Sclavia capitalista: Confesiunile unui dependent de munca

Imagine  Începe munca la ora 6 şi termină la 3 dimineaţa. Lucrează de mai bine de doi ani într-o companie din Big Four. Ştie că o să mai reziste cel mult un an la acelaşi loc de muncă. După 3 ani, majoritatea angajaţilor îşi dau demisia. Sau mor, aşa cum s-a mai întâmplat! Supravieţuitorii acestui ritm de muncă au devenit dependenţi de droguri legale şi singurul lor scop în viaţă e să aibă mai mult timp pentru odihnă. MONEY.ro vă prezintă mărturia şocantă a unei tinere care lucrează la una dintre cele patru multinaţionale de audit active pe piaţa românească.

Trebuie să treacă perioada de 2 ani ca să îţi permiţi să poţi să alegi. Rezişti cu sticla de cola, cu calciu în venă şi cu mult Supradyn, spune N.C.

  • Cum arată o zi de muncă?

2 ore de somn pe noapte, 6 (n.red.-ore) în weekend, 2 pachete de ţigări pe zi. E doar un exemplu. Dacă ai ajunge la noi, în open space (n.red. birou), să vezi oamenii, te-ai speria. Arăţi groaznic, nu mai ai chef să ieşi din casă, şi ceilalţi îţi semnalează asta! Întrebarea de la sfârşitul zilei: oare merită?

  • Când a devenit copleşitoare munca?

E ca un antrenament ce îţi intră în sânge. Simţi o oboseală acută, dar eşti obişnuit cu starea asta. În primul an a fost foarte greu să ma obişnuiesc cu programul, atunci am simţit pentru prima oară senzaţia de extenuare dusă la extrem, iar în anul 2 începuse să îmi intre în ritm. Dacă poţi să spui că ăsta e un ritm. Am avut o colegă care s-a internat în spital din cauza asta, probleme grave cu stomacul, tot din cauza oboselii, dar ea lucra foarte mult. Eu plecam la 1-2 noaptea, ea încă mai rămânea la birou.

  • Muncă la foc continuu

Perioada cea mai aglomerată e între ianuarie şi iunie, iulie. E perioada criminală în care lucrezi şi 24 de ore şi tot nu e destul. Trebuia să mă trezesc în fiecare zi la ora 6, venea taxiul şi mă lua, stăteam la client până pe la 6-7 seara, până când terminau ei programul de muncă, până ajungeam înapoi la birou se făcea 8 seara, stăteam acolo până la 12-1, mă apuca şi 3 dimineaţa, veneam acasă, şi aşa am ţinut-o cam două săptămâni. Fără nicio pauză, la foc continuu. Asta a fost dintotdeauna, nu doar înainte de criză.

  • Tu câte ore dormi, în medie, pe noapte?


În medie 4-5 ore. Programul ăsta e timp de 2 ani de zile.

  • Azi e sâmbătă…Ce faci de obicei sâmbăta?

Sâmbăta îţi rămâne liberă ca să dormi, să mai faci cumpărături, dacă apuci, eu în principiu nu mai apuc, pentru că nu mai îmi pasă, există magazinul de la colţ. Iar duminica începi să intri în fibrilaţii, te gândeşti că mâine e luni şi nu am terminat (n.red. munca). În principiu, munca pe un client se face de luni până vineri, dar nu se întâmplă niciodată să termini. Decât în cazuri excepţionale, în care s-au bugetat mai multe ore decât ar fi fost necesar. Mi s-a întâmplat o singură dată să fie un client pe care să ştiu sigur că l-am terminat vineri seara. Dar anul ăsta, fiecare duminică înseamnă muncă de la 10 până la 3-4 dimineaţa. Şi te trezeşti lunea foarte obosit.

  • De ce nu pleci de acolo?

O să mă gândesc la asta în iunie, după ce se termină şi anul ăsta, pentru că acum nu ai timp să cauţi, nu ai timp să mergi la interviuri, e foarte dificil când ai un client şi toate ard, eşti acolo în focuri, trebuie să dai peste o persoană foarte binevoitoare care să accepte: fie, du-te! Dar dacă o să fie mai rău? Trebuie să fii sigur că pleci undeva unde să ştii că o să şi merite.

La un moment dat am făcut o boală acută ce a necesitat intervenţie chirurgicală urgentă. Eram la client, mi-era rău, dar eu am crezut că am făcut o indigestie. Şi seara acasă am zis să mai lucrez un pic. Îmi intrase în sânge. Să mai deschid laptopul şi să mai lucrez câteva ore, şi atunci am simţit, am mers de urgenţă la spital, m-au operat în noaptea aia. A doua zi dimineaţa, nici bine nu mă trezisem din anestezie, că mă sună seniorul şi îmi spune: nu ai făcut nimic! ce s-a întâmplat? „Ştii, acum m-am trezit din anestezie, sunt la spital” zic eu. „Păi şi nu avut timp să lucrezi?” Îşi imagina că trebuia să lucrez înainte să mi se facă rău. „Timp mort. Până la spital ai stat degeaba”. Este o plantaţie de sclavi cu machiaj capitalist.

  • Ai vorbit cinstit cu şeful tău despre programul de lucru?

Dar nu îi interesează, fiindcă nimeni nu e de neînlocuit. Şi te înlocuiesc imediat şi îţi spun: ok, nu faci faţă? noi nu te ţinem cu forţa. Pleacă! Vina e a ta! Cine ar fi putut să ia o decizie concret era partenerul. De obicei partenerul era din străinătate. Şi pe el nu-l interesa ce faci, care e problema ta, şi ca un bulgăre de zăpadă…venea presiune de la partener care punea presiune pe manageri, ei pe seniori şi tot aşa.

Ne plângeam noi între noi, şi cam atât. Dar nu te ajuta nimeni cu nimic. Tot tu trebuia să îţi faci treaba. Tu erai responsabil cu toată munca.

  • Dar oamenii din anturanjul tău, cei care nu lucrează “în sistem”, te înţeleg?

Cu lumea din afara sistemului nu prea mai comunici, nu prea ai timp să ieşi, numai cu oamenii cu acelaşi program cu tine şi cu care te sincronizezi. Ştii deja povestea pe dinafară, şi când vii să vorbeşti despre asta unui om care nu ştie cum e, realizezi că că poate nu e foarte bine şi că poate e un stimul să iei o decizie radicală. Să pleci şi atât.

  • Când ţi-ai pus problema demisiei în mod categoric?

Din primul an, de când am început să fac over time (ore suplimentare, n.red.) serios, din aprilie-mai, începi să îţi spui întrebări. Grave! Şi de atunci, pe fiecare dintre noi ne bate gândul să ne dăm demisia. În fiecare luni aceeaşi dilemă. Nu mai pot.

Când nu mai poţi şi nu mai vrei, simţi tu că pentru tine experienţa s-a terminat, începi să cauţi în altă parte. Nu poţi să spui, gata! Azi îmi dau demisia. Ţine şi de siguranţa fiecărui om, nu vreau să rămân pe drumuri.

  • În afară de zilele de concediu din vară, mai ai timp liber să te refaci?

Se dau examene în mai, începutul lui iunie şi în principiu atunci se şi termină ce înseamnă dead-line-uri foarte stricte. Ţi se acordă două zile înainte de fiecare examen. Oamenii aşteaptă să ajungă la examene ca să doarmă. Iar alt timp liber mai sunt cursurile. Pentru fiecare examen participi la nişte cursuri, sunt 5 zile în care nu ai clienţi, nu ai nimic. Acum le-au comasat, în august, atunci nu sunt clienţi.

  • Dar măcar îţi poţi lua cele 21 de zile de concediu..

Mă gândeam cu groază cum ar fi să îţi spună că nu mai poţi să iei concediu, toată lumea a plecat în concediu şi tu eşti singura care a rămas. Şi nici nu poţi să faci nimic. După trei ani şi chiar în anul trei, poţi claca în orice moment. Foarte mulţi dintre noi au certitudinea că dacă au trecut prin asta pot să treacă prin orice.

  • Dar dacă ai o urgenţă? Poţi obţine înţelegere de la şef să pleci ca să rezolvi problema?

Dacă ai o urgenţă, poţi să pleci pentru o oră, maxim două. Am plecat, dar după asta trebuie să recuperezi. O oră, nu mai mult de atât. Trebuie să fii foarte bolnav, cu perfuzii, cred că aşa te-ar crede!

  • Dar în perioadele mai relaxate ai mai mers la interviuri de angajare?

Da. Şi la interviuri mă întrebau de ce am plecat din companie. Volumul de muncă, am spus. ”Şi totuşi, nu îţi pare rău că nu ai stat mai mult?” mă întreabă. “Nu!”, am răspuns! Lumea nu înţelege.

  • Vorbim de angajatori...

Da. “De ce ai venit la noi? De la un jucător mare?” mă întreabă. „Înseamnă că ceva s-a întâmplat, înseamnă că nu ai plecat de acolo în condiţii foarte bune, ai venit la noi, dar poate nu te vom primi, pentru că cine ştie ce s-a întâmplat acolo”. “Cum adică lucrai peste program? Păi şi dacă la noi o să se întâmple să lucrezi peste program?”
Se ştie că se lucrează mult, mi se pare aberant că tocmai angajatorul pune întrebări din astea. Stai puţin, am şi eu dreptul la viaţă! De asta plec.

  • Cum se recrutează la voi? Ce fel de oameni caută?

Se orientează către oameni care au făcut lucruri peste măsură. Nu numai facultatea, au fost şi în organizaţii, au şi lucrat în acelaşi timp, oameni care pot să facă mai mult decât restul şi decât cere, legal, contractul de muncă.

  • Când te-ai angajat, ce variantă declarativă ţi-au livrat angajatorii despre programul de lucru?

Ştii că se lucrează cam mult, dar apoi îţi băgau în faţă renumele şi ce oportunităţi o să ai. Dacă rezişti, o să fie bine. Ca să poţi să faci ceva, stai, închizi ochii şi mergi mai departe. Stai un an, doi, cât îţi trebuie şi apoi majoritatea pleacă. După vreo trei ani toată lumea pleacă. Îmi spuneau că o să fie şi deplasări, nu am soţ, nu am copil, sunt ok cu deplasările. Dar şi deplasările deveneau la un moment dat o povară. Nu făceai altceva decât că te trezeai dimineaţa, mergeai la client, stăteai acolo, apoi veneai seara de la client şi lucrai mai departe. Doar că nu dormeai în patul tău. “Beneficiam” de un pat un pic mai mare.

  • Altfel, ei nu au fost foarte expliciţi în privinţa programului de muncă?

Au spus că se lucreză mult, în sensul de mai mult de opt ore. Dar nu au zis ce înseamnă mult. Că se face over time (n.red. ore suplimentare). Punct.
În primul an se plăteau. Dar era foarte greu să accepte managerul acel over time, fiindcă tu, punându-ţi orele de over time, automat bugetul pe clientul respectiv sărea în aer, şi nu le mai ieşeau lor calculele. Erau acceptate, dar nu le aprobau managerii. Se întâmpla foarte rar să le aprobe. În anul al doilea, au schimbat politica şi au zis că mai bine transformă orele suplimentare în zile libere. Dar zilele libere puteai să le iei în vară, după busy season, nu când vrei tu! Ci doar când nu mai aveai de lucru. Dar chiar şi aşa, foarte greu se acceptau. Tot pe motivul ăsta, puneai mai multe ore, automat bugetul pe clientul respectiv urca şi nu mai ieşea la profit.

  • Şi a venit criza. Au făcut concedieri? Spuneai că oricum e foarte multă muncă..

Părea imposibil să dea afară. Şi aşa, volumul de muncă era foarte mare şi cine o să-l acopere? Totuşi, de când a început criza am pierdut mulţi clienţi şi mulţi oameni. Criza a venit cu costuri tăiate, şi asta înseamnă în primul rând salarii. Au dat afară oameni, după care oamenii au început să plece singuri. Au venit clienţi noi, mai mici, dar pe care tot trebuie să îi onorezi. Şi atunci volumul de muncă e mai mare.

În multe cazuri s-a ajuns la concluzia că oamenii nu erau potriviţi pentru job. După 7 ani de muncă în companie. S-a invocat nepotrivirea între profilul angajatorului şi al angajatului. Prin urmare, decizia de a renunţa la un angajat e “un bine” reciproc avantajos.

  • De pe ce poziţii au fost concediaţi?

Când au început “să scuture”, au început de sus. “Semnează-ţi demisia, pentru că oricum te dăm afară!”. A fost un proces urât. Fiecare era sunat şi chemat. Eram la birou când se întâmpla asta şi când începeau să sune telefoanele în birou ţi se oprea respiraţia. Acum au rămas fără oameni şi angajează. Au plecat foarte mulţi şi din toate poziţiile.

  • De ce nu ai plecat şi tu?

Dacă ai avea siguranţa că mâine te angajează cineva şi vine şi îţi pune contractul de muncă în faţă şi spune hai la mine să munceşti pe mai mulţi bani…. Nimeni nu pleacă pe acelaşi salariu. Toată lumea vrea mai mult. Toţi foştii noştri colegi care lucrează în altă parte au salarii mai mari decât noi, adică un post unde nu au la fel de mult de lucru şi salarii mai mari.

  • Câţi dintre cei care au fost constrânşi să îşi semneze demisia şi-au găsit de lucru în ultimul an?

Aproape toţi care au plecat s-au reangajat. Erau juniori, dar anul 2 de juniorat, vorbim de oameni care nu fost promovaţi.

  • Cum ai perceput compania înainte să te angajezi?

Când m-am angajat aici, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Trei ani la rând mi-am dorit să ajung aici. Ziceam: la pensie ies de aici! Trei ani însă e maximul la care poţi rezista. Din moment ce ai stat trei ani, ai prins rădăcini, ai intrat în sistem, nu prea îţi mai vine să ieşi. Dacă rezişti.

Peste 50% dintre angajaţii români fac zilnic ore suplimentare, în timp ce alţi 12.67% fac ore suplimentare de cel puţin două ori pe săptămână, potrivit unui studiu al companiei de recrutare online Myjob.

Raluca Stroescu (31 de ani), manager de audit la Ernst & Young, a murit în 2007, cazul ei dezvăluind opiniei publice condiţiile în care se lucrează în unele dintre multinaţionalele care activează în România. Femeia muncea, de câteva săptămâni, circa 100 de ore pe săptămînă şi avea parte de doar 4-5 ore de somn pe noapte. Din cauza unor fraieri ca astia care sunt dispusi sa munceasca pana la moarte isi fac marile corporatii de cap.Eu ma intreb ,la ce rost sa mai traiesti daca muncesti tot timpul si mori inainte sa te poti bucura de viata? Elitele, cei care conduc lumea din umbră, ne mai ţin de sclavi doar cât au nevoie de noi. Deja la nivel mondial este pus în aplicare un plan de exerminare a unei părţi imense din populaţia omenirii, prin PENSII MIZERE, SISTEM MEDICAL DEZASTRU ŞI CORUPT, TRATAMENTE NEMERNICE (pentru bani – profituri uriaşe în industria medicală) care omoară oamenii,  SĂRĂCIE, VACCINURI, CHIMICALE în APĂ şi ALIMENTE, CODEX ALIMENTARIUS, OMG (organisme modificate genetic) etc etc etc, pentru că Noua Ordine Mondială presupune reducerea populaţiei umane la vreun miliard de sclavi. Nu au nevoie de mai mulţi… Capitaliştii se ocupă de administrarea capitalului, administrare care se gestionează în general prin
Dinastia fondatoare Rothschild
intermediul băncilor şi caselor de brokeraj. Nu trebuie să surprindă faptul că bancherii de investiţii au ajuns să se situeze în vârful ierarhiei puterii şi bogăţiei capitaliste. De fapt, există o serie de familii bancare, inclusiv familiile Rothschild si Rockefeller, care au ajuns să domine afacerile economice şi politice din lumea occidentală. Un capitalist provoacă un război pentru a face profit, şi de fapt, familiile din elita bancară au finanţat ambele părţi în majoritatea conflictelor militare, începând cel puţin cu primul război mondial. Prin urmare, este dificil pentru istorici să „explice” primul război mondial din punctul de vedere al motivaţiilor naţionale şi al obiectivelor. În perioadele precapitaliste, războiul era ca o partidă de şah, fiecare parte încercând să câştige. Sub capitalism, războiul se aseamănă mai mult cu un cazinou, unde jucătorii se luptă atâta timp cât obţin credit pentru mai multe jetoane, iar câştigătorul real întotdeauna se dovedeşte a fi casa – bancherii care finanţează războiul şi decid cine rămâne ultimul în picioare. Nu numai că războaiele sunt cele mai profitabile din toate speculaţiile capitaliste, dar prin alegerea învingătorilor şi gestionarea reconstrucţiei, familiile elitei bancare pot face configurarea geopolitică să se potrivească în timp propriilor interese.
Naţiunile şi populaţiile sunt nişte simpli pioni în jocurile lor. Milioane de oameni mor în războaie, infrastructurile sunt distruse, şi în timp ce lumea este în doliu, bancherii îşi numără câştigurile şi îşi fac planuri pentru investiţiile în reconstrucţia de după război. Din poziţia lor de putere, în calitate de finanţatori de guverne, elitele bancare şi-au perfecţionat metodele de control de-a lungul timpului. Întotdeauna în spatele scenei, ele trag sforile care controlează mass-media, partidele politice, agenţiile de informaţii, pieţele bursiere şi birourile guvernamentale. Şi poate că cea mai mare pârghie de putere o reprezintă controlul asupra monedei. Prin înşelătoria băncii centrale, ele pun la cale cicluri financiare de avânt şi cădere şi tipăresc bani din nimic, după care îi împrumută guvernelor cu dobândă.Puterea elitelor bancare este atât absolută, cât şi subtilă…
„Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite se tem de ceva. Ei ştiu că există o putere atât de organizată, de subtilă, de vigilentă, de angrenată, atât de completă, de omniprezentă, încât ar fi bine să vorbească numai în şoaptă împotriva ei”.Preşedintele Woodrow Wilson. Elita capitalistă este alcătuită din oameni care au reuşit să obţină controlul asupra lumii. Capitalismul este un vehicul care i-a ajutat pe bancheri să atingă puterea absolută. Cu planurile de salvare, guvernele occidentale şi-au amanetat naţiunile bancherilor. Guvernele sunt acum într-o dependenţă perpetuă pentru datorii faţă de bancheri. În loc să se instituie o procedură de administrare judiciară pentru bănci, s-a instituit pentru guverne. Cabinetul şi consilierii lui Obama provin aproape în întregime de pe Wall Street şi aflându-se la Casa Albă pot supraveghea îndeaproape noua achiziţie, SUA, suverane cândva. Poate că în curând vor prezida lichidarea lor.
Bancherii deţin acum controlul asupra bugetelor naţionale. Ei hotărăsc ce poate fi finanţat şi ce nu.În cazul finanţării războaielor şi producţiei de arme, nu se stabilesc limite. În cazul serviciilor publice, ni se spune că deficitele trebuie să fie ţinute sub control. Situaţia a fost exprimată foarte bine de premierul irlandez Brian Cowan. În aceeaşi săptămână în care Irlanda a promis 200 miliarde euro pentru a salva băncile, a fost întrebat de ce a tăiat câteva milioane de euro din bugetele pentru serviciile critice. A răspuns: „Îmi pare rău, dar fondurile nu mai există”. Desigur că nu mai există! Trezoreria a fost dată de pomană. Dulapul este gol.
Aşa cum ne putem aştepta, datoria băncilor are cea mai mare prioritate pentru bugete. La fel cum cea mai mare parte din lumea a treia se află în sclavia datoriilor faţă de FMI, la fel şi întregul Occident este acum sclav băncilor centrale proprii. Într-o economie fără dezvoltare, mecanismele de producţie vor deveni relativ statice. În loc de societăţi concurente în inovaţii, vom avea birocraţie în producţie. Birocraţia va fi semi-statală, semi-privată, preocupată mai mult de bugete şi cote decât de creştere, cumva în paralel cu modelul sovietic. Prin planurile de salvare de pe Wall Street, restructurarea forţată a General Motors, cererea de microadministraţie centralizată a sistemului bancar şi industriei, şi prin obligativitatea asigurării de sănătate, guvernul spune că piaţa trebuie înlocuită de directive guvernamentale. Nu că ar trebui să deplângem dispariţia capitalismului de exploatare, dar înainte de a sărbători trebuie să înţelegem cu ce va fi înlocuit. Scopul jocului era să controleze mijloacele de creştere: accesul la capital.Motorul de creştere a capitalismului a creat cererea de capital; bancherii au controlat oferta.Taxele se bazau în cea mai mare parte pe venituri, din nou legate de latura productivă a economiei. Într-o epocă lipsită de dezvoltare, accentul jocului va fi pus pe latura de consum a economiei. Scopul jocului va fi să controleze necesităţile vieţii: accesul la alimente şi energie. Populaţia creează cererea pentru necesităţile vieţii; bancherii intenţionează să controleze oferta. Taxele se vor baza mai ales pe consum, în special de energie. Iată ce înseamnă sperietura încălzirii globale, cu taxele sale pe carbon şi creditele de carbon. În Marea Britanie se vorbeşte deja de cote de carbon, cum ar fi raţionalizarea benzinei în timp de război. Nu numai că veţi plăti taxe pe energie, dar cantitatea de energie pe care o puteţi consuma va fi stabilită prin directivă guvernamentală. Vi se vor emite credite de carbon, pe care le puteţi folosi pentru condus, pentru încălzire, sau în cazuri rare, pentru călătoriile cu avionul. De asemenea, în Marea Britanie, autostrăzile încep să fie electrificate,pentru a se putea urmări kilometrii parcurşi, ca dvs. să fiţi taxaţi în consecinţă sau penalizaţi dacă depăşiţi limita. Ne putem aştepta la aceste lucruri să se răspândească în Occident, deoarece aceiaşi bancheri internaţionali sunt responsabili pretutindeni.
În ceea ce priveşte propaganda, acest control asupra consumului este vândut ca o soluţie la încălzirea globală şi petrol. Campania de propagandă a avut foarte mare succes, fiind captată întreaga mişcare ecologică. Profunda inechitate a distribuţiei averii în America (Dan Tănăsescu, sursa AICI)

Am descoperit un video deosebit de interesant pe Youtube, care arată, în engleză, prin intermediul unui info grafic, cum percep cetăţenii americani că averea este distribuită în SUA, cum consideră cetăţenii americani că ar fi distribuţia ideală a averii în SUA şi cum este distribuită averea în realitate.

Rezultatele sunt uluitoare! 1% dintre cetăţenii americani deţin peste 40% din întreaga bogăţie a SUA, în vreme ce 80% deţin abia 7%. Partea inferioară şi cea superioară a curbei nici nu pot fi reprezentate, deoarece se situează cu mult în afara scalei sistemului de coordonate al graficului. Un muncitor obişnuit trebuie să muncească o lună întreagă pentru a câştiga aceeaşi sumă de bani, pe care un bogat îi face în doar o oră. Detalii şi prezentare VIDEO în engleză în continuare:

Wealth Inequality in America – YouTube

Ceea ce este şi mai trist este faptul că la nivelul percepţiei publice, americanii nici măcar nu îşi dau seama de această profundă inegalitate socială, aşa de bine funcţionează sistemul de propagandă! Cu alte cuvinte, mulţi oameni sunt săraci, dar habar nu au cât de săraci sunt în realitate (dimensiunea sărăciei) şi nici cât de mulţi alţi oameni sunt în aceeaşi situaţie ca şi ei (proporţia sărăciei în societate). Material preluat de aici: http://dantanasescu.ro/2013/04/26/profunda-inechitate-a-distributiei-averii-in-america.html  Cum arată rezultatele capitalismului neoliberal în SUA – problema nu este (aşa cum susţine de exemplu capitalismpepaine.ro) că “cei proşti să moară sau să fie sclavi, iar cei deştepţi şi puternici să fie cei mai bogaţi şi să conducă”. În realitate, în capitalismul de azi, cei care “mor” sau sunt sclavi NU sunt proşti sau incompetenţi, ci pur şi simplu SISTEMUL CAPITALIST este creat de aşa natură încât obligatoriu să aibă MULŢI SCLAVI SĂRACI şi puţini Stăpâni îmbuibaţi bogaţi care să îi exploateze pe săraci. Citiţi articolul pus mai sus pentru a vedea la ce a dus capitalismul neoliberal în America şi vedeţi detalii despre împărţirea averii în SUA AICI. Țarile din lumea a treia au fost fortate in ultimele decenii la datorii imense catre anumite institutii bancare . Insa ceea ce se intampla cu ceva timp in tari din lumea a treia a inceput sa se practice cu Uniune Europeana.

Am observat deja efectele FMI-ului asupra catorva tari date drept exemple pentru cele care vor indrazni sa nu se supuna regulilor. Demontarea statului a inceput cu mult inaintea crizei financiare planificate din 2008. Oamenii acestia stiu ce fac si nu se grabesc. In SUA si Marea Britanie demontarea statului a inceput in anii ’80 cu Reagan si Thacher iar in Europa cu Tratatul de la Maastricht ce a pus bazele Uniunii Europene… Astfel suveranitatea statelor incepea sa scada iar ordinele dictate de UE au inceput sa fie prioritare intereselor statelor.

Un alt aspect care a fost luat in calcul de catre elite la inceputul cresterii economice a fost inmultirea populatiei. Prosperitatea paturilor sociale de sus a facut ca cele de jos sa-si mareasca indicele de confort. Insa era de asteptat iar beneficiile de pe urma inmultirii claselor de jos urmau sa fie incasate tot de către elite. Odata cu cresterea numarului de indivizi crestea si cererea de pe piata.

Mai mult consum inseamna mai mult profit. Efectele adverse se faceau insa simtite. Un popor mai numeros e mai greu de controlat. Experimentele au inceput sa apara: Comunismul, Fascismul, Democratia… Mergand in paralel aceste forme de guvernamant au controlat populatiile sub diferite metode, de la constrangere pana la manipulare. Iar elitele observau rezultatele. Odata cu planificarea caderii economice s-a planificat si rezolvarea acestei probleme… se punea temelia unui stat totalitar global condus de o mica elita.
Un singur guvern mondial, o singura moneda si o singura religie, sub o oligarhie permanenta, nealeasa de popoare, care se alege singura din cercurile ei, sub forma unui sistem feudal, ca in Evul Mediu.” – John Coleman, fost ofiter MI6 in cartea “Ierarhia conspiratorilor – Comitetul celor 300.
In 1948 George Orwell scria faimosul roman 1984 in care prezenta in detalii un guvern ce va avea controlul absolut asupra oamenilor, un guvern ce nu se va multumi cu aprobarea din partea populatiei ci va dori ca populatia sa creada ceea ce puterea ii spune ca e adevarat.

Insa ce urmaresc elitele? In ultimii ani unii scriitori au ales sa “denunte” un sistem ce pare ca ne conduce spre un stat de tip Orwellian. Phillip Marshall, William (Bill) Cooper, Jim Keith, Kenn Thomas, Gary Webb, Timothy Green Beckley, Jan van Helsing, Tim Swartz, David Icke, Alex Jones, sunt doar cateva nume care au avut curajul sa dezvaluie planurile secrete ale elitelor, unii chiar pierzandu-si viata in urma dezvaluirilor.

O sa incerc sa fac un mic rezumat al ceea ce se va intampla pe aceasta prea frumoasa planeta pentru cei ce sunt prea preocupati cu treburile cotidiene si nu au timp sa priveasca in jur, pe voi ceilalti va voi plictisi dar sunt sigur ca daca tot ati ajuns pana aici veti continua. Planeta noastra care milenii de-a randul ne-a fost gazada, ne-a hranit si ne-a adapostit, se va transforma intro-o imensa inchisoare. Poate ca generatiile ce vor trai in viitor nu vor considera ca sunt asuprite dar privind din prisma noastra de acum faptele ne conduc catre aceasta idee.

Metodele folosite pot fi catalogate de catre unii drept crime impotriva umanitatii iar altii vor considera ca oamenii nu vor lasa aceste lucruri sa se intample. Insa, la fel cum vedem si in prezent, oamenii prefera sa-si traiasca viata in coivia lor de cristal neinteresati de problemele globale pentru care considera ca sunt prea neinsemnati sa schimbe ceva. Pe scurt, elita este pe punctul de a-si realiza visul.

Acest vis a fost in planurile tuturor regilor, imparatilor si dictatorilor din vechime, anume de a controla toate teritoriile Pamantului prin putere absoluta.Realizarea acestor planuri se va desfasura prin miscari strategice simultane si pe care omul de rand le va vedea ca pe evenimente normale…

Agenda elitelor presupune in mare urmatoarele

1. Crearea unui guvern mondial dominat de catre o mica elita.

2. Crearea unei monede unice electronice cu ideea de a diviza lumea in doua clase : stapani si sclavi.

3. Implantarea in fiecare persoana a unui cip cu informatie biometrica cu datele sale si banii electronici care ii detine, asa obtinandu-se controlul asupra fiecarei persoane de pe planeta.

4. Reducerea drastica a populatiei pentru a ne controla mai usor si a administra resursele naturale.

Cum se va ajunge acolo ? Planul este in desfasurare de cativa ani. Inceputa deja de cativa ani criza economica face jocul marilor corporatisti ce au in biroul lor masina de facut bani. Prin aceasta criza foarte multi oameni si-au pierdut economiile si locul de munca, in special in Europa si Statele Unite.

Dupa cum s-a vazut in ultimi ani multe corporatii au inregistrat cresteri economice tocmai datorita crizei. In concluzie, doar omul de rand a avut de pierdut de pe urma crizei. „Criza este o modalitate de jaf. Atunci cand cineva da faliment, altcineva castiga din asta” – Dmitri Smirnov, economist.

O alta consecinta a crizei sunt protestele oamenilor. Odata cu cresterea protestelor, elita va crea grupuri teroriste antisistem false,care pe langa crime vor instala haos . Consecinta finala va fi instaurarea unui guvern cu o auterita puternica de tip fascist, probabil tot la cererea populatiei.

Evolutia colapsului economic a urmat si va urma cursuri diferite. In Europa e generata ideea ca nici o tara nu va putea supravietui singura iar guvernul european stabilit va avea puteri din ce in ce mai mari diminuand suveranitatea nationala. Tari ca Grecia si Cipru au fost date deja ca exemple in caz de nesupunere.

Functiile publice ale statului se vor privatiza iar corporatiile se vor contopi cu statul .Vor fi tot mai multe cazuri dezvaluite de politicieni corupti. Acum apar liderii manipulati din umbra de catre corporatii. Acesti lideri se vor declara contra sistemului si vor oferii solitii pentru a da o iluzie de regenerare economica si speranta.

Guvernul european se va umple de tehnocrati care inlocuiesc incet dar sigur pe vechii politicieni acuzati de ineficienta si coruptie. Se instaureaza astfel un stat european unificat aparent democratic, guvernat de o elita corporatista.

In SUA criza provoaca mari framantari. Prezenta armelor a fost cat de cat reglementata in urma cu putin timp. Totusi vor fi grupuri armate ce vor lupta impotriva statului federal creat si manipulat de catre elite producand victime nevinovate.

Guvernul federal va instaura starea de urgenta si legea martiala pentru a se reface controlul. Vor intra in functiune campurile de concentrare FEMA, inchizand dizidentii si pe toti acei care protesteaza, sub pretextul terorismului. Detentii si represalii masive in numele securitatii. SUA va deveni un stat fascist… Totul va culmina cu introducerea serviciului obligatoriu in slujba statului. Masele de oameni ce traiesc in saracie, si nu numai, vor fi obligate sa munceasca pentru stat in schimbul hranei si a cazarii.

Pentru a reprima populatia vor fi selectionati cei mai antisociali oameni ce vor forma servicii de militie. Inceputa deja tehnica denuntului si supravegherii intre cetateni va atinge cote cat mai mari in schimbul unor beneficii si al promovarii sociale.

Criza sanitara se va instala intr-un anumit moment al colapsului economic pentru a consolida controlul masiv asupra maselor. Astfel se va provoca o epidemie mondiala in care situatia (ca de obicei) va fi exagerata de catre mediile de comunicate generand astfel o stare de panica.Printre alte masuri, se vor interzice manifestatiile sub pretextul propagarii bolilor.Un alt avantaj al epidemiei e anihilarea silentioasa a multor dizidenti politici. CIP In acest moment autoritatile vor organiza programul de implementare a unui CIP pentru fiecare cetatean.

Folosit initial pentru a depista noile focare de gripa acest CIP va contine toate datele cetateanului, profil fizic psihologic, cat si bani, eventual si un dispozitiv de emisie receptie tip GPS. Astfel mai devreme sau mai tarziu toti vor realiza ca fara CIP nu au acces la sanatate, la bani sau la interaciunea cu sistemul. Astfel baza controlului masiv e asigurata. Internetul, camerele de supraveghere, dronele civile si militare combinate cu internetul vor forma BIG BROTHER al lui Orwell.

In tot acest timp, vor izbucni razboaie regionale in Orientul Mijlociu, Africa, America Latina,etc… Aceste razboaie vor fi concepute de la bun inceput si vor fi pornite tot de catre “teroristi” manipulati din umbra de catre sistem. In aceasta faza marile puteri nu vor intra in conflict direct insa dupa mai multi ani de razboaie regionale si oadata obtinut controlul total al populatiei, va incepe si marele razboi intre puteri. Recrutate cu forta, masele de populatie vor fi trimise la razboi. Vor fi folosite arme chimice, biologige si chiar nucleare asupra marilor centre pentru a elimina marea parte a populatiei.

Razboiul se va sfarsi cand lideri controlati de catre elite vor aparea in fata oamenilor ca salvatori spirituali ai lumii si vor incheia o pace fundamentala intre toate natiunile. Acum toti sunt cu creierul spalat. Istoria se poate rescrie de catre invingatori asa cum a fost si pana acum. Controlul este total iar cei foarte putini care mai indrazanesc sa se incrunte la legile sistemului sau sa critice aplicarea acestora va fi dat drept exemplu.

Toti vor fi de acord ca datorita acestor “teroristi” lumea a trebuit sa treaca prin cea mai mare criza sociala incheiata cu un razboi cum nu s-a mai vazut. Iar solutia va fi simpla : te supui sau mori ! Supravietuitorii, epuizati si supusi, accepta sistemul definitiv de unic guvern controlat de o elita cat mai mica si mai puternica. Astfel, stapanii lumi au la cheremul lor masele de “sclavi” controlati cu ajutorul tehnologiei avansate, sclavi ce nu se vor mai impotrivi niciodata.

Dupa estimarile mele durata intregului proces cred ca va dura intre 10 si 30 de ani.

Dupa asta lumea va arata cu totul diferit de ceea ce iti imaginezi. Nu va mai exista clasa de mijloc, vor fi doar stapani si slugi.Toate legile vor fi uniforme, intr-un sistem juridic unitar de curti mondiale, care aplica acelasi cod unificat, sprijinite de o forta politieneasca a guvernului mondial si de o forta militara mondiala, pentru impunerea legilor in toate fostele tari, care nu vor mai avea granite nationale.

Sistemul economic va functiona de asa natura, incat clasa oligarhica va permite sa se produca exact atatea bunuri ?i servicii cate sunt necesare sa mentina clasa muncitoare in stare de functionare. Toata averea va fi concentrata in mainile membrilor elitei. Sursele de energie, apa si hrana vor fi furnizate la nivel de supravietuire pentru cei care nu sunt membrii elitei, incepand cu popoarele Europei ?i Americii de Nord si trecand apoi la celelalte rase. Populatia Canadei, Europei de Vest si Statelor Unite va fi decimata mai repede decat a celorlalte continente, pana ce populatia globului va ajunge la cifra de un miliard, care va putea fi stapanita mult mai usor, dintre care 500 de milioane vor fi chinezi si japonezi, alesi pentru ca sunt popoare inregimentate de secole si sunt obisnuiti sa asculte ordinele fara sa le discute.

Bineinteles ca ceea ce am descris mai sus este planul general. In prezent se desfasoara in paralael si alte planurile ale elitelor.Unul dintre acestea ar fi limitarea inmultirii populatiei prin vaccinuri, miscorarea limitei de varsta prin alimente modificate genetic, arme de control in masa, supravegherea populatiei etc.

Planul este de cateva sute de ani pregatit. Insa daca in urma cu 70-80 de ani dovezile erau prea putine, in zilele noastre acestea sunt in jurul nostru. Trebuie doar sa vrem sa le vedem. Trebuie doar sa vrem sa luptam cu ele.Lumea noastra este la marginea sclaviei si a distrugerii. Suntem condusi de catre o elita de psihopati ce nu au pic de respect pentru viata noastra. Au in serviciul lor o armata de oameni corupti care sunt in stare de orice pentru a-si mentine statutul. Vom permite oare ca acestia sa ne extermine sau sa ne transforme in sclavi sau vom lupta pentru libertate si supravietuire ?

Solutiile sunt la indemana noastra !

Pentru a stopa planurile lor avem cateva obiective :

-Informarea cat mai multor persoane despre planurile elitelor;

-Convingerea fortelor de securitate sa protejeze populatia in schimbul slujirii elitei;

-Denigrarea mediilor de difuzare a stirilor elitiste si boicotarea acestora prin refuzul de a folosi televizorul, ziarele sau site-urile corporatiste;

-Deconspirarea clasei politice care serveste interesele acestor criminali in schimbul intereselor populatiei;

-Evitarea cu orice pret a implantarii oricarui dispozitiv ce va face din tine o unealta de control;

-Limpezeste-ti mintea de valorile false ce ti-au fost implantate de catre sistem, cu precadere consumerismul;

-Nu fi adeptul orb al vreunui lider oricat de morale par tehnicile sale sau oricata dreptate crezi ca are. Fi tu insuti liderul faptelor tale !

-Ura rasiala sau etnica duce doar la diviziunea populatiei. Nu te lasa pacalit!

-Informeaza-te despre orice. Incepand de la alimentatie sanatoasa si alternativa si terminand cu tehnici de supravietuire! poate parea o gluma acum, dar poate intr-o zi imi vei multumi.

NU TE SUPUNE !!!

Manipularea lor nu are limite. Te-au facut sa crezi ca esti un fir de nisip nesemnificativ, o simpla furnica in furnicarul omenesc, ca nu te poti apara, ca nu ai dreptul sa judeci; sa nu spui ce gandesti, sa nu gandesti; ca nu ai nici o valoare … Te-au facut sa crezi ca nu poti duce o viata fericita decat daca ai produsele lor, doar daca iti cumperi fericirea din mall-urile lor; fericirea constand in produsele lor… Ca nu esti decat o statistica, un numar simplu pe ecran, usor de sters… Dar nu este adevarat ! Daca esti capabil de iubire si lupta, sufletul tau face mai mult decat toate mintile lor la un loc. Daca vrei ca urmasii tai sa traiasca cu adevarat liberi sa nu te indoiesti de asta. Traiesti cele mai importante momente din viata ta si o sa faci parte din momentul cel mai important al umanitatii. Totul depinde de tine ! Tu decizi daca esti un simplu miel dus la abator sau te afli intre oamenii care au luptat pana la ultima suflare la eliberarea din sclavie a omenirii. Cred ca a venit momentul sa demonstrezi valoarea si curajul tau!

Surse pentru articol : https://2blackjack1.wordpress.com/diverse/sclavia-capitalista-confesiunile-unui-dependent-de-munca/ , http://ceicunoi.wordpress.com/2013/07/01/sclavia-moderna-video-explicativ-in-engleza-tirania-statelor-guvernelor-institutiilor-corporatiilor-multinationale-guvernul-mondial-din-umbra-nom29/ , http://www.globalresearch.ca/prognosis-2012-towards-a-new-world-social-order/17826 , http://ceicunoi.wordpress.com/2013/04/26/video-distributia-averii-in-sua-inechitatea-saraci-bogati-in-america-perceptia-cetatenilor-americani-despre-bogatia-averea-statelor-unite-realitatea-ascunsa-nom21/ , http://conspiratiisimistere.wordpress.com/2013/08/08/planul-elitelor-pentru-o-noua-ordine-sociala/ ,
http://conspiratiisimistere.wordpress.com/2013/08/11/planul-elitelor-pentru-o-noua-ordine-sociala-ii/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s