor, adică ale celor care ar trebui să vegheze asupra sănătăţii lor sufleteşti. Şcoala pornografiei nu este numai o contra-educaţie care anihilează complet educaţia desfăşurată pe căi instituţionale, dar îl îndepărtează şi pe copil de părinţii săi, răpindu-i astfel şi ultimul sprijin pe care l-ar mai fi putut avea. Despre aceşti copii se poate spune că nu vor mai şti ce este aceea copilărie şi adolescenţă. Le va fi răpită de pornografie sau, mai corect, de cei care legiferează şi promovează mesajul pornografic.

Indemn UNESCO: copiii vor invata despre MASTURBARE la 5 ani si despre AVORT la 12 ani

(UNESCO) recomanda educarea sexuala a copiilor, incepand cu varsta de cinci ani, inclusiv in ceea ce priveste informarea despre masturbare si despre violenta intre sexe.

Raportul de 98 de pagini elaborat de forul international pe aceasta tema in luna iunie a acestui an sustine un plan universal pentru a le oferi copiilor cu varste intre 5 si 18 ani “o abordare informata asupra activitatii sexuale si a relatiilor”. http://www.bzi.ro/invatati-copiii-despre-masturbare-de-la-5-ani-135704
Asadar de la UNESCO si  toti vin cu indemnul: educatie sexuala de la gradinita. Rezultatul? Dezastru.

Uragane, Tornade Tot Mai Frecvente, HAARP ,Tehnologia Illuminati

ARCO a finantat acest High Auroral Active Research Project (HAARP). Dar cine sunt ARCO? ARCO (Atlantic Richfield Company) este o stramoasa a Standard Oil (Rockefeller). In 1977, ARCO fuzioneaza cu Anaconda Copper Mining Company. Actualmente a ajuns subsidiara BP (si ea cu radacini pe vremea cand Rothschild si locotenentii lor Rockefeller erau implicati pe fata in bogatiile naturale ale planetei). De-alungul timpului, acest Defense Advanced Research Projects Agency a initiat si dezvoltat (coordonand companii precum Bell Labs, General Electric, MIT, etc. Subordonari directe directorului DARPA:

Defense Sciences Office (DSO)

Information Processing Techniques Office (IPTO)

Microsystems Technology Office (MTO)

Strategic Technology Office (STO)

Tactical Technology Office (TTO). Information Awareness Office (IAO) a fost intemeiat de Defense Advanced Research Projects Agency in ianuarie 2002 si se ocupa cu proiecte tehnologice si informatice foarte avansate la nivel global pentru o asa zisa securitate nationala. In 1895 componenta franceza a familiei Rothschild devine interesata in cumpararea minelor Anaconda, achizitionand un sfert din ea. Si nu era singura pe lista. La sfarsitul anilor 1890 familia controla deja peste 40 % din intreaga productie mondiala de cupru. Rolul lor in Anaconda a fost insa scurt, in 1899 predand stafeta familiei prietene Rockefeller care au creat din ea gigantul Amalgamated Copper Mining Company, una din cele mai mari trusturi de la inceputul secolului 20. Intreaga compania a fost insa cumparata printr-un artificiu financiar de catre Henry H. Rogers (prietenul si partenerul de afaceri al lui John D. Rockefeller) impreuna cu William Rockefeller cu implicarea National City Bank of New York. Pana in 1915 reuseste sa incorporeze toate rivalele din zona, dupa care isi reschimba denumirea in Anaconda.In 1926 Anaconda si William Averell Harriman achizitionasera 51 % din compania Giesche (Silesian-American Corporation, SACO – din Polonia – zinc). In acelasi an proeminentul industrias german Eduard Schulte (1891–1966) devine general director. In septembrie 1939 cand Germania invadeaza Polonia, compania intra sub controlul ei, factorul decizional ramanand insa acelasi Eduard Schulte, cel ce avea relatii influente atat in cercurile naziste inalte dar si cu Allen W. Dulles ,pe care-l intalnea cand calatorea in Elvetia. Dulles il stia de peste 15 ani pe Eduard Schulte prin firma sa de avocatura Sullivan and Cromwell, ce reprezenta coproprietarul lui Giesche’s, Anaconda Copper.In 1928 insa, Rockefeller incepe crearea dezastrului care a atins in 1929 apogeul. Au vandut actiunile companiei, pe care mai apoi tot ei le-au cumparat.Evident, orice criza ii imbogateste, insa principalul efect urmarit de ei este ca dupa fiecare din ele mai edifica o etapa din edificiul GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE.Mayer Amschel Rothschild: „Dati-mi controlul banilor unei natiuni si nu-mi mai pasa cine ii face legile”. Rothschild i-au finantat pe colosii Rockefeller (petrol), Andrew Carnegie (otel), Harriman (cai ferate), J. P. Morgan si pe bancherii ce au pus bazele Federal Reserve.MAYER AMSCHEL ROTHSCHILD (SCUTUL ROSU), intemeietorul celei mai puternice familii din istoria moderna a omenirii si creatorul ordinului ILUMINATII. La 1 mai 1776, sub conducerea lui Mayer Amschel Rothschild (in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea „Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea „Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna „cei care detin lumina”. Primul profet al „Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – „Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, „Liga Dreptilor” lui Karl Marx sau „Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Putem aminti si cateva din interesele mega familiei in Romania ultimilor ani , atat prin patrunderea pe piata a ABN AMRO Rothschild dar si prin achizitii sau implicare in privatizari strategice sau importante : BCR- Erste Bank , Banca Ion Tiriac – HVB Bank , Romportmet – Mittal Steel , Petrom , Alro , Azomures , Arctic Arcelik , Luxten , Terapia Advent , Enel – pentru Distrigaz Sud si Nord , ultimele filiale Electrica , Trigranit , Esplanada City Center , dezvoltatorul Planorama , Asiban , etc. Ca o paranteza , interesanta a fost numirea in compania d-nului Patriciu ca director general executiv a americanului John H. Works, licentiat in drept, specialistul in investment banking al bancilor J.P. Morgan (Rockefeller ) si ABN AMRO Rothschild.

Noiembrie 1917: “Marea Revoluţie Socialistă” e de fapt “planul secret Marburg”

Imagine  Instaurarea comunismului în Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost – câtuşi de puţin – un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret (“Planul Marburg”), pregătit minuţios în afară Rusiei. Şi finanţat generos de marii “bancheri internaţionali”. În primul rând de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip. Finanţarea bolşevicilor de Wall Street era intermediată de bancă suedeză “NYA Banken”, condusă de bancherul promarxist Olof Aschberg.

Dolari pentru revoluţii

La începutul secolului XX, Andrew Carnegie a finanţat un plan secret prin care guvernele statelor importante să fie “comunizate”. Adică trecute, economic, la forma “monopolismului de stat”. Controlat de “bancherii internaţionali” de pe Wall Street, sistemul “monopolismului de stat” le-ar fi permis acestora să trateze economic şi financiar direct cu guvernele impuse de ei prin “revoluţii”.

În 1905, acest sindicat al “bancherilor internaţionali” – sindicat numit, la vremea aceea, la New York, “Trust of money” (“Trustul banilor”) – şi Iacob Schiff au finanţat “duminică sângeroasă” de la St. Petersburg. Revoluţie condusă de un agent al Ohranei (poliţia secretă rusă), Părintele Gapon, şi încheiată cu un eşec. “Trustul banilor” – mai ales “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan – a finanţat revoluţia lui Pancho Villa din Mexic, în urma căreia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.

Apoi, există o documentaţie vastă privind implicarea “bancherilor internaţionali” în revoluţia lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui “Westinghouse”, a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revoluţiei chineze.

Mai târziu, în 1917, acelaşi Charles B. Hill a folosit filiala “Westinghouse” din Rusia pentru a-i finanţa generos pe bolşevici. În 1923 – când URSS şi-a creat prima bancă internaţională “Ruskombank” – asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit Preşedintele băncii sovietice. Iar Max May, vicepreşedinte la “Guaranty Trust” (J.P. Morgan), a preluat funcţia de director al “Ruskombank”. Primul ambasador sovietic în SUA – Ludwig Martens – a fost susţinut financiar de “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan.

Manevrele bancherilor

Prin aceste manevre, “bancherii internaţionali” de pe Wall Street urmăreau să instaureze în Rusia un guvern care să practice “monopolismul de stat”. Astfel că înţelegerile directe cu guvernul sovietic să le garanteze “bancherilor internaţionali” exploatarea pe termen cât mai lung – şi cu garanţii guvernamentale – a fabuloaselor bogăţii ale Rusiei. “Bolşevismul” a fost prima formă de “globalizare” prin crearea unor structuri supranaţionale. Cominternul nu este altceva decât “bunicul” Uniunii Europene.

Un cont pentru “tovarăşul Troţki”

La 21 septembrie 1917, o telegramă de la Stockholm anunţa oficial deschiderea unui cont curent la “NYA Banken” “pentru acţiunile tovarăşului Troţki”. Iată textul:

Stockholm, 21 septembrie 1917, Domnului Rafael Scholan

Stimate tovarăşe,

Casa bancară Warburg, în urma unei telegrame trimise de preşedintele Sindicatului Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru acţiunile tovarăşului Troţki. Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit muniţii, al căror transport, împreună cu banii, l-a organizat… Şi căruia i se va da suma cerută de tovarăşul Troţki.

Îmbrăţişări frăteşti Furstenberg

“Tovarăşul Troţki”, cel la care se referă telegrama, se numea în realitate Leiba Davidovici Bronstein şi era fiul unui negustor originar de lângă Elisabetgrad (Krivoirog – Ucraina). Era însurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care îl pusese în legătură şi cu cercurile bancare de pe Wall Street. În primul rând, cu Iacob Schiff, preşedintele băncii “Kuhn, Loeb & Co”. Iacob – Henry Schiff, născut în 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase în 1865 în America, unde va reuşi, datorită talentului sau financiar, să ajungă în fruntea “Kuhn, Loeb & Co”. Cea care va finanţa reconstrucţia căilor ferate din America (“Union Pacific”), folosind mâna de lucru ieftină, chineză.

Jacob Schiff

Jacob Schiff

În 1904-1905, firma “Kuhn, Loeb & Co” a finanţat Japonia în războiul contra Rusiei, permiţând astfel Japoniei să obţină o victorie care a destabilizat serios Imperiul Rus. Prizonierii ruşi au fost preluaţi apoi de la japonezi de Schiff, iar o parte dintre aceştia, antrenaţi pe un teren aparţinând lui Standard Oil (SUA), îl vor însoţi pe “tovarăşul Troţki” atunci când acesta va reveni de la New York în Rusia, în 1917, la bordul vasului “Cristianja”.

Triumful bolşevismului în Rusia

Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducător al operaţiunii de implantare a bolşevismului în Rusia. Nepotul său, John Schiff, estima în “New York Journal American” (3 februarie 1949): “Bătrânul a cheltuit circa 20.000.000 de dolari pentru triumful final al bolşevismului în Rusia”. O sumă imensă la acea vreme.

Prima revoluţie din Rusia avusese loc, de fapt, în februarie (martie) 1917, sprijinită de G. Buchanan – ambasadorul Angliei la Petersburg – şi avusese un caracter paşnic. Urmărise, între altele, instaurarea în Rusia a unei monarhii constituţionale: ţarul urma să fie controlat de Duma (parlament). Guvernul provizoriu constituit atunci îi cuprindea, între alţii, pe prinţul Lvov, pe istoricul Miliukov şi pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul provizoriu – de comun acord cu Ţarul Nicolae al II-lea, care abdicase – a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, să-i urmeze la tron tarului.

Marele Duce se bucura, în februarie (martie) 1917, de sprijinul soldaţilor, ţăranilor, muncitorilor, ca să nu mai vorbim de clasă conducătoare a Rusiei. El a declinat însă propunerea. Troţki a recunoscut mai târziu, în 1922, într-o scrisoare către S.R. Mstislaviski că: “Revoluţia (din februarie) ne-a surprins în plin somn, că pe fecioarele nebune din Evanghelie”.

Revolutia Octombrie 2Adevărul este că la data veritabilei revoluţii – cea din februarie 1917 – corifeii “revoluţiei” bolşevice din octombrie erau aproape toţi – bine mersi – în Occident: Troţki la New York, iar Lenin ori Zinoviev în Elveţia. Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea în Rusia începe ceea ce istoricii numesc perioada de “dvoevlastie” (“dualitate a puterii”) dintre “Comitetul provizoriu al Dumei” (proaspăt constituit) şi “Comitetul executiv provizoriu”. Ceea ce va afecta, treptat, deciziile şi autoritatea guvernului provizoriu.

Bolşevicii, aflaţi atunci aproape toţi în Occident, au “mirosit” momentul favorabil. Dar nu numai ei, cum vom vedea: bancherii de pe Wall Street, interesaţi de bogăţiile enorme ale Rusiei – şi din motive strict militare Germania – sunt cele două forţe care vor facilita bolşevicilor accesul la putere.

Consilierul lui Wilson

Eminenţa cenuşie care a făcut posibilă reîntoarcerea lui Troţki în Rusia din SUA a fost unul dintre cei mai importanţi masoni de stânga ai secolului XX: colonelul Edward Mandel House (în realitate nu era colonel, aşa i se spunea). Fără să intrăm prea mult în detalii, este totuşi cazul să menţionăm că preşedintele american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre în 1916, a fost permanent vidat politic de House, un apropiat al comunităţii bancherilor de pe Wall Street, mai ales al băncii “Kuhn, Loeb & Co”. Preşedintele Wilson însuşi recunoştea: “Domnul House este a doua mea personalitate. El este celălalt ego. Gândurile lui şi ale mele sunt aceleaşi”.

Imagine House, un marxist, scrisese, încă din 1912, un roman profetic, “Philip Dru, Administrator”, în care personajul principal, Philip Dru, încerca să instaureze în lume “socialismul aşa cum l-a visat Karl Marx”. Ce-i drept, impozitul pe venit şi ideea de banca centrală fuseseră propuse chiar de Karl Marx în “Manifestul Partidului Comunist”, manifest inspirat de programul “Lojei Iluminaţilor” al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale “Manifestului Partidului Comunist”, punctul al doilea prevedea “un impozit gradat pe venit”, iar punctul al cincilea – “centralizarea creditului în mâinile statului prin intermediul unei bănci naţionale cu capital de stat şi monopol exclusiv”.

Încă înainte de intrarea SUA în război (“provocată” prin incidentul cu vasul “Lusitania”, scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morţi), ancheta şi Preşedintele Wilson ascunseseră faptul că “Lusitania” transporta 6 milioane de cartuşe la bord pentru Anglia, în timp ce SUA se declaraseră, oficial, în neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia, garantând participarea SUA la război.

În 1917, tot House a format la New York grupul “The Inquiry”, care a eleborat planurile acordului de pace din 1919. Douăzeci de membri ai grupului l-au însoţit apoi pe Preşedintele Wilson la Paris, la Conferinţa de Pace. Printre aceştia, House, bancherii Paul Warburg şi Bernard Baruch. Celebrul punct al Conferinţei – “asociaţia generală a naţiunilor”, din care s-a născut Liga Naţiunilor – a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul lui F.D. Roosevelt.

În 1917, după evenimentele din februarie (martie), House, susţinut de bancherii Iacob Schiff şi Paul Warburg – îl expediază pe Troţki cu un grup de 276 de oameni instruiţi, la bordul vasului “Cristianja” în Rusia, cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolşevici.

Un incident este semnificativ: arestat în portul Halifax de către autorităţile canadiene că “anarhist” (3 aprilie 1917), Troţki va fi eliberat urgent la intervenţia personală a colonelului House. Fratele bancherului american Paul Warburg, anume Max Warburg – care era şeful serviciului secret militar german – îl expedia pe Lenin cu un grup de bolşevici, care parazitau de ani de zile în Elveţia, în Rusia. Într-un tren special (“vagonul plumbuit”), în scopul de a organiza la Petersburg o lovitură de stat care să scoată Rusia din război. Bolşevicii urmau apoi să încheie rapid o pace separată cu Germania. http://www.lovendal.ro/wp52/7-noiembrie-1917-marea-revolutie-socialista-e-de-fapt-planul-secret-marburg/

Un personaj-cheie în susţinerea financiară a Revoluţiei Ruse a fost din capul locului Andrew Carnegie, născut în Scoţia, un magnat al oţelului american care deţinea în 1892 cea mai mare companie de oţel din lume. Carnegie ajunsese de asemenea cel mai bogat filantrop al vremii sale şi susţinea cauze pe care le considera meritorii. El considera că „cine moare bogat moare dezonorat”. Până în 1919, când a murit, el a făcut donaţii în valoare de 350 de milioane de dolari, iar una dintre organizaţiile pe care le-a înfiinţat pentru a-şi distribui averea a fost Corporaţia Carnegie din New York.

Liga Naţiunilor, creaţia lui Carnegie

Întrucât asistase în tinereţe la grozăviile Războiului Civil, Carnegie a donat 10 milioane de dolari pentru a înfiinţa Fundaţia pentru Pacea Internaţională, al cărei mandat consta în a împiedica viitoarele războaie. Sub conducerea lui, consiliul de administraţie al Fundaţiei a formulat Planul Marburg. Obiectivul acestui plan, scrie Jennings C. Wise în Woodrow Wilson, discipolul revoluţiei („Woodrow Wilson: Disciple of Revolution”), era acela de a-i „alătura pe bancherii internaţionali şi pe socialişti într-o mişcare care să ducă la formarea unei ligi (Liga Naţiunilor, precursoarea Organizaţiei Naţiunilor Unite), care să impună pacea… să-i controleze consiliile… şi să asigure astfel o soluţie pentru toate bolile politice ale omenirii”.

Intenţiile ascunse din spatele planului Marburg

Planul a fost formulat după primul război mondial, cel mai teribil conflict armat dacă e să ţinem seama de pierderile de vieţi atât din partea Aliaţilor (dintre care făcea parte şi Rusia), cât şi din partea Puterilor Centrale. „Impunerea păcii” era pe atunci un motiv corect din punct de vedere politic şi un ideal spre care Carnegie se simţea mândru să tindă. Există totuşi o premisă ascunsă. „Impunerea păcii” implică de asemenea impunerea războiului ca o condiţie necesară şi poate că Andrew Carnegie n-a cunoscut intenţia secretă ascunsă în ciorna Marburg, pe care consiliul său de administraţie a pregătit-o pentru viitor.

Pericolul Rusiei împotriva Occidentului

Antony Sutton ne prezintă cadrul general care a anticipat Planul Marburg de coordonare a guvernelor din toată lumea sub „puterea finală” a factorilor de control financiari. „Pe atunci – ca şi azi –, Rusia era cea mai mare piaţă neexploatată din lume şi reprezenta chiar, cum se întâmplă şi acum, cea mai mare ameninţare concurenţială potenţială pentru supremaţia industrială şi financiară americană”.

Dinastia Romanov a occidentalizat Rusia după domnia ţarului Petru cel Mare, iar Nicolae al II-lea intenţiona să modernizeze industria rusească pentru a egala standardul tehnologiei europene. Din păcate, el îşi exploata crunt forţa de muncă în acest scop. Mulţi lucrători trudeau în schimburi de cîte 12 ore/zi pentru salarii minime, ceea ce a declanşat protestul organizat al muncitorilor din St. Petersburg, în „Duminica însângerată” din 1905. Trupele ţarului au zdrobit însă această primă încercare de revoltă. Vechea ordine a menţinut puterea în mod precar în primii ani ai războiului până ce, în 1918, s-a ivit o nouă ocazie de răsturnare amonarhiei, urmată de execuţia lui Nicolae al II-lea şi a familiei sale.

Imagine Trimisul lui Rockfeller a petrecut 20 de ani în Rusia, pentru că SUA era interesată de petrolul rusesc

De aceea, este interesant de aflat din cartea lui Gyergos C. Hatonn, Siluirea Constituţiei; Moartea libertăţii, că Geroge Kennan, trimisul special al lui John D. Rockefeller, a petrecut douăzeci de ani în Rusia promovând acţiuni revoluţionare împotriva ţarului. Prezenţa şi influenţa lui au uşurat sarcina capitaliştilor americani de a exploata piaţa rusă „captivă“ în forma ascunsă a ajutoarelor bine intenţionate derecţionate către rebelii asupriţi.

De ce doreau Rockefeller şi grupul său de bancheri să răstoarne monarhia rusă? Exista alt motiv, mai relevant, pentru susţinerea Revoluţiei Ruse? Pe scurt: da! Răspunsul este la fel de important azi ca şi acum o sută de ani. Petrolul! Înainte de revolta bolşevică, Rusia depăşise SUA ca principal producător mondial de petrol. În 1900, câmpurile petrolifere de la Baku din Rusia produceau mai mult ţiţei brut decât Statele Unite, iar în 1902 asigurau peste jumătate din producţia mondială. Haosul şi devastările cauzate de revoluţie au distrus industria petrolieră rusă.

În Wall Street şi revoluţia bolşevică, Sutton scrie: „Până în 1922, jumătate din puţuri erau inactive“, iar restul abia mai funcţionau, deoarece le lipsea tehnologia pentru a deveni operaţionale.

În Dosarul Rockefeller, Gary Allen nota de asemenea că revoluţia a distrus concurenţa Americii. „Revoluţia a eliminat efectiv concurenţa pe care Rusia o reprezenta pentru Standard Oil (cea mai mare companie americană petrolieră), pentru câţiva ani, până ce Standard a putut intra pe piaţă şi pune mâna pe o parte din afacerea cu petrol a ruşilor“.

Lenin şi Troţki, agenţii Wall Street-ului

V.I. Lenin

V.I. Lenin

Dar pentru ca bancherii de pe Wall Street să-şi poată anihila concurenţa şi să condamne poporul rus de la sărăcie şi corupţie pentru câteva decenii întregi, acesta trebuia să aibă lideri care să poată realiza o revoluţie de succes. Întră în scenă Vladimir Ulianov Lenin şi Leon Troţki.

În septembrie 1917, în Ameninţarea catastrofei, Lenin şi-a schiţat ideile care aduc mult cu cele ale lui Brezinski de peste 50 de ani: „Naţionalizarea băncilor. Proprietatea capitalului, care este manipulat de bănci şi care nu este pierdut sau schimbat când băncile sunt naţionalizate şi fuzionează într-o singură bancă de stat, aşa că se poate ajunge la o etapă în care statul ştie încotro, cum, de unde şi cînd curg milioanele şi miliardele. Numai controlul asupra operaţiunilor bancare, cu condiţia ca toate să fie contopite într-o unică bancă de stat, va permite, simultan cu alte măsur i ce pot fi uşor implementate, aplicarea reală a impozitului pe venit fără tăituirea proprietăţii şi a venitului (…) Naţionalizarea băncilor ar obliga prin lege circulaţia cecurilor pentru toţi bogaţii şi ar introduce confiscarea proprietăţilor pentru tăinuirea veniturilor. Cele cinci puncte (sic) ale programului dorit sunt aşadar: naţionalizarea băncilor, naţionalizarea sindicatelor, abolirea secretelor comerciale şi organizarea obligatorie a populaţiei în asociaţii de consumatori”.

Deloc întâmplător, printre cele dintâi ordine emise de noul regim bolşevic s-a numărat „declaraţia afacerilor bancare drept monopol de stat”. Una dintre semnăturile de pe ordinul respectiv îi aparţine lui Lenin. În 1918, Troţki a publicat cartea Bolşevicii şi pacea mondială, în care repetă cuvintele lui Lenin, dar se proclamă „internaţionalist” – nu rus – susţinător al revoluţiei mondiale şi al dictaturii mondiale.

Internaţionalismul, conceptul care leagă bolşevismul de Wall Street

Vedem imediat ce anume îi leagă pe bancherii americani de aceşti doi lideri bolşevici: concordanţa conceptelor de „internaţionalism”. Mai crede cineva că revoluţia bolşevică a fost o revoltă spontană? De asta ar fi dorit John Reed să ne convingă în cea mai cunoscută carte a sa, 10 zile care au zguduit lumea. Reed, care a murit de tifos în Rusia în 1920, a fost un autor popular în epoca primului război mondial, dar, în acelaşi timp, a colaborat cu jurnalul Metropolitan, controlat de J.P.Morgan. Să fie o simplă coincidenţă?

Imagine Cum a susţinut Rockfeller revoluţia bolşevică

Antony Sutton, dezvăluie felul în care John D. Rockfeller a finanţat revoluţia bolşevică din Rusia. La începutul investigaţiei sale, Sutton descoperit că nu există „practic nimic scris despre relaţia strânsă din ultimul secol pe care Rockefellerii au avut-o cu presupuşii lor duşmani de moarte: comuniştii. A existat totuşi o alianţă permanentă, deşi tăinuită, între capitaliştii politici internaţionali şi socialiştii revoluţionari internaţionali, în beneficiul lor reciproc“.

De exemplu, Simpson, Thacher & Bartlett, principala firmă de avocatură de pe Wall Street specializată în reorganizări şi fuziuni, a susţinut ferm regimul bolşevic din Rusia. „Ca o indicaţie a sprijinului ei“, scrie Sutton, „partenerul Thomas D. Thacher a scris un raport care a devenit decisiv pentru obţinerea susţinerii bolşevicilor de către cabinetul britanic… Acest raport oferea sugestii explicite despre politica rusă care susţinea poziţia pro-bolşevică a lui William Boyce Thompson, pe atunci director al Băncii Chase, actuala Bancă Chase Manhattan, şi chiar afirma că «guvernatorului sovietic ar trebui să i se acorde asistenţă completă în eforturile sale de a organiza o armată revoluţionară formată din voluntari»“. Merită subliniat că printre stagiarii care lucrau în Simpson, Thacher & Bartlett se număra şi tânărul Cyrus Vance, ulterior secretar de stat al preşedintelui Carter, iar după aceea director senior al Fundaţiei Rockefeller. Într-adevăr, lumea este mică…

Şi Morgan, marele bancher american, era sprijinitorul bolşevicilor

Una dintre firmele de pe Wall Street care a avut legătură cu bolşevicii a fost J.P.Morgan, aşa cum a dezvăluit biografia lui Dwight Morrow, partenerul lui Morgan şi socrul lui Charles Lindbergh Jr., scrisă de Harold Nicholson: „Interesul lui Morrow faţă de Rusia data din martie 1917, cînd Thomas D. Thacher, partenerul său de avocatură, fusese membru al misiunii Crucii Roşii americane în timpul revoluţiei bolşevice. Intereseul acela a fost întărit de prietenia lui cu Alex Gumberg, care sosise la New York în calitate de reprezentant al Sindicatului Textiliştilor din Rusia. «Am simţit», a scris el în mai 1927, «că a sosit timpul să se întreprindă ceva pentru Rusia». Morrow s-a implicat activ în dezvoltarea relaţiilor oficiale între emisarii sovietici şi departamentul de stat şi i-a asigurat lui Litvinov o caldă scrisoare şi departamentul de stat şi i-a asigurat lui Litvinov o caldă scrisoare de recomandare către sir Arthur Salter din Geneva. Iar asta n-a fost tot! În Paris, el a oferit un dineu la Foyot’s, la care i-a invitat pe Rakovsky şi pe alţi reprezentanţi sovietici“.

Rezerva Federală Americană, altă susţinătoare a bolşevicilor

Altă mega-organizaţie care susţinea cauza bolşevică a fost Banca Rezervei Federale din New York, controlată de principalele cinci bănci newyokeze. În Necunoscutul război cu Rusia, Robert J. Maddox nota în 1977: „William Laurence Sander, preşedinte al Ingersoll Rand şi vicepreşedinte al Băncii Rezervei Federale din New York, i-a scris preşedintelui Wilson pe 17 octombrie 1918: «simpatizez cu forma de guvernare sovietică, care mi se pare cea mai potrivită pentru poporul rus». George Foster Peabody, de asemenea preşedinte-adjunct al Băncii Rezervei Federale din New York din 1914 şi recunoscut filantrop, care a organizat Fundaţia de Educaţie Generală pentru Rockefelleri, a declarat că el susţinea forma bolşevică de monopol de stat“.

Este de-a dreptul ameţitor când ne gîndim că trei dintre principalii conducători ai Băncii Rezervei Federale din New York susţineau în mod public bolşevismul: Sanders, Peabody şi William Boyce Thompson.

Bancherii americani îi ajută pe Lenin şi pe Troţki încă din 1905

Cunoştinţele actuale probează indubitabil faptul că bancherii de pe Wall Street reacţionează prin ajutoare încă din 1905, când rebeliunea iniţială a lui Lenin şi Troţki eşuase. Ei aranjaseră refugierea fără probleme a lui Lenin în Elveţia, unde acesta a rămas, fiind în afara oricăror neplăceri.

Troţki

Troţki

După 1905, Troţki a trăit în exil, iniţial în Franţa. Dar după ce a semnat articole agitatoare într-un ziar de limba rusă din Paris în septembrie 1916, poliţia franceză l-a escortat peste graniţa spaniolă. După cîteva zile, poliţia din Madrid l-a arestat şi l-a consemnat într-o „celulă de lux”, contra taxei de 1,5 peseta. După aceea, Troţki a fost dus la Cadiz, apoi la Barcelona, pentru ca, în cele din urmă, să fie îmbarcat pe vaporul cu aburi Monserrat al Companiei Transatlantice Spaniole. Torţki şi familia sa au traversat Oceanul Atlantic şi au ajuns la New York pe 13 ianuarie 1917. Cum a supravieţuit Troţki în Statele Unite capitaliste, când el cunoştea numai germana şi rusa?

În autobiografia Viaţa mea, publicată în 1930, el mărturişeste: „Unica mea profesiune în New York a fost cea de socialist revoluţionar”. Cu alte cuvinte, Troţki scria ocazional articole pentru Novy Mir, gazeta socialistă rusă din New York. Ştim însă că apartamentul său din New York era dotat cu frigider şi telefon şi, conform lui Troţki, familia călătorea uneori într-o limuzină cu şofer. Când au intrat într-o ceainărie, ei şi-au întrebat mama: „Şoferul de ce nu vine cu noi?”

Standardul ridicat de trai contrazice de asemenea venitul declarat al lui Troţki. Unicele fonduri pe care el recunoaşte că le-a primit în 1916 şi 1917 cumulează 310 dolari, iar Troţki afirmă: „Am împărţit cei 310 dolari între cinci emigranţi care reveneau în Rusia”. Totuşi, Troţki plătise o celulă de lux în Spania, familia lui călătorise prin Europa şi în Statele Unite, închiriase un apartament excelent în New York – achitând chiria pe trei luni în avans – şi folosea o limuzină cu şofer, toate acestea din cîştigurile unui revoluţionar pauper obţinute în schimbul câtorva articole în ziarele de limbă rusă şi de mică circulaţie Nashe Slovo din Paris şi Novy Mir din New York!

American International Corporation: bani pentru bolşevici

American International Corporation fusese deja fondată în New York în 1915, având ca principală responsabilitate coordonarea asistenţei financiare de către bolşevici. J.P. Morgan, Rockefellerii şi National Cuty Bank au asigurat fondurile, în timp ce preşedintele consiliului de administraţie al noii bănci era Frank Vanderlin, fost preşedinte de la National City Bank şi membru al grupului Jekyll.

Preşedintele american oferă 20 de milioane de dolari bolşevicilor

Potrivit lui Eustace Mullins în Ordinea mondială („The Wold Order”), bolşevicii au căutat mai multe fonduri la scurt timp după revenirea lor în Rusia: „Cui i se putea Lenin adresa dacă nu puternicului său prieten de la Casa Albă? Wilson l-a trimis prompt în Rusia pe Elihu Root, avocat la Kuhn Loeb şi fost secretar de stat, cu 20 de milioane de dolari din Fondul special pentru război, pe care să le înmâneze bolşevicilor. Acţiunea aceasta a fost dezvăluită în Audierile Congresului privind legăturile cu Rusia, HJ 8714U5, care prezintă declaraţia financiară a modului în care Woodrow cheltuie cele 100 de milioane de dolari, care fuseseră votate de Congres ca Fond special pentru război. Declaraţia, care arată expedierea a 20 de milioane de dolari în Rusia prin intermediul Misiunii speciale de război a lui Root, este consemnată şi în Arhivele Congresului, pe 2 septembrie 1919, ca fiind făcută de Joseph Tumulty, secretarul lui Wilson.”

Ajutoare americane pentru bolşevici

După ce Lenin şi Troţki au revenit în Rusia şi revoluţia a reuşit să răstoarne monarhia în 1918, un sediu mondial pentru oferirea de ajutoare bolşevicilor a fost stabilit în Wall Street, pe Brodway, la nr. 120: „La începutul anilor ’20, 120 Brodway găzduia nu numai societatea de asigurări Equitable Life, ci şi Banca Rezervei Federale din New York, ai cărei directori îi susţineau cu entuziasm pe bolşevici; American International Corporation, care fusese organizată pentru ajutorarea Uniunii Sovietice; firma de inginerie Weinberg and Posner, care în 1919 a primit o comandă de 3 milioane de dolari pentru maşini din partea Uniunii Sovietice şi al cărei vicepreşedinte era Ludwig Martens, primul ambasador sovietic în SUA; John McGregor Grant, ale cărei operaţiuni erau finanţate de Olaf Aschberg de la Nya Banken Stackholm, care a transmis sume mari furnizate de familia Warburg pentru revoluţia bolşevică; agentul londonez al Nya Banken era British Bank of North Commerce, al cărei preşedinte era Earl Grey, un asociat apropiat al lui Cecil Rhodes – Grant fusese trecut pe lista neagră de către guvernul american, deoarece susţinuse Germania în timpul Primului Război Mondial; iar în ultimul etaj al clădirii cu nr. 120 de pe Brodway se găsea exclusivistul Bankers Club. Aceştia erau organizatorii Ordinii Mondiale“. http://www.lovendal.ro/wp52/stapanii-financiari-din-umbra-ai-bolsevicilor-bancherii-americani/ La sfârşitul anilor 1890, francmasonul Philip Vashod a fondat loja masonică Crucea şi Steaua – Krest i Zvezda – în Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, Rusia, iar mai târziu în Palatul Catherina din acelaşi oraş, cu scopul de a urmări mişcările ţarului Nicolae al II-lea şi de a-l distruge. Ţarul a şi devenit membru al lojii, însă nu a fost informat asupra unor secrete importante. Philip Vashod a devenit consilier pentru chestiuni de stat (Viktor Ostretov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, p. 387). Francmasonul Leonti Kandaurov (emisarul ţarului la Paris) a confirmat aceasta (Arhiva centrală de istorie, secţiunea 730, I).
Masoneria franceză a obţinut cale liberă în Rusia ţaristă, în pofida faptului că ea reprezenta ateismul şi republicanismul. Nicolae al II-lea era conştient de toate acestea. Prin asocierea cu francmasonii, el a distrus şansele de dezvoltare ale Rusiei.

Între anii 1900 şi 1902, 10.000 de persoane au fost instruite în Statele Unite. Misiunea lor era să se întoarcă în Rusia după instruirea lor ca revoluţionari, pentru a răspândi teroarea şi a înlătura regimul ţarist. Majoritatea resurselor financiare pentru aceste activităţi veneau din partea miliardarului francmason Jacob Schiff şi a altor bancheri masoni din Statele Unite.
Aceşti bancheri au finanţat de asemenea şi războiul ruso-japonez din 1904, precum şi Revoluţia din 1905 din Rusia (Nikolov Dichev, Conspiraţia diabolică, Urgench, 1992, p. 99).

În 1904, Marele Orient şi-a desfăşurat propaganda împotriva guvernului rus, numindu-l o ruşine a lumii civilizate. Ordinul Marelui Orient al Franţei s-a implicat în mod constant în afacerile interne ale Rusiei, sprijinind „revoluţionarii din ţară la fel ca în 1905-1906, când mulţi agitatori erau activi.” (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în perioada 1731-1996, Moscova, 1996, p. 172).
Ţarul a fost influenţat de câţiva francmasoni care acţionau ca prieteni apropiaţi. Prinţul Alexandru Mihailovici a fost unul dintre ei. Altul a fost ducele Nicolae Nicolaevici, care l-a convins pe ţar să semneze Manifestul din 17 Octombrie 1905, act care a netezit drumul pentru francmasoni. Acest document a dat parlamentului, care era complet sub controlul francmasonilor, o putere şi mai mare. Înţelegerea ţarului în legătură cu francmasoneria rusă a fost iniţial cucerită de acei gentilomi masoni de înaltă clasă, care erau incapabili să spună adevărul şi care, în realitate doreau să îl detroneze şi să îl ucidă.

Tentative de a-l ucide pe ţar

În anul 1905, în Sankt Petersburg, secretarul Consiliului Suprem Masonic, David Debutov, a livrat 12.000 de ruble liderului revoluţionarilor sociali, în schimbul uciderii ţarului Nicolae al II-lea. Totuşi, planurile lor nu au putut fi puse în practică.
În 1906 francmasonii au efectuat un alt atentat pentru a-l ucide pe ţar cu ajutorul revoluţionarilor sociali. Ei au folosit chiar şi un submarin în acest atentat. Existau de asemenea planuri pentru folosirea unui avion în acest scop. (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în perioada 1731-1996, Moscova, 1996, p. 179).
Acţiunea a fost organizată de faimosul terorist şi francmason Nikolai Ceaikovski (revoluţionar socialist), care a proiectat avionul cu care ţarul trebuia atacat pe calea aerului. Atunci când omul lor de încredere Jevno Azef a fost arestat, planurile au fost amânate.

Când generalul V. Teplov a devenit membru al lojii, un „frate” l-a întrebat pe acesta ce părere are în legătură cu planul de a suprima viaţa ţarului. Teplov a răspuns cu francheţea unui militar: „Dacă mi se ordonă să fac asta, o să îl ucid.” (Serghei Melgunov, Spre lovitura de stat, Paris, 1931, p. 185). În toamna anului 1905 francmasonii au coordonat toate atentatele pentru a prelua puterea în Rusia. Printre conspiratori erau şi doi membri ai Consiliului Naţional, Alexandru Guchkov şi Mikhail Stakhovici (care activa de asemenea şi ca diplomat), ca şi alţi binecunoscuţi francmasoni ca Serghei Urusov, un moşier care l-a trădat pe ţar. El a încheiat contractele cu Marele Orient al Franţei.
Urusov era în acelaşi timp şi preşedintele Consiliului Suprem Masonic din Rusia. Aceştia au dorit imediat să facă parte din guvernul rus. La acest plan au mai luat parte şi francmasonii Vladimir Rozenberg şi Georgi Lvov. Ei au căutat să impună Rusiei modelul Republicii Franceze.

Sângeroşii directori masoni, inclusiv Alexandru Parvus şi Leon Trotski au pornit un val devastator de teroare în anul 1905. Crimele „revoluţionare” comise între anii 1905-1906 au fost încurajate de către francmasoni. Masonii au continuat să îi ucidă pe duşmanii lor din Rusia. Între anii 1906 şi 1908, mişcarea revoluţionară controlată de către francmasoni a comis un număr de 26.268 de tentative de asasinate, au fost omorâţi 6.091 de ruşi, şi peste 6.000 au fost răniţi (Vladimir Krasny, Copiii diavolului, Moscova, 1999, p. 181).

Activităţile antiguvernamentale din Rusia

În decembrie 1905, Boris Nikolsky, profesor de drept şi membru al Consiliului Naţional, a ţinut o cuvântare în faţa consiliului rus şi a ţarului. Ţarului i-a displăcut atât de mult acest discurs încât a interzis publicarea lui.
Francmasoneria a fost numită organizaţie criminală în rapoartele poliţiei secrete. Şi acest lucru era chiar adevărat, de vreme ce lojile masonice încălcau în mod constant legea rusă. Ţarul a avut acces la aceste rapoarte.
Ţarul a dizolvat de două ori parlamentul, în iulie 1906 şi în iunie 1907. În această perioadă, Duma a încălcat regulamentul legal din nou. Yevgeni Kedrin, avocat, membru al parlamentului şi membru al francmasoneriei, a primit pe data de 7 septembrie 1906 o notă din partea Lojii Marelui Orient al Franţei, care susţinea faptul că ruşii suferă din cauza tiraniei ţarului, şi menţiona că Marele Orient al Franţei asigura şi întreţinea oponenţii regimului, ca mijloc pentru a înfrânge acest despotism, conform documentelor din Arhiva Specială a Uniunii Sovietice, înscrisuri care au devenit publice odată cu slăbirea regimului comunist din 1989.

După câteva atentate în 1905 şi 1906, Marele Orient a înfiinţat loji noi în Rusia: Inelul de fier în Nizhny Novgorod (mare maestru era Kilvein), în Kiev (mare maestru era Steingel), precum şi în alte oraşe. Contele Alexei Orlov-Davydov a fost cel care a finanţat aceste loji noi (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei, Moscova, 1996, p. 172).
În 1906, Marele Orient i-a incitat pe membrii săi pentru a servi intereselor internaţionalei socialiste. Marele Orient a promis întreg suportul imaginabil pentru activităţile antiguvernamentale din Rusia. Decizia în legătură cu acest sprijin acordat a fost oricum, păstrată secretă (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei, Moscova, 1996, p. 178).

Laferre, unul dintre liderii francmasoneriei mondiale, a precizat la o conferinţă masonică în anul 1908 faptul că francmasonii erau pregătiţi pentru a finanţa o conspiraţie împotriva Rusiei. El a spus: „Consiliul Ordinului va face toate sacrificiile care sunt necesare pentru a realiza progresul acestei naţiuni care încă nu a fost salvată din întuneric, şi în care triumful francmasoneriei este pe cale să se realizeze.” (Kolokol, 9 noiembrie 1908)
Atunci când Nicolae al II-lea a efectuat o vizită de stat în Suedia, în anul 1909, el a fost victima unui atentat de asasinare. Anarhistul care a fost angajat pentru aceasta a atacat o altă persoană, sfârşind prin a ucide un colonel suedez îmbrăcat în uniformă militară.

Asasinarea primului ministru, Piotr Stolypin

La mijlocul anului 1911, adjunctul ministrului de interne, general locotenentul Pavel Kurlov, a emis un raport special către primul ministru, care era şi ministrul de interne, Piotr Stolypin, raport care i-a deranjat profund pe francmasonii ruşi. Raportul trata despre legătura francmasonilor cu activităţile teroriste îndreptate împotriva statului rus şi a reprezentanţilor săi. Se pare că Stolypin a luat în serios ameninţarea francmasonilor împotriva statului şi a decis luarea de măsuri împotriva lor.

La începutul anului 1910, un agent de poliţie pe nume Boris Alexeyev a fost trimis la Paris pentru a obţine informaţii despre Marele Orient al Franţei, de unde au fost iniţiate acţiunile împotriva Rusiei. Însă Stolypin a fost omorât la opera din Kiev la data de 1 septembrie 1911, în prezenţa ţarului. Ucigaşul, agentul mason Dmitri (Mordekai) Bogrov a fost arestat. Conducătorul Marelui Orient al Rusiei, Alexander Kerensky (astăzi Aaron Kurbis) a reuşit să scape în această conjunctură. Curând după aceea a sosit de la Paris un raport din partea lui Alexeyev.

Raportul menţiona faptul că „liderii masoni au ajuns la concluzia că preşedintele Consiliului de Miniştri este un individ care aduce daune intereselor francmasoneriei şi trebuie eliminat. Se cunoştea de câteva luni că exista o astfel de decizie, luată de către Consiliul Suprem. A devenit cunoscut faptul că liderii secreţi ai francmasoneriei erau nemulţumiţi de politica lui Stolypin şi că s-au folosit de relaţia strânsă dintre Marele Orient al Franţei şi comitetele de revoluţionari din Rusia pentru a desăvârşi planul pe care îl aveau sub formă de proiect. În raport se mai menţiona faptul că aspectele pur tehnice ale crimei precum şi unele detalii de circumstanţă care au făcut posibilă realizarea asasinatului, au fost pregătite de către francmasoni” (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în perioada 1731-1996, Moscova, 1996, p. 198-200).
Leon Trotsky s-a întâlnit cu Bogrov în dimineaţa zilei de 1 septembrie 1911 la o cafenea în Kiev. După asasinarea lui Stolypin locuitorii Kievului s-au răsculat, însă guvernul a trimis un batalion de cazaci pentru a preveni vărsarea de sânge. Asasinul Bogrov a fost spânzurat. El era membru al Marelui Orient. Teroristul şi francmasonul Manuil Margulies (slugă devotată a lui Alexander Guchkov) a fost şeful complotului.
Planurile lui Stolypin împotriva francmasoneriei nu au fost niciodată realizate.

„Vom forţa Rusia să îngenuncheze”

După asasinarea lui, contele Vladimir Kokovtsev (1853-1943) a devenit prim ministru. El deţinuse înainte postul de ministru de finanţe. El a fost singurul ministru ţarist care a primit pensie din partea guvernului provizoriu în primăvara anului 1917, în timp ce alţii au fost întemniţaţi. Nici măcar bolşevicii nu s-au atins de el. Trebuie să fi adus mari servicii francmasoneriei internaţionale (Viktor Ostretsov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, p. 399).
Francamsonul extremist Nikolai Maklakov a devenit ministru de interne în 1912. Fratele său, avocatul Vasili Maklakov era un francmason de notorietate. Imediat francmasonii au început să se infiltreze în guvernul rus, care era de acum sortit pieirii. După asasinarea lui Stolypin, poliţia nu a mai primit informaţiile necesare în legătură cu daunele aduse de către francmasoni. Cei care erau responsabili de acele informaţii au fost înlocuiţi cu agenţi masoni, care în mod deliberat au neglijat transmiterea către superiori a informaţiilor pe care ei le primeau.

Prin intermediul adjunctului ministrului de interne, francmasonul Vladimir Dzhunkovsky, organizaţia internaţională a francmasonilor controla poliţia rusă. Încă de la început, francmasonii au susţinut activităţile de discreditare ale lui Lenin. În 1912 francmasonii controlau întregul corp diplomatic rus.
În data de 18 februarie 1912, bancherul mason Salomon Loeb a ţinut o cuvântare în Philadelphia, menţionând că este necesară constituirea unui fond pentru a permite trimiterea de arme şi lideri în Rusia. Aceşti lideri ar urma să-i instruiască pe masonii tineri despre modul cum ar trebui exterminaţi asupritorii, exact aşa cum sunt exterminaţi câinii. El a afirmat: „vom forţa Rusia să îngenuncheze”. Cu ajutorul fondului, toate acestea ar putea fi realizate (Philadelphia Press, 19 februarie 1912). După cum se vede, francmasonii îi socoteau drept câini pe toţi cei care nu erau francmasoni.

Din data de 28 august până în 1 septembrie 1911, francmasoneria internaţională a desfăşurat Al II-lea Congres al Internaţionalei Socialiste, la palatul Odd Fellows din Bredgade, Copenhaga. Organizatorii principali au fost francmasonul Walter Rathenau şi loja masonică B’nai B’rith. Printre participanţi erau şi binecunoscuţii francmasoni Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg, Lenin, Trotsky, Hjalmar Branting (Suedia), George Clemenceau şi alţi lideri reprezentativi ai forţelor destructive (Aage H. Andersen, Francmasoneria Mondială, Copenhaga, 1940, p. 29). Rathenau era de asemeni şi membru al lojii B’nai B’rith.
Potrivit Ninei Berberova, cercetător al francmasoneriei ruse, Lev Trotsky a fost pentru 5 luni membru al lojii masonice ruse, la vârsta fragedă de 18 ani. El a părăsit loja atunci când a devenit membru al lojilor străine, printre care Artă şi Muncă în Franţa (L. Hass, Francmasoneria în Europa Centrală şi de Est, Wroclaw, 1982).

Un personaj cheie – Lev Trotsky

În primăvara anului 1914, Trotsky a efectuat o călătorie la Veneţia ca membru al Marii Loji a Franţei, pentru a se întâlni cu fratele său masonic, V. Gacinovic, pentru a discuta planurile pentru asasinarea lui Franz Ferdinand. Fraţii masoni Trotsky, Radek şi Zinoviev au fost informaţi în legătură cu planurile de asasinare a pretendentului la tronul Austro-Ungariei (Yuri Begunov, Puterile secrete în istoria Rusiei, Moscova, 2000, p. 220).

În 1916, Trotsky a studiat tacticile revoluţionare în loja franceză Drepturile Omului. El a fost făcut de asemeni şi membru al puternicului ordin evreiesc B’nai B’rith, care în Statele Unite i-a asigurat mijloacele financiare pentru a se întoarce în Rusia, în primăvara anului 1917 (Charles W. Ferguson, 50 de milioane de fraţi: O panoramă asupra lojilor şi cluburilor americane, New York, 1937, p. 253). Toate acestea au fost confirmate de către analistul politic austriac Karl Steinhauser. Trotsky a fost de asemenea şi membru al lojii Shriner, din care făceau parte doar francmasonii care aveau gradul 32 (Johan van Leers, Puterea din spatele preşedintelui, Stockholm, 1941).

În 1917, în timpul şederii sale în America, Trotsky a devenit de asemenea şi membru al lojii Memphis Israel (Vladimir Istarkhov, Lupta zeilor ruşi, Moscova, 2000, p. 154). El a atins gradul 33 în anul 1919 la Moscova, în perioada în care a primit o delegaţie a unor fraţi din străinătate (Grigori Bostunich, Francmasoneria şi revoluţia rusă, Moscova, 1995, pp. 55-56).
Lev Trotsky a jucat rolul unui revoluţionar în filmul de spionaj american „My Official Wife” (Nevasta mea oficială). Fidel Castro a jucat şi el în filmele hollywoodiene („Bathing Beauty” în 1944 şi „Holidays in Mexico” în 1946).
În iulie 1914, Marele Orient a început să îndemne Rusia să se alieze în războiul împotriva Germaniei. Consilierii masoni au mărit intensitatea cu care regizau deciziile luate de către ţar. Acesta a fost manipulat pentru a face greşeli dezastruoase.

Asasinarea lui Grigori Rasputin

Asasinarea lui Grigori Rasputin, un călugăr apropiat de familia ţarului, posesor al unor puteri paranormale, a fost planificată de către Convenţia Generală a Masonilor din Bruxeles, în timpul Primului Război Mondial. Rasputin a dorit să prevină intrarea Rusiei în război. Francmasonul Alexander Guchkov (Marele Orient) a organizat o campanie de defăimare a lui Rasputin. Cel care dirija din spatele acestui plan era francmasonul extremist Vasili Maklakov (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în secolul XX, Moscova, 1997, Volumul 1, p. 456). Contele Felix Yusupov, un alt francmason, a fost cel care l-a omorât pe Rasputin în data de 29 decembrie 1916. Yusupov suferea de probleme mentale serioase, pe care Rasputin încercase să le vindece. Aliatul lui Yusupov a fost marele duce Dimitri Pavlovich.

Ţarul nu i-a acuzat pe ucigaşi. Aceştia au fost pur şi simplu deportaţi. Groparii naţiunii ruse au interpretat aceasta ca pe o evidenţă a faptului că de acum crima este permisă, de vreme ce ucigaşii nu au fost acuzaţi.
În 1915, ambasadorul britanic George Buchanan (francmason) primea aproape zilnic vizite din partea ministrului de externe rus Serghei Sazonov, a liderului Alexander Guchkov, a purtătorului de cuvânt al Dumei, Mikhail Rodzianko, şi a liderului aripei de dreapta şi membru al Parlamentului Pavel Milyukov. Toţi erau criminali masoni şi conspiratori, care căutau să pună capăt domniei ţarului. Buchanan a jucat un rol deosebit de josnic în tragedia petrecută în Rusia, fiind implicat atât moral cât şi material (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în secolul XX, Moscova, 1997, Volumul 2, p. 35).

Abdicarea ţarului

În ianuarie 1917, un număr de masoni şi conspiratori influenţi, printre care generalul Nikolai Ruzsky, s-au întâlnit cu ambasadorul Buchanan la Petrograd. Ei au discutat despre lovitura de stat, şi au decis ca aceasta să aibă loc în data de 22 februarie 1917 (Fazarov, Misiunea emigraţiei ruse, Stavropol, 1972, Volumul 1). Data a fost schimbată ulterior în data de 23 februarie.
Francmasonii Alexander Guchkov şi Alexander Kerensky pregăteau înlăturarea ţarului. Generalul Alexander Krymov (francmason) a fost numit guvernator general în Petrograd, o mişcare menită să prevină tentativele de salvare ale ţarului. Kerensky a cooperat îndeaproape cu Genrikh Sliozberg, liderul B’nai B’rith în Rusia (Lady Queenborough, Teocraţia ocultă, 1933, p. 466).

La sfârşitul anului 1917, o delegaţie a masonilor locali l-au vizitat pe ambasadorul Buchanan pentru a-i mulţumi pentru contribuţia sa adusă la răsturnarea monarhiei din Rusia (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei, Moscova, 2000, Volumul 2, p. 35).

Ţarul Nicolae al II-lea a fost prevenit în legătură cu conspiraţia masoneriei, a cunoscut numele membrilor, însă nu a întreprins nimic pentru a-i opri. Dimpotrivă, la începutul anului 1917 a emis un ordin prin care se stabilea ca poliţia să nu îi aresteze pe Guchkov şi Kerensky (Viktor Ostretsov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, p. 406). El a continuat să finanţeze comitetul pentru industria războiului, un cuib de vipere care intenţiona să distrugă Rusia ţaristă. Suportul financiar a fost acordat diferitelor organizaţii de aripă stângă, prin care francmasoneria opera. Ţarul Nicolae al II-lea este cel mai bun exemplu prin care se poate vedea cum masoneria a indus paralizia gândirii şi ruperea de realitate a persoanelor mai slabe.

Francmasonii l-au forţat pe ţar să abdice la data de 2 martie (15 februarie pe stil vechi) 1917, sub ameninţarea că dacă nu o va face, familia sa va fi ucisă. Aceste lucruri au fost revelate de Anna Vyborova, o prietenă apropiată de familia ţarului, în memoriile sale. Ţarul, care la vremea aceea era în Pskov, a renunţat la coroană în favoarea fratelui său mai mic Mikhail, care urma să devină monarh. In ziua următoare francmasonii l-au forţat şi pe Mikhail al II-lea să abdice de la tron. El a fost ultimul ţar al Rusiei. Un film documentar rus realizat în limba engleză şi numit „Revoluţia rusă” (Moscova, 1993) a menţionat că: „Politicienii, puternicii magnaţi industriali şi membrii forţelor militare care nu puteau realiza o înţelegere cu ţarul au început să considere toate acestea drept o conspiraţie. Mulţi dintre ei, aparent duşmani politici, erau de fapt aliaţi în spatele scenei, deoarece erau membri ai aceleiaşi frăţii masonice Veliky Vostok (Marele Orient), care a fost fondată la Sankt Petersburg în anul 1912. Această organizaţie era condusă de un Consiliu Suprem care avea 300 de membri. În 1916, popularul avocat Alexander Kerensky a fost numit preşedinte al Consiliului Suprem. El, împreună cu alţi membri ai Marelui Orient plănuiau o lovitură de stat împotriva ţarului.”

Atrocităţi comise de către francmasoni

Acest film a fost finanţat de masonii americani Alexander Aisenberg, John Doukas şi Matthew King Kaufman. Ei considerau că a sosit timpul să se spună adevărul. Serggei Melgunov, un istoric rus aflat în exil, a arătat că în februarie 1917, atunci când a avut loc lovitura de stat din Rusia, organizaţia militară a francmasonilor era condusă de către Alexander Guchkov, în timp ce organizaţia civilă a lor era condusă de către Alexander Kerensky (Melgunov, Spre lovitura de stat, Paris, 1931).
După înlăturarea ţarului, comisia masonică nu a putut prezenta nici măcar un singur document care să probeze vinovăţia şi presupusele infracţiuni săvârşite de către acesta (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 1996, p. 271).

Cu toate acestea, comisia a solicitat executarea ţarului. Oricum, planul nu a fost niciodată dus la îndeplinire. Atunci când familia regală britanică a invitat familia ţarului în Anglia, forţele masonice conduse de către Jacob Schiff s-au asigurat ca ameninţarea cu greva generală să determine ca familia ţarului să-şi anuleze vizita în Marea Britanie.

Un număr mare de documente privind atrocităţile comise de către francmasoni a fost scos din arhive şi distrus. Alexander Kerensky, care era membru al guvernului provizoriu masonic, a ordonat distrugerea tuturor documentelor nedorite, inclusiv a unei ediţii a „Protocoalelor maeştrilor francmasoni”.
Kerensky a primit de asemenea bani din Germania, un alt motiv pentru care guvernul provizoriu nu i-a putut acuza pe bolşevici. Kerensky l-a ţinut temporar în închisoare pe Trotsky, pentru a preveni în felul acesta ca el să vorbească prea mult despre adevărata sursă şi suportul financiar folosit în lovitura de stat. Intenţia lui Kerensky era de a păstra secretă această informaţie (Igor Froyanov, Octombrie 1917, St. Petersburg, 1997, p. 81).

Sume uriaşe de bani pentru revoluţionarii bolşevici

Pe 24 martie 1917, ziarul New York Times a dezvăluit faptul că bancherul Jacob Schiff i-a plătit tribut lui Lev Trotsky: „El era persoana pe care o doream şi pe care am aşteptat-o în toţi aceşti ani.” Schiff, care făcea parte din loja B’nai B’rith, a aranjat ca Trotsky să sosească în Statele Unite în ianuarie 1917, şi pentru a-i asigura confortul i-a pus la dispoziţie o limuzină.
Ulterior, Gărzilor Roşii li s-a impus să poarte la gât un medalion pe care era gravată imaginea lui Trotsky (Grigori Bostunich,  Francmasoneria şi revoluţia franceză, Moscova 1995, p. 89).

Bancheri din Marea Britanie, Statele Unite, Rusia, Germania şi Franţa s-au întâlnit în Suedia în vara anului 1917. Ei au convenit ca Kuhn, Loeb & Co. să depună suma de 50 milioane de dolari într-o bancă suedeză, în contul lui Lenin şi Trotsky, potrivit lui Oleg Platonov. Pe lângă această sumă, avocatul lui John P. Morgan, Elihu Root, a plătit revoluţionarilor în plus, încă 20 de milioane de dolari prin intermediul unui fond pentru ajutor de război. Aceşti bani au fost primiţi prin intermediul lui Jacob Schiff, aşa cum confirmă documentele Congresului American din data de 2 septembrie 1919.

O „delegaţie a Crucii Roşii” a călătorit în Rusia în august 1917, cu intenţia de a discuta cu liderii bolşevici detaliile finale ale loviturii de stat. Dintre membrii acestei delegaţii, şapte erau medici iar ceilalţi, bancheri din New York, printre care John P. Morgan şi Jacob Schiff.
Delegaţia a fost condusă de către William B. Thomson, preşedintele Băncii de Rezervă Federală din New York, care a plătit bolşevicilor cel puţin un milion de dolari (The Washington Post, 2 februarie 1918). Bancherii ascundeau în spatele acestei delegaţii adevăratele lor intenţii, inclusiv plata unei mari sume de bani către bolşevici (Antony Sutton, Wall Street şi revoluţia bolşevică, Morley, 1981, p. 83).

Lenin – francmason de gradul 31

Congresul Internaţional Masonic care a avut loc la Paris în Franţa, la Hotel du Grand Orient de France, în perioada 28-30 iunie 1917, a subliniat ideea că Rusia constituie un obstacol în calea guvernării mondiale masonice. Marele Orient a primit autorizaţia de a distruge Rusia cu ajutorul comunismului. După preluarea puterii de către bolşevici, a devenit de o importanţă vitală lupta pentru oprirea oricărei critici îndreptată împotriva comunismului.
Colonelul Edward Mandel House, un influent consilier prezidenţial şi francmason de grad înalt, a telegrafiat preşedintelui Wilson pe data de 28 noiembrie 1917, îndemnându-l să oprească prin orice mijloace orice critică adusă bolşevicilor: „Este de o importanţă vitală ca acest tip de criticism să fie oprit”. Această telegramă a fost clasificată ca secretă, şi a avut acest statut timp de 6 ani.

Vânzătorul de arme Basil Zaharoff a oprit livrările de arme către duşmanii bolşevicilor (Gărzile Albe). În aprilie 1919, Ministerul de Externe britanic a publicat în Rusia sovietică o carte albă, în care se menţiona faptul că preluarea puterii de către bolşevici a fost organizată şi finanţată de către bancheri internaţionali. S-a mai precizat de asemenea şi faptul că au fost importaţi criminali din China care au cooperat cu poliţia secretă pentru a teroriza populaţia rusă. Cartea albă a fost brusc retrasă de pe piaţă şi înlocuită cu o ediţie prescurtată care nu mai menţiona aceste informaţii. (Dr. Kitty Little, Infiltrările subversive în Westminster şi Whitehall: Promovarea unei Europe federale, Jamai, 1995, p. 4).

Lenin a fost francmason de gradul 31 (Mare Inspector Inchizitor Comandor) precum şi membru al lojii masonice franceze Artă şi Muncă (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 2000, Volumul 2, p. 417). După vizita făcută la sediul lojii Marelui Orient din strada Cadet din Paris, Lenin şi-a scris numele în cartea de oaspeţi. (Viktor Kuznetsov, Secretul loviturii de stat din octombrie, St. Petersburg, 2001, p. 42). Lenin a fost membru al celei mai răzbunătoare loji a Marelui Orient, Nouă Surori, începând din anul 1914 (Soviet Analyst, iunie 2002, p. 12). Lenin a mai fost şi membru al lojii Union de Belville.

Lenin era membru al B’nai B’rith

Masonul francez Rozie, aparţinând lojii Jean Georges din Paris i-a salutat pe fraţii masoni Lenin şi Trotsky (ziarul La Libre Parole, 6 februarie 1918). Pe lângă Lenin şi Trotsky, mulţi dintre bolşevici erau francmasoni: Boris Solovyov, Vikenti Veresayev, Grigori Zinoviev (Marele Orient), Maxim Litvinov, Nikolai Bukharin (pe numele real Moshe Pinkhus-Dolgolevsky), Christian Rakovsky, Yakov Sverdlov, Anatoli Lunacharsky (pe numele real Balich-Mandelstam), Mechislav Kozlovsky (francmason polonez), Karl Radek (Marele Orient), Mikhail Borodin, Leonid Krasin, Vladimir Dzhunkovsky, şi mulţi alţii. Istoricul Viktor Bratyev a descoperit în arhivele KGB un document potrivit căruia Lunacharsky a aparţinut lojii Marelui Orient al Franţei (Anton Pervushin, Secretul ocult al KGB şi SS, St. Petersburg, Moscova 1999, p. 133).

La al patrulea Congres al Comitetului, Lev Trotsky a anunţat apartenenţa la masonerie a tovarăşilor săi Zinoviev, Radek şi Bukharin (Viktor Brachev Francmasonii în Rusia, St. Petersburg, 2002, p. 439).
Chiar înainte de preluarea puterii de către comunişti, în octombrie 1917 Zinoviev, Trotsky şi Kamenev au făcut o vizită lojii Studenţii din St. Petersburg (Yuri Begunov, Puteri secrete în istoria rusă, Moscova, 2000, p. 308). „Avem nevoie de dezbinare!” spunea frecvent Anatoli Lunacharsky, comisarul poporului pentru învăţământ.
Lenin, Zinoviev, Radek şi Sverdlov erau de asemenea şi membri ai B’nai B’rith. Acest lucru a fost confirmat de către persoane specializate în activităţile B’nai B’rith, printre care şi Schwartz-Bostunich (Viktor Ostretsov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, pp. 582).

Tatăl lui Lenin, născut dintr-un incest; Lenin – homosexual

Asupra vieţii lui Lenin a fost păstrat până spre sfârşitul anilor 1990 un secret desăvârşit. Abia apoi a ieşit la iveală corespondenţa pe care acesta o purta cu fratele său, francmasonul Grigori Zinoviev. Lenin îi scria acestuia pe data de 1 iulie 1917: „Grigori! Împrejurările mă determină să plec imediat din Petrograd… Tovarăşii au sugerat un loc… Este atât de urât să fii singur… Vino cu mine să petrecem câteva zile minunate împreună, departe de tot…”

Zinoviev îi scria lui Lenin: „Dragă Vova! Nu mi-ai răspuns. Probabil l-ai uitat pe Gershel [Grigori] al tău. Am pregătit un cuibuşor minunat pentru noi… Este un loc deosebit, unde ne va fi bine şi nimic nu va tulbura iubirea noastră. Vino aici cât de repede poţi, te aştept micuţa mea floare. Al tău Gershel”.

Într-o altă scrisoare Zinoviev dorea să se asigure că Lenin nu se va culca cu un alt bărbat în apartamentul lor. El a încheiat acea scrisoare trimiţându-i lui Vova un sărut marxist. El a sugerat faptul că nu ascund relaţia lor în faţa soţiei lui Lenin Nadejda Krupskaya, amintindu-i totodată lui Lenin despre momentul când aceasta i-a descoperit prima dată împreună (Vladislav Shumsky, Hitlerismul este oribil, însă sionismul este şi mai rău, Moscova, 1999, p. 479).
Cei doi fraţi masoni au practicat homosexualitatea. Prin acest exemplu ne va fi mai uşor de înţeles de ce francmasonii sunt avocaţi atât de binevoitori ai promovării homosexualităţii.

Bunicul lui Lenin din Rusia, Nikolai Ulyanov a avut patru copii cu propria sa fiică Alexandra Ulyanova (cunoscută oficial ca Anna Smirnova). Ilya, tatăl lui Lenin, a fost cel de al patrulea dintre aceşti copii, născut atunci când Nikolay Ulyanov avea 67 de ani (Vladimir Istarkhov, Lupta zeilor ruşi, Moscova, 2000, p. 37). Ilya Ulyanov s-a căsătorit cu Maria Blank, a cărui tată Moisha Blank a fost acuzat de un număr de infracţiuni, printre care fraudă şi şantaj. Probabil incestul bunicului a determinat ca Vladimir Ulyanov Lenin să devină o persoană atât de perversă. El avea o agresivitate congenitală uriaşă precum şi o degradare mare a creierului, suferind un număr de căderi nervoase; a fost bisexual.

Internaţionala Comunistă – o organizaţie masonică

Ofiţeri ai Administraţiei Politice Unite de Stat de pe lângă Sovietul Comisarilor Poporului al URSS, Gleb Boky şi Alexander Barchenko, printre alţii, aparţineau francmasoneriei. Mulţi dintre ei erau membri ai lojii Frăţia Muncitorilor. Francmasonul Leonid Krasin a acţionat ca intermediar în procurarea banilor pentru Marele Orient din Paris. El a coordonat activitatea de racolare de destinatari care să primească aurul şi antichităţile ţarului, valori care au fost expropriate de către bolşevici. El a fost în legătură cu francmasonul Dimitri Rubinstein, care a îndeplinit funcţia de destinatar important.

Krasin a fost ajutat de asemenea şi de generalul Yuri Lomonosov în exportarea aurului ţarului din Rusia prin Tallinn, capitata Estoniei, către bancherii străini care au finanţat răscoala bolşevicilor. Francmasonul Yuri Lomonosov a fost delegat al ministrului transporturilor în timpul guvernării ţariste. El se bucura de încredere deplină în cercurile masonice.
Francmasonii sovietici au dorit să transforme Cominternul (Internaţionala Comunistă) într-o organizaţie masonică, pentru a putea ameninţa mult mai eficient restul lumii. Fratele Zabreshnev (Marele Orient) a lucrat pentru ramura internaţională a Cominternului.
Potrivit istoricului rus Vasili Ivanov, încă de la începutul anilor 1930 Rusia a fost transformată într-o naţiune tipic masonică, care a arătat cu claritate că francmasoneria şi socialismul sunt ramuri ale aceluiaşi copac negru.
Vasili Ivanov a descris situaţia astfel: „Pentru ca idealurile francmasonilor să triumfe, a fost necesară distrugerea sufletului poporului rus şi îndepărtarea lui de Dumnezeu, anularea caracterului său naţional, dispreţuirea şi călcarea în picioare a istoriei sale măreţe, reducerea gradului de inteligenţă a tinerei generaţii, apariţia unei noi clase de oameni, formată din atei şi persoane care să nu aibă o ţară de origine, două tipuri de creaturi care, după ce urmau să fie instruiţi, ar fi trebuit să ocupe obedienţi locul lor în cuşca masoneriei.” Marxismul – „o filosofie a francmasoneriei, o ştiinţă socială pentru controlul maselor”

fragment din cartea Arhitecţii decepţiei, de Juri Lina

„Anarhistul şi revoluţionarul Lenin reprezintă idealul politic al francmasoneriei internaţionale.“ Această declaraţie a fost înregistrată la întrunirea Marii Loji a Germaniei din anul 1917. (Arhiva specială din Moscova 1421-1-9064 şi 815; Viktor Ostretsov – Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, p. 585).

Lenin slujea interesele Lojii Marele Orient al Franţei

În 1919, după ce Lenin a ajuns la putere, acesta a stabilit contacte cu Marele Orient al Franţei în Paris. Cât timp cât a locuit la Paris, Lenin a vizitat ocazional această lojă. (Viktor Ostretsov – Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, p. 584). De obicei nerecunoscător, Lenin şi-a arătat gratitudinea exclusiv faţă de şefii masoni din Paris care l-au ajutat să ajungă la putere. În anul 1919 el a trimis o sumă enormă de bani Marelui Orient pentru renovarea sediului lor din Paris, pentru propagandă şi alte activităţi, în timp ce milioane de ruşi răbdau de foame şi mureau pe străzile din Petrograd şi Moscova (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în secolul 20, Volumul 1, Moscova, 1997, p. 577). În 1920, ziarul Parole Libre publica informaţii despre întâlnirea Marelui Orient din 20 decembrie 1919 care a avut loc pe strada Cadet. Oficial, conducătorul lojii a dorit să aibă o atitudine anti-bolşevică. Ziarul a precizat însă că fratele Millet a declarat că Marele Orient a salutat cu entuziasm revoluţia bolşevică şi faptul că ei au ajuns la putere, menţionând că datorită bolşevicilor Marele Orient a reuşit să reconstruiască templul din strada Cadet. Marele Maestru portughez Sebastiao Magalhaes din Lima a fost de asemenea prietenos faţă de republica bolşevică din Rusia. Fratele Lankin din Paris a recunoscut că printre membrii Marelui Orient al Franţei sunt revoluţionari bolşevici şi că bolşevicii au fost încurajaţi de către francmasoni în activităţile lor din lumea întreagă.

Reprezentanţii francmasoneriei internaţionale au vizitat deseori Rusia sovietică, pentru a discuta diverse probleme cu Lenin, Trotsky, Bucharin, Petrovsky, Lunacharsky şi alţi fraţi masoni (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731- 1996, Moscova, 1996 p. 283). Francmasoneria internaţională a urmărit cu satisfacţie distrugerile săvârşite de către bolşevici în Rusia, ţară prosperă şi cu o cultură înfloritoare. Marele Orient a răspândit minciuni despre această ţară înainte ca bolşevicii să ajungă la putere, susţinând că ea se afla într-o condiţie mizeră şi că lucrurile nu mergeau bine. Nu au fost menţionate părţile bune ale vechiului sistem, cum ar fi că în Rusia ţaristă companiile cu peste 100 de salariaţi ofereau asistenţă medicală gratuită salariaţilor. În anul 1919, liderul Consiliului Marelui Orient a declarat că bolşevismul înseamnă evoluţie, şi ca urmare, reprezintă un fenomen pozitiv. Pe data de 5 iulie 1843, Ragon, liderul francmason al lojii Socialistul din Bruxelles a prezentat o schiţă a programului de activitate revoluţionar, care avea să devină mai târziu Manifestul Partidului Comunist. Ziarul Le Socialiste a susţinut acest program, iar cea mai înaltă autoritate masonică belgiană, Consiliul Suprem al Belgiei, a convenit să accepte programul anarhist al lui Ragon ca fiind „corespunzător punctului de vedere masonic privind socialismul, şi toţi cei uniţi în credinţă faţă de Marele Orient trebuie să ducă la îndeplinire cu orice preţ acest program.” (Buletin intern al Lojii Marele Orient, iunie 1843).

Marxismul – încarnarea francmasoneriei

Pe 17 noiembrie 1845, Karl Marx a devenit membru al lojii Socialistul din Bruxelles. La insistenţa liderilor masoni, în februarie 1848 a apărut Manifestul Partidului Comunist. Marx şi Engels au fost amândoi francmasoni de gradul 31 (Vladimir Istrarkhov – Lupta zeilor ruşi, Moscova, 2000, p. 154). Profesorul suedez şi francmason Zimmermann a declarat la o Convenţie Masonică din Winterhur: „Marxismul este cel mai nobil fenomen al secolului al XX-lea.” Un alt francmason proeminent a considerat marxismul ca fiind „o filosofie a francmasoneriei, o ştiinţă socială pentru controlul maselor”.
În 1919, Wiener Freimaurer Zeitung scria „profund mişcaţi, francmasonii au salutat steagurile roşii ale proletariatului revoluţionar”. Francmasonul Raimund Mautner a numit marxismul „încarnarea francmasoneriei” (Der Zirkel, No. 4, Vol. 37, p. 61).Aşadar, este limpede de înţeles de ce liderul socialist austriac, francmasonul şi asasinul politic Friedrich Adler discuta frecvent în secret cu liderul masonic Rothschild. În anul 1916, Adler a fost condamnat pentru uciderea prim-ministrului austriac Karl von Sturgkh, însă a fost eliberat după o scurtă perioadă de detenţie.

Gărzile Albe au fost condamnate la dispariţie după trecerea puterii în mâna bolşevicilor, odată cu formarea guvernului alternativ al lui Kolchak, Yudenich, Denikin, şi Wrangel, toate domeniile fiind controlate de către francmasoni. Francmasonii francezi aveau deseori pe ordinea de zi a întâlnirilor lor dezbaterea situaţiei din Rusia sovietică. Împreună cu bolşevicii, ei plănuiau măsuri împotriva aripii de dreapta, şi a tendinţelor anti-sovietice din vest. (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731- 1996, Moscova, 1996, p. 297).
Majoritatea francmasonilor din lumea întreagă susţineau regimul de violenţă al sovieticilor. Fără acest ajutor, regimul s-ar fi prăbuşit. Cu toate că au existat păreri diferite între francmasoni şi bolşevici, colaborarea acestora a continuat. Marele Orient al Franţei a condamnat atitudinile antisovietice ale unor loji. În anul 1933, biroul internaţional pentru cooperare în cadrul francmasoneriei a acceptat o rezoluţie, făcând excepţie de la propaganda antisovietică încurajată de către loja franceză Steaua Nordului din Paris. Unii francmasoni activau ca revoluţionari de stânga, proclamând faptul că nu trebuie să se lupte împotriva bolşevicilor, deoarece a-l susţine pe Generalul Kolchak, personaj important al mişcării albe, ar constitui o crimă împotriva Rusiei.

Sacrificii umane in ritualurile francamsoneriei

Francmasonul şi fostul ministru de externe Pavel Milyukov a afirmat în anul 1924 despre comunism că s-a dezvoltat în deplină democraţie şi că ruşilor aflaţi în exil nu li se permite să interfereze în acest proces, prin sprijinirea anti-comunismului (Svobodnaya Rossiya, 1924). Atunci când bolşevicii au condamnat la moarte câţiva rebeli ruşi francmasoni, această încadrare a fost schimbată în secret cu condamnarea în lagărele de muncă. (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731- 1996, Moscova, 1996, p. 284). Mulţi occidentali, şi în primul rând francezii care erau lideri comunişti, au păstrat secretă apartenenţa lor la francmasonerie. Francmasonii francezi (şi în special membrii Marelui Orient al Franţei) au oferit ajutorul lor cordial comuniştilor sovietici. Pe de altă poarte, francmasonul Richard N. Coudenhove-Kalergi, a dorit să pună bazele unei organizaţii anti-masonice. Este inutil să mai spunem că aceasta nu s-a înfiinţat niciodată. Socialiştii erau majoritari în lojile occidentale.

Francmasonii bolşevici aveau nevoie de sacrificii umane în ritualurile pe care le făceau. Din dispoziţia lui Lenin, aceştia au sacrificat oameni către demonul Molok, aşa după cum relatează fostul lider Georges Solomon, care a părăsit tabăra bolşevicilor (Georges Solomon – Printre cârmuitorii roşii, Stockholm, 1930, p. 56).Cum realizau comuniştii masoni sacrificiile lor ritualice către Molok? La cartierul general al securităţii – Ceka din Kiev în 1920 exista o cameră care avea un bazin, altă dată plin cu caraşi aurii. Acest bazin era umplut cu sângele rezultat din sacrificiile umane. De-a lungul pereţilor erau amplasate cârlige de care erau atârnate corpurile umane. Pe umerii ofiţerilor erau scrijeliţi epoleţi, iar pe piepturile creştinilor cruci. Unii erau jupuiţi, iar carcasele lor lăsate atârnate în cârlige. Pe o masă era un vas cu alcool în care se afla capul tăiat al unui om. Capul aparţinuse unui grevist, un bărbat frumos trecut de 30 de ani. (Aleksei Shiropayev – Închisoarea neamului, Moscova, 2001, p. 75).

Revoluţionarii francmasoni

Atunci când în primăvara anului 1920, experimentatul conspirator Alexander Guchkov a realizat faptul că bolşevicii nu aveau nici cea mai mică intenţie de a împărţi puterea cu francmasonii din Rusia, el a început să comploteze împotriva Rusiei, în timp ce se afla la Berlin. (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în secolul 20, Volumul 1, Moscova, 1997, p. 580). Totuşi, acest lucru a fost inutil, de vreme ce francmasonii continuau să susţină regimul de la Moscova. Dorind să-i ajute pe bolşevici, francmasoneria internaţională a construit faţada falsă a comunismului.

În 1932, Marele Orient s-a întrunit în convenţia extraordinară de la Paris, unde preşedintele Gason Bergier a afirmat: „Ni s-a raportat personal de către fratele Radek din Marele Orient din Rusia, faptul că guvernul sovietic intenţionează să menţină o legătură strânsă cu francmasoneria mondială, şi ni se solicită totodată să îi influenţăm pe fraţii americani să facă tot ceea ce le stă în putinţă pentru a determina guvernul Roosvelt să recunoască puterea sovietică. Reprezintă o datorie morală pentru noi aceea de a-i susţine pe fraţii ruşi, şi împreună cu ei să continuăm lupta împotriva duşmanului comun.” (Oleg Platonov – Istoria secretă a francmasoneriei, Volumul 2, Moscova, 2000, p. 113). O lună mai târziu, la începutul anului 1933, Statele Unite au recunoscut puterea sovietică. Pentru guvernul sovietic următorul pas a fost legalizarea activităţii lojilor masonice pe teritoriul ţării. Li s-a permis să acţioneze liber. Karl Radek (pe numele real Chaim Sobelsohn), care deja era membru al Marelui Orient al Franţei înainte ca bolşevicii să pună mâna pe putere, a fost numit mare maestru al Marii Loje Sovietice Steaua Nordului.

Liderii diverselor mişcări revoluţionare au fost totdeauna francmasoni: Giuseppe Mazzini, Giuseppe Garibaldi, Aurelio Saffi, Agostino Bertani, Simon Bolivar (eliberatorul Americii de Sud), Francisco de Miranda (un general care a fondat loja Lautaro din Venezuela), Francisco I. Madero, Venustiano Carranza (general care a condus „revoluţia” din Mexic în perioada 1913-1914), Alvaro Obregon, Plutarco Elias Calles, Jose Marti, Salvador Allende, Fidel Castro etc.Generalul Simon Bolivar (1783-1830) a devenit francmason în Europa. El a fost membru al lojii Craft în Cadiz, Spania, fiind totodată şi membru al lojii Nouă Surori (Marele Orient) din Paris, din anul 1807. Benjamin Franklin a fost de asemenea membru al aceleiaşi loji, şi pentru o perioadă a fost chiar Mare Maestru al ei. La Paris, Bolivar a devenit membru al Cavalerilor Templieri. El a fost cel care a instigat „revoluţiile” din Venezuela, Ecuador şi Peru şi în cele din urmă a fondat Bolivia. În anul 1824, el a fondat loja Libertatea Nr. 2 în Peru. Bolivar era cel care procura perucile lui George Washington, pe care acesta le trimitea la Lafayette, pentru a fi pudrate (Manly P. Hall – America îşi pecetluieşte destinul, California, 1998, p. 102).

Imagine Masonii conduc lumea din diferite posturi cheie

Francisco Madero era fiul unui mare latifundiar din Mexic. El a studiat ştiinţele economice în Franţa, unde a devenit şi francmason. Pe data de 5 octombrie 1910, el a iniţiat o revoltă împotriva regimului. În anul 1911, el a urmărit înlăturarea dictatorului Porfirio Diaz, ajutat fiind de Statele Unite. El a devenit apoi preşedinte al Mexicului. Madero a fost apoi înlăturat şi ucis de către generalul Victoriano Huerta în februarie 1913.Milionarii masoni au fost cei care au condus revoluţia din Mexic în perioada 1910 – 917. Atunci când revoltele au luat sfârşit, Plutarco Elias Calles, francmason de gradul 33, şi-a asigurat accesul indirect la putere. În anul 1924, el a deveni preşedintele Mexicului, asigurându-se din acelaşi an că Mexicul recunoaşte puterea sovietică de la Moscova. Averea lui Calles era estimată la circa 80 milioane de pesos, în ciuda faptului că el se născuse într-o familie săracă.

Tovarăşul său Aron Saez (a cărui avere era estimată la 40 milioane de pesos) era un alt francmason extremist care a luat parte la aşa-zisa revoluţie, care nu a avut deloc urmări pozitive, având în vedere că 20.000 de catolici au fost omorâţi (Louis Marshalko – Cuceritorii lumii, Londra, 1958, p. 54). În timpul celor patru ani de mandat ai lui Calles ca preşedinte, toate proprietăţile ce aparţineau bisericii au fost confiscate, iar preoţilor li s-a interzis predarea religiei în şcoli. Începând cu anul 1928, Calles a devenit eminenţa cenuşie din spatele preşedinţilor: Portes Gil, Pascual Rubio şi Abelardo Rodriguez.Francmason a fost şi Jose Marti (1853-1895), cel care în 1892 a fondat Partidului Revoluţionar Cubanez, şi care a condus insurecţia împotriva Spaniei în anul 1895.

Chiar şi liderul comunist Mao Zedong a aparţinut Marelui Orient (John Daniel – Sacojiul şi Bestia – Istoria războiului dintre francmasoneria franceză şi cea engleză, Volumul III, Tyler, p. 33-35). El s-a asigurat mai întâi ca unor fraţi masoni de rang înalt să li se furnizeze în mod constant narcotice din China.

Loja Nordică Nr. 570 din China a fost fondată în Shanghai în anul 1849. Mai târziu, ramura chineză a francmasoneriei a devenit extrem de puternică. La data de 18 martie 1949 a fost fondată o nouă mare lojă în templul masonic din Shanghai, ocazie cu care s-a distribuit un mare număr de invitaţii către reprezentanţii altor loji. După proclamarea Republicii Populare Chineze, majoritatea lojilor şi-au continuat activitatea ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut. Oricum, majoritatea dintre ele s-au mutat în Hong Kong, din motive de siguranţă. În 1962, ministrul de interne chinez şi-a exprimat dorinţa ca lojile să fie înregistrate ca fiind alte organizaţii. Francmasonilor nu li se permitea publicarea listelor cu membrii lor, şi se prefera ca ei să se mute în Hong Kong sau Taiwan. Potrivit unor surse din interiorul masoneriei, membrii lojilor nu au fost persecutaţi în timpul regimului comunist din China. Aceasta s-a datorat faptului că francmasonii erau activi la cel mai înalt nivel al guvernului (ca şi consilieri, printre altele).

Fidel Castro – asasin, terorist, francmason

Fidel Castro Ruz s-a născut în anul 1926, fiul unui bogat proprietar de pământuri, în vecinătatea lui Santiago de Cuba. Tatăl lui Fidel Castro, Angel Castro, a devenit milionar lucrând pentru firma lui Rockefeller, United Fruit Company. În timp ce era student la Universitatea din Havana, Castro era un huligan de notorietate (Paul Johnson – Timpurile moderne, New York, 1983). Fidel Castro s-a alăturat UIR, o organizaţie antifascistă şi anticatolică. El s-a asociat totodată comuniştilor, prietenii săi erau toţi comunişti. În acea perioadă Fidel Castro a devenit agent KGB.În timpul studenţiei, împreună cu Ortiz l-a omorât pe Manolo Castro-Campos pe data de 22 februarie 1948. El a fost de asemenea implicat în uciderea unui ofiţer de poliţie pe nume Fernandez, precum şi în cazul de asasinare a lui Lionel Gomez.
Castro a fost implicat în invazia Confetti Hey din Republica Dominicană de pe data de 20 septembrie 1947, o rebeliune pusă la cale de un grup de studenţi terorişti, iar cu acea ocazie el a fost înarmat cu o mitralieră (Hugh Thomas, Cuba sau vânarea libertăţii, 1998, pp. 814-916).

Jurnalistul Gerardo Reyes a scris în articolul său: „Scotland Yard îl investighează pe Castro pentru asasinat” (El Nuevo Herald, 10 aprilie 2001). Fidel Castro a fost considerat de către detectivii de la Scotland Yard, care anchetau cazul în iulie 1948, ca fiind unul dintre suspecţii în uciderea liderului columbian liberal Jorge Eliecer Gaitin, potrivit anchetatorului american Paul Wolf. Castro a avut o întâlnire cu candidatul la preşedinţie Gaitan. Pe data de 9 aprilie 1947, la ora 11 dimineaţa, Castro şi asociatul său Del Pino s-au întâlnit în cafeneaua Colombia din Bogota cu asasinul lui Gaitan, un lider al studenţilor în vârstă de 22 de ani, francmasonul Juan Roa Sierra. Aceasta doar cu câteva ore înainte ca Sierra să îl împuşte pe politician pe una dintre străzile centrale din Bogota. Asasinatul a degenerat într-o revoltă în urma căreia au murit 5.000 de oameni. Agenţii CIA William A. Wieland şi Robottom au supravegheat aceste evenimente.

Ambasadorul Cubei la Washington, Octavio Belt, a fost prezent la Bogota, şi însărcinat cu asigurarea unui plan care să asigure întoarcerea lui Castro şi a celorlalţi terorişti comunişti în Cuba.Castro şi-a luat licenţa în drept în anul 1949 la Havana, lucrând mai târziu ca avocat. În acea perioadă a devenit francmason. El era lipsit de orice principii şi se auto-denumea „revoluţionar”. El s-a inspirat după modelul dictatorului spaniol Primo de Rivera. Atât timp cât economia ţării a fost înfloritoare, i-a fost imposibil să introducă comunismul în Cuba. Împreună cu Batista, Castro a plănuit detaliile în acţiunea de preluare a puterii de către Batista, în perioada 1948 – 1950, uneori chiar în vila Cookyness a lui Batista. Batista a fost denumit „agent de simbioză” deoarece singura motivaţie ca el să ajungă la putere a fost aceea de a-l ajuta pe Castro şi comunismul să ajungă la putere. Castro a fost instruit în ce priveşte comunismul la ambasada sovietică din Havana, din anul 1948 până în 1949. Lovitura de stat a lui Batista de pe 10 martie 1952 a fost exact ca repetarea unui serial TV de proastă calitate.

Jocurile puterii în Cuba

Pe data de 26 iulie 1953 Castro a condus o răscoală armată împotriva dictatorului Fulgencio Batista în Santiago de Cuba, ceea ce i-a adus o condamnare oficială de 15 ani închisoare. În anul 1955 pedeapsa a fost amnistiată. Castro s-a mutat în Mexic.Exilat în Mexic, acesta a primit un ajutor şi mai mare din partea comuniştilor. Veteranii brigăzilor roşii din Spania l-au instruit pe Castro în timp ce acesta se afla în Mexic. Presa mexicană a acuzat brigăzile roşii că ar fi o grupare de terorişti comunişti. Ei erau protejaţi de preşedintele socialist Lazaro Cardenas, precum şi de anumiţi bancheri londonezi. Cardenas le-a procurat de asemenea şi arme, ferme la ţară şi locuinţe sigure unde să poată trăi şi să se antreneze. Benjamin Vega a publicat interviurile lui Castro în publicaţia Alerta, un ziar condus de către Vasconcelos şi Batista. Pe data de 2 decembrie 1956, el s-a întors din Tuxpan împreună cu 82 de terorişti care au aterizat lângă Belic-Niquero, Oriente, din Cuba cu intenţia de a lupta împotriva lui Batista, având şi sprijinul CIA.

Autorităţile cubaneze au monitorizat aterizarea, însă nu au luat nicio măsură, deoarece Fidel Castro avea înţelegerile lui secrete cu Batista. Cartierul general permanent al lui Castro era la Hacienda Sevilla, cea mai mare fermă din Cuba, aflată în Munţii Sierra Maestra, la est de vârful Turquino. Compania petrolieră a lui Rockefeller a fost cea care deţinuse anterior Hacienda Sevilla. Americanii puteau asigura aprovizionarea lui Castro din Guantanamo Bay. Marina Statelor Unite a fost implicată în transportarea proviziilor pentru Fidel Castro prin Caimanera-Guantanamo în anul 1957.Pentru a-l determina pe Batista să nu folosească forţele aeriene pentru cea mai mare operaţiune militară numită „Planul H”, Castro s-a folosit de strategia de a-l implica pe fratele său Raul în răpirea a 50 de cetăţeni americani aflaţi în zonă. Fără a fi autorizat, pe data de 18 iulie 1958, consulul american a negociat cu rebelii eliberarea ostaticilor. El a fost cel care l-a determinat pe Batista să promită că nu va mai folosi forţele aeriene, propunere pe care acesta a acceptat-o bucuros.

William A. Wieland, cel care conducea Biroul Departamentului de Stat din Caraibe, i-a spus lui Earl Smith, cel care deţinea funcţia de ambasador în Havana în anul 1957: „Ţi se desemnează Cuba, pentru a controla căderea lui Batista. Decizia a fost luată: Batista trebuie să plece.” (Earl Smith – Etajul patru, New York, 1962). Smith nu era francmason, el dorea să-i avertizeze pe americani în legătură cu Fidel Castro, însă a fost oprit. Departamentul de Stat lua decizii pe la spatele lui Smith. Pe data de 17 decembrie 1958, într-o întâlnire la nivel înalt a ofiţerilor de armată care nu au luat parte la conspiraţie, Batista a făcut public faptul că ambasadorul Earl Smith i-a spus lui Batista că trebuie să plece de la putere. Veştile s-au răspândit repede către toţi comandanţii de garnizoană. Rebelii nu ocupaseră nici măcar o singură garnizoană sau oraş important până în acel moment.

Castro a întemniţat 100.000 de oponenţi ai regimului

În Havana, CIA era foarte încântată de venirea lui Castro la putere („Ameninţarea comunistă a SUA trecea prin Caraibe: A avut loc audierea Subcomisiei pentru Securitate în cadrul Senatului SUA”, Washington, DC, 1959-62). Avocatul lui Castro era Herbert Matthews de la The New York Times, care l-a descris pe Castro ca fiind T. E. Lawrence al Caraibilor. În iulie 1959, maiorul Pedro Diaz Lanz, din forţele aeriene cubaneze, a străbătut Statele Unite, dezvăluind faptul că Fidel Castro era comunist. Acest lucru a fost însă ţinut sub tăcere de mass-media. Departamentul de Stat acoperea în mod intenţionat legăturile comuniste pe care Castro le avea, faptul că susţinătorii lui erau instruiţi în Uniunea Sovietică, precum şi faptul că el era un revoluţionar comunist.Brusc, toate vânzările de arme către Cuba au fost oprite de către Casa Albă, iar o încărcătură de arme a fost interceptată în portul New York. (Paul Johnson – Timpurile moderne, New York, 1983). Statele Unite au înarmat doar pe una dintre părţi, pe „revoluţionarii” lui Castro. Economia cubaneză se deteriora, în timp ce sprijinul acordat lui Castro era tot mai mare. Înainte de declararea embargoul asupra armelor, lui Castro i s-au alăturat aproape 300 de terorişti. Batista a plecat în exil pe insula Madeira (în Portugalia) şi a murit în Spania la începutul anilor ’70.

După preluarea puterii de către comunişti, la data de 8 ianuarie 1959, francmasonul Fidel Castro a închis toate cele 339 de loji masonice din Cuba, care numărau aproximativ 35.000 de membri, cu excepţia Marelui Orient, lojă care l-a iniţiat chiar pe el în tinereţe. Mai târziu, el a permis redeschiderea în Cuba a tuturor lojilor, astfel încât, în 1998, în Cuba existau 314 loji, cu un număr total de 24.000 de membri.După preluarea puterii, Castro a întemniţat 100.000 de oponenţi ai regimului. Spre sfârşitul anului 1961 el a proclamat comunismul. A declarat pe data de 2 decembrie 1961: „Sunt comunist din adolescenţă.” După căderea comunismului în Uniunea Sovietică, Castro a făcut cunoscută opinia sa potrivit căreia este mai bine să te scufunzi ca Atlantida decât să aboleşti socialismul. Robert Hill, ambasadorul Statelor Unite în Mexic, a afirmat fiind sub jurământ în timpul unei audieri în Senat: „Fidel Castro a fost ajutat să ajungă la putere de către personalităţi din cadrul Departamentului de Stat şi din staff-ul New York Times.” Aceste personalităţi sunt Robert McNamara, Theodore C. Sorenson, Arthur M. Schlesinger, Jr. Roy Rubottom, McGeorge Bundy, J. William Fulbright, Herbert Mattews, şi Roger Hilsman.

William A. Wieland a afirmat a afirmat că serviciile secrete militare şi autorităţile au cunoscut dinainte planurile lui Castro de a proclama comunismul. Cu toate acestea, presa americană l-a descris pe Castro ca fiind un patriot şi un lider plin de bunăvoinţă. Câţiva observatori au fost de părere că operaţiunea Golful Porcilor din data de 17 aprilie 1961, care a fost iniţiată cu intenţia de a-l îndepărta pe Castro, a fost în mod intenţionat un eşec.

Imagine Comunismul în Cuba şi Nicaragua – instaurat cu ajutorul Statelor Unite

Earl E. Smith, fostul ambasador al Statelor Unite în Cuba a declarat: „Castro nu ar fi putut prelua puterea fără ajutorul Statelor Unite. Instituţiile de stat ale Statelor Unite, precum şi presa americană au jucat un rol important în aducerea la putere a lui Castro… Departamentul de Stat a intervenit în mod frecvent pentru a ajuta la căderea lui Batista, făcând posibilă astfel trecerea guvernului cubanez în mâna lui Castro.” (Scrisoare către redacţie, The New York Times, 26 septembrie 1979, p. A 24). Istoricul Jean Boyer a afirmat faptul că banii pentru susţinerea lui Castro nu au venit de la Moscova, ci din Statele Unite. Preşedintele Eisenhower a fost cel care l-a ajutat să pună mâna pe putere. Castro a exploatat ajutorul extern pentru a deveni bogat. El a avut cel puţin 32 de case în Cuba, dintre care 3 în Havana. Pentru paza lui personală şi a bunurilor sale au fost plătiţi 9.700 de bodyguarzi. El a avut cel puţin 14 copii cu diferite femei (Georgie Ann Geyer – Prinţul guerilei: Povestea nespusă a lui Fidel Castro, Boston, 1991). Averea personală a lui Castro era estimată la aproape un bilion de dolari, fiind de patru ori mai bogat decât Regina Elisabeta a II-a.

Statele Unite au oprit totodată orice ajutor acordat aripii de dreapta, preşedintelui Nicaraguei, Anastasio Somoza, direcţionând în secret ajutorul către Frontul Marxist Sandinist, pe care l-au ajutat să preia puterea. Statele Unite au pretins faptul că Anastasio Somoza a instaurat teroarea în Nicaragua şi au cerut totodată eliberarea deţinuţilor politici care nu au fost găsiţi vinovaţi. Casa Albă a început o campanie frenetică de îndepărtare a Preşedintelui Somoza. Atunci când Frontul Sandinist a ajuns la putere s-a descoperit că în închisorile din Nicaragua se aflau doar 59 de deţinuţi comunişti terorişti, care erau consideraţi de către americani drept deţinuţi politici. După preluarea puterii de către sandinişti, la data de 17 iulie 1979 lumii guvernate de către francmasoni nu i-a mai păsat de zecile de mii de prizonieri politici sau de faptul că 150.000 de nicaraguani au părăsit ţara pentru a scăpa de teroarea comunismului. În memoriile sale, Somoza a declarat mai târziu faptul că Nicaragua a fost victima unei conspiraţii internaţionale.

FMI (Fondul Monetar Internaţional) a blocat toate creditele acordate guvernului Somoza. Statele Unite s-au asigurat că celelalte ţări membre ale înţelegerii mutuale asupra proiectului centralei electrice se vor retrage. Piaţa de cafea din Nicaragua a devenit o ţară închisă pentru toată lumea. Exportul de carne către Statele Unite a încetat. Statele Unite au închis apoi şi piaţa de ulei pentru Nicaragua. Sandiniştii au fost siguri atunci că victoria le aparţine (ibid, p. 259). Statele Unite au încetat să mai trimită provizii militare la Managua, în timp ce sume uriaşe de dolari plecau din Nicaragua, împiedicând astfel guvernul să cumpere arme din altă parte. În cele din urmă, Statele Unite au închis şi piaţa de arme pentru Nicaragua. Lipsită de muniţie, armata nicaraguană a devenit incapabilă să mai lupte împotriva comuniştilor.

Imediat, Statele Unite au ajutat cu 75.000 de dolari noul regim marxist, trimiţându-le apoi şi medicamente şi alimente în valoare de trei milioane de dolari. Congresul Statelor Unite a retras 8 milioane de dolari din fondul de ajutorare al statului, trimiţând aceşti bani guvernului comunist din Nicaragua. Aceşti bani fuseseră iniţial destinaţi altor ţări. (Jack Cox, Anastasio Somoza – Nicaragua trădată, Boston, 1980, p. 288). Înainte ca Preşedintele Jimmy Carter să ordone ajutarea Nicaraguei, liderii sandinişti au declarat: „Noi suntem marxişti!” Aparent, Carter a fost de acord cu aceasta.În Statele Unite era cunoscut faptul că liderii comunişti Tomas Borge şi Moises Hassan erau prieteni apropiaţi ai dictatorului Fidel Castro, iar Borge, ministrul de interne era un criminal notoriu, care a aranjat execuţia lui Bravo, liderului din opoziţie. Humberto Ortega a fost comunist, şi-a făcut studiile la Moscova. După această lovitură de stat, Preşedintele Somoza nu a mai fost binevenit în Statele Unite. MATERIALE PRELUATE

Blestemul satanic al comunismului finantat de evreii familiei Rothschild – YouTube

Ruşine pentru mass-media manelizate din România!

Imagine  Presa din Franţa a început să ne catalogheze ţigani acum 15 ani. Presa din Italia nu ne scoate din ţigani, iar elveţienii ne spun ciori şi  corbi. Norvegienii se plâng că sunt victime ale înşelăciunilor din partea ţiganilor români care le vând cupru pe post de aur.

Toate aceste naţiuni au însă un numitor comun: presa locală, ziariştii din aceste ţări, îşi apără conaţionalii, arătând cu degetul România, naţiune care în proporţie de 70 % ajunge în Europa să se identifice cu sintagma de “Ţigania” sau ţara ţiganilor europeni.

Cum s-a ajuns aici ? Nu discutăm despre impotenţa diplomaţiei româneşti, care şi-a făcut o tradiţie din a fi una din cele mai, nu slabe, ci fricoase, lipsite de reacţie diplomaţii europene, care nu face mai nimic să apere poziţia românilor în lume (în Elveţia ciorile de români sunt striviţi în presă şi nu există încă nicio reacţie oficială a MAE, că doar de aia plătim taxe şi impozite), ci discutăm despre faptul că, în România, este poate singura situaţie în care mass-media, nu numai că nu ia apărarea românilor care tind să fie identificaţi cu etnia rromă, însă promovează o Românie manelistă.

Discutam cu un prieten, manager la o companie elveţiană din România, care,
pe marginea atacurilor la adresa românilor din Elveţia, mi-a transmis aceste lucruri :

“Dragă Iulian

Văd şi remarc, pe bună dreptate, că românii sunt supuşi unui tir de acuzaţii îngrijorătoare în Elveţia. Sincer este prima oară când în ţara mea, conaţionalii mei se pronunţă cu asemenea agresivitate la adresa unei naţiuni europene, însă, hai să vedem cum s-a ajuns aici. Eu, ştii bine, lucrez şi locuiesc în România de 5 ani.

Dragule, sunt şocat de faptul că, în presa română, nici măcar un singur ziar nu a scris editoriale de atitudine faţă de linşajul mediatic la care sunteţi supuşi în Elveţia. Sunt surprins să văd că oficialii din politica voastră externă se fac că nu văd şi că nu aud, şi nu se declară, oficial, măcar îngrijoraţi de escaladarea acestor lucruri la adresa românilor în presa elveţiană.

Păi dacă voi nu vă apăraţi, cine să vă apere ? Ştii de exemplu faptul că, au existat luări de poziţie din partea presei germane, adică au ajuns ziariştii nemţi să-i apere pe români, în vreme ce ziariştii voştri nu spun nimic ? Pentru un elveţian este o chestiune ciudată, pe care o poate elucida doar trăind în ţara voastră. Pentru că, să mă ierţi însă, programele voastre TV abundă de producţii centrate pe imaginea ţiganilor.

De Revelion am văzut o chestiune grotescă, am văzut cum nişte valori istorice ale românilor, erau jucate de către nişte celebrităţi locale cărora voi le spuneţi manelişti.

Fetiţa mea, învaţă la şcoala germană din Bucureşti, iar colegii ei, discută în pauze despre aventurile unei prinţese în filmul “Inimă de Ţigan”. În ziarele voastre, nunţile, divorţurile şi viaţa ţiganilor fac cap de afiş, astfel încât întreaga imagine a ţării este construită în jurul lor, astfel încât, cum vreţi să nu fiţi identificaţi cu ei; adică, cultura voastră ca popor, deja este asimilată de cultura ţiganilor români, şi cred că este un eveniment unic, în care o etnie fără civilizaţie să domine un întreg popor şi aici mă refer la faptul că, vina o poartă mass-media care este centrată şi preocupată să facă audienţă, exacerbând la maximum imaginea ţiganilor, astfel încât, în mod firesc ţara voastră a ajuns să fie asimilată cu locul de baştină al ţiganilor europeni.”

Sinuosul drum al lebedei din Austria către grătarele faraoancelor şi magraonilor a trecut invariabil prin presa română. Iată căa această goană după audienţă, care implică scoaterea în prim-plan a non-valorilor, a maneliştilor, au adus România la stadiul de cultură facută sub coviltirul căruţei.

Mega-producţii gen “Inimă de Ţigan” sau “Regina”, nu trebuie să uităm că au avut audienţă maximă, de exemplu în ziua alegerilor, atunci când ROMÂNII (nu rromii) au fost mai preocupaţi să nu rateze episodul respectiv, decât să îşi exercite dreptul la vot.

Am făcut această paralelă pentru că, în cursul acestei dimineţi, am discutat telefonic cu Ambasadorul României la Berna.

Domnul Sava, s-a declarat încântat de faptul că sunt preocupat de imaginea românilor în Elveţia, şi sincer mi s-a părut a fi un diplomat, care este plin de intenţii bune, însă este cam legat de mâini şi de picioare. Asta pentru că, dânsul mi-a spus că a informat MAE despre ceea ce se întamplă în presa elveţiană la adresa românilor (s-au lipit ostentativ afişe înfăţişând ciorile de români inclusiv pe străzile oraşelor elveţiene) şi aşteaptă o reacţie a oficialilor români. Însă, interesante sunt cifrele avansate de domnia sa, care ne demonstrează faptul că, Elveţia chiar era ultima ţară din Europa care avea dreptul să ne catalogheze drept ciori, şi să discute despre un referendum care să interzică cetăţenilor români, dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul ţării lor.

Astfel, pe piaţa muncii din Elveţia există circa 750.000 de muncitori straini, în această ţară posibilitatea de a munci la negru fiind redusă. Din aceşti 750.000 de muncitori străini din Elveţia, doar puţin peste 3.900 sunt români, adică sub un procent, astfel încât prezenţa românilor este extrem de redusă. Însă, din aceşti 3.900 de români care muncesc în Elveţia şi din cauza cărora nu mai au loc să respire elveţienii, în proporţie de 90 % sunt oameni de o înaltă probitate profesională şi morală: manageri MBA, profesori, medici, adică români care reprezintă cu cinste ţara noastră. Este evident astfel faptul că, cel puţin în cazul acestor atacuri xenofobe din presa elveţiană, MAE trebuia să intervină, pentru că românii se simt efectiv abandonaţi de toată lumea, adevăraţi fii ai ploii.

Un profesor român care preda la catedra unei universităţi din Berna îmi spunea: “Am învăţat la Oxford, predau de peste 20 de ani, însă nu am crezut că o să apuc ziua în care, la curs, studenţii să mă întrebe dacă nu cumva şi eu am rude ţigani în familie ! Nimeni nu ne apără, nici presa română, nici autorităţile române, nimeni, astfel încât nu ne mai rămâne decât să ne punem cenuşă în cap, sau să renunţăm pur şi simplu să mai declarăm că suntem români ! Înainte de ’89 eram priviţi cu simpatie aici, noi românii, eram consideraţi oameni eminenţi, însă în numai 20 de ani, am ajuns să primim în bloc eticheta de ţigani. Şi cum să nu o facă, dacă în presa română nimeni nu vorbeşte de românii de succes, de românii inteligenţi, şi asta pentru că ziarul se vinde numai dacă îl are pe prima pagină pe Guţă, Minune, etc. Eu refuz să mă las manelizat, însă asta se pare că este echivalent cu a renunţa să mă mai consider român.

Ţara mea se cheamă România, nu RRomania!”

Daţi mai departe!

Aşa poate ajunge şi la un ilustru oficial, care să ne apere CĂ DOAR DE ACEEA ÎI PLĂTIM, NU ????????????

Primită pe e-mail. http://dantanasescu.ro/2010/02/20/rusine-pentru-mass-media-manelizate-din-romania.html