Complotul scufundarii Titanicului

https://searchnewsglobal.files.wordpress.com/2013/11/759eb-titanic-wallpaper-rms-titanic.jpg

Datele tehnice ale celebrei nave sunt impresionante pentru vremea respectivă. Titanicul măsura 269,1 metri lungime, avea o lăţime de 28 de metri şi o greutate de 46.328 de tone. Nava putea transporta un număr de 3.547 de persoane, pasageri plus echipaj, având o putere maximă de 59.000 CP. Şi la capitolul opulenţă Titanicul îşi surclasa toate rivalele. Pasagerii de la clasa întâi se bucurau de facilităţi greu de imaginat pentru epoca respectivă: bazin de înot, sală de sport, teren de squash, băi turceşti, baie electrică şi o cafenea pariziană. Şi cum banii arată cel mai bine cât se plătea acest lux, cel mai scump bilet pentru călătoria inaugurală la clasa întâi a costat 875 de lire sterline (64.204, la nivelul de azi).
Există o vorbă în popor care spune că o minune durează trei zile şi care, în cazul de faţă, în mod ironic, se aplică perfect. La trei zile de la plecare, vasul despre care se vorbise atât de mult şi care primise eticheta „de nescufundat”, s-a ciocnit de un aisberg la ora 23:40, în data de 14 aprilie 1912, şi s-a scufundat la ora 2:20, în dimineaţa următoare. În urma acestui fapt şi-au pierdut viaţa 1.517 persoane dintre cele 2.227, câte se aflau la bordul navei.
Naufragiul vasului Titanic a reprezentat o perioadă îndelungată un mare mister pentru omenire. Dezvăluiri recente, care arată că acest naufragiu a fost consecinţa unei conspiraţii bine premeditate, vin să elucideze acest mister. Prin urmare, care este adevărata poveste din spatele acestui tragic accident?
Cartea The Secret Terrorists apărută la Truth Triumphant Ministries şi, ulterior, la Tree of Life Resources afirmă şi arată cum responsabilitatea pentru acest naufragiu ar reveni în mod direct Ordinului Romano-Catolic al Iezuiţilor: „Sursa celor mai mari tragedii ale ultimilor 200 de ani poate fi identificată ca fiind Iezuiţii.”
Fondată în 1540, „Societatea lui Iisus” s-a dezvoltat rapid în sânul Bisericii Catolice. Membrii săi erau confesori ai familiilor care guvernau Europa. Îl apărau pe Papă şi catolicismul aproape în toate ţările din lume. În 1773, Papa Clement al XIV-lea a suprimat Ordinul Iezuiţilor. În 1814, Papa Pius al VII-lea a cedat presiunilor care se făceau asupra sa şi a reînfiinţat „Societatea”. În prezent, există colegii şi pastori iezuiţi. Ordinul Iezuiţilor este o organizaţie foarte influentă ce are ca scop perpetuarea catolicismului şi a puterii Papei. Totuşi, există un secret, o parte întunecată a acestei organizaţii numită „Societatea lui Isus” Timp de sute de ani membrii lui au comis crime religioase. Erau bărbaţii cu pelerine negre care purtau pumnale pe dedesubt.
Conspiraţia de la originea Rezervei federale
În 1910, şapte bărbaţi s-au întâlnit pe insula Jekyll, în apropierea coastei statului Georgia, pentru a planifica fondarea Rezervei Federale SUA. Nelson Aldrich şi Frank Valderclip au reprezentat imperiul financiar Rockefeller. Henry Davidson, Charles Norton şi Benjamin Strong l-au reprezentat pe J.P. Morgan. Paul Warberg a reprezentat dinastia bancară Rothschild din Europa. Membrii familiei Rothschild erau agenţii bancari ai Iezuiţilor şi deţineau „cheia averii Bisericii Romano-Catolice”.
Între grupurile Morgan, Rothschild şi Rockefeller exista o puternică rivalitate. Cu toate acestea s-au asociat într-un consorţiu şi au pus bazele cartelului bancar naţional numit Sistemul Federal de Rezervă, după cum afirmă G. Edward Griffin din The Creature From Jekyll Island. O recenzie a acestei cărţi suna astfel: „Spune povestea modului în care bancherii i-au momit pe politicieni cu bani nemunciţi şi au ajuns să controleze cea mai mare parte a lumii.” Familiile Rothschild, Morgan şi Rockefeller sunt controlate de ordinul iezuit. Aceste familii cu o puternica influenţă la nivel mondial „fac ceea ce este necesar pentru a distruge libertatea constituţională din America şi pentru a-l conduce pe Papă spre dominaţia mondială.”
Titanicul – un „cal troian” al timpurilor moderne
Construcţia Titanicului, comandată de o societate pe nume White Star Lines, a început în anul 1909 într-un şantier naval din Belfast, Irlanda. Populaţia din Belfast, în mare majoritate de religie protestantă, îi detesta pe iezuiţi. Controlul White Star Lines fusese preluat de J.P Morgan, căruia Iezuiţii i-au ordonat construiască Titanicul. Chiar de la început, luxosul vas de croazieră, Titanic, a fost destinat distrugerii.

Nu toate personalităţile puternice şi influente ale vremii erau de acord cu crearea Sistemului Federal de Rezervă. Benjamin Guggenheim, Isa Strauss şi John Jacob Astor s-au opus formării S.F.R. Aceştia, fără îndoială unii cei mai bogaţi oameni din lume, stăteau în calea planului iezuiţilor. Ei urmau să-şi folosească influenţa şi averea nu numai pentru a se opune planului iezuiţilor de a crea Rezerva Naţională, ci şi pentru a se opune Primului Război Mondial.
Cursa care s-a soldat cu naufragiul Titanicului era călătoria de inaugurare a celui mai mare vapor construit vreodată. Campania de promovare a vaporului imposibil de scufundat îi asigura pe pasageri de o siguranţă plină de confort. Adevăratul motiv pentru distrugerea navei a fost un joc prin care super-bogaţii Guggenheim-Strauss-Astor puteau fi eliminaţi. „Ei trebuiau distruşi într-un mod atât de absurd încât nimeni să nu suspecteze că au fost omorâţi şi că iezuiţii au făcut aceasta.” Pentru aceasta s-a urmărit să fie pe vas mulţi irlandezi, francezi şi italieni catolici. Şi protestanţii din Belfast au fost încurajaţi să emigreze în Statele Unite pe Titanic. Toţi aceştia erau oameni de care, în marea lor majoritate, lumea se putea „dispensa”.
Un naufragiu programat
Deşi la momentul respectiv nu se cunoşteau aceste detalii, ulterior a ieşit la iveală că Edward Smith, căpitanul Titanicului era iezuit şi lucra pentru J.P. Morgan.

 

 Dar nu este singurul membru al acestei societăţi criminale secrete implicat în această afacere. În documentarul National Geographic numit Secretele Titanicului, din 1986, se afirmă: „Când vasul a plecat din sudul Angliei, la bord se afla Francis Browne. El era cel mai influent iezuit din toată Irlanda şi maestrul iezuit al lui Edward Smith.”
Eric J. Phelps afirmă în cartea Vatican Assassins: „Iată escrocheria iezuită la cele mai ridicate cote. Pastorul de provincie Francis Browne se îmbarcă pe Titanic, fotografiază victimele, cu siguranţă îi dă raportul Căpitanului privind jurământul său ca iezuit şi a doua zi dimineaţa îşi ia la revedere de la acesta…” Pentru căpitanul Smith acest „general iezuit” era ca însuşi Dumnezeu. Browne l-a instruit ce să facă în apele de nord ale Atlanticului. „Lui Edward Smith i-au fost date ordine să scufunde Titanicul şi exact asta a făcut.” Conform filosofiei iezuite secrete, „cei nevinovaţi pot fi sacrificaţi pentru o cauză benefică majoră; scopul scuză mijloacele.”
Căpitanul Smith navigase mai mult de 26 de ani în apele de nord ale Atlanticului, fiind unul dintre cei mai buni experţi pe ruta pe care naviga Titanicul, în ape reci. Căpitanul a ştiut de la început că vasul său a fost construit pentrua elimina  duşmanii iezuiţilor. Titanicul a fost construit spre a fi un „vapor al morţii”, care să eşueze de la prima sa călătorie. Căpitanul Smith ştia cu exactitate unde erau icebergurile. Totuşi, el a intrat cu Titanicul cu viteză maximă, de 22 de noduri, într-o noapte fără lună, într-un câmp imens de gheaţă de 80 de mile marine pătrate, ascultând ordinele secrete ce le primise! Acţiunile Căpitanului Smith din ultimele sale ore nu au fost cele ale unui conducător puternic şi integru. Părea că se luptă cu propria sa conştiinţă: să fie un căpitan curajos sau să asculte de maestrul său şi să scufunde nava?
Bărcile de salvare au fost insuficiente. Din măreţul Titanic, după naufragiu nu au mai rămas decât 13 dintre aceste bărci, majoritatea pline cu femei şi copii. Au fost aruncate în aer rachete albe de semnalizare. Torţele de semnalizare de alarmă ar fi trebuit să fie roşii.(în lumea marină, focurile de alarmă roşie sunt cele care arată nevoia de ajutor)
Vasele care treceau pe lângă acesta au crezut că cei de pe Titanic dau o petrecere.
Aceste exemple nu arată aroganţa unui echipaj care credea că Titanicul este imposibil de scufundat. Toate acestea au fost planificate.Edward Smith, fiind în Ordinul iezuit, a devenit un om fără voinţă sau inteligenţă. El trebuia să comită orice crimă pe care i-o cerea Ordinul. Lui Edward Smith i s-a cerut martiriul. Aflat la bordul Titanicului, Edward îşi cunoştea datoria, fiind sub jurământ. Căci Titanicul a fost construit doar pentru duşmani. Şi a fost construit ca să se scufunde.
Deşi era căpitan de atâţia ani, şi ştia foarte bine cum să conducă o navă, Edward Smith mergea cu Titanicul la viteză maximă, cu o viteză de 22 de noduri, într-o noapte întunecată, fără lună, printr-o zonă cunoscută ca fiind plină de blocuri de gheaţă. Asta şi urmărea: ca vasul să se izbească de vreun bloc de gheaţă. Să mai aducem aminte că Edward Smith a primit în noaptea tragediei Titanicului nu mai puţin de 8 telegrame în care i se cerea să fie atent, dar el le-a ignorat pe toate? De ce? Ştia foarte bine că vasul sigur se va izbi de un bloc de gheaţă.nimic nu-l mai putea opri pe omul ce jurase credinţă iezuiţilor, scopul său suprem fiind scufundarea navei.Zbuciumul din mintea căpitanului
Istoria a zugrăvit o imagine foarte tragică a căpitanului Smith în ultimele ore ale tragediei Titanicului. Atunci când era timpul ca să se coboare bărcile de salvare, lui Smith nu i-a păsat deloc, şi a trebuit ca unul din ajutoarele sale să se apropie de el, pentru a da ordinul mult aşteptat. Personalitatea sa legendară şi tăria de caracter a lui Smith se pare că l-au părăsit în acele clipe. Poate că în mintea lui Smith se dădea o luptă.dacă să-şi îndeplinească misiunea de căpitan al mării sau dacă să-şi asculte maestrul său iezuit şi să scufunde nava.
Victime intenţionate şi victime colaterale într-o „crimă perfectă”
Cei trei magnaţi are se opuneau creării Sistemul Federal de Rezervă, au fost omorâţi împreună cu cei din clasele mijlocie şi de jos. Soţia lui John Jacob Astor a fost salvată. La fel și Molly Brown. Naufragiul Titanicului a fost unul dintre marile dezastre ale secolului 20. Conform The Secret Terrorists de Bill Hughes. În spatele acestei tragedii a stat Ordinul Iezuit aparţinând Bisericii Romano-Catolice: „Vaporul imposibil de scufundat, palatul plutitor a fost construit să fie mormânt pentru cei bogaţi, care se opuneau creării Sistemului Federal de Rezervă. Pe 14 aprilie (dată din istorie la care a fost asasinat şi Abraham Lincoln) 1912, Titanicul s-a izbit de un iceberg şi toţi cei care se opuneau înfiinţării Rezervei Federale au fost eliminaţi. În decembrie 1913, Sistemul Federal de Rezervă a fost inaugurat în Statele Unite. Opt luni mai târziu, iezuiţii aveau destule fonduri prin intermediul Rezervei Federale pentru a declanşa Primul Război Mondial.”
După cum se poate observa S.F.R. a fost creat curând după dezastrul Titanicului.
Dintotdeauna clasa bogată a avut de câştigat de pe urma războaielor în care cei săraci au luptat şi au murit. Paginile cărţii The Secret Terrorists nu specifică numele Templierilor, Francmasonilor sau Iluminaţilor, dar aceştia sunt implicaţi în aceste conspiraţii monstruoase şi au control asupra băncilor, sistemului monetar, companiilor petroliere, corporaţiilor, guvernelor, politicienilor, armatei, poliţiei, legii şi sistemului judiciar, bisericilor, şcolilor, mass-mediei etc., etc…
Cei bogaţi şi puternici au condus întotdeauna lumea. Elita este cea care difuzează ştirile, cea care creează marile evenimente internaţionale. William Randolph Hearst a inventat ştiri şi şi-a tipărit propaganda în propriul său ziar. Se presupune că magnaţii sunt cei care au provocat căderea Bursei din 1929 şi au cauzat suferinţele care au survenit în urma Marii Depresiuni. Cei super-bogaţi au avut parte de o zi super-profitabilă din punct de vedere financiar în timpul Crizei. Cei care au pierdut tot au fost cei care doreau să investească, cei mai puţin bogaţi.
Astfel, Titanicul a lovit aisbergul la tribord, provocând o tăietură în carenă pe o lungime de 90 m, din cei 300 ai navei. După 2 ore şi 40 minute, pe 15 aprilie 1912, nava s-a scufundat rupându-se în două părţi. De altfel, filmul regizorului James Cameron, din 1997, respectă scenariul după care s-a produs scufundarea. În cele 20 de bărci de salvare au intrat doar 700 de oameni, deşi capacitatea acestora era de 65 de persoane pentru fiecare barcă. În plus, încrederea oarbă că nimic nu i se poate întâmpla Titanicului a făcut ca un număr semnificativ de bărci să fie eliminate pentru a crea mai mult spaţiu de promenadă, aşa că numărul maxim de persoane care ar fi putut fi salvate era de doar 1.178, chiar dacă vasul putea transporta de trei ori mai mult. Acesta este unul dintre motivele pentru care 1.517 de oameni au murit în apa îngheţată a Atlanticului.
Prima pagină a ziarului Dimineaţa, care anunţa catastrofa maritimă produsă în Atlanticul de Nord
(Prima pagină din ziarul american The New York Herald care anunţa naufragiul, precum şi câteva din marile personalităţi care au pierit înecate)
Nu e deloc incredibil faptul că adevărul despre această faimoasă călătorie a Titanicului nu a fost cunoscut atât de multă vreme, căci este vorba despre una din cele mai perfecte crime care au fost comise vreodată.
      Si…cu ce pret!!!!!!!! Atunci când ne gândim la evenimente ce au apărut în istorie de-a lungul ultimilor 100 sau 200 de ani, există cu siguranţă unele care au produs mari emoţii şi consternare în rândul opiniei publice. Unul din aceste evenimente ar fi scufundarea vasului Titanic, ce a avut loc în anul 1912.Considerată a fi de mulţi una dintre cele mai mari tragedii a secolului al XX-lea, scufundarea vasului Titanic îşi are originea în…iezuiţi! Vă vine a crede sau nu, vasul Titanic nu s-a scufundat dintr-o eroare de pilotaj, aşa cum toţi ştim această poveste, ci este urmarea unei conspiraţii puse la cale de iezuiţi. De ce au făcut-o? Citiţi în întregime acest articol.

Iezuiţii, împreună cu marile familii Rotschild, Morgan şi Rockefeller, pun la cale crearea lui Federal Reserve Bank

Începând cu anii 1830, SUA nu deţinea o bancă centrală, aşa cum aveau alte ţări europene. Iezuiţii (societatea secretă şi ocultă a Vaticanului) îşi doreau foarte mult o bancă centrală şi în America, cu ajutorul căreia să poată manipula banii în întreaga lume financiară.

În 1910, şase oameni s-au întâlnit pe Insula Jekyll (SUA) pentru a pune bazele unei bănci centrale a Statelor Unite, bancă pe care ei au numit-o Federal Reserve Bank. Aceşti oameni erau: Nelson Aldrich şi Frank Vanderlip, ambii reprezentând imperiul financiar a lui Rockefeller; Henry Davison, Charles Norton şi Benjamin Strong, ce-l reprezenta pe J.P. Morgan; şi Paul Warburg, ce era emisarul dinastiei bancare Rothschild din Europa. Se pare că familia Rothschild erau agenţii bancari ai iezuiţilor, deţinând astfel cheia bogăţiei Bisericii Romano-Catolice.

Interesantă e relaţia dintre cele trei familii atotputernice. Familia Morgan era apropiată de familia Rothschild, şi asta de când firma londoneză a Morganilor a fost salvată de la ruina financiară de către Banca Angliei în anul 1857. Dar Banca Anglliei se ştie că în acea perioadă era sub influenţa familiei Rothschild. După aceea, Morgan a fost în toată perioadă ca “agent financiar” a familiei Rothschild. În schimb, Rockefeller şi cu Morgan erau mari competitori; dar, în final, au ajuns să lucreze împreună creând un cartel naţional bancar, denumit Federal Reserve.

Familiile Rothschild, Morgan şi Rockefeller erau în schimb “infiltrate” de iezuiţi, aşa că ele serveau interesele Ordinului Iezuiţilor. Unii ar putea să conteste asocierea între o familie de evrei (cum e Rothschild) cu un ordin creştin (cum sunt iezuiţii). Vreau doar să le reamintesc faptul că atunci când există bani şi dorinţa pentru putere, diferenţele religioase dispar instantaneu.

J.P. Morgan, proprietarul vasului Titanic

J.P. Morgan, proprietarul vasului Titanic

Titanicul, proprietatea familiei Morgan

Să revenim însă la Titanic. Construcţia navei a început în anul 1909 la şantierul naval din Belfast (Irlanda de Nord). Belfast-ul era un port protestant şi se ştie aversiunea iezuiţilor faţă de protestanţi. Cui aparţinea Titanicul? Celebra navă era construită la comanda societăţii White Star Line, companie care era controlată de…familia Morgan. De altfel, Titanicul a fost construit la ordinul dat de iezuiţi lui J.P. Morgan.

Cine nu e cu noi, va muri înecat în largul mării…

Această navă “rezistentă” ar putea servi ca “navă a morţii” celor care s-ar fi opus planurilor iezuiţilor de a crea Federal Reserve. Existau în acele timpuri o serie de oameni bogaţi şi puternici care ar fi putut bloca crearea lui Federal Reserve; de aceea, era necesar ca puterea şi bogăţiile lor să le fie luate din mâinile lor. Ei ar fi trebuit să fie distruşi prin mijloace pe care nimeni să nu le suspecteze vreodată c-ar fi vorba de nişte crime. Nimeni n-ar fi trebuit să-i suspecteze vreodată pe iezuiţi. Aşa că Titanicul era vehiculul perfect pentru uciderea celor care se împotriveau creării lui Federal Reserve.

Pentru a îndepărta orice suspiciune, pe vasul Titanic au fost invitaţi să călătorească mulţi irlandezi, francezi şi italieni, toţi de religie romano-catolică. Dar oameni care puteau fi uşor de lepădat. La fel, şi mulţi protestanţi s-au îmbarcat pe celebrul vas. Dar nu aceştia erau ţinta iezuiţilor, ci oamenii cei bogaţi şi puternici de care iezuiţii doreau să scape.

John Jacob Astor

John Jacob Astor

Trei mari bogătaşi se aflau pe vasul Titanic

Cine credeţi că se aflau pe nava Titanic? Trei dintre cei mai bogaţi şi mai importanţi oameni ai momentului: Benjamin Guggenheim, Isador Strauss şi John Jacob Astor. Benjamin Guggenheim (1865-1912) a fost un mare om de afaceri american; Isador Strauss (1845-1912), proprietarul celebrelor magazine Macy, iar John Jacob Astor (1864-1912) era probabil cel mai bogat om al timpurilor sale. Averile lor cumulate, în banii actuali, erau de circa 11 miliarde de dolari.

Toţi aceşti trei oameni au fost încurajaţi să mergă pe Titanic, “palatul plutitor”. Dar ei trebuiau să fie ucişi în această călătorie marină, pentru că iezuiţii ştiau că toţi trei s-ar folosi de bogăţia şi de influenţa lor pentru a se opune creării lui Federal Reserve Bank.

Edward Smith, căpitanul vsaului Titanic, era iezuit

Căpitanul vasului Titanic era Edward Smith. Acesta a colindat apele Atlanticului de Nord timp de 26 de ani şi era la vremea aceea cel mai experimentat pilot naval al rutelor din America de Nord. Dar, el lucra de mulţi ani pentru J.P.Morgan. De fapt, Edward Smith era un “ajutor de preot iezuit”. Nu era propriu-zis preot, ci îl ajuta pe acesta în slujbele de la biserică. Edward Smith a servit cu abnegaţie Ordinul Iezuiţilor.

Imagine  Căpitanul primeşte indicaţii de la superiorul său iezuit ce să facă cu nava Titanic

Titanicul a părăsit sudul Angliei pe 10 aprilie 1912, Francis Browne, un episcop iezuit, s-a îmbarcat la bordul lui “Titanic”. Acesta era cel mai puternic iezuit din Irlanda şi răspundea direct generalului Ordinului Iezuiţilor din Roma. Iată ce se spune în filmul documentar:

“Un preot, pe nume părintele Francis Browne, a surprins aceste instantanee ale pasagerilor vasului, mulţi dintre ei aflaţi într-un voiaj către eternitate. Următoarea zi, Titanicul face ultima oprire la Queenstown (Irlanda). Aici, mulţi imigranţi irlandezi se îmbarcă pentru a se îndrepta spre noile lor case din America. Şi, din fericire, părintele Browne se dă jos din Titanic. El îi face o ultimă fotografie căpitanului Smith care coboară de pe puntea vasului”.

Iată deci complotul iezuit: părintele Francis Browne se îmbarcă pe Titanic, fotografiază victimele, îi transmite indicaţii căpitanului vasului, amintindu-i de jurământul său ca iezuit, şi apoi, a doua zi dimineaţă, părăseşte nava.

Ordinul iezuit: “Scufundă Titanicul!”

Probabil că Browne i-a spus căpitanului Edward Smith ce să facă în apele Oceanului Atlantic. Iezuitul general i-a povestit lui Francis Browne ce se va întâmpla, iar acesta i-a relatat căpitanului Smith restul poveştii. Nu cred că am exagera prea mult dacă am spune că lui Edward Smith i s-a dat ordinul de a scufunda Titanicul. Iar căpitanul a făcut exact ce i s-a cerut.

Imagine  Iezuiţii cred că sunt îndreptăţiţi să execute crime în numele lui Dumnezeu

Pentru cei care nu cunosc prea bine filozofia iezuiţilor, dăm citire din cartea lui W. C. Brownlee, – “Instrucţiunile secrete ale iezuiţilor”:

“Prin ‘ordinul lui Dumnezeu’, Iezuitul general este îndreptăţit să omoare pe cei inocenţi, să jefuiască, să execute toate neorânduirile, şi asta pentru că Papa este ‘Domnul vieţii şi al morţii’ şi al tuturor lucrurilor”.

Mai jos, un fragment din cartea lui G.B. Nicolini – “Istoria iezuiţilor”:

“Nu există în istoria umanităţii vreo organizaţie care să rămână timp de peste 300 de ani nealterată de schimbările societăţii şi care să nu exercite o influenţă atât de mare asupra destinului omenirii (…) ‘Scopul scuză mijloacele’ este maxima ei favorită şi un iezuit este astfel gata să comită orice crimă”.

Cine doreşte să afle mai multe despre iezuiţi şi istoria lor, poate citi pe larg acest articol: http://www.lovendal.ro/wp52/ordinul-iezuitilor-al-vaticanului-si-papa-cel-negru-adevaratii-conducatori-ai-lumii/.

Jurământul iezuit te transformă în…păpuşă

Cei care vor să facă parte din Ordinul Iezuit trebuie să depună un jurământ, un jurământ care spune printre altele că: “Mă voi considera ca un trup mort, fără voinţă sau inteligenţă, voi fi ca un crucifix care nu se împotriveşte voinţei celui care-l deţine”. Atunci când o persoană intră în Ordinul iezuit, atunci ea este legată de stăpânul (învăţătorul) său iezuit până la moarte.

Titanic 93Căpitanul trebuia să devină un martir al iezuiţilor şi să scufunde nava

Edward Smith, fiind în Ordinul iezuit, a devenit un om fără voinţă sau inteligenţă. El trebuia să comită orice crimă pe care i-o cerea Ordinul. Lui Edward Smith i s-a cerut martiriul. Aflat la bordul Titanicului, Edward îşi cunoştea datoria, fiind sub jurământ. Căci Titanicul a fost construit doar pentru duşmani. Şi a fost construit ca să se scufunde.

Deşi era căpitan de atâţia ani, şi ştia foarte bine cum să conducă o navă, Edward Smith mergea cu Titanicul la viteză maximă, cu o viteză de 22 de noduri, într-o noapte întunecată, fără lună, printr-o zonă cunoscută ca fiind plină de blocuri de gheaţă. Asta şi urmărea: ca vasul să se izbească de vreun bloc de gheaţă. Să mai aducem aminte că Edward Smith a primit în noaptea tragediei Titanicului nu mai puţin de 8 telegrame în care i se cerea să fie atent, dar el le-a ignorat pe toate? De ce? Ştia foarte bine că vasul sigur se va izbi de un bloc de gheaţă…nimic nu-l mai putea opri pe omul ce jurase credinţă iezuiţilor, scopul său suprem fiind scufundarea navei.

Zbuciumul din mintea căpitanului

Istoria a zugrăvit o imagine foarte tragică a căpitanului Smith în ultimele ore ale tragediei Titanicului. Atunci când era timpul ca să se coboare bărcile de salvare, lui Smith nu i-a păsat deloc, şi a trebuit ca unul din ajutoarele sale să se apropie de el, pentru a da ordinul mult aşteptat. Personalitatea sa legendară şi tăria de caracter a lui Smith se pare că l-au părăsit în acele clipe. Poate că în mintea lui Smith se dădea o luptă…dacă să-şi îndeplinească misiunea de căpitan al mării sau dacă să-şi asculte maestrul său iezuit şi să scufunde nava.

Ca un făcut, nava Titanic nu a fost dotată cu bărci de salvare suficiente pentru a-i salva pe toţi pasagerii. În plus, n-au fost disponibile decât focuri de alarmă albe, în loc de roşii, aşa că alte nave aflate în apropiere au perceput că cei de pe Titanic au o..petrecere! (în lumea marină, focurile de alarmă roşie sunt cele care arată nevoia de ajutor)

Ca o concluzie…

Şi astfel, una dintre cele mai mari tragedii ale secolului XX, scufundarea Titanicului, pare a fi opera Ordinului iezuiţilor. Nava cea mai rezistentă, “palatul plutitor” al lumii, Titanicul, a fost creat doar pentru a fi mormântul celor bogaţi, celor care se opuneau creării lui Federal Reserve Bank. În aprilie 1912, odată cu scufundarea Titanicului, orice opoziţie împotriva înfiinţării lui Federal Reserve a fost eliminată. Banca Centrală a SUA a fost înfiinţată în decembrie 1913 şi astfel s-a împlinit şi visul iezuiţilor. Dar cu ce sacrificiu uman… Ordinului Romano-Catolic al Iezuiţilor: „Sursa celor mai mari tragedii ale ultimilor 200 de ani poate fi identificată ca fiind Iezuiţii.”
Fondată în 1540, „Societatea lui Iisus” s-a dezvoltat rapid în sânul Bisericii Catolice. Membrii săi erau confesori ai familiilor care guvernau Europa. Îl apărau pe Papă şi catolicismul aproape în toate ţările din lume. În 1773, Papa Clement al XIV-lea a suprimat Ordinul Iezuiţilor. În 1814, Papa Pius al VII-lea a cedat presiunilor care se făceau asupra sa şi a reînfiinţat „Societatea”. În prezent, există colegii şi pastori iezuiţi. Ordinul Iezuiţilor este o organizaţie foarte influentă ce are ca scop perpetuarea catolicismului şi a puterii Papei. Totuşi, există un secret, o parte întunecată a acestei organizaţii numită „Societatea lui Iisus”. Timp de sute de ani membrii lui au comis crime religioase. Erau bărbaţii cu pelerine negre care purtau pumnale pe dedesubt.

Conspiraţia de la originea Rezervei federale

În 1910, şapte bărbaţi s-au întâlnit pe insula Jekyll, în apropierea coastei statului Georgia, pentru a planifica fondarea Rezervei Federale SUA. Nelson Aldrich şi Frank Valderclip au reprezentat imperiul financiar Rockefeller. Henry Davidson, Charles Norton şi Benjamin Strong l-au reprezentat pe J.P. Morgan. Paul Warberg a reprezentat dinastia bancară Rothschild din Europa. Membrii familiei Rothschild erau agenţii bancari ai Iezuiţilor şi deţineau „cheia averii Bisericii Romano-Catolice”.

Între grupurile Morgan, Rothschild şi Rockefeller exista o puternică rivalitate. Cu toate acestea s-au asociat într-un consorţiu şi au pus bazele cartelului bancar naţional numit Sistemul Federal de Rezervă, după cum afirmă G. Edward Griffin din The Creature From Jekyll Island. O recenzie a acestei cărţi suna astfel: „Spune povestea modului în care bancherii i-au momit pe politicieni cu bani nemunciţi şi au ajuns să controleze cea mai mare parte a lumii.” Familiile Rothschild, Morgan şi Rockefeller sunt controlate de ordinul iezuit. Aceste familii cu o puternică influenţă la nivel mondial „fac ceea ce este necesar pentru a distruge libertatea constituţională din America şi pentru a-l conduce pe Papă spre dominaţia mondială.”

Titanicul – un „cal troian” al timpurilor moderne

Construcţia Titanicului, comandată de o societate pe nume White Star Lines, a început în anul 1909 într-un şantier naval din Belfast, Irlanda. Populaţia din Belfast, în mare majoritate de religie protestantă, îi detesta pe iezuiţi. Controlul White Star Lines fusese preluat de J.P Morgan, căruia Iezuiţii i-au ordonat construiască Titanicul. Chiar de la început, luxosul vas de croazieră, Titanic, a fost destinat distrugerii.

Nu toate personalităţile puternice şi influente ale vremii erau de acord cu crearea Sistemului Federal de Rezervă. Benjamin Guggenheim, Isa Strauss şi John Jacob Astor s-au opus formării S.F.R. Aceştia, fără îndoială unii cei mai bogaţi oameni din lume, stăteau în calea planului iezuiţilor. Ei urmau să-şi folosească influenţa şi averea nu numai pentru a se opune planului iezuiţilor de a crea Rezerva Naţională, ci şi pentru a se opune Primului Război Mondial.

Cursa care s-a soldat cu naufragiul Titanicului era călătoria de inaugurare a celui mai mare vapor construit vreodată. Campania de promovare a vaporului imposibil de scufundat îi asigura pe pasageri de o siguranţă plină de confort. Adevăratul motiv pentru distrugerea navei a fost un joc prin care super-bogaţii Guggenheim-Strauss-Astor puteau fi eliminaţi. „Ei trebuiau distruşi într-un mod atât de absurd încât nimeni să nu suspecteze că au fost omorâţi şi că iezuiţii au făcut aceasta.” Pentru aceasta s-a urmărit să fie pe vas mulţi irlandezi, francezi şi italieni catolici. Şi protestanţii din Belfast au fost încurajaţi să emigreze în Statele Unite pe Titanic. Toţi aceştia erau oameni de care, în marea lor majoritate, lumea se putea „dispensa”.

Un naufragiu programat

Deşi la momentul respectiv nu se cunoşteau aceste detalii, ulterior a ieşit la iveală că Edward Smith, căpitanul Titanicului era iezuit şi lucra pentru J.P. Morgan. Dar nu este singurul membru al acestei societăţi criminale secrete implicat în această afacere. În documentarul National Geographic numit Secretele Titanicului, din 1986, se afirmă: „Când vasul a plecat din sudul Angliei, la bord se afla Francis Browne. El era cel mai influent iezuit din toată Irlanda şi maestrul iezuit al lui Edward Smith.”

Eric J. Phelps afirmă în cartea Vatican Assassins: „Iată escrocheria iezuită la cele mai ridicate cote. Pastorul de provincie Francis Browne se îmbarcă pe Titanic, fotografiază victimele, cu siguranţă îi dă raportul Căpitanului privind jurământul său ca iezuit şi a doua zi dimineaţa îşi ia la revedere de la acesta…” Pentru căpitanul Smith acest „general iezuit” era ca însuşi Dumnezeu. Browne l-a instruit ce să facă în apele de nord ale Atlanticului. „Lui Edward Smith i-au fost date ordine să scufunde Titanicul şi exact asta a făcut.” Conform filosofiei iezuite secrete, „cei nevinovaţi pot fi sacrificaţi pentru o cauză benefică majoră; scopul scuză mijloacele.”

Căpitanul Smith navigase mai mult de 26 de ani în apele de nord ale Atlanticului, fiind unul dintre cei mai buni experţi pe ruta pe care naviga Titanicul, în ape reci. Căpitanul a ştiut de la început că vasul său a fost construit pentru a elimina  duşmanii iezuiţilor. Titanicul a fost construit spre a fi un „vapor al morţii”, care să eşueze de la prima sa călătorie. Căpitanul Smith ştia cu exactitate unde erau icebergurile. Totuşi, el a intrat cu Titanicul cu viteză maximă, de 22 de noduri, într-o noapte fără lună, într-un câmp imens de gheaţă de 80 de mile marine pătrate, ascultând ordinele secrete ce le primise! Acţiunile Căpitanului Smith din ultimele sale ore nu au fost cele ale unui conducător puternic şi integru. Părea că se luptă cu propria sa conştiinţă: să fie un căpitan curajos sau să asculte de maestrul său şi să scufunde nava?

Bărcile de salvare au fost insuficiente. Din măreţul Titanic, după naufragiu nu au mai rămas decât 13 dintre aceste bărci, majoritatea pline cu femei şi copii. Au fost aruncate în aer rachete albe de semnalizare. Torţele de semnalizare de alarmă ar fi trebuit să fie roşii. Vasele care treceau pe lângă acesta au crezut că cei de pe Titanic dau o petrecere. Aceste exemple nu arată aroganţa unui echipaj care credea că Titanicul este imposibil de scufundat. Toate acestea au fost planificate.

Victime intenţionate şi victime colaterale într-o „crimă perfectă”

Cei trei magnaţi are se opuneau creării Sistemul Federal de Rezervă, au fost omorâţi împreună cu cei din clasele mijlocie şi de jos. Soţia lui John Jacob Astor a fost salvată. La fel și Molly Brown. Naufragiul Titanicului a fost unul dintre marile dezastre ale secolului 20. Conform The Secret Terrorists de Bill Hughes, în spatele acestei tragedii a stat Ordinul Iezuit aparţinând Bisericii Romano-Catolice: „Vaporul imposibil de scufundat, palatul plutitor a fost construit să fie mormânt pentru cei bogaţi, care se opuneau creării Sistemului Federal de Rezervă. Pe 14 aprilie (dată din istorie la care a fost asasinat şi Abraham Lincoln) 1912, Titanicul s-a izbit de un iceberg şi toţi cei care se opuneau înfiinţării Rezervei Federale au fost eliminaţi. În decembrie 1913, Sistemul Federal de Rezervă a fost inaugurat în Statele Unite. Opt luni mai târziu, iezuiţii aveau destule fonduri prin intermediul Rezervei Federale pentru a declanşa Primul Război Mondial.”
După cum se poate observa S.F.R. a fost creat curând după dezastrul Titanicului.

Dintotdeauna clasa bogată a avut de câştigat de pe urma războaielor în care cei săraci au luptat şi au murit. Paginile cărţii The Secret Terrorists nu specifică numele Templierilor, Francmasonilor sau Iluminaţilor, dar aceştia sunt implicaţi în aceste conspiraţii monstruoase şi au control asupra băncilor, sistemului monetar, companiilor petroliere, corporaţiilor, guvernelor, politicienilor, armatei, poliţiei, legii şi sistemului judiciar, bisericilor, şcolilor, mass-mediei etc., etc…

Cei bogaţi şi puternici au condus întotdeauna lumea. Elita este cea care difuzează ştirile, cea care creează marile evenimente internaţionale. William Randolph Hearst a inventat ştiri şi şi-a tipărit propaganda în propriul său ziar. Se presupune că magnaţii sunt cei care au provocat căderea Bursei din 1929 şi au cauzat suferinţele care au survenit în urma Marii Depresiuni. Cei super-bogaţi au avut parte de o zi super-profitabilă din punct de vedere financiar în timpul Crizei. Cei care au pierdut tot au fost cei care doreau să investească, cei mai puţin bogaţi. Surse – http://adevarulesubochiitai.blogspot.ro/2013/11/naufragiul-titanicului-stiai-aceste_6.html?spref=fb , http://www.lovendal.ro/wp52/scufundarea-titanicului-opera-iezuitilor-cu-scopul-de-a-crea-federal-reserve-bank/

Un gând despre &8222;Complotul scufundarii Titanicului&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s