Alege LIBERTATEA refuză să fi SCLAV – implanturilor CIP RFID

https://i2.wp.com/www.carlg.org/rfid.png Citez:Implementarea abuzivă a tehnologiei RFID în SUA. Pericolele implanturilor RFID (1):

În martie 2010, SUA a adoptat o lege privind sănătatea care prevede obligativitatea implantării cu microcipuri RFID a tuturor cetăţenilor americani până în anul 2013. Dincolo de pretinsele „intenţii bune” (în realitate, goana după profit) ale corporaţiilor producătoare şi distribuitoare de dispozitive RFID, această tehnologie – extrem de invazivă asupra vieţii umane şi a trupului – merită să fie studiată cu foarte multă atenţie. Dezvăluiri cutremurătoare recente au arătat faptul că unul dintre scopurile urmărite de „elita” satanică mondială este controlul total şi permanent al populaţiei pământului şi în acest sens una dintre modalităţile predilecte pentru a reuşi aceasta este introducerea pe scară largă a implanturilor cu microcipuri RFID. Nick Rockefeller, membru important al „elitei iluminate”, care conduce din umbră planeta Pământ, a recunoscut acest plan criminal în conversaţiile avute cu regizorul american Aaron Russo, care a făcut dezvăluiri în anul 2008 despre conspiraţia cumplită împotriva umanităţii a francmasonilor elitiştii.

În ciuda propagandei intens mediatizate pe care o efectuează la ora actuală guvernul american şi companiile care promovează implanturile cu microcip, există numeroase voci ale unor cercetători, politcieni şi jurnalişti care atrag atenţia asupra pericolelor reale ale dispozitivelor de supraveghere, atât la nivelul vieţii individuale, cât şi la nivelul societăţii umane.

Ironia şi totodată inadvertenţa procesului de implementare a tehnologiei RFID este aceea că, directorii de marketing ai companiilor distribuitoare îşi comercializează microcipurile în primul rând în sectorul pentru sănătate, ascunzând potenţialilor clienţi faptul că implanturile cu microcip cauzează tumori maligne. În septembrie 2007, agenţia de presă Associated Press a dat publicităţii un articol amănunţit şi uluitor, conform căruia „microcipurile testate pe cobai în laborator au produs cancer”. Un alt aspect deosebit de îngrijorător al tehnologiei RFID şi pe care toţi oamenii ar trebui să îl cunoască este faptul că prin intermediul comenzilor provenite de la nişte calculatoare imense şi extrem de performante care deja există la ora actuală, se pot modifica undele cerebrale ale subiecţilor cărora li s-a implantat un cip. Potrivit cercetătoarei dr. Rauni Kilde, fost ministru al sănătăţii din Finlanda, SUA plănuieşte în secret implantarea cipurilor la nou-născuţi. Dr Kilde a precizat într-un articol distribuit doctorilor şi studenţilor la medicină: „fiinţele umane cărora li s-a implantat un microcip RFID pot fi urmărite oriunde. Undele lor cerebrale pot fi controlate prin comenzile unor supercalculatoare şi este posibilă chiar alterarea lor prin modificarea frecvenţelor. În cadrul experimentelor secrete cu privire la această tehnologie au fost folosiţi pe post de cobai, prizonieri, soldaţi, pacienţi ai instituţiilor mentale, copii handicapaţi, oameni surzi şi orbi, homosexuali, femei singure, persoane în vârstă, copii de şcoală şi oricare alt grup considerat „marginal” de către elita de experimentatori. Experienţele prizonierilor din Închisoarea Statală Utah (SUA) au fost publicate şi sunt foarte şocante pentru orice fiinţă umană înzestrată cu bun-simţ.”

Chiar şi cu 60 de ani în urmă, în timpul războiului din Vietnam, se făceau experimente de control al emoţiilor umane prin intremediul tehnologiei RFID, soldaţilor americani fiindu-le implantate microcipurile denumite Rambo, cu scopul de a le amplifica fluxul de adrenalină din sânge. Potrivit spuselor dr. Carl Sanders, inventatorul IMI („intelligence manned interface biotic” – interfaţa electronică biotică implantată în fiinţele umane), controlul şi influenţarea comportamentului subiecţilor umani prin intermediul dispozitivelor RFID a fost una dintre tehnicile testate în timpul războiului din Irak.

Supercalculatorul de 20 de miliarde biţi pe secundă care este amplasat la sediul NSA (National Security Agency – Agenţia Naţională de Securitate), cu ajutorul unui sistem de supraveghere la distanţă (Remote Monitoring System – RMS), a putut „să vadă şi să audă” ceea ce soldaţii, cărora li se implantaseră cipuri, trăiau pe câmpul de luptă.

Atunci când un microcip de 5 micrometri (diametrul unui fir de păr este de aproximativ 50 de microni) este implantat în nervul optic, acesta recepţionează impulsurile neuronale ale creierului, care codifică într-un anumit mod percepţiile senzoriale şi experienţele pe care le trăieşte fiinţa umană respectivă. Odată ce au fost transferate şi stocate într-un calculator, aceste neuro-impulsuri pot fi retransmise în creierul persoanei respective prin intermediul microcipului, pentru a fi reexperimentate. Folosind RMS, un calculator aflat la sol poate trimite mesaje electromagnetice sistemului nervos uman influenţând acţiunile subiectului. Prin RMS, persoanelor sănătoase li se pot induce halucinaţii şi se pot confrunta cu fenomene stranii, cum ar fi acela de a auzi voci. Stimularea electromagnetică poate de asemenea modifica undele cerebrale ale unei persoane, afectând activitatea musculară şi conducând la crampe foarte dureroase.

Dacă oficialii de la Washington nu spun nimic despre aceste lucruri cutremurătoare care sunt în legătură cu tehnologia RFID, merită să ne întrebăm oare ce intenţii cumplite se pot ascunde, de fapt, în spatele „grijii pentru siguranţa sănătăţii cetăţenilor”?

Având în vedere aspectele foarte importante pe care le implică tehnologia RFID, legislaţia cu privire la cipuri şi implantarea lor la oameni ar trebui să fie clară şi suficient de complexă pentru a proteja interesele cetăţenilor, dar în schimb ea lipseşte aproape cu desăvârşire.

În spiritul aroganţei specifice ideologiei masonice luciferiene, Guvernul american vrea să facă experimente de control total al populaţiei prin intermediul cipurilor RFID, manipulându-şi cu neruşinare cetăţenii, fără să pomenească nimic despre pericolele reale ale acestei tehnologii revoluţionare de supraveghere.

Dacă studiem cu atenţie această lege ne dăm seama că Guvernul american nu are, de fapt, intenţia de a pune pe primul loc siguranţa cetăţenilor săi, printr-o cercetare adecvată a tehnologiei RFID, ci doar de a oferi un cadru propice pentru punerea în practică a planurilor satanice ale elitei masonice. În cadrul Legii HR3200, se specifică faptul că americanii vor trebui „să accepte implantul unui dispozitiv medical de clasa a 2-a (adică cipul RFID) care va fi conectat atât la contul bancar, cât şi la registrul tuturor datelor privind sănătatea fiecărui individ, cu scopul de a se alinia la planul pentru sănătate al Guvernului, fără a fi luat în considerare dacă regularizările finale au fost încheiate.”

Scurt istoric al legii HR3200

Anul 2004: Dispozitivele implantabile de clasa a II-a (cipuri RFID) primesc aprobarea FDA (Administraţia pentru hrană şi medicamente) împreună cu sistemul Verichip VeraMed (singurul sistem RFID care a primit aprobarea FDA) pentru înregistrarea electronică a dosarelor pentru sănătate. În Legea pentru Hrană, Medicamente şi Cosmetice este precizat că un dispozitiv implantabil de clasa a II-a este „un sistem transmiţător de radio frecvenţă implantabil, folosit pentru identificarea pacienţilor şi stocarea unor informaţii asupra sănătăţii lor”.

Anul 2009: Legea pentru recuperare şi reinvestiţie a autorizat repartiţia a 23 miliarde de dolari ca fonduri de investiţie pentru tehnologia informaţiei (IT) pentru siguranţa sănătăţii. În acelaşi an, compania VeriChip (singurul microchip RFID care a primit aprobarea FDA) a relansat sistemul electronic pentru înregistrarea infomaţiilor asupra sănătăţii. Acesta este un sistem format din microcipuri RFID implantabile, din scanere folosite pentru citirea acestora (care se precizează că vor fi date personalului medical de la secţia de urgenţe) precum şi din fişiere electronice cu date personale asupra sănătăţii care vor fi disponible pe internet.

Legea HR3200 a fost aprobată de către Senat şi semnată de preşedintele Obama la data de 23 martie 2010. Câteva dintre precizările acestei legi:

La pagina 259 se specifică implementarea sistemului electronic de informaţii medicale tuturor distribuitorilor medicali până în anul 2013.

La paginile 1001-1002 se specifică existenţa unui dispozitiv tip registru medical care va funcţiona prin intermediul cipurilor RFID.

La paginile 1002-1004 se aprobă utilizarea dispozitivelor implantabile de clasa a II-a în scopul de a face legătura între cetăţeni şi registrele lor medicale electronice.

La pagina 503 este autorizată monitorizarea prin intermediul dispozitivelor medicale.

La pagina 58 se specifică faptul că adresa electronică a înregistrărilor medicale va face, de asemena, legătura cu contul bancar.

Secţiunea 163 din HR3200 acordă Guvernului american un acces electronic direct al contului bancar al cetăţenilor.

La pagina 58, alineatele 5-15, Legea aminteşte de existenţa unui card de sănătate cu cip RFID care va fi oferit de către Guvernul american cetăţenilor săi şi va constitui într-un fel, acoperirea desfăşurării procesului de implementare a cipurilor la oameni.

La pagina 155-158 se specifică faptul că dacă nu îşi vor face asigurare medicală, cetăţenii vor trebui să plătească 100 de dolari/zi până când îşi vor face această asigurare.

La pagina 159 se specifică faptul că Fiscul american, IRS (Internal Revenue Services) va mări taxele pentru sănătate cetăţenilor care nu au asigurare.

Cu alte cuvinte, mesajul Guvernului american pentru cetăţenii americani prin intermediul Legii HR3200 ar putea fi următorul: veţi accepta cu toţii implanturi RFID mai devreme sau mai târziu (până în 2013) în trupurile voastre, iar dacă nu o să vreţi, va trebui să munciţi ca nişte sclavi numai pentru a vă acoperi costurile de a nu avea cipuri implantate şi în cele din urmă le veţi accepta sau vă veţi muta în altă parte.

Având în vedere această lege abuzivă, pretinsă „pentru sănătate”, a Guvernului american care pare a fi mai degrabă o politică agresivă şi mascată de marketing a investitorilor din domeniul IT (tehnologia informaţiei necesară pieţei de comerţ) decât o lege pentru oameni, afirmaţiile făcute de directorul Verichip, Scott Silverman cu prilejul a două interviuri televizate sunt semnificative:

Prezentatorul: „Oamenii sunt îngrijoraţi referitor la această tehnologie şi există unele voci ale adepţilor teoriei conspiraţiei care pretind că implantarea RFID la oameni este acţiunea lui «Big Brother» sau «Fratele cel mare»” (făcând referire la elita aflată la putere pe această planetă care vrea să supravegheze şi să controleze astfel toate fiinţele umane). „Ce răspuns ne puteţi da?”

Scott Silverman: „Atunci când rata acceptării produsului creşte semnificativ, unele dintre îngrijorările cu privire la intimitate se diminuează. Pentru ca să îţi răspund direct la întrebare, consider că motivul pentru care majoritatea oamenilor se simt ameninţaţi este deoarece li se face un implant în trup. Cred că se va petrece la fel ca şi cu stimulatoarele cardiace şi alte dispozitive medicale pe care oamenii le-au acceptat pentru aplicaţiile şi avantajele lor. În acest mod se va răspândi şi tehnologia RFID. Asta nu se va petrece mâine sau săptămâna viitoare ci în doi, trei, cinci ani de acum înainte, încet, dar sigur se va integra în societate.” (interviu din anul 2004 pentru NBC News)

Prezentatorul: „D-le Silverman ce puteţi spune atunci despre riscurile invadării vieţii private pe care dispozitivele RFID le-ar impune?”

Silverman: „Problema invadării vieţii private care se pune în legătură cu tehnologia RFID nu este adevărată deoarece produsele Verichip sunt voluntare fiind folosite de către pacienţi în scopuri medicale specifice cum ar fi demenţa, recipienţi medicali specifici care necesită să fie identificaţi împreună cu datele lor medicale, cum ar fi pacienţii cardiaci sau diabetici care obţin vericipul benevol.” (interviu din anul 2004 pentru CNBC)

În anul 2004, Tommy Thompson, fostul director al Departamentului pentru Sănătate şi Servicii Umane din SUA a fost primit în cadrul comisiei de directori ai corporaţiei VeriChip

Implementarea în SUA a tehnologiei RFID este edificatoare asupra mentalităţii masonice „iluminate” a elitei satanice care vrea instaurarea unei Noi Ordini Mondiale pe această planetă. Ignorând interesurile cetăţenilor care l-au ales, Guvernul corupt al americanilor a dat mâna cu marile companii producătoare şi distribuitoare de IT în vederea unor experimente de control şi supraveghere permanentă a populaţiei fără precedent pe această planetă. Ce altă dovadă a nivelului de corupţie a unei ţări mai este necesară, atunci când un director al departamentului guvernamental pentru sănătate publică este numit fără niciun fel de ocolişuri membru în cadrul comisiei administrative a singurei corporaţii de IT care a primit în acelaşi an aprobarea FDA?

Politica de marketing agresivă, manipulatoare şi inconsistentă a celor care vor să le implanteze americanilor cipuri sub piele reiese din declaraţiile lui Tommy Thompson cu ocazia unui interviu televizat pentru canalul american de ştiri CNBC, în care el vorbeşte doar despre avantajele dispozitivelor RFID:

Prezentatoarea: „ D-le Thompson, v-aţi implanta un cip oriunde sub piele?” Thompson: „Implantul se efectuează în braţul drept şi este foarte mic, nu vă deranjează cu nimic, iar avantajul său constă în faptul că vă va permite să vă identificaţi cine sunteţi, să vă protejaţi copilul dacă aveţi un nou-născut, sau membri ai familiei dumneavoastră dacă sunt spitalizaţi. Eu cu siguranţă aş face asta (să le pun cipuri sau brăţări cu cipuri) deoarece tehnologia medicală este atât de înapoiată încât RFID-urile sunt foarte importante pentru ca noi să beneficiem de o îngrijire medicală de calitate.” Prezentatoarea: „Îmi cer scuze că vă întrerup, tocmai aţi afirmat că v-aţi implanta un cip?”

Thompson: „Cu siguranţă aşa aş face.” Prezentatoarea: „Şi nu aveţi chiar nicio îngrijorare cu privire la cipuri? Trebuie să recunosc că pe mine mă îngrijorează ideea de a avea un cip în braţ. Sunt iraţională?”

Thompson: „Nu, nu sunteţi iraţională, dar gândiţi-vă în felul următor. Dacă ar fi să faceţi un accident de maşină în Washington DC sau un atac cerebral şi dumneavoastră aţi fi din statul New Jersey, cât timp va dura până când datele medicale vor ajunge în Washington, cât timp va trece până când cei din Washington îşi vor da seama ce fel de medicamente luaţi, ce alergii aveţi, sau la ce sunteţi alergică?” Prezentatoarea: „Dar la ora actuală oamenii deja au carduri pe care le ţin în portofel şi pe care sunt menţionate diferite date medicale cum ar fi grupa sanguină.”

Thompson: „Adevărul este că doctorii nu au de unde să ştie asta mai ales la secţia de urgenţe. Problema este că tehnologia este foarte înapoiată în sectorul medical, oamenii mor în fiecare zi din cauza greşelilor care se petrec în spitale şi clinici şi un număr mare din aceste greşeli ar fi putut fi prevenite prin tehnologie. RFID este tehnologia de vârf care va ajuta la îmbunătăţirea calităţii sănătăţii şi îngrijirilor medicale pentru toţi americanii.”

Cu alte cuvinte, în opinia domnului Thompson şi a celor pe care el îi reprezintă, dacă vreţi să ştiţi cine sunteţi, dacă nu vreţi să muriţi într-un accident de maşină, dacă nu vreţi să vi se fure bebeluşul, dacă nu vreţi să vi se rătăcească prin spital rudele internate, atunci acceptaţi repede salvarea care vine prin intermediul dispozitivelor de supraveghere RFID.

Veţi putea fi atunci urmăriţi în permanenţă oriunde aţi fi şi probabil că nu veţi muri într-un accident de maşină dar aveţi mari şanse de a muri de cancer sub lupa siniştrilor „cercetători” ai elitei satanice mondiale. Oare dacă tehnologia RFID este atât de extraordinară şi indispensabilă pentru sănătatea umană, de ce este necesar ca directorii de marketing să mintă, să manipuleze şi să îşi vândă dispozitivele speriind oamenii ca pe copiii mici?

Reprezentantele a două organizaţii neguvernamentale din Statul California afirmă că directorii de marketing a companiilor de IT producătoare şi distribuitoare de dispozitive RFID manipulează intenţionat opinia publică pentru a-şi vinde produsele

Beth Givens, directorul Consiliului de clarificare asupra Drepturilor la Intimitate (Privacy Rights Clearinghouse), o organizaţie neguvernamentală din San Diego, a afirmat: „dacă a existat vreodată o tehnologie care are nevoie de referendumul cetăţenilor americani, aceasta este tehnologia RFID”. „RFID este în principal invizibilă şi poate rezulta în supravegherea de profil sau locaţie a utilizatorilor fără ştirea sau acceptul acestora. Amplasarea etichetelor RFID pe produsele consumatorilor va face ca distribuitorii să intre în posesia unor informaţii private ale clienţilor lor. Până la ora actuală dezvoltarea şi implementarea tehnologiei RFID s-a făcut în lipsa părerii publicului. Este necesară efectuarea unui proces estimativ al acestei tehonologii de către o parte obiectivă constituită din acţionari şi consumatori deopotrivă”.

Apelul lansat de către Beth Givens a fost repetat de către Liz McIntyre, purtător de cuvânt al organizaţiei Consumatorii împotriva numerotării şi invadării vieţii private, pe care o practică marile magazine (Supermarket). McIntyre a afirmat: „Fără existenţa unei anumite supravegheri, această tehnologie ar putea crea o societate înspăimântătoare”.

Beth Givens împreună cu Liz McIntyre au scris cartea Spychips care aduce argumente puternice împotriva introducerii RFID de către agenţiile guvernamentale. Sursele şi probele lor se bazează pe interviuri şi documente confidenţiale.

Cele două autoare se întreabă cui îi revine rolul de a fi „conştiinţa companiei” şi de a se asigura că în demersurile sale către profituri maxime şi extindere, corporaţia nu exploatează datele clienţilor săi încălcând astfel limitele şi regulile?

Givens şi McIntyre spun în cartea lor că „prea des această datorie le revine directorilor de vânzări (marketing) care sunt nepotriviţi pentru acest rol”. Potrivit Spychips „cercetătorii au descoperit că studenţii la marketing înregistrează calificative mai scăzute în comparaţie cu ceilalţi studenţi, la capitolul de etică şi integritate academică.” Pe parcursul cărţii sunt analizate detaliat tipurile de dispozitive RFID şi sunt spulberate multe dintre principalele argumente conform cărora în versiunea oficială, RFID nu ar fi o tehnologie care ameninţă viaţa privată a fiinţelor umane.

Să luăm, spre exemplu, necesitatea introducerii dispozitivelor RFID în cadrul spitalelor şi reclamele din mass-media care le repetă americanilor că principala cauză a deceselor ar constitui-o identificarea greşită a pacienţilor sau a medicamentelor acestora, iar RFID este exact soluţia salvatoare în această situaţie. Spychips a analizat unul dintre articolele postate pe website-ul corporaţiei Precision Dynamics (corporaţie IT). Acesta era un raport scris de către doi doctori de la Şcoala medicală Harvard pentru Sănătate Publică şi atribuit Institutului de Medicină. Autoarele cărţii atrag atenţia că, la o privire mai atentă, în raportul respectiv nu apărea nicio referire asupra neidentificării pacienţilor sau a medicamentelor acestora ca fiind un motiv al deceselor. Atunci când Ziff Davis (editură şi companie de publicaţii tehnologice on line) a contactat PDC (Precision Dynamics Coo) aceştia au promis că vor da explicaţii, un lucru pe care nu l-au făcut niciodată iar la scurt timp, respectivul articol a dispărut de pe pagina lor.

Reacţia celor două americance cu privire la pericolele reale pe care le constituie tehnologia RFID nu sunt singulare în SUA. Câteva state americane au adoptat legislaţii adecvate prin care urmăresc să îşi protejeze cetăţenii de implementarea abuzivă a acestei tehnologii de supraveghere permanentă.

State din SUA care au adoptat o legislaţie prin care este interzisă forţarea implantării dispozitivelor RFID la oameni şi scanarea neautorizată a cipurilor RFID

California (2007, 2008, 2009) – interzice forţarea implantării RFID la oameni, interzice scanarea RFID neautorizată.

Nevada (2009) – interzice scanarea RFID neautorizată.

North Dakota (2007) – interzice forţarea implantării RFID la oameni.

Oklahoma (2008) – interzice forţarea implantării RFID la oameni.

Washington (2008, 2009) – interzice scanarea RFID neautorizată.

Wisconsin (2006) – interzice forţarea implantării RFID la oameni.

Florida (2007) – interzice implantul unui dispozitiv RFID în pacienţii secţiei de chirurgie fără acordul acestora.

Rhode Island (2009, 2010) – interzice utilizarea dispozitivelor RFID pentru a supravheghea amplasarea sau identitatea oricărui elev aflat în incinta şcolii sau în desfăşurarea activităţilor şcolare sau deplasarea sa din incinta şcolii sau a activităţilor şcolare, interzice statului sau municipalităţii să folosească dispozitive RFID pentru a supraveghea elevii şi protejează datele personale de identificare ale persoanelor care folosesc dispozitive de plată a impozitelor cu cip RFID.

Virginia (2010) – interzice forţarea implantării RFID asupra angajaţilor oricăror companii sau asupra clienţilor companiilor de asigurări.

Unii politicieni americani au luat măsuri pentru protecţia cetăţenilor împotriva implementării abuzive a tehnologiei RFID

Joe Simitian, un senator al statului american California cunoscut pentru proiectele sale de lege privind protecţia consumatorilor şi protecţia vieţii private, a sponsorizat Legea pentru protecţia informaţiei identităţii. Timp de doi ani (2005-2007) senatorul a pus în aplicare diferite strategii legislative în scopul de a fi adoptate legi pentru protecţia dreptului la intimitate, inerente utilizării tehnologiei RFID.

Din pachetul de legi referitoare la protecţia informaţiei identităţii în cazul utilizării tehnologiei RFID, trei au fost votate iar două au trecut de Legislatura din California dar au fost refuzate de către guvernatorul de atunci, Arnold Shwarzenegger, pe motiv că legislaţia RFID este prematură.

Legea care a devenit amendamentul 362 al Senatului american cu privire la interzicerea implanturilor RFID a fost votată în anul 2007 de către statul California. Această lege prevede că implantarea forţată a RFID la oameni este ilegală.

Confom celei de-a doua legi care a fost adoptată de către Statul California din pachetul de legi propuse de către Simitian, carnetele de şofer care conţin cip RFID vor beneficia de o asigurare limitată.

Deşi legea privind introducerea cardurilor cu cip RFID în şcolile publice din California numai cu acordul părinţilor a fost votată cu succes de către Legislatura din California, ea a fost refuzată de către guvernatorul de atunci.

Ultima lege propusă de Simitian şi adoptată de către Statul California specifică faptul că este o infracţiune să scanezi şi să copiezi electronic informaţiile înregistrate într-un cip RFID fără aprobarea proprietarului respectivului cip.

Simitian a afirmat în cadrul unui interviu din anul 2007 că nu prevede un succes similar în cazul viitoarei legislaţii RFID, fiind necesar să aştepte schimbarea guvernatorului până la noi propuneri de lege pe acest subiect.

Mark Cole, un congresman republican a propus o lege care interzice forţarea implantării RFID angajaţilor oricăror companii sau clienţilor companiilor de asigurări.

În cazul acestei legi, îngrijorările cu privire la încălcarea dreptului la intimitate s-au unit cu profeţia biblică din Apocalipsă conform căreia în timpurile de pe urmă oamenii vor fi obligaţi să poarte „semnul sau numărul Fiarei”. Delegatul statului Virginia care a propus legea este îngrijorat că aceste cipuri se vor dovedi a fi „semnul Fiarei” despre care se vorbeşte în Biblie. Conform spuselor lui Mark Cole pentru publicaţia Washington Post: „nu sunt teolog dar ştiu că în Biblie există o profeţie conform căreia în timpurile de pe urmă vei fi obligat să primeşti «semnul Fiarei» fără de care nu vei putea cumpăra sau vinde. Există unele persoane care cred că aceste cipuri electronice ar putea fi «semnul Fiarei» citat în Apocalipsă.”

Un membru al Congresului SUA a afirmat în mod public că implementarea tehnologiei RFID încalcă principiile pe care este bazată Constituţia SUA

Cu ocazia unui interviu televizat pentru canalul de ştiri FOX News asupra planului de introducere a cardurilor pentru sănătate, Ron Paul, un congresman republican din Texas a afirmat în mod public că introducerea cardurilor este doar o acoperire a Guvernului american pentru implementarea tehnologiei RFID care va monitoriza apoi, în permanenţă, totul. Prezentatoarea: „Ce aveţi împotriva acestui card naţional pentru sănătate având în vedere versiunea oficială care spune că aceasta este soluţia care va împiedica imigranţii ilegali să vină în SUA şi să ocupe locurile de muncă?”

Ron Paul: „Într-adevăr avem o problemă cu imigranţii ilegali dar aş spune că ar fi o problemă mult mai mare pentru cetăţenii americani să îşi ia cu ei toate actele oriunde s-ar duce, plus că se poate controla imigrarea ilegală şi în alte moduri. De câteva zeci de ani încoace au existat unele persoane care au dorit implementarea acestui card al sănătăţii iar acum se folosesc de fiecare ocazie care apare pentru a realiza aceasta. Părerea mea este că va exista un microcip în acest card pentru ca să se poată astfel supraveghea toţi cetăţenii, în fiecare moment, oriunde ar fi. Din punctul meu de vedere acest plan al Guvernului încalcă principiile pe care este bazată Republica şi Constituţia, cum ar fi dreptul la intimitate, fiind doar o mare distorsionare a lucrurilor pe care ar trebui de fapt să le facem şi denotă o societate de tip dictatorial, nu o republică.”

Prezentatoarea: „Spuneţi-mi de ce îl vedeţi ca fiind atât de invaziv, deoarece oficialii propun ca acest card să fie pe bază de amprentă digitală sau un fel de citire a venelor mâinii. Va trebui să fii scanat de către angajatorul tău şi astfel dacă se descoperă că nu eşti «legal» te vor prinde cu ajutorul acestei scanări. Deci nu este chiar microcip ceea ce propune guvernul.”

Ron Paul: „La un moment dat, vor introduce acest microcip. Toată această idee a cetăţenilor care îşi poartă cu ei toate actele, toate slujbele pe care le efectuează, presupune clar existenţa unui card naţional de identificare. Unul dintre oficialii care susţin şi introduc acest plan, pe nume Graham vine cu explicaţia «deja avem card pentru asigurare socială».

Păi şi eu am un card de asigurare socială dar nu poate fi folosit pentru identificare.”

Prezentatoarea: „Ce spuneţi atunci despre permisul de conducere auto? Avem cu toţii permis de conducere.”

Ron Paul: „Este adevărat, dar nu trebuie să am permis de conducere pentru a mă putea angaja. De exemplu, nu mi-a fost necesar pentru ca să fac parte din Congres.”

Prezentatoarea: „Cei care militează pentru acest plan recunosc că implementarea sa va duce către o anumită pierdere a libertăţilor civile dar în acelaşi timp ei sunt foarte îngrijoraţi de imigrarea ilegală. Dumneavoastră spuneţi că sunt şi alte moduri de a controla imigranţii ilegali dar totuşi aceasta nu se face.”

Ron Paul: „Asta este din cauza ineficienţei noastre de a ne aplica propriile legi. Sistemul nostru economic este slab şi acest fapt îi transformă pe imigranţii ilegali în ameninţări. Dacă am avea o economie decentă, probabil ar trebui să îi chemăm noi să muncească. Sincer vă spun, acum câţiva ani veneau la mine în birou la fel de mulţi cetăţeni care căutau imigranţi pe care să îi angajeze ca cei care veneau să se plângă că sunt prea mulţi imigranţi.”

Prezentatoarea: „Ce credeţi că va face guvernul dacă toţi am avea card de identificare naţional?”

Ron Paul: „Ni se va monitoriza fiecare mişcare, nu vom mai avea deloc intimitate. Întotdeauna explicaţia este că ceea ce se face, se face cu intenţii bune. Totul este spre bine, ei vor scăpa de imigrarea ilegală, vor găsi criminalii, dar în acelaşi timp vor supraveghea toţi cetăţenii şi absolut toate acţiunile pe care aceştia le vor face. Este la fel şi în ceea ce priveşte ideea de a avea camere de filmat la fiecare colţ de stradă pentru ca să îi prindem pe infractori. Păi atunci de ce să nu ne pună camere de filmat şi la domiciliu în cazul că ar putea apărea violenţă domestică? În acest mod, totul se leagă.

Eu sunt de părere că ori crezi în libertate, ori nu crezi în ea. De ce să te laşi convins că ai nevoie să fii în permanenţă monitorizat de către propriul Guvern? La ora actuală încrederea americanilor în Guvernul nostru este extrem de scăzută iar acest nou plan pentru sănătate ar trebui să scandalizeze poporul american, iar cei pe care eu îi reprezint în Congres sunt foarte revoltaţi.”

Având în vedere reacţiile masive de ordin legislativ împotriva implementării tehnologiei RFID în SUA ne întrebăm din nou: dacă aceste dispozitive de supraveghere sunt atât de extraordinare şi indispensabile sănătăţii cetăţenilor americani, după cum afirmă Guvernul şi corporaţiile de IT, de ce atâtea state au adoptat legislaţii împotriva introducerii lor?

În anul 2008, când regizorul american Aaron Russo a dezvăluit planul criminal satanic al elitei mondiale de a supraveghea în permanenţă fiinţele umane prin intermediul dispozitivelor RFID, el nu se referea doar la SUA, ci la întreaga umanitate.

Abuzurile totalitariste pe care le face la ora actuală Guvernul american în vederea implementării prin lege a dispozitivelor RFID în trupurile cetăţenilor americani ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toate fiinţele umane care trăiesc pe această planetă. http://acvilaortodoxa.wordpress.com/2012/01/08/pericolele-implanturilor-cip-rfid-666/https://i2.wp.com/www.quieuropa.it/wp-content/uploads/2013/01/RFID-MICROCHIP-NEW-WORLD-ORDER-CONTROL-GREAT-WOLF-RESORT-555x360.jpg

ELITELE detin controlul. Nu pot fi înlăturate nici prin alegeri parlamentare, nici prin revoluţie, nici prin razboi

Cum au ajuns comunistii la putere in China? Cu ajutorul lui George Catlett Marshall, Jr. (1880 – 1959), general,mason, membru Kappa Alpha Order, cel ce a condus armata SUA in al doilea razboi mondial si a fost consultantul sef pe probleme militare al presedintelui Franklin D. Roosevelt.

Dupa razboi, Clark Clifford a dorit sa numeasca vestitul program pentru redresarea europeana “Truman Plan“ dar Truman insusi l-a denumit Marshall Plan. In pricipal la acest plan au lucrat cei de la Council on Foreign Relations, dar generalul a primit totusi premiul Nobel pentru pace in 1953, cu toate ca a figurat mai mult cu numele.

Mult mai activ a fost insa in rolul sau negativ ce a dus la instaurarea regimului comunist in China. Unii politicieni din acea vreme chiar credeau in necesitatea unui razboi sincer impotriva extinderii comunismului. Putinele dar foarte influentele ELITE real conducatoare doreau insa crearea unui alt sinistru laborator experiment pentru implementarea viitorului GUVERN MONDIAL: CHINA. Astfel, senatorul republican Joe McCarthy l-a declarat direct responsabil pentru pierderea acestei tari si a avertizat asupra unei “conspiratii atat de imense si a unei infamii atat de negre “ incat intrece cu mult alte conspiratii din intreaga istorie a umanitatii. Cand Marshall fusese trimis in China din ordinele secrete ale Departamentului de Stat, comunistii lui Mao duceau o batalie ca si pierduta, fiind aproape invinsi de nationalistii lui Chiang Kai-shek. Dar Marshall a incercat sa-l forteze pe ultimul la un parteneriat la guvernare impreuna cu comunistii, mai mult, americanii punand chiar embargo in ajutorarea cu arme a nationalistilor … Explicabil, caci Marshall era unul din apropiatii familiei Rockefeller

Din pacate auzim de la o vreme voci ce spun: China nu joaca cum ii spun ELITELE, China e o alternativa sau chiar China va declansa un razboi impotriva ELITELOR si le va invinge.

Se uita insa ca ea nu se dezvolta economic si nu ajungea atat de sus daca ELITELE nu acceptau asta. Baza productiei lor n-o reprezinta produsele chinezesti, ci cele facute in China. Este o mare diferenta. Lumea e plina de chinezarii, care au insa pe ele oficial si legal marci prestigioase. E ca si cum ELITELE si-ar fi carat ramuri intregi ale industriei din Vest in China. Fara aceasta miscare, China mare branza nu facea.

Dar oare ELITELE astea atat de imbeciloide sunt? Adica au declansat revolutii si razboaie, au pus o intreaga planeta pe un anumit fagas, dar atata lucru nu le-a trecut prin capatani?

Nu cumva mai degraba seamana cu razboiul rece? Nu cumva au avut de la bun inceput un plan? O misiune pentru China? Pentru marele tambalau ce l-au pregatit (criza, razboi, etc.) oare nu le era necesara uriasa tara, pe post de declasator al unei noi etape a crizei sau de combatant intr-un razboi? Asa cum au facut de exemplu cu Rusia bolsevica sau cu Germania nazista? ELITE sunt de fapt varful varfului piramidei si ca nu controleaza doar banii, ci si politicul, mass-media, cultura, revolutiile, “alternativele”, educatia, miscarile pro avort, pro homosexualitate, feministe. Ele promoveaza ecumenismul si new age. Ele implementeaza eGuvernarea si documentele cu cip.     https://encrypted-tbn3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQ5pIbH26yNCstD1fzmK0_Dyto60P0NZrqMIX8UUV__pvOsCQmm  Francmasoni ai Noii Ordini Mondiale plănuiesc controlul total şi permanent asupra populaţiei pământului, prin intermediul implementării tehnologiei de supraveghere RFID, la nivel planetar.
Deşi la o primă vedere, planul lor satanic pare imposibil, merită să studiem cu atenţie direcţia evidentă pe care a luat-o în ultimii ani introducerea tehnologiei RFID în toate aspectele vieţii umane de zi cu zi.
Potrivit experţilor IT (tehnologia informaţiei necesare pieţei de consum), dispozitivele RFID reprezintă următorul pas către un viitor super tehnologizat al rasei umane. Cercetările au demonstrat că, cel puţin deocamdată, nu există avantaje reale ale implementării tehnologiei RFID în cadrul societăţii umane, ci doar riscuri. Beneficiarele implementării dispozitivelor de supraveghere sunt unele corporaţii globale, care au interese financiare şi economice evidente.

Versiunea unei omeniri robotizate începe odată cu implementarea dispozitivelor RFID în toate bunurile de uz zilnic, de la carduri bancare şi îmbrăcăminte, la alimente şi autoturisme. Experţii din domeniul IT spun că această tehnologie de supraveghere facilitează foarte mult organizarea mărfurilor şi procesul de comercializare a lor. Dincolo de unele avantaje pe care le-ar putea prezenta introducerea dispozitivelor RFID pe scară largă în cadrul unor procese economice şi comerciale, fiinţele umane au dreptul să fie informate în prealabil de toate riscurile inerente acestei tehnologii, indiferent dacă cipul RFID este implementat în haine, ambalaje, carduri sau chiar trupul uman.

Deşi aflată încă în fază incipientă, există la ora actuală în multe ţări ale lumii o promovare ascunsă din partea marilor corporaţii pentru universalizarea şi standardizarea proceselor electronice de identificare şi chiar numerotare a fiinţelor umane, prin intermediul bunurilor pe care le cumpără, cardurilor pe care le folosesc şi până la microcipurile introduse în trup.

Într-un articol din revista Sisteme Comerciale din anul 2003, intitulat „Realizarea Unităţii între sisteme, lanţul distribuitorilor şi afaceri” se vorbea despre faptul că în viitor totul va fi standardizat prin intermediul tehnologiei electronice. Într-un viitor nu prea îndepărtat, mai bine spus peste opt ani, în octombrie 2011, BBC (canal TV britanic) anunţa cu entuziasm inserarea cipurilor RFID în majoritatea produselor de uz zilnic, cum ar fi haine, ambalajele alimentelor sau maşini. Informaţia înregistrată în microcipurile RFID poate fi accesată cu sau fără ştirea posesorului şi, cel mai grav, poate fi folosită în detrimentul clientului chiar fără ca acesta să ştie.

Strămoşul cipului RFID de astăzi era un dispozitiv de urmărire folosit în cadrul proiectelor de spionaj între marile puteri ale lumii. În timpul Războiului Rece, sovieticii au oferit o sculptură în lemn abasadorului american şi apoi au putut spiona în voie convorbirile acestuia, din cauză că americanii nu au depistat transmiţătorul radio dinăuntrul său, care era un predecesor al microcipurilor de azi.

Deşi se presupune că dispozitivul RFID ar trebui să fie scos din produsele cumpărate la ieşirea din magazin, el nu este înlăturat, acest lucru putând conduce la urmărirea locaţiei acelor persoane care au cumpărat produsele, în afara magazinului. Majoritatea clienţilor nici măcar să nu ştiu de existenţa dispozitivelor RFID. Chiar şi în cazul în care dispozitivul RFID este imediat aruncat, el poate fi în continuare identificat şi „citit”.

Să luăm spre exemplu un tricou care are inserat un cip RFID. Dispozitivul RFID din tricoul respectiv este şi rămâne chiar şi după achiziţionare într-una din bazele de date computerizate ale magazinului, care la rândul ei se află inclusă într-una din bazele de date ale unei companii. În momentul în care se desfăşoară tranzacţia, informaţiile personale din cardul clientului (bancar sau de cumpărături) trec imediat în cipul din tricou, care apoi le transmite automat tuturor bazelor de date electronice în care el este înregistrat. În plus, pentru o mai uşoară accesare a acestor informaţii electronice, totul este în prealabil „pus” pe internet. Odată început acest proces, supravegherea datelor personale ale clienţilor se va putea efectua la fiecare nouă achiziţionare, indiferent că vom cumpăra o cutie de chibrituri sau o maşină de tuns iarba.

Dincolo de varianta oficială, conform căreia această tehnologie de supraveghere nu este folosită în scopuri ascunse de a monitoriza clienţii, se pare că marile companii sunt de fapt, foarte interesate de strângerea de informaţii personale, cum ar fi obiceiurile noastre la cumpărături sau suma din contul bancar.

Marile corporaţii nu prea ţin cont de dreptul la intimitate al clienţilor lor

Deşi reprezentanţii marilor corporaţii afirmă că nici nu le-a trecut prin cap să spioneze oamenii prin intermediul dispozitivelor RFID din documentele lor oficiale reiese contrariul. Două cercetătoare americane, Katherine Albrecht şi Liz McIntyre, binecunoscute opozante ale implementării abuzive a tehnologiei RFID s-au folosit de patentele distribuitorilor IT pentru a le demonstra modul de a gândi. În cartea Spychpis pe care au publicat-o împreună cele două cercetătoare, sunt prezentate probe evidente care demonstrează faptul că marile corporaţii manipulează opinia publică şi ascund adevărul atunci când afirmă că nu au nici intersul, nici intenţia de a monitoriza produsele odată ce acestea au părăsit magazinele şi că în mod sigur nu vor să îi urmărească pe cumpărători.

Iată unele exemple asupra adevăratelor intenţii ale marilor corporaţii în ceea ce priveşte implementarea dispozivelor RFID în mărfuri, preluate din documentele oficiale ale unor companii globale şi prezentate în cartea Spychips:

Un patent IBM poartă numele: „Identificarea şi urmărirea persoanelor prin intermediul dispozitivelor RFID”.
Un patent al Phillips Eectronics din 2003 specifică implantarea dispozitivelor RFID în pantofi pentru a putea fi apoi detectate prin scanerele RFID din podele.

Patentul RFID al corp. Procter and Gamble din august 2001 se intitulează „sisteme şi metode pentru a putea fi urmăriţi clienţii în incinta unui magazin”. În ciuda acestor probe, Sandy Hughes PG(Procter and Gamble) global privacy executive (director global pentru dreptul la intimitate) a afirmat că PG „nici nu şi-a pus măcar problema să urmărească clienţii prin intermediul RFID”.

Vicepreşedintele departamentului global pentru managementul afacerilor al corp. Gillette, Dick Cantwell a spus că Gillette Co. inteţionează să folosească dispozitive RFID pentru „a supraveghea utilizarea produselor sale după ce au fost cumpărate”.

Un patent promoţional RFID produs de către NCR (coorporaţie specializată în soluţii IT pt sectorul financiar şi en detail) vrea să folosească dispozitive RFID pentru a discrimina costul produselor în funcţie de clienţi: „având dispozitive RFID pe cărţile de loialitate putem identifica clientul şi toate înregistrările cumpărăturilor sale. În acest mod, produsele vor fi evaluate diferit, în funcţie de caracteristicile persoanei care le cumpără.”

Nu putem ignora faptul că din cauza interesului financiar evident pe care marile corporaţii îl au în ceea ce priveşte universalizarea implementării RFID, directorii de marketing nu ne spun tot adevărul. Ei pun pe primul loc profiturile companiilor, iar nu siguranţa cetăţenilor sau a vieţii private.

Un fost angajat canadian al corporaţiei IBM afirmă că multe companii de IT duc o politică comună şi agresivă de implementare a tehnologiei RFID în toate aspectele vieţii de zi cu zi. Pe parcursul a 15 ani (1992-2007), Patrick Redmond a lucrat în laboratorul din Toronto şi apoi în sectorul de marketing (vânzări) ale corporaţiei IBM. După ce s-a pensionat, el a început să ţină conferinţe, a scris o carte şi a realizat un DVD având ca subiect folosirea crescândă şi agresivă a cipurilor RFID pasive, semiapasive şi active, implantate în articolele noi de îmbrăcăminte şi în multe alte produse de uz zilnic.

Expertul IT Mischa Dohler, unul dintre directorii centrului tehnologic de telecomunicaţii din Barcelona (CTTC), este de părere că tehnologia primează în faţa dreptului la intimitate. Iată ce afirmă el în legătură cu acest lucru: „ deoarece existăm într-o lume digitală şi super tehnologizată, îngrijorările cu privire la încălcarea vieţii private trebuiesc luate mai lejer. Este exact ca şi în cazul telefonului sau a cărţii de credit – operatorul vostru mobil şi banca voastră ştiu mai multe despre voi decât soţul sau soţia.” Dincolo de absurdul celor afirmate de acest binecunoscut director IT, atitudinea sa este relevantă asupra modului de a gândi a celor care promovează dispozitivele RFID.

Pentru fiinţele umane înzestrate cu bun simţ, implantarea peste tot a cipurilor RFID şi supravegherea lor prin intermediul internetului şi a supercalculatoarelor este inutilă şi înspăimântătoare dar angajaţii companiilor de IT sunt de altă părere, viziunea lor asupra viitorului robotizat şi total supravegheat al rasei umane fiind de-a dreptul sinistră.

În prezent, tehnologia RFID este una dintre modalităţile prin care orice obiecte materiale pot „intra” pe internet. Acest concept a fost denumit IoT (Internet of Things). Nu numai calculatorul, laptop-ul sau smartphone-ul se pot conecta la internet ci chiar şi clădirile, maşinile, obiectele vestimentare sau animalele unei ferme. Prin inserarea tuturor acestor „lucruri” cu dispozitive RFID, ele sunt conectate automat la internet (pentru a putea fi supravegheate mai uşor) şi devin „smart” adică „inteligente”.

Un membru al comisiei europene de experţi IoT, Ron van Kranenburg a afirmat: „un oraş tipic din viitor aflat într-un mediu total IoT ar putea semăna cu un „ spaţiu reţea electronică” având plasate peste tot camere de luat vederi „smart”, detectori şi neurosenzori noninvazivi aflaţi pe fiecare stradă, care vor scana creierele umane pentru supra activitate.”
„Sistemul IoT va creşte atât în complexitate cât şi în extindere. Noile previziuni arată că şapte miliarde de oameni vor coexista împreună cu 70 000 de miliarde de obiecte smart, numerotarea ajungând până la ultimele rămăşiţe ale vieţii personale,” a afirmat Gerald Santucci, directorul Unităţii RFID şi Companiilor pe Internet (Networked Enterprise and RFID Unit) din cadrul Comisiei Europene.

Intenţiile ascunse ale companiilor globale nu se opresc doar la încălcarea abuzivă a libertăţii şi intimităţii fiinţelor umane. În scenariul Orwellian (stat poliţienesc totalitarist unde orice drepturi şi libertăţi înafara celor dictate de elită sunt complet interzise) al Noii Ordini Mondiale, fiinţele umane vor fi dezumanizate total. Într-un mod şocant şi cutremurător, pe listele corporaţiilor, oamenii sunt trecuţi la rubrica de obiecte.

Controlul total al omenirii prin intermediul tehnologiei RFID

În cadrul unei conferinţe, cercetătoarea dr. Katherine Albrecht a vorbit despre intenţiile cumplite ale marilor companii de a numerota fiecare obiect şi fiecare fiinţă de pe planetă.

„(…)Acesta este un fragment dintr-un raport care aparţine Consorţiului Industrial numit Auto Id Cennter (Centrul pentru autoidentificare) care promovează folosirea dispozitivelor de identificare RFID.
Probabil cel mai straniu şi tulburător lucru pe care îl urmăreşte acest raport pe lângă faptul că vrea să numeroteze fiinţele umane, este acela de a da un număr unic (care va înlocui codul de bare) fiecărui obiect de pe planetă. Produsele fizice vor putea fi astfel identificate, numărate şi localizate.
Câteva dintre aspectele care sunt prezentate într-un tabel aparţinând unuia dintre documentele Auto Id Center:

23 de biţiîntr-un cip pentru a numerota fiecare automobil aflat în funcţiune
29 de biţi pentru a numerota fiecare computer de pe planetă
33 de biţi pentru a da un număr unic şi identificabil fiecărei fiinţe umane. Deci număraţi 001, 011, de 33 de ori şi veţi obţine un număr unic pentru fiecare persoană din populaţia pământului.

Consorţiul Industrial care a întocmit acest raport este format din unele dintre cele mai mari corporaţii din lume: Procter and Gamble, Johnson and Johnson, Kimberly Klark , coorp International Paper, Coca Cola şi altele.

Angjaţii acestor companii ar trebui să se gândească la produse şi totuşi pe listele lor apar fiinţe umane.” (…)
„În cadrul unei conferinţe la care am participat, un reprezentan al corporaţiei Phillip Moris a făcut următoarea afirmaţie despre dispozitivele RFID: „când această tehnologie o să fie pusă în aplicare , când vom avea radio transmiţătoare peste tot şi vom supraveghea totul pe această planetă cu ajutorul lor, va trebui să vă schimbaţi modul în care vă ocupaţi de problemele personale în casele şi afacerile voastre.”

El vroia să spună că se va schimba în totalitate sistemul după care se vor face afacerile şi va fi revoluţionată percepţia oamenilor în legătură cu transportul mărfurilor, dar declaraţia sa a punctat faptul că tehnologia RFID va distruge însăşi modul de viaţă al oamenilor. Imediat ce reprezentantul Phillip Morris a făcut această afirmaţie, toţi oamenii din încăpere au rămas înmărmuriţi, deşi la acea conferinţă participau doar persoane la care le plăcea ideea de a supraveghea prin identificare RFID mărfurile pe care le transportau. Chiar şi pentru aceşti afacerişti, declaraţia respectivă era cam greu de digerat.”

Prin numerotarea cu numere unice a tuturor fiinţelor umane şi a tuturor proprietăţilor acestora, viaţa şi societatea umană aşa cum le ştim în prezent ar putea fi distruse în totalitate. Statul poliţienesc global în care totul va fi în permanenţă supravegheat prin intermediul unui super calculator cu o singură bază de date comună pentru întreaga planetă, ar deveni atunci din ce în ce mai puţin un scenariu ştiinţifico fantastic şi din ce în ce mai mult o cutremurătoare realitate.

Dincolo de acţiunile manipulatoare şi mincinoase ale directorilor de marketing, pentru a înţelege de ce marile companii sunt atât de convinse că oamenii vor accepta relativ uşor dispozitivele de supraveghere RFID, este important să luăm în considerare propaganda subconştientă, persuasivă, pe care slugile Noii Ordini Mondiale o desfăşoară în această direcţie, de aproape 50 de ani.

Câteva exemple ale propagandei tehnologiei RFID care se desfăşoară în unele medii de divertisment

Un gen de propagandă subconştientă foarte convingătoare este cea care se face prin intermediul filmelor artistice. Majoritatea filmelor din prezent conţin până la refuz mesaje subliminale care intră în subconştientul privitorilor. Printre aceste mesaje subconştiente un loc de frunte îl ocupă promovarea implanturilor cu microcip RFID în trupul uman. În astfel de filme propagandiste, poveşti adesea fictive prezintă viziunea unui viitor cyborg (jumătate om jumătate robot) al rasei umane. În viaţa de zi cu zi, când aceste idei sunt foarte aproape de a fi aplicate în societatea umană, ele sunt acceptate mult mai uşor deoarce în subconştientul oamenilor ele sunt deja familiare.

Listă cu unele filme care promovează implementarea tehnologiei RFID şi a microcipurilor de supraveghere la oameni precum şi imaginea sinistră a unui astfel de viitor al omenirii:

Logan’s Run (SF 1976) în prima scenă apare un nou născut care are un implant de cristal în mânuţă. Pe parcursul filmui implantul începe să lumineze atunci când persoana se apropie de vârsta de 30 de ani. Asta este vârsta la care trebuie ca implantul să fie înnoit. Teoria Conspiraţiei (dramă, 1997) personajul principal este victima programului MKultra de control mental al CIA. El vorbeşte la începtul filmului despre planurile de implantare a microcipurilor la animale şi apoi la oameni pentru o supraveghere totală şi permanentă.

Într-un mod semnficativ, emisunea Big Brother (fratele mai mare – titlu orwellian, cu trimitere directă la o societate de tip totalitarist) promovează implanturile cu microcip RFID în trupul uman. Sub masca divertismentului, în martie 2004, participanţii la emisiunea Big Brother din Spania au fost chemaţi să inaugureze introducerea Vericipului pentru VIP-uri (very important person) la Clubul de plajă Baja din Barcelona. De atunci, clienţii acestui club pot plăti consumaţia prin intermediul cipurilor RFID implementate în braţ. La Clubul Baja din Roterdam Olanda propaganda RFID este asemănătoare. Directorul managerial Jo Van Galen nu vede niciun risc în tehnologia RFID. El afirmă într-un interviu că până în anul 2030 va fi normal să fii „cipuit” la naştere.

Compania Coca Cola amintită mai sus printre corporaţiile globale care intenţionează să numeroteze fiinţele umane şi „reţeaua socială de pe internet” Facebook din Israel au promovat adolescenţilor cipurile RFID. Tinerii israelienii au fost invitaţi într-un Orăşel de Distracţii organizat de Facebok şi Coca Cola. Fiecare invitat, a primit o brăţară cu cip RFID care conţinea numele de pe Facebook şi parola. Pentru fiecare atracţie a Orăşelului a fost ataşat un microcip RFID care a înregistrat toate evenimentele la care participau tinerii, iar apoi acestea au fost transmise online (pe inetrnet).

Având în vedere intenţiile corporaţiei Coca Cola în ceea ce priveşte promovarea tehnologiei RFID, putem spune că acest eveniment în aparenţă de divertisment a fost mai degrabă un experiment de supraveghere a câtorva sute de persoane în permanenţă pe parcursul a mai multor zile.  Implementarea globală a tehnologiei RFID serveşte planului satanic de instaurare a Unei Noi Ordini Mondiale

Ceea ce fac la ora actuală marile corporaţii prin planurile lor de implementare a dispozitive RFID în toate mărfurile, este un pas important în realizarea intenţiilor satanice ale elitei planetare de a supraveghea toată populaţia planetei. În spatele unor avatantaje comerciale pe care le-ar putea prezenta implementarea tehnologiei RFID, există din păcate unele interese oculte, malefice. Criminalii „iluminaţi” ai elitei planetare cunosc foarte bine forţa uriaşă de control şi manipulare pe care o poate avea asupra omenirii naive şi credule, această tehnologie de supraveghere permanentă. Conform unor rapoarte făcute publice, serviciile secrete efectuează, încă din timpul răzoiului din Vietnam, experimente cumplite cu tehnologie RFID asupra oamenilor, pentru a le influenţa şi controla cu uşurinţă emoţiile, sentimentele, reacţiile şi dorinţele. Ar trebui să ne documentăm cu atenţie şi să ne convingem cât mai repede, asupra faptului că elitiştii perverşi ai planetei dispun la ora actuală de tehnologia diabolică RFID şi sunt la un pas de a ne-o vinde pe tava otrăvită a marilor corporaţii.

Fără CERTIFICATUL ELECTRONIC DIGITAL cu semnătură electronică, DISPOZITIV CRIPTOGRAFIC SMART CARD CIP sau token USB nu mai poți FUNCȚIONA

http://doxpress.wordpress.com/2011/05/13/libertatea-in-menghina-sistemului-fara-certificatul-electronic-digital-cu-semnatura-electronica-dispozitiv-criptografic-smart-card-cip-sau-token-usb-nu-mai-poti-functiona/

Poiectul eROMANIA TOTALITARĂ/..REȚETA și FIȘA ELECTRONICĂ a PACIENTULUI pot fi folosite doar cu CARDURILE de SĂNĂTATE CIP 666. REȚETELE vor avea și COD de BARE

http://doxpress.wordpress.com/2011/03/19/poiectul-eromania-totalitara-reteta-si-fisa-electronica-a-pacientului-pot-fi-folosite-doar-cu-cardurile-de-sanatate-cip-666-retetele-vor-avea-si-cod-de-bare/http://doxpress.files.wordpress.com/2011/04/new_world_order2.gif  Citez:NOUA ORDINE MONDIALĂ FINANCIARĂ (I)

Drept raspuns la criza economica actuala, s-au accelerat planurile de creare a unei noi ordini mondiale la nivel financiar, de stabilire a unei banci centrale mondiale si a unor monede regionale si chiar si a introducerii unei monede unice la nivel international.
DRUMUL SPRE O MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ ŞI UN GUVERN MONDIAL
Dupa summitul G20 din 2009 (de la Londra n.ed), au fost anuntate planuri de implementare a unei noi monede globale care sa inlocuiasca rolul pe care dolarul american il are la ora actuala. Punctul 19 al comunicatului lansat de G20 la sfarsitul summitului mentioneaza: „Am fost de acord sa sprijinim o alocatie generala SDR care va injecta 250 de miliarde de dolari in economia mondiala si va creste fondurile disponibile la nivel mondial.“

SDR sau Special Drawing Rights reprezinta „o moneda de hartie sintetica emisa de Fondul Monetar International (FMI)“. Asa cum a raportat si publicatia din Marea Britanie Telegraph: „Liderii G20 au activat puterea FMI pentru a crea bani si a utiliza o politica monetara neconventionala“. Realizand acest lucru, ei de fapt introduc o moneda internationala, care este in afara controlului oricarui stat suveran. Fanii teoriei conspirationiste vor indragi acest lucru.“1
Articolul continua afirmand: „La ora actuala exista o moneda internationala in asteptare. In timp, SDR, probabil ca va evolua intr-un loc de stationare pentru pachetele de actiuni straine ale bancilor centrale, conduse de Banca Populara a Chinei“. Mai incolo se afirma: „crearea unui Consiliu de Stabilitate Financiara pare a fi primul pas inspre un regulator financiar mondial“, sau, cu alte cuvinte, a unei banci centrale mondiale. Este important sa aruncam o privire mai atenta la aceste „solutii“ care sunt propuse si implementate in mijlocul crizei financiare mondiale.
Acestea nu sunt sugestii noi, deoarece au facut parte de mult timp din planurile elitelor mondiale. Oricum, in mijlocul crizei economice actuale, elitele si-au accelerat planurile de „forjare“ a unei Noi Ordini Mondiale la nivel financiar. Este important sa facem referire la fundalul pe care se desfasoara aceste „solutii“ propuse si impuse si sa vedem ce efecte vor avea ele asupra Sistemului Monetar International (SMI) si asupra economiei politice mondiale luata ca un intreg.

UN NOU ACORD BRETTON WOODE
In octombrie 2008, Gordon Brown, prim minstru al Marii Britanii, a declarat ca „trebuie sa avem un nou acord Bretton Woods – construind astfel o noua arhitectura financiara internationala pentru anii care vor veni“. A continuat spunand: „trebuie sa reformam sistemul financiar international in jurul principiilor stabilite: transparenta, integritate, responsabilitate, o buna administrare si cooperare intre granite“. Un articol din Telegraph preciza ca Gordon Brown si-ar dori „sa vada FMI-ul reformat pentru a deveni o «banca centrala mondiala» care sa monitorizeze indeaproape sistemul economic international si sistemul financiar“.2
In 17 octombrie 2008, primul ministru Gordon Brown a declarat in Washington Post: „Saptamana aceasta, liderii europeni se intalnesc pentru a propune principiile calauzitoare pe care credem ca ar trebui sa fie pusa temelia acestui nou acord Bretton Woods: transparenta, tranzactii bancare rezonabile, responsabilitate, integritate si guvernare globala. Am fost de acord ca este necesara luarea unor decizii urgente care sa implementeze aceste principii, pentru a extirpa astfel iresponsabilele si de multe ori ascunsele creditari ce se afla in inima problemelor noastre. Pentru a face acest lucru, avem nevoie de o supraveghere a institutiilor financiare, folosirea unor standarde comune la nivel international pentru contabilizare si regularizare, o abordare mai responsabila a remuneratiei executivului care sa recompenseze munca grea, efortul si spiritul intreprinzator dar nu asumarea unor riscuri iresponsabile si de reinnoirea institutiilor internationale pentru a le transforma in niste sisteme de avertizare eficiente pentru economia lumii.“3 (accentuarea apartine autorului)
La inceputul lunii octombrie 2008, s-a raportat ca „la intalnirea din aceasta saptamana din Washington DC a bancherilor din intreaga lume, din cadrul unei conferinte FMI – Banca Mondiala, in care se va discuta criza actuala, marea intrebare care trebuie pusa este daca este sau nu timpul sa se puna bazele unei „politist“ economic mondial, pentru a se asigura astfel ca un crash financiar ca cel din 2008 nu se va mai repeta niciodata.“
Mai mult de atat, „orice organizatie care are puterea de a supraveghea economia mondiala va trebui sa includa reprezentanti ai tuturor natiunilor importante – un fel de „Natiunile Unite“ care sa reglementeze economia“.
Un fost guvernator al Bancii Angliei a sugerat ca „este posibil ca raspunsul sa se afle deja in fata noastra, sub forma Bancii Internationale de Reglementare (Bank for International Settlements – BIS). „Problema este ca nu are dinti. FMI-ul are tendinta de a-si exprima avertismentele referitoare la problemele economice intr-un limbaj foarte diplomatic, insa BIS este mult mai independenta si mult mai bine plasata pentru a se confrunta cu toate acestea, daca i se va da puterea de a face asa ceva.“4
APARIŢIA MONEDELOR REGIONALE
Pe 1 ianuarie 1999, Uniunea Europeana a stabilit ca euro sa fie moneda sa locala. Desi euro a crescut ca si importanta in ultimii ani, nu va deveni unica moneda de schimb din lume. Exista cereri si tendinte de stabilire a altor monede de schimb regionale, in diverse zone ale lumii.
In 2007, Foreign Affairs, publicatia Consiliului de Relatii Externe a publicat un articol numit: „Sfarsitul monedelor nationale“ in care discuta inconstanta pietelor monetare internationale, afirmand ca au fost propuse solutii „reale“ care sa se adreseze crizelor monetare succesive. Autorul a adresat urmatoarea intrebare: „…oare restaurarea suveranitatii guvernelor va pune oare capat instabilitatii financiare?“
A raspuns afirmand ca: „Aceasta este o diagnosticare gresita, periculoasa… Cursul corect nu este reintoarcerea la un trecut mitic de suveranitate monetara, in care guvernele controlau interesele locale si ratele de schimb, ignorand restul lumii. Guvernele trebuie sa renunte la notiunea fatala ca natiunea le cere sa fabrice si sa controleze banii folositi pe teritoriul lor. Monedele nationale si piata mondiala pur si simplu nu se pot imbina; impreuna ele duc la aparitia unei crize monetare si a unei tensiuni geopolitice mortale. Pentru o globalizare lipsita de pericole, tarile trebuie sa abandoneze nationalismul monetar si sa desfiinteze monedele nedorite, sursa multor dintre instabilitatile din ziua de azi.“
Autorul a explicat: „Nationalismul monetar este pur si simplu incompatibil cu globalizarea. Intotdeauna a fost asa, chiar daca acest lucru a devenit vizibil doar din 1970, cand toate guvernele lumii au facut ca monedele lor de schimb sa devina in mod intrinsec fara valoare“. Autorul a continuat: „Din moment ce dezvoltarea economica nu mai este posibila in afara procesului de globalizare, tarile ar trebui sa abandoneze nationalismul monetar. Guvernele ar trebui sa inlocuiasca monedele nationale cu dolarul sau cu euro, sau, in cazul Asiei, sa colaboreze pentru a crea o noua moneda multinationala, valabila pe o zona comparabila ca si dimensiune si din punct de vedere economic.“5
La modul esential, conform autorului, solutia consta in monedele regionale. Conform raportului Bloomberg, in octombrie 2008 „Ewald Nowotny, membru al consiliului Banci Centrale Europene a declarat ca este in dezvoltare un sistem monetar mondial «tri-polar», care va functiona intre Asia, Europa si SUA si ca este sceptic ca va putea fi vreodata reinviata pozitia centrala a dolarului“.6

UNIUNEA NAŢIUNILOR SUD AMERICANE
Organizaţia „Uniunii Natiunilor Sud Americane“ (UNSA) a fost pusa pe data de 23 mai 2008, cartierul general urmand a fi in Ecuador, Parlamentul Sud American fiind in Bolivia si Banca Sudului in Venezuela. BBC-ul a raportat ca: „Liderii celor 12 natiuni Sud Americane au format un corp regional care are ca scop sporirea integrarii economice si politice in regiune… Membrii UNSA sunt Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Guiana, Paraguai, Peru, Surinam, Uruguai si Venezuela.“7
La o saptamana dupa anuntarea infiintarii Uniunii, s-a anuntat ca: „Presedintele Braziliei Luiz Inácio Lula da Silva a afirmat ca… natiunile Sud Americane vor cauta o moneda de schimb comuna ca parte a eforturilor de integrare regionala…“ A mai afirmat ca: „Vom proceda astfel incat, in viitor, sa avem o banca centrala comuna si o moneda comuna“.8

CONSILIUL DE COOPERARE DIN GOLF ŞI MONEDA REGIONALĂ
In 2005, Consiliul de Cooperare din Golf (CCG), un bloc regional de comert stabilit intre Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite a anuntat ca si-a propus crearea unui monede de schimb comune pana in 2010. S-a raportat: „Un CCG unit din punct de vedere economic si eficient este in mod clar o propunere mult mai interesanta pentru companiile mari, decat niste economii individuale, in special tinand cont de impedimentele specifice regiunii. Din acest motiv relatiile comerciale din interiorul CCG au constituit un punct central in ultima vreme“.
Mai mult de atat, s-a declarat ca „directia naturala spre care se merge in cadrul acestei orientari catre o mai mare integrare este introducerea unei monede comune, pentru a facilita astfel si mai mult comertul dintre tari.“ S-a anuntat ca „bancherii din regiune au fost de acord sa caute sa realizeze uniunea monetara intr-o maniera similara cu cea din Europa.“9
In iunie 2008 s-a aflat ca „bancherii din Golful Arabic au fost de acord sa creeze anul viitor nucleul unei banci centrale unite, intr-un nou pas inspre uniunea monetara, dar au precizat ca o noua moneda comuna nu va intra in circulatie pana in anul 2010, data ce fusese deja anterior fixata pentru acest pas.“10
In 2002 s-a anuntat ca „statele din Golf s-au consultat cu Banca Centrala Europeana pentru programul lor de unificare monetara“. In februarie 2008, Oman a anuntat ca nu se va alatura unificarii monetare.
In noiembrie 2008, s-a raportat ca: „conform proiectului final al uniunii monetare, banca centrala a Golfului va fi independenta in raport cu guvernele statelor membre“.11
In martie 2009, s-a raportat ca: „CCG nu ar trebui sa se grabeasca in formarea unei monede unice, deoarece statele membre trebuie sa elaboreze cadrul necesar pentru o banca centrala regionala, a declarat guvernatorul Bancii Centrale a Arabiei Saudite…“. Al Jaser a fost citat spunand: „I-au trebuit Uniunii Europene 45 de ani pentru a pune la punct o moneda unica. Nu ar trebui sa ne grabim“.
In 2008, odata cu criza financiara, au aparut noi probleme pentru initiativa CCG: „Presiunea i-a facut anul trecut pe membrii CCG sa-si micsoreze cursul de schimb fixat pe masura ce inflatia a crescut peste 10% in cinci sau sase tari. Toate statele membre cu exceptia Kuweitului si-au fixat cursul valutar dupa cel al dolarului si tind sa urmeze US Federal Reserve atunci cand isi fixeaza rata dobanzii.“12

UNIUNEA MONETARĂ ASIATICĂ
In 1997, Institutul Brookings a discutat posibilitatea unei Uniuni Monetare Est-Asiatice, afirmand: „Intrebarea care se pune in secolul XXI este daca se vor forma blocuri monetare similare in Asia de Est (si in Emisfera Vestica). Cu dolarul, yen-ul si moneda europeana unica „plutind“ una impotriva celeilalte, economiile mai mici, deschise, vor fi tentate sa se conecteze la una dintre acestea trei.
„Dar aceasta conexiune va fi posibila doar daca va fi acompaniata de schimbari radicale in aranjamentele institutionale, cum ar fi cele care sunt luate in considerare de Uniunea Europeana.
Extinderea mobilitatii capitalului si democratizarea politica vor face tot mai dificila fixarea ratelor de schimb valutare intr-un mod unilateral. Acest proces va necesita cooperarea internationala si o cooperare eficienta va necesita luarea unor masuri asemanatoare cu unificarea monetara.“13
In 2001, un articol online din Asia Times a analizat un discurs tinut de economistul Robert A. Mundell in cadrul Universitatii Chulalongkorn din Bangkok : „ «ANASE plus trei (cei zece membrii ai Asociatiei Natiunilor Asiatice Sud-Estice plus China, Japonia si Coreea) ar trebui sa se uite la Uniunea Europeana ca la un model pentru o mai apropiata integrare a politicii monetare, a comertului si eventual, o integrare a monedei», a afirmat Mundell“14
Pe data de 6 mai 2005, site-ul Asociatiei Natiunilor Asiatice Sud-Estice a anuntat: „China, Japonia, Coreea de Sud si cei zece membrii ai ANASE au fost de acord sa isi extinda reteaua de schimburi valutare bilaterale in ceea ce ar putea deveni un potential Fond Monetar Asiatic…
Oficialii celor 13 natiuni care s-au intalnit la conferinta anuala de la Istanbul a Bancii Asiatice de Dezvoltare (BAD) pareau hotarati sa transforme variatele acorduri bilaterale intr-un fel de acord multilateral, desi nici unul dintre oficiali nu l-ar numi in mod direct Fondul Monetar Asiatic“.15
In august 2005, Federal Reserve Bank din San Francisco a publicat un raport cu privire la perspectiva unei Uniuni Monetare Est – Asiatice, afirmand ca Asia de Est satisface criteriile necesare pentru a pune bazele unei uniuni monetare. Se precizeaza insa ca, in comparatie cu initiativa europeana, „realizarea oricarui aranjament monetar, inclusiv acela al unei monede unice, este mult mai greu de realizat in Asia de Est“. Mai incolo se mentioneaza: „In Europa, o uniune monetara a fost posibila deoarece a fost parte a unui proces mai larg de integrare politica“.
Se precizeaza de asemenea ca: „Aparent nu exista o dorinta de integrare politica in Asia de Est, in parte din cauza marilor diferente care exista intre tari, in termeni de sistem politic, cultura si istorie.
Drept rezultat al istoriei lor individuale, tarile din Asia de Est sunt destul de grijulii in ceea ce priveste suveranitatea lor“.
O alta problema majora, asa cum a fost prezentata in publicatia San Francisco Fed, este ca „guvernele din Asia de Est par a fi mult mai suspicioase in ceea ce priveste puternicele institutii supranationale“ si astfel, „in Asia de Est, preocuparile legate de suveranitate au facut ca guvernele sa fie sovaitoare in ceea ce priveste delegarea autoritatii unor institutii supranationale, cel putin pana in prezent“.
Aceasta explica de ce, in opozitie cu pasii realizati in Europa in directia crearii unei uniuni monetare, „nu s-a reusit realizarea la scara larga a vreunui acord de libera comercializare intre tarile cele mai mari din regiune, Japonia, Coreea, Taiwan si China“. O alta problema este ca: „Asia de Est nu pare a avea un candidat clar pentru o moneda interna de referinta care sa fie utilizata pentru un aranjament de cooperare in privinta cursului valutar.
Cele mai de succes monede de circulatie au fost create „pe spatele“ monedele deja existente, stabilindu-se astfel certitudinea convertibilitatii ei si astfel realizandu-se legatura cu noul“.
Raportul concluzioneaza: „…stabilizarea cursului valutar si integrarea monetara sunt putin probabile in viitorul apropiat. Cu toate acestea, Asia de Est se integreaza prin intermediul schimburilor comerciale, chiar daca nu se pune un accent prea mare pe acordurile formale de liberalizare a comertului.
Mai mult decat atat, exista dovezi a unei cooperari financiare crescute in regiune, incluzand aici dezvoltarea unor aranjamente regionale pentru a furniza lichiditati pe perioada crizelor prin intermediul unor operatiuni swap valutare bilaterale, a unei supravegheri a economiei regionale si a dezvoltarii unor legaturi stranse intre pietele comerciale din regiune“.
In final se mentioneaza: „S-ar putea de asemenea ca Asia de Est sa avanseze pe aceeasi cale (ca si Europa), la inceput prin niste acorduri mai lejere, pentru a se stabiliza monedele de schimb, urmate mai apoi de niste acorduri mai stranse si culminand in cele din urma cu adoptarea unei ancore comune – si apoi, dupa aceasta, poate chiar a unui dolar al Asiei de Est“.
In 2007, AFP a raportat ca: „In Asia ar putea fi necesar sa fie puse bazele unui fond monetar asiatic, daca e sa faca fata unor socuri financiare similare cu cele care au zguduit regiunea cu 10 ani in urma“ si ca „viitoarea integrare financiara asiatica este cel mai bun antidot pentru viitoarele crize financiare asiatice“17
In septembrie 2007, Forbes a anuntat ca: „O uniune monetara Est-Asiatica intarita de Japonia este posibila, dar in regiune lipseste vointa politica de a realiza asa ceva, a afirmat Banca Asiatica de Dezvoltare (BAD)“. Pradumna Rana, un economist BAD a afirmat ca „pare posibila stabilirea unei uniuni monetare in Estul Asiei – in special intre Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Filipine, Singapore si Thailanda.“
Un alt studiu realizat de Ganeshan Wignaraja de la BAD si Universitatea Johns Hopkins pretinde ca: „in Asia exista un puternic potential economic pentru o integrare monetara, desi baza politica a unui astfel de acord nu este inca realizabila“.
In plus, ei au mai afirmat ca o integrare reala la nivele comerciale „va intari in realitate nevoia unei uniuni monetare in Asia, intr-un mod similar cu cel jucat de integrarea reala a diverselor sectoare in Europa“.
Conform raportului, „Pradumna Rana a afirmat ca drumul catre o uniune monetara a Asiei ar putea merge inainte pe directii multiple si cu viteze multiple, avand drept scop o zona asiatica caracterizata printr-o liberalizare a comertului“18 In aprilie 2008, Xinhua a raportat ca „guvernatori ai bancilor si ministrii de finante ai ANASE s-au intalnit in orasul Da Nang din Vietnam, pentru a discuta probleme legate de integrarea financiara si monetara si cooperarea din regiune“.19

UNIUNEA MONETARĂ AFRICANĂ
La ora actuala, in Africa exista mai multe initiative diferite de uniune monetara cat si uniunile monetare existente deja pe continent. Una dintre aceste initiative este „proiectul de uniune monetara al Comunitatii Economice a Statelor din Africa de Vest (CESAV), care este un grup regional format din 15 tari din Africa de Vest.20
Printre membrii acestora se numara cei ai unei uniuni monetare deja existente in regiune, Uniunea Monetara si Economica a Africii de Vest (UMEAV). CESAV consta din Benin, Burkina Faso, Côte d’Ivoire, Guinea, Guinea Bissau, Mali, Niger, Senegal, Siera Leone, Togo, Capul Verde, Liberia, Ghana, Gambia si Nigeria. Uniunea Africana (UA) a fost fondata in 2002 si este o organizatie interguvernamentala formata din 53 de state africane.
In 2003 Institutul Brookings a realizat un studiu21 despre integrarea economica a Africii. In aceasta se afirma: „Africa, la fel ca si alte regiuni ale lumii, tinteste spre crearea unei monede comune. Deja exista proiecte pentru realizarea unor uniuni monetare regionale iar procesul de licitare pentru o eventuala banca centrala a Africii este pe cale sa inceapa.“
De asemenea se afirma: „Moneda comuna era de asemenea un obiectiv al Organizatiei pentru Unitatea Africana si pentru Comunitatea Economica Africana, predecesorii UA“. Se mai mentioneaza de asemenea ca: „Tratatul de la Abuja din 1991 ce a pus bazele Comunitatii Economice Africane, a schitat sase stagii pentru atingerea unei zone monetare unice pentru Africa, care erau programate sa fie infaptuite pana in 2008. In stadiile initiale, cooperarea regionala si integrarea din interiorul Africii trebuie sa fie intarita si acest lucru ar putea implica realizarea unor uniuni monetare regionale. Stadiul final implica intemeierea unei Banci Centrale Africane (BCA), crearea unei monede africane unice si a unei Uniuni Monetare si Economice Africane“.
Studiul mentioneaza in continuare ca Banca Centrala Africana „nu va fi creata pana in 2020 (dar), procesul de licitatie pentru locatia ei este posibil insa sa inceapa curand“; cu toate acestea, „exista planuri de creare a unor uniuni monetare regionale variate, care vor forma probabil blocurile de constructie pentru Banca Centrala Africana si pentru moneda unica“.
In august 2008, site-ul allAfrica.com a anuntat ca „guvernatorii bancilor centrale africane au convenit sa discute in cadrul unei intalniri probleme legate de crearea a trei institutii financiare – Uniuni Africane (UA)“ ca urmare a „rezolutiei UA ce a stabilit crearea Fondului Monetar African (FMA), Bancii Centrale Africane (BCA) si a Bancii Africane de Investitii (BAI)“.
Guvernatorii „au fost de acord ca atunci cand va fi deja intemeiata, BCA sa administreze doar moneda unica a Africii, constituind autoritatea monetara a continentului“.22 In martie 2009, s-a raportat ca „luna aceasta (martie) Uniunea Africana va semna un memorandum de intelegere cu Nigeria cu privire la infiintarea unei banci continentale centrale“ si ca „Maxwell Mkwezalamba, Comisarul Uniunii Africane a declarat reporterilor ca aceasta institutie va fi localizata in Abuja, capitala Nigeriei,“.
In continuare, „ca un pas intermediar in crearea bancii, corpul pan-african va pune bazele unui Institut Monetar African in urmatorii trei ani, a declarat el la o intalnire a economistilor africani“ si a fost citat spunand ca „am fost de acord sa lucram cu Asociatia Guvernatorilor Bancilor Centrale Africane pentru a institui o comisie tehnica unita care sa lucreze la pregatirea unei strategii comune“23
Website-ul Ministerului Afacerilor Externe al Keniei a raportat ca: „Comisarul Uniunii Africane pe probleme economice, dr. Maxwell Mkwezalamba si-a exprimat optimismul in privinta adoptarii unei monede unice in Africa“ si ca „principala tema discutata la intalnirea comisiei UA din Kenia a fost „crearea unei singure monede africane: ce abordare optima trebuie adoptata pentru a accelera procesul de creare a unei monede unice continentale“24

UNIUNEA MONETARĂ NORD AMERICANĂ ŞI AMERO
In ianuarie 2008 am scris un articol in care am analizat miscarea ce militeaza inspre crearea unei monede unice Nord Americane, probabil purtand numele de amero (vezi: Andrew G. Marshall, North American Monetary Integration: Here Comes the Amero, Global Research, 20 ianuarie 2008).
Voi reda pe scurt informatiile prezentate in acel articol. In 1999, Institutul Fraser, un important si foarte influent institut canadian a publicat un raport realizat de profesorul de economie Herbert Grubel, intitulat: „The Case for the Amero: The Economics and Politics of a North American Monetary Union“. In acesta se mentiona ca „planul pentru Uniunea Monetara Nord Americana prezentat in acest studiu este conceput astfel incat sa includa Canada, Statele Unite si Mexicul“ si ca „Banca Centrala Nord Americana, la fel ca si Banca Centrala Europeana, va avea o constitutie care o va face responsabila doar pentru mentinerea stabilitatii pretului“.25
El a remarcat: „…suveranitatea nu este infinit valabila. Meritul renuntarii la anumite aspecte ale suveranitatii trebuie sa fie determinat in functie de castigurile aduse de un astfel de sacrificiu… Este important de observat ca, in practica, Canada a renuntat la suveranitatea sa economica in multe zone, cea mai importanta dintre acestea implicand Organizatia Mondiala a Comertului (inainte GATT), Acordul Nord American de Comert Liber cat si Fondul Monetar International si Banca Mondiala“.26
De asemenea, in 1999, Institutul C.D. Howe, unul dintre cele mai importante institute din Canada, a realizat un raport numit „From Fixing to Monetary Union: Options for North American Currency Integration“. In acest document este consemnat: „Cea mai simpla modalitate de a aborda conceptul de UMNA (Uniunea Monetara Nord Americana) este de a o vedea ca echivalentul Nord American al Uniunii Monetare Europene (UME), si, prin extensie, la fel si cu euro“27
In continuare se mentioneaza: „Este clar faptul ca UMNA va insemna sfarsitul suveranitatii in politica monetara canadiana. Si mai mult, va insemna abandonarea unei rate de inflatie „fabricata“ in Canada pentru o rata SUA sau UMNA“.28
In mai 2007, David Dodge, guvernatorul Bancii Canadei (banca centrala a Canadei) a afirmat ca „America de Nord s-ar putea sa imbratiseze intr-o zi conceptul unei singure monede de schimb, exact ca si euro“. S-a raportat ca „unii au numit moneda unica Nord Americana amero“. Raspunzand la niste intrebari dupa terminarea discursului sau, Dodge a afirmat ca o singura moneda de schimb este „posibila“.29
In noiembrie 2007, unul dintre cei mai mari miliardari canadieni, Stephen Jarislowsky, de asemenea membru al consiliului Institutului C.D. Howe, a declarat unui comitet parlamentar canadian: „Canada ar trebui sa isi inlocuiasca dolarul cu o moneda Nord Americana, sau sa o stabilizeze dupa moneda americana, pentru a evita variatiile pe care le-a experimentat rata de schimb a dolarului canadian “.
A adaugat: „Cred ca ar trebui sa incepem sa ne gandim serios la un model de moneda de schimb continentala, exact ca in Europa“.30 Fostului presedinte al Mexicului, Vicente Fox – cand a aparut in 2007 la emisiunea Larry King Live de pe canalul de televiziune CNN, – i s-a pus o intrebare in legatura cu posibilitatea unei monede comune pentru America Latina, la care a raspuns astfel: „Pe termen lung, foarte lung. Ceea ce eu si presedintele Bush am propus, este ALCA, care este o uniune comerciala pentru toate Americile. Si totul mergea bine pana cand a venit Hogo Chavez. El a decis sa se izoleze. A decis sa combata ideea, sa o distruga… „ Larry King a intrebat apoi: „Va fi ca un euro dolar, nu?“ Fox a raspuns: „Ei bine, aceasta va fi ceva pe termen foarte lung. Cred ca primul pas va fi realizarea unui acord comercial. Si apoi, pasul urmator va fi o noua viziune, exact cum incercam sa facem cu NAFTA.“31
In ianuarie 2008, Herbert Grubel, cel care a conceput termenul de amero in cadrul raportului Institutului Fraser, a scris un articol pentru Financial Post, in care a recomandat fixarea dolarului canadian la dolarul american, la o rata de schimb fixa, desi a admis ca exista probleme inerente in aceasta directie, cum ar fi de exemplu faptul ca US Federal Reserve va controla astfel interesele canadiene.
A adaugat: „…exista o solutie in privinta acestei lipse de incredere. In Europa, aceasta problema s-a rezolvat prin crearea monedei euro si sfarsitul formal al capacitatii bancilor nationale centrale de a mai fixa rate de interes. Crearea intr-un mod analog a monedei amero nu este posibila fara cooperarea putin probabila a Statelor Unite. Aceasta face ca problema credibilitatii sa fie rezolvata prin crearea unilaterala a unei comisii care se va ocupa cu cursul valutar, care va avea grija ca dezechilibrele internationale a balantei de plati sa duca la schimbari in rezerva financiara a Canadei si in rata dobanzii, pana cand dezechilibrele sunt eliminate, toate acestea fara vreo actiune din partea Bancii Canadei sau ca urmare a vreunei interventii a politicienilor. Ar fi de dorit crearea simultana a unei astfel de comisii si a unui nou dolar canadian evaluat la egalitate cu dolarul american“.32
In ianuarie 2009, Market Watch, o publicatie online a Wall Street Journal, a discutat posibilitatea unei inflatii galopante a dolarului american si apoi a declarat in privinta posibilitatii crearii amero: „Desi este dificil de imaginat, intuitiv are sens“. „Capacitatea de a combina resursele naturale canadiene, ingeniozitatea americana si forta ieftina de munca din Mexic va permite Americii de Nord sa concureze mai bine pe o scara globala“.
Autorul a mai mentionat: „daca miscarea politica de frunte va determina si mai multe datorii, in loc sa permita ca economiile si datoriile sa se alinieze, trebuie sa luam in considerare posibilitatea declansarii unui soc la nivelul sistemului.“
El a adaugat: „Daca aceasta dinamica se va incheia – si nu am nici o certitudine ca asa va fi – balanta globala a puterilor se va fragmenta in patru regiuni primare: America de Nord, Europa, Asia si Estul Mijlociu. Intr-un astfel de scenariu, ramificatiile se vor manifesta prin intermediul unor tulburari sociale si conflicte geopolitice.“33

PHOENIX – O MONEDĂ GLOBALĂ
In 1988, in publicatia The Economist a aparut un articol numit Get Ready for the Phoenix,34 in care se consemna: „30 de ani de acum incolo, americanii, japonezii, europenii si oameni din multe alte tari bogate si unele relativ sarace, cand vor merge la cumparaturi vor plati probabil cu aceeasi moneda. Preturile nu vor fi in dolari, yeni, ci, hai sa spunem, in phoenix.
Phoenix va fi favorizat de catre companii si de catre cumparatori deoarece va fi mult mai convenabil decat monedele nationale din zilele noastre, care atunci vor parea o demodata sursa de dezechilibre pentru viata economica a secolului XX“.
In articol se afirma de asemenea: „prabusirea financiara (din 1987) a facut guvernele sa inteleaga ca amagirea cooperarii politice poate fi mai rea decat nimic si ca pana ce o reala cooperare nu este posibila (pana cand guvernele nu abandoneaza o parte macar din suveranitatea economica) viitoarele incercari de stabilizare a cursului valutar nu vor fi prea eficiente“.
Uimitor, articolul mentioneaza: „probabil vor fi necesare mai multe rasturnari ale ratei de schimb, cateva crash-uri financiare si probabil inca una sau doua crize economice pana ce politicienii vor fi dispusi sa isi indrepte privirea in aceasta directie. Acest lucru indica spre o secventa de criza urmata de o rezolvare de mantuiala, urmata de alta criza, care se va intinde mult dincolo de anul 2018 – cu doua exceptii.
Pe masura ce timpul trece, pagubele cauzate de instabilitatea monetara vor fi din ce in ce mai mari si aceleasi tendinte care vor determina aceste lucruri vor face ca utopia uniunii monetare sa fie realizabila.“
In continuare articolul precizeaza: „Zona phoenix va impune constrangeri destul de stranse guvernelor nationale. „Nu va exista de exemplu, o politica monetara nationala. Stocul mondial de phoenix va fi fixat de catre o noua banca centrala, probabil rezultata din FMI.
Rata mondiala a inflatiei – si deci, in anumite limite, rata de inflatie a fiecarei natiuni – va fi in mainile acesteia. Fiecare tara se poate folosi de taxe si de banii publici pentru a compensa diverse caderi temporare, dar pentru a-si finanta deficitul bugetar va trebui mai degraba sa imprumute bani decat sa tipareasca“.
Autorul admite: „Aceasta inseamna o mare pierdere din punctul de vedere al suveranitatii economice, dar tendintele care fac conceptul phoenix atat de atragator oricum vor diminua acea suveranitate. Chiar si intr-o lume cu rate de schimb mai mult sau mai putin oscilante, guvernele si-au vazut independenta politica „amenintata“ de catre o lume exterioara, neprietenoasa“.
Articolul a concluzionat: „moneda Phoenix probabil va incepe ca un cocktail de monede nationale, exact cum este astazi Special Drawing Right. In timp insa, valoarea sa impotriva monedelor nationale nu va mai conta, deoarece oamenii o vor prefera deoarece este mai convenabila si mai stabila“. In final se afirma: „ganditi-va ca probabil moneda Phoenix va intra pe piata in jurul anului 2018 si uratii bun venit cand se va petrece acest lucru“.

RECOMANDĂRI PENTRU O MONEDĂ GLOBALĂ
In 1998, IMF Survey a pus in discutie un discurs tinut de James Tobin, un important economist american, in care a argumentat ca: „o solutie viabila la preturile oscilante ar putea fi introducerea unei monede internationale unice“. Ulterior a adaugat ca mai exista: „inca o mare nevoie… de creditori ca ultima resursa“.35
In 1999, economista Judy Shelton s-a adresat in fata la House of Representatives Committee on Banking and Financial Services din SUA. Ea a afirmat36: „Continua expansiune a liberalizarii comertului, integrarea tot mai mare a pietelor financiare si aparitia comertului electronic, toate acestea creeaza nevoia unui standard monetar international – o unitate globala de calcul“. Shelton a explicat: „Uniunile monetare regionale par a fi urmatorul pas in evolutia inspre un fel de ordine monetara internationala. Europa a adoptat deja o moneda unica. Asia s-ar putea sa se organizeze intr-un bloc monetar regional pentru a fi protejata impotriva asalturilor speculative ale monedelor individuale ale natiunilor mai slabe.
Numeroase tari din America Latina iau deja in considerare diverse aranjamente monetare pentru a se izola de „infectia“ financiara si a evita consecintele economice ale devalorizarii“.
„O importanta intrebare este daca acest proces de evolutie monetara va fi directionat inteligent sau daca va fi pur si simplu condus de evenimente. In opinia mea, conducerea politica poate juca un rol decisiv in construirea unui sistem monetar mai ordonat si mai rational decat abordarea complet libera de la ora actuala in privinta relatiilor de schimb valutar“. Ulterior a adaugat: „Asa cum am vazut deja si in Europa, secventa de dezvoltare este: (1) construirea unei piete comune, si (2) stabilirea unei monede unice. Intr-adevar, pana nu ai o moneda unica, nu ai cu adevarat o piata comuna eficienta“.
Shelton a concluzionat: „Ideal ar fi ca fiecare natiune sa doreasca sa isi converteasca moneda nationala la o rata fixa intr-o rezerva universala de capital. „Acest lucru va crea automat o uniune monetara globala bazata pe o unitate comuna de calcul. Cealalta cale catre o ordine monetara stabila este a crea cu greu un drum spre o moneda comuna ancorata de un capital cu o valoarea intrinseca. In timp ce impulsul actual spre dolarizare ar trebui incurajat, in special in cazul Canadei si a Mexicului, in final stabilitatea ordinii monetare internationale nu ar trebui sa se bazeze pe o singura natiune“
Paul Volcker, fost guvernator al Federal Reserve Board, SUA, a afirmat in ianuarie 2000: „Daca e sa avem cu adevarat o economie globala, atunci o moneda internationala unica are sens“.
El a fost citat intr-un discurs tinut pe data de 18 septembrie 2000 de Sirkka Hämäläinen, membru in comitetul executiv al Bancii Centrale Europene, care a afirmat: „S-ar putea sa aiba dreptate, s-ar putea ca intr-o zi sa avem o singura moneda internationala. Poate ca integrarea europeana poate fi vazuta, la fel ca orice integrare regionala, ca un pas inspre o situatie ideala, aceea a unei lumi pe deplin integrate. Daca si cand aceasta lume va vedea lumina zilei, este imposibil de spus. Oricum, ceea ce pot spune este ca aceasta viziune pare imposibila in prezent, la fel cum a parut si ideea unei uniuni monetare europene acum 50 de ani, cand a inceput procesul de integrare europeana.“37
In noiembrie 2000, FMI a organizat o conferinta internationala si a publicat un scurt raport intitulat: „O singura lume, o singura moneda: menire sau iluzie?“37 in care se mentiona: „Asa cum se observa tot mai clar, lumea se divide in mod gradat in cateva blocuri monetare regionale, extensia logica a acestei tendinte reiese ca o posibilitate teoretica: aceea a unei unice monede internationale. Daca atat de multe tari vad beneficiile rezultate de pe urma integrarii monetare, oare o integrare monetara mondiala nu ar maximiza aceste beneficii?“.
Conform raportului: „blocul dolarului, deja sprijinit de puterea economiei americane, a fost extins prin intermediul dolarizarii si a pacturilor regionale de comert liber“. „Blocul euro reprezinta o uniune economica care este proiectata sa devina o uniune politica deplina, cu toate sansele de a se extinde in Europa centrala si de Est. Un bloc al yenului s-ar putea sa se nasca din propunerile curente de cooperare monetara asiatica. O uniune monetara s-ar putea sa apara intre membrii Mercosur din America Latina, in jurul Africii de Sud deja exista o zona monetara geografica si o fuziune a dolarului australian cu cel neo-zeelandez este un subiect discutat de foarte mult timp in Oceania“. Raportul continua: „Aceleasi randamente economice si imperative fizice care imping impreuna monedele regionale exista probabil si la urmatorul nivel – la cel global…
Economiile mai mici si mai vulnerabile – acelea pe care comunitatea internationala nu incearca suficient sa le ajute – vor avea cel mai mult de castigat din siguranta si stabilitatea care va acompania introducerea unei monede unice“
Tineti minte faptul ca acest document este emis de catre FMI, astfel ca recomandarile care sustin ei ca ar „ajuta“ tarile mai mici si mai vulnerabile, ar trebui inghitite impreuna cu un dram de sare, sau mai bine zis cu un sac…
Economistul Robert A. Mundell face de mult timp apel la o moneda internationala unica. Pe site-ul sau, el afirma ca crearea unei monede globale este „un proiect ce va restitui sistemului monetar international o mult dorita coerenta, va oferi Fondului Monetar International capacitatea de a promova stabilitatea si de a fi un catalizator pentru armonia internationala“ El afirma: „beneficiile unei monede globale ar fi enorme. Preturile din intreaga lume vor fi exprimate in aceasi unitate si vor fi mentinute egale in diversele parti ale globului.
In afara de tarife si controale, comertul dintre tari se va desfasura la fel de usor precum se desfasoara acum intre statele SUA“.39

Citez:NOUA ORDINE MONDIALĂ FINANCIARĂ (II) Tendinta actuala de instituire a unui guvern mondial, impreuna cu o banca centrala globala si o moneda unica, va conduce la un declin al democratiei si o crestere a totalitarismului.
NOI CERERI PENTRU O MONEDĂ GLOBALĂ
In data de 16 martie 2009, Itar-Tass a raportat: „Rusia a afirmat ca la summit-ul G20 de la Londra, din luna aprilie, ar trebui sa se inceapa stabilirea unui sistem de gestionare a procesului de globalizare si ca va examina posibilitatea crearii unei monede de rezerva supra-nationale sau o moneda de «super-rezerva»… care va fi emisa de institutiile financiare internationale.

“ Rusia a afirmat ca „pare oportun sa se reconsidere rolul FMI in acest proces si, de asemenea, sa se determine posibilitatea luarii unor masuri care sa permita ca SDR (Special Drawing Rights) sa devina o moneda de super-rezerva, recunoscuta de catre comunitatea mondiala“.40 La 23 martie 2009, publicatia Financial Times a raportat ca banca centrala a Chinei „a propus inlocuirea dolarului SUA ca moneda de rezerva internationala cu un nou sistem global controlat de catre Fondul Monetar International.“ Scopul ar fi ca moneda mondiala de rezerva sa fie „independenta de natiunile individuale“ si sa fie „capabila sa ramana stabila pe termen lung, eliminand astfel deficientele inerente cauzate de utilizarea monedelor nationale“. Economistul-sef al Chinei a declarat pentru HSBC: „Acesta este un indiciu care arata ca, la ora actuala, China fiind cel mai mare detinator de active financiare in dolari SUA, este preocupata de potentialul risc inflationist al emiterii de monede fara acoperire de catre US Federal Reserve“. Potrivit articolului, guvernatorul Bancii Populare a Chinei „a sugerat extinderea rolului SDR, care au fost introduse de catre FMI in 1969 pentru a sprijini regimul fix al cursului de schimb stabilit de Bretton Woods, dar a devenit mai putin relevant odata cu prabusirea lui in 1970.“ Raportul a declarat: „Astazi, valoarea SDR se bazeaza pe un grup de patru valute, dolarul american, yenul, euro si lira sterlina, acestea fiind folosite in mare masura ca factor de referinta de catre FMI si de alte organizatii internationale.
Propunerea Chinei va extinde acest grup de valute (ce formeaza baza evaluarii SDR) la toate economiile majore si va infiinta un sistem de decontare intre SDR si alte monede, pentru a putea fi utilizate in comertul international si tranzactiile financiare. Statele vor incredinta FMI-ului o parte din rezervele lor de SDR, pentru a-i gestiona in mod colectiv, in numele lor, iar apoi SDR va inlocui treptat monedele de rezerva existente.“41
La 25 martie, Timothy Geithner, secretarul Trezoreriei si fostul presedinte al Federal Reserve Bank din New York, a tinut un discurs la Consiliul pentru Relatii Externe. Cand i s-a cerut opinia in legatura cu propunerea chineza pentru o moneda mondiala de rezerva, Geithner a raspuns: „Nu am citit propunerea guvernatorului. Acesta este un bancher distins, remarcabil, grijuliu si foarte atent la fiecare problema. Dar, asa cum am inteles eu, propunerea sa este conceputa pentru a spori utilizarea SDR ale FMI. Noi suntem foarte deschisi la aceasta sugestie. Dar ar trebui sa va ganditi la ea, ca mai degraba la ceva evolutiv, ce se va cladi pe arhitecturile curente… decat ceva care se ne impinga spre o uniune monetara mondiala.“42 (Sublinierea ne apartine).
Pe data de 29 martie s-a raportat ca „Grupul de Economisti al Natiunilor Unite a propus o noua moneda mondiala de rezerva, care ar putea inlocui sistemul american bazat pe dolar, sistem folosit timp de decenii de catre bancile internationale“ si ca „o moneda de rezerva administrata in mod independent ar putea sa opereze fara conflictele generate de dolarul american si sa pastreze mai stabile preturile marfurilor de larg consum“.43
Intr-un articol din publicatia Economic Times, din data de 3 aprilie, se afirma: „Lumea nu este inca pregatita pentru o moneda internationala de rezerva, dar este gata sa inceapa procesul de trecerea la o astfel de moneda.“44
Un alt articol din Economic Times, din data de 3 aprilie, incepea proclamand ca „lumea are nevoie cu siguranta de o moneda internationala“. In plus, se afirma: „Daca nu este acceptat dolarul, in absenta unei alte alternative, sistemul international de plati poate intra intr-o stare de inghet, situata in afara controlului autoritatilor monetare, conducand economia mondiala intr-o „Mare Depresie”. Pentru a se evita o astfel de calamitate, comunitatea internationala ar trebui sa reinvie imediat ideea „contului de substitutie”, discutata in 1971, conform careia detinatorii oficiali de dolari isi pot depozita dolarii intr-un cont special la FMI, valorile depozitelor fiind exprimate intr-o moneda internationala, cum ar fi SDR“.45
Pe langa temerile provocate de un dolar aflat in scadere si ca urmare a discutiilor deschise despre o noua moneda globala, reporterii Bloomberg au scris pe data 3 aprilie: „Rolul dolarului (ca moneda de rezerva) nu va fi amenintat de o expansiune de noua ori a unitatii de evaluare a Fondului Monetar International, potrivit UBS AG, ING Grup, NV si Citigroup Inc.“
Dupa reuniunea G20 de la Londra s-a raportat: „Grupul celor 20 de lideri a fost de acord ca agentia sa ridice 250 miliarde $ prin emiterea de Special Drawing Rights sau SDR, moneda artificiala pe care FMI o utilizeaza printre natiunile membre. De asemenea, au convenit sa depuna 500 miliarde $ in inima razboinica a FMI-ului.“46
Cu alte cuvinte, marile institutii financiare globale isi dau silinta sa salveze dolarul, pentru a nu se precipita o criza, astfel incat sa poata continua in liniste cu planurile de introducere a unei noi monede globale.

CREAREA UNEI BĂNCI MONDIALE CENTRALE
In 1998, Jeffrey Garten a scris un articol pentru publicatia New York Times din data de 23 septembrie, pledand pentru un Fed global. Garten a fost decan al Scolii de Management de la Yale si a fost subsecretar in administratia Clinton. El a servit in Consiliului privind Politica Economica Internationala de la Casa Alba sub administratia Nixon si a facut parte din personalul secretarului de stat Henry Kissinger si Cyrus Vance, din administratiile Ford si Carter. Garten a fost Director la Lehman Brothers si este membru al Consiliului pentru Relatii Externe. In articolul sau, el a declarat: „…de-a lungul timpului, Statele Unite au infiintat institutii centrale cruciale – Securities and Exchange Commission (1933), Federal Deposit Insurance Corporation (1934) si cea mai importanta, Federal Reserve (1913). Aceste organizatii au fost create pentru a face capitalismul functional, pentru a preveni ciclurile distructive din domeniul afacerilor si a modera mana invizibila a lui Adam Smith.“ El a explicat apoi: „Aceasta este ceea ce trebuie sa se petreaca acum la scara globala. Lumea are nevoie de o institutie care sa tina o mana pe carma economica atunci cand marile devin furtunoase. Are nevoie de o banca centrala globala.“ „Daca incercam pur si simplu sa coordonam cele mai puternice banci centrale din lume, Fed si noua Banca Centrala Europeana de exemplu, nu vom reusi…“ „Este putin probabil sa se materializeze o colaborare eficienta intre ministerele de finante si trezoreriile. Aceste agentii sunt responsabile pentru legislatura votata iar politicienii din tarile industrializate sunt mai preocupati de evenimentele interne decat de stabilitatea internationala.“ „Singura cale de scapare este data de constituirea unei banci centrale independente, care sa aiba responsabilitatea de a mentine stabilitatea financiara globala. Nimeni altcineva nu poate face ceea ce este necesar: sa injecteze mai multi bani in sistem pentru a impulsiona cresterea economica, sa reduca datoriile mari ale pietelor emergente si sa supravegheze operatiunile institutiilor financiare subrede. O banca centrala globala ar putea oferi mai multe fonduri economiei mondiale, atunci cand aceasta pierde rapid teren…“
In continuare, el a afirmat: „O astfel de banca ar juca rolul de supraveghetor pentru banci si alte institutii financiare de pretutindeni, oferind anumite standarde uniforme pentru imprumuturi prudente, in locuri precum China si Mexic. Cu toate acestea, regulamentele nu trebuie sa fie prea aspre…“ Garten a continuat: „Exista doua moduri prin care o banca centrala globala ar putea fi finantata. Ar putea avea linii de credit de la toate bancile centrale, bazandu-se pe ele in vremurile dificile si rambursandu-le apoi, atunci cand piata isi revine. O alta varianta – desigur mai dificil de pus in practica – ar putea fi finantata printr-o taxa modesta, pusa pe toate schimburile comerciale, colectata de la punctul de import, sau printr-un impozit pus pe anumite tranzactii financiare globale.“ Interesant, Garten a declarat: „Un lucru care nu este acceptabil ar fi ca banca sa fie la mila legislatiilor orientate pe termen scurt.“ In esenta, aceasta nu va fi raspunzatoare in fata oamenilor din intreaga lume. Apoi, el a intrebat: „Fata de cine ar fi raspunzatoare o banca centrala globala ?“A raspuns: „Daca ar fi reglementata numai de tehnocrati ar fi prea puternica, desi trebuie sa fie condusa de cei mai buni dintre acestia. O posibilitate ar fi de a lega noua banca de un grup extins de sapte – poate un G-15 [sau, in contextul de astazi G20] care ar include tarile G-7, plus membrii in rotatie precum Mexic, Brazilia, Africa de Sud, Polonia, India, China si Coreea de Sud.“ El a mai afirmat ca nu ar trebui sa existe o „foarte stransa colaborare“ intre o banca mondiala si Fed.
A adaugat: „Banca mondiala nu ar functiona in Statele Unite si nu ar putea sa treaca peste deciziile bancii noastre centrale. Dar ar putea furniza ingredientul care lipseste la nivel international – finantarea de urgenta pentru nevoia mare de lichiditati de pe pietele emergente. Ea nu ar afecta ratele americane de credit ipotecar, dar ar putea ajuta la cresterea profitabilitatii companiilor americane multinationale prin crearea unui mediu de afaceri sanatos la nivel mondial.“ In 2008, Jeffrey Garten a scris un articol48, publicat in Financial Times pe data de 25 septembrie, in care a declarat: „Chiar daca masiva operatiune de salvare financiara din SUA reuseste, ar trebui sa fie urmata de ceva chiar mult mai amplu, de stabilirea unei Autoritati Monetare Globale (Global Monetar Authority – GMA) pentru a supraveghea pietele care au devenit fara granite.“ El a subliniat „…necesitatea aparitiei unei noi Autoritati Monetare Globale. Aceasta ar da tonul pentru pietele de capital intr-un mod care nu s-ar opune unei functii de supraveghere publica cu norme de interventie si ar reveni la acumularea de capital, care este de fapt obiectivul cresterii economice si dezvoltarii, mai degraba decat de a realiza comert de dragul comertului“. Mai mult, el a declarat: „O GMA ar fi un reasigurator sau un decontator pentru anumite obligatii detinute de bancile centrale. S-ar putea atunci examina activitatile de reglementare ale autoritatilor nationale cu mai multa asprime decat a facut-o FMI-ul si se va supraveghea punerea in aplicare a unui numar limitat de reglementari globale. GMA va monitoriza riscurile globale si va stabili un sistem eficient de avertizare rapida, ce va suna alarma intr-un mod mult mai ferm decat a facut-o BIS.“
Mai mult, el a afirmat: „cele mai mari companii financiare globale vor trebui sa se inregistreze la GMA si sa fie supuse monitorizarii sale, sau sa fie trecute pe lista neagra. Aceasta include societati comerciale si banci, dar, de asemenea, si fonduri suverane, gigantice fonduri speculative si firme de capital privat.“ El a recomandat: „Conducerea GMA ar trebui sa includa bancherii centrali nu doar din SUA, Marea Britanie, zona euro si Japonia, dar, de asemenea, si din China, Arabia Saudita si Brazilia. Aceasta ar fi finantata prin contributii obligatorii provenite de la fiecare tara capabila de asa ceva si din prime de tipul celor de asigurare, de la companiile financiare globale – listate public, aflate in proprietatea guvernului sau private.“
La 16 octombrie 2008, John Mack, CEO la Morgan Stanley a declarat: „s-ar putea sa fie necesara o coordonarea internationala continua pentru a debloca pe deplin pietele de credit si pentru a rezolva criza financiara, poate chiar prin formarea unui nou organism la nivel mondial pentru a supraveghea intregul proces“49 Intr-un articol din Newsweek postat pe 25 octombrie 2008, Jeffrey Garten a declarat ca „liderii ar trebui sa inceapa sa puna bazele unei banci centrale globale“. El a adaugat: „A existat un moment in care Federal Reserve a jucat acest rol, supraveghind moneda la nivel global in calitate de institutie financiara principala a celei mai puternice economii la nivel mondial. Insa odata cu cresterea pietelor de capital, cu ridicarea unor monede precum euro, cu aparitia unor jucatori puternici precum China, cu stramutarea bogatiei inspre Asia si Golful Persic si, desigur, cu problemele profunde ale economiei americane, Fed-ul nu mai are capacitatea de a conduce singur.“ El a explicat criteriile si operatiunile unei banci centrale mondiale, spunand: „Ar putea fi autoritatea de reglementare a marilor institutii financiare globale, cum ar fi Citigroup sau Deutsche Bank, ale caror activitati trec dincolo de frontiere… Ar putea actiona ca o instanta de faliment atunci cand marile banci la nivel mondial, ce opereaza in mai multe tari, trebuie sa fie restructurate. Ar putea supraveghea nu doar marile banci comerciale, cum ar fi Mitsubishi UFJ, dar si sistemul financiar «alternativ» care s-a dezvoltat in ultimii ani, constand din fonduri speculative, grupuri cu capital privat si fonduri suverane – toate care sunt acum in mod substantial nereglementate.“ Mai mult, aceasta „ar putea avea o influenta asupra ratelor de schimb cheie si ar putea conduce de exemplu un nou sistem monetar de realiniere a dolarului si a yenului, deoarece una dintre primele sale misiuni ar fi sa faca fata marilor dezechilibre financiare care atarna ca o sabie asupra economiei mondiale“. El a postulat: „O banca centrala globala nu ar elimina necesitatea existentei Federal Reserve sau a altor banci centrale nationale, care vor avea in continuare responsabilitatea cea mai mare pentru politicile de reglementare rezonabile si pentru stabilitatea monetara din tarile lor. Dar ar avea o influenta mare asupra acestora atunci cand vor trebui urmate politici care sunt compatibile cu cresterea economica si stabilitatea financiara globala. De exemplu, ar colabora cu tarile-cheie pentru a coordona mai bine programele nationale de stimulare atunci cand lumea intra intr-o recesiune, asa cum se intampla acum, astfel incat impactul cumulat al diverselor eforturi nationale sa nu duca la o inflatie globala. Aceasta reprezinta o mare amenintare, deoarece pretutindeni cheltuielile guvernamentale devin excesive.“
La 10 ianuarie 2009, s-a raportat51 ca „o solutie clara pentru a evita o revenire a acestor probleme ar fi infiintarea unei «banci centrale globale» – atata timp cat FMI-ul si Banca Mondiala se afla in imposibilitatea de a preveni colapsul financiar“. Dr. William Overholt, cercetator principal la Harvard Kennedy School si anterior la Institutul RAND, a declarat intr-un interviu: „Pentru a evita o noua criza, trebuie sa putem gestiona lichiditatile de la nivel mondial. Teoretic, acest lucru ar putea fi realizat prin infiintarea unui tip de banca centrala globala, prin crearea unei monede globale sau prin acceptarea globala a unui set de reguli cu sanctiuni si un mecanism de solutionare a litigiilor.“ Guillermo Calvo, profesor de economie internationala si afaceri publice la Universitatea Columbia, a scris un articol52 pentru publicatia Vox, publicat pe 23 martie 2009. Calvo a lucrat ca economist sef la Inter-American Development Bank si a fost consilier in cadrul departamentului de cercetare al FMI. In prezent el este cercetator asociat la Biroul National de Cercetari Economice (NBER) si presedinte al Asociatiei Internationale Economice. Calvo a scris: „disponibilitatea creditelor nu este asigurata prin regulamente financiare mai stricte. De fapt, acest lucru poate fi contraproductiv daca nu este insotit de stabilirea unui creditor de ultima instanta (LOLR) care sa inmoaie radical severitatea unei crizei financiare prin acordarea de linii de credit la momentul potrivit. Acesta a fost si motivul pentru care in secolul 20 au fost infiintate bancile centrale sau regionale, responsabile de un subansamblu al pietei de capital. A devenit acum evident faptul ca domeniul de actiune al bancilor centrale existente este foarte limitat si ca lumea nu are nici o institutie care sa indeplineasca acest rol, atat de necesar la nivel mondial. FMI-ul se indreapta in aceasta directie, dar este inca prea mic si prea limitat pentru a face acest lucru in mod adecvat.“
Calvo a mai declarat ca „subiectul regulamentului financiar ar trebui sa fie discutat impreuna cu problema unui creditor mondial de ultima instanta“. Mai mult decat atat, el a afirmat ca „institutiile financiare internationale trebuie sa aiba mai multa putere, pentru a ajuta economiile emergente in perioada de rascumparare a datoriilor“.
O “NOUĂ ORDINE MONDIALĂ” ÎN DOMENIUL BANCAR
Dupa colapsul companiei Bear Stearns, intr-un raport al Reuters din 17 martie 2008 se afirma (pe baza un document eliberat de firma de cercetare CreditSights): „dupa ce JPMorgan Chase & Co a declarat ca cumpara Bear Stearns, ar putea urma o si mai mare consolidare a industriei si noi achizitii.” Mai mult, Reuters a raportat: „In cazul unor consolidari viitoare, printre potentiali cumparatori identificati de catre CreditSights se numara: JPMorganChase, Wells Fargo, US Bancorp, Goldman Sachs si Bank of America…“53
La 9 iunie 2008, Timothy Geithner, in calitate de sef al Federal Reserve Bank din New York, a scris un articol pentru Financial Times ca urmare a participarii sale la Conferinta Bilderberg din 2008. Inainte de publicarea acestuia, Timothy Geithner a scris54 „bancile si bancile de investitii, a caror sanatate este cruciala pentru sistemul financiar global ar trebui sa opereze sub un cadru de reglementare unificat“. De asemenea, el a scris ca US Federal Reserve ar trebui sa joace un rol central „in acest nou cadru de reglementare, lucrand in stransa colaborare cu autoritatile de supraveghere din SUA si din intreaga lume. La data de 6 noiembrie 2008, The National, o importanta publicatie din Emiratele Arabe Unite, a publicat un articol despre magnatul David Rothschild, care calatorea cu premierul britanic Gordon Brown, in cadrul unei vizite in Orientul Mijlociu, desi nu facea parte din „grupul oficial“ care il insotea pe Brown. In articol se afirma: „Baronul Rothschild impartaseste parerea majoritatii oamenilor, ca exista o noua ordine mondiala. In opinia sa, bancile vor reduce gradul de indatorare si va exista o noua forma de guvernare globala.“55
La 24 februarie 2009, Times Online a publicat un articol cu titlul „Noua ordine a lumii in sectorul bancar este necesara …“ In articol (care a fost scris de Michael Lafferty, presedintele International Retail Banking Council) se afirma: „este din ce in ce mai evident ca lumea are nevoie de un sistem bancar nou si ca acesta nu ar trebui sa fie prea asemanator cu cel care a reusit sa esueze intr-un mod atat de spectaculos“56 Desigur ca cei care modeleaza acest nou sistem bancar sunt campionii vechiului sistem bancar. Solutiile care vor urma sunt pur si simplu extensii ale sistemului actual, doar accelerate datorita necesitatilor generate de actuala criza.

NAŞTEREA UNUI GUVERN GLOBALl
Intr-un articol aparut in publicatia Financial Post (din 2 aprilie 2009) se mentiona: „La ora actuala exista pericolul ca lumea se se indreapte inspre o moneda de rezerva «super suverana», proiectata de grupuri de experti precum «Comisia ONU de experti» condusa de laureatul premiului Nobel economistul Joseph Stiglitz, insa atunci vom renunta la posibilitatea aparitiei in mod spontan a unei armonii financiare, pentru a lasa locul unei ordini planificate centralizate si politizarii banilor. O astfel de schimbare de regim ar pune in pericol nu numai valoarea viitoare a banilor, dar si libertatea si prosperitatea noastra.“57
In publicatia Toronto Star din data de 3 aprilie se mentiona: „O caracteristica incomoda a Noii Ordini Mondiale poate fi faptul ca lacunele din venitul mondial se vor amplifica, deoarece noile puteri precum China, India si Brazilia, ii privesc pe cei aflati sub nivelul lor, ca pe niste potentiali rivali…“ Autorul a mai afirmat: „Prin urmare, Noua Ordine Mondiala nu va fi neaparat mai buna decat cea veche… Ce este sigur insa, este ca afacerile globale vor fi considerabil diferite de acum inainte.“58
In data de 1 aprilie, Robert Zoellick, presedintele Bancii Mondiale, a afirmat: „Daca liderii sunt seriosi in privinta crearii de noi responsabilitati globale sau de guvernare, atunci ar trebui sa inceapa prin modernizarea multilateralismului, imputernicind OMC, FMI si Banca Mondiala astfel incat sa poata monitoriza politicile nationale.“59
David Rothkopf, un cercetator de la Carnegie Endowment for International Peace, membru al Consiliului pentru Relatii Externe, fost subsecretar adjunct pentru comertul international in administratia Clinton, adjunct si fost director general al Kissinger Associates, Inc, a scris recent o carte intitulata: Superclass: The Global Power Elite and the World They are Making. Cand a discutat despre rolul si agenda „superclasei globale“, el a scris: „intr-o lume caracterizata prin miscari si amenintari globale ce nu isi prezinta pasapoartele la frontierele nationale, nu mai este posibil ca un stat-natiune, care actioneaza individual, sa isi indeplineasca partea sa de contract social“.60 El a continuat: „…chiar si organizatiile internationale si aliantele pe care le avem astazi, asa cum sunt ele, imperfecte, ar fi parut imposibile pana de curand, in special succesul Uniunii Europene – un stat unitar, democratic, de dimensiunea Indiei. Evolutia si realizarile unor astfel de entitati, in ciuda tuturor obstacolelor intalnite, arata ca nu este vorba despre niste cazuri izolate, ci despre o tendinta generala, ce se indreapta in directia a ceea ce Tennyson a numit „Parlamentul Omului sau legea universala“.
El a afirmat ca „ acest progres va continua“, dar va fi dificil, pentru ca „submineaza multe structuri ale puterii locale si nationale si concepte culturale care au fundatii adanc infipte in piatra de temelie a civilizatiei umane, precum notiunea de suveranitate“.61 In continuare, el a scris ca „mecanismele unei guvernarii globale sunt mult mai posibil de infaptuit in mediul de astazi“ si ca aceste mecanisme „sunt adesea creative, venind cu solutii temporare la problemele urgente, care nu pot astepta pana ce lumea va imbratisa o idee si mai mare si mai controversata, precum aceea a unui adevarat guvern mondial“.62
In data de 8 decembrie 2008, Financial Times a publicat un articol63 scris de Gideon Rachman, fost participant la intalnirile Bilderberg. El a scris: „Pentru prima data in viata mea cred ca formarea unui guvern mondial este plauzibila.“ El a continuat: „Un Guvern Mondial ar implica mult mai mult decat cooperarea intre natiuni. Ar fi o entitate cu caracteristici similare unui stat, sustinuta de un corp legislativ. Uniunea Europeana a stabilit deja un guvern continental pentru 27 de natiuni, care ar putea fi un model. UE are o Curte Suprema, o moneda, mii de pagini de drept, un serviciu civil si capacitatea de a disloca forte militare.“ Rachman a intrebat apoi daca modelul european „s-ar putea extinde la nivel mondial“ si a afirmat ca exista trei motive pentru care crede ca acest lucru ar fi posibil. In primul rand, a afirmat el, „este tot mai clar faptul ca problemele cele mai dificile cu care se confrunta guvernele nationale au un caracter international: incalzirea globala, o criza financiara globala si un „razboi global impotriva terorismului“. In al doilea rand, el a afirmat ca „acest lucru s-ar putea realiza“, in mare parte ca urmare a revolutiei din domeniul transportului si a comunicatiilor, care au facut ca „lumea sa devina mai mica“. In al treilea rand, acest lucru este posibil printr-o trezire, „o schimbare in atmosfera politica“ pe masura ce „crizele financiara si schimbarile climatice imping guvernele nationale in directia unor solutii globale, chiar si in tari precum China si SUA, care in mod traditional isi protejeaza cu putere suveranitatea nationala“.
El l-a citat pe Jacques Attali, un consilier al presedintelui Frantei, Nicolas Sarkozy, care a afirmat ca „guvernarea globala este doar un eufemism pentru un guvern global“ si ca „criza financiara internationala se datoreaza faptului ca avem piete financiare globale insa nu avem o legislatie mondiala“. Cu toate acestea, Rachman a declarat ca „orice presiune indreptata inspre o «guvernare globala» …va fi un proces lent si dureros“.
Ulterior el a declarat ca una dintre problemele cu care ne confruntam la ora actuala, poate fi ilustrata prin intermediul unui exemplu provenit din Uniunea Europeana, care „a suferit o serie de infrangeri umilitoare in referendumuri, atunci cand a fost necesar ca planurile pentru o «uniune tot mai stransa» sa fie aprobate de catre electorat.“ El a continuat, afirmand: „In general, Uniunea Europeana a progresat cel mai rapid atunci cand chestiunile cu o influenta mai mare au fost convenite de catre tehnocrati si politicieni – si apoi aprobate fara trimitere directa la alegatori. Guvernarea internationala tinde sa fie eficienta numai atunci cand este anti-democratica.“ (Sublinierea ne apartine).
In noiembrie 2008, US National Intelligence Council (NIC), centrul comunitatii de informatii din SUA pentru „gandire strategica pe termen mediu si lung“, a lansat un raport64 ce a fost realizat in colaborare cu numeroase think-tank-uri, firme de consultanta, institutii academice si sute de experti, printre care si Consiliul Atlantic al Statelor Unite, Centrul Wilson, RAND Corporation, Brookings Institution, American Enterprise Institute, Texas A & M University, Consiliul pentru Relatii Externe si Chatham House din Londra. Raportul, intitulat „Tendinte Globale 2025: O lume transformata“, schiteaza tendintele politice economice globale actuale pe care lumea le-ar putea urma pana in anul 2025. In ceea ce priveste criza financiara, se afirma ca rezolvarea acesteia „va necesita eforturi pe termen lung de stabilire a unui nou sistem international“.65 Se sugereaza ca, pe masura ce „modelul“ de dezvoltare al Chinei devine tot mai atractiv, ar putea exista un declin in democratizarea economiilor emergente, a „regimurilor autoritare neperformante“ si a „democratiilor slabe, frustrate de ani de slabe performante economice“. Mai mult, dolarul va inceta sa mai fie moneda de rezerva mondiala, deoarece probabil va exista o tendinta de „indepartare de acesta“.66 Se afirma ca dolarul va deveni „un fel de moneda principala intre alte monede egale cu el, pana in 2025“ si ca „acest fenomen ar putea sa apara brusc, in urma unei crize, fie treptat, odata cu reechilibrarea la nivel mondial.“67
Raportul intra in amanunte cu privire la construirea unui nou sistem international, declarand: „Pana in 2025, statele-natiuni nu vor mai fii singurii actorii de pe scena mondiala si «sistemul international» se va fi transformat deja, pentru a se potrivi cu noua realitate. Dar transformare va fi incompleta si neuniforma.“ Mai mult, „…este putin probabil sa aiba loc o apropiere globala, unitara, cuprinzatoare, fata de conceptul unei guvernarii globale. Tendintele actuale sugereaza ca in anul 2025, guvernarea globala va fi un mozaic de suprapuneri, format de multe ori din eforturi fragmentate, ad-hoc, cu coalitii mereu in schimbare, constituite din natiunile membre, organizatiilor internationale, miscarilor sociale, ONG-urile, fundatiile filantropice si diverse companii.“ „Este putin probabil ca cele mai multe dintre problemele transnationale presante (incluzand aici: schimbarile climatice, reglementarea pietelor financiare globalizate, migratia, statele falimentare, retelele criminale, etc.) sa fie rezolvate in mod eficient prin actiunile individuale ale statelor-natiuni. Nevoia unei guvernari eficiente la nivel mondial va creste mai repede decat viteza cu care pot sa raspunda mecanismele existente.“68
Raportul abordeaza si tema regionalismului, declarand: „In cazul in care se va produce o mai mare integrare in Asia, aceasta ar putea umple golul lasat de o ordine internationala slabita, multilaterala, dar ar putea de asemenea submina si mai mult aceasta ordine. Dupa criza financiara din Asia din 1997, au inceput sa prinda radacini o multime de societati pan-asiatice – cea mai semnificativa fiind ASEAN + 3. Desi putini ar argumenta ca un omolog asiatic al UE este un rezultat probabil, chiar pana in 2025, daca anul 1997 este luat ca punct de plecare, atunci fara indoiala ca Asia a evoluat mai rapid in ultimii zece ani decat s-a dezvoltat integrarea europeana in primele ei decenii.“ Mai departe in raport se afirma: „in urmatorii 15 ani este foarte posibila o evolutie inspre un grup de valute asiatice, daca nu chiar inspre o unitate monetara asiatica, care sa reprezinte o a treia rezerva“. In continuare se precizeaza: „regionalismul din Asia va avea implicatii globale, eventual declansand sau consolidand tendinta catre trei grupuri comerciale si financiare care ar putea deveni cvasi-grupari (America de Nord, Europa si Asia de Est)“. Aceste grupari „vor avea implicatii pentru capacitatea de a putea infaptui in viitor (la nivel mondial) acordurile Organizatiei Mondiale a Comertului si grupurile regionale ar putea concura in stabilirea standardelor pentru produsele trans-regionale, pentru IT, biotehnologie, nanotehnologie, drepturi de proprietate intelectuala, precum si alte produse ale „noii economi“.69
De mare importanta este si subiectul democratizarii. Raportul afirma ca „este posibil ca inaintarea sa incetineasca si globalizarea va face ca multe tari recent democratizate sa fie supuse unor presiuni sociale si economice crescute, care ar putea submina institutiile liberale“. Aceasta in mare masura deoarece „performantele economice mai bune a multor guverne autoritare ar putea semana indoieli in randurile unora, in legatura cu teoria ca democratia este cea mai buna forma de guvernare“. Autorii raportului afirma: „Sondajele pe care le-am consultat indica faptul ca cei din Estul Asiei pun un accent mai mare pe un bun management, inclusiv pe cresterea standardului de viata [sic], decat pe democratie.“ In continuare, raportul afirma: „chiar si in multe democratii bine stabilite, anchetele arata existenta unor frustrari in crestere in legatura cu modul actual de functionare a sistemelor democratice de guvernare si a unor controverse in randul elitelor in legatura cu capacitatea guvernelor democratice de a intreprinde actiunile necesare pentru a se ocupa rapid si eficient de numarul tot mai mare de provocari transnationale.“70

CONCLUZIA:
In viitor, economia politica globala va avansa inspre un sistem global de guvernare, sau un guvern mondial, cu o banca centrala mondiala si o moneda globala. Aceste evolutii sunt de natura sa se materializeze in viitor si ca urmare a unui declin al democratiei din intreaga lume. Prin urmare ne vom confrunta cu o crestere a autoritarismului. Practic suntem martorii crearii unei Noi Ordini Mondiale, compusa dintr-o structura guvernamentala globala totalitarista. De fapt, insasi notiunea de moneda globala si banca centrala globala este autoritara prin insasi natura sa, deoarece elimina orice posibilitate de supraveghere si responsabilitate, doar unu grup mic, interconectat, al elitelor internationale, putand exercita o astfel de functie. Asa cum a explicat Carroll Quigley in monumentala sa lucrare: Tragedy and Hope: „Puterile capitalismului financiar au avut un alt obiectiv de atins, nici mai mult nici mai putin decat sa creeze un sistem mondial privat de control financiar, capabil sa domine sistemul politic al fiecarei tari si economia intregii lumi. Acest sistem trebuia sa fie controlat intr-o maniera feudalista de catre bancile centrale ale lumii, ce vor actiona intr-o deplina armonie, ca urmare a acordurilor secrete incheiate in cadrul frecventelor sedinte secrete si a conferintelor. Varful sistemului trebuia sa fie Bank for International Settlements din Basel, Elvetia, o banca privata detinuta si controlata de catre bancile centrale din intreaga lume, care si ele in sine erau societati private.“71
Intr-adevar, actualele „solutii“ propuse pentru rezolvarea crizei financiare globale aduc beneficii celor care au cauzat criza, in detrimentul celor care vor suferi cel mai mult de pe urma ei: clasa mijlocie aflata pe cale de disparitie si oamenii saraci din intreaga lume, datori si deposedati de bunurile lor. Solutiile propuse pentru rezolvarea crizei reprezinta manifestarile si actualizarea scopurilor elitei globale si prin urmare, reprezinta conditiile cel mai putin favorabile pentru marea majoritate a oamenilor din intreaga lume.
Este absolut necesar ca oamenii din intreaga lume sa se impotriveasca acestor „solutii“ si sa intre intr-o noua era, intr-o „Noua Ordine Mondiala”, o Ordine Mondiala a oamenilor; in care solutiile se vor afla in guvernarea locala si economiile locale, astfel incat oamenii sa aiba un rol mai mare in determinarea viitorului si a structurii propriei economii politice si deci a propriei lor societati. Cu aceasta alternativa a unor economii politice localizate, coroborata cu o populatie globala fara precedent si cu democratizarea internationala a comunicarii prin Internet, avem mijloacele si posibilitatea de a construi cele mai diverse structuri culturale si sociale pe care le-a cunoscut vreodata umanitatea. Raspunsul consta in internalizarea puterii umane si a destinului si intr-o respingere a exteriorizarii puterii si destinului uman inspre o autoritate situata la nivel mondial, la care doar cativa au acces. A internaliza puterea omului si destinul inseamna a implini darul mintii umane, care are capacitatea de a se angaja intr-o gandire situata dincolo de aspectele materiale, cum ar fi cele care tin de hrana si adapost. Fiecare individ poseda in sine insusi capacitatea de a gandi critic despre sine insusi si despre propria lui viata.
Acum este momentul de a utiliza aceasta capacitate, cu scopul de a internaliza conceptele si intrebarile referitoare la puterea si destinul omului. De ce suntem aici? Inspre ce ne indreptam? Inspre ce ar trebui sa ne indreptam? Cum putem ajungem acolo? Presupusele raspunsuri la aceste intrebari ne sunt oferite de catre o elita globala care se teme de repercusiunile ce ar aparea daca toti oamenii din intreaga lume ar incepe sa raspunda la aceste intrebari, fiecare pentru sine insusi. Nu stiu raspunsurile la aceste intrebari, dar stiu ca raspunsurile se afla in mintea si spiritul uman, care mereu au depasit si vor continua sa depaseasca cele mai mari provocari cu care s-a confruntat umanitatea pana in prezent si, fara indoiala, vor triumfa asupra Noii Ordini Mondiale. https://i0.wp.com/goleman.traininguri.ro/wp-content/uploads/2013/01/world-economic-forum.png David Rockefeller:

   „Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala 
Planul administraţiei americane este propus în urma unei săptămâni care a transformat Wall Street-ul prinprăbuşirea băncii de investiţii Lehman Brothers, preluarea Merrill Lynch de căte Bank of America şi salvarea asigurătorului AIG de către guvern.

   Proiectul a fost elaborat din cauza temerilor că şi alte instituţii financiare importante s-ar putea prăbuşi şi că pieţele de creditare sunt aproape de punctul de oprire, ceea ce ar afecta funcţionarea economiei SUA.
   Si iata ca la scurt, Federal Deposit Insurance Corp (FDIC), organismul ce protejeaza depozitele depunatorilor in caz de faliment bancar in SUA, declara ca JPMorgan Chase achizitoneaza operatiunile bancare ale Washington Mutual, incluzand active evaluate la 307 miliarde de dolari si depozite de 188 miliarde. Activele bancare ale grupului au fost vandute JPMorgan pentru 1,9 miliarde de dolari.
   JPMorgan devenea astfel a doua mare banca din SUA, cu 5.410 unitati in 23 de state americane, imediat in urmaCitigroup Inc.
   La inceputul anului 2008, prabusirea actiunilor Bear Stearns a determinat JPMorgan Chase sa-si anunte interesul de preluare a acestei companii. La 18 martie 2008, interesul a devenit realitate, prin achizitia Bear Stearns pentru 236 milioane de dolari.
   JPMorgan a anuntat, intre timp, ca l-a numit in board-ul sau de consilieri internationali pe Anatoli Ciubais, fost vicepremier Rusia, devenit astfel primul rus care se alatura consultantilor JPMorgan .
   Ciubais a fost numit insa de presedintele rus Dimitri Medvedev sa conduca Rosnanotech, firma de nanotehnologie ce se numara printre companiile infiintate de Rusia pentru a propulsa investitiile in diverse sectoare, pentru a reduce dependenta economiei ruse de sectorul energetic. Ciubais este cunoscut drept artizan al procesului anarhic de privatizare a activelor sovietice, in anii ’90, proces in urma caruia a fost creata patura de oameni de afaceri foarte bogati, cunoscuta drept “oligarhia rusa”.
   Numirea lui Ciubais in board-ul de consilieri internationali aducea, astfel, o nota de controversa pentruJPMorgan Chase, grup implicat cel putin tangential, in istoria recenta, in scandaluri rasunatoare precum prabusirea WorldCom sau falimentul Enron.
   Intre timp, cu 228 de voturi împotriva şi 205 pentru, reprezentanţii au refuzat să acorde secretarului trezoreriei, Henry Paulson, mijloacele pe care le cerea pentru a repune băncile pe linia de plutire, după ce acestea au fost puse în dificultate de criza imobiliară.
   Ce urma insa era foarte clar, pentru că responsabilii democraţi şi republicani au reintrodus textul în Cameră si dupa redeschiderea congresului (INCHIS PENTRU A RESPECTA SARBATOAREA EVREIASCA Rosh Hashana) s-a votat.
   Mai aflam de asemenea ca Wachovia, a fost preluata de Citigroup.
   Oficiali din Franta, Germania, Italia si Marea Britanie – cele patru puteri europene reprezentate in G7 (care reuneste principalele tari industrializate ale lumii) – s-au intalnit apoi la Paris pentru a examina posibilitatea organizarii unui summit global privind criza financiara .
   Retineti va rog entitatile si personajele cheie din aceste evenimente:
   JPMorgan
   Citigroup Inc
   Federal Reserve  
   Ben Bernanke.
Kissinger a recomandat ca împrumuturile FMI şi de la BANCA MONDIALA să fie date pe condiţia ca naţiunile să iniţieze programe agresive de control al populaţiei.http://deconspirareafrancmasoneriei.files.wordpress.com/2009/10/sleeplg0.png?w=220&h=212

Uniunea Europeana a Regiunilor, planul Noii Ordini Mondiale

http://www.romanialeaks.org/2010/12/uniunea-europeana-regiunilor-planul.html

Hi-tech si controlul populatiei

http://deconspirareafrancmasoneriei.wordpress.com/conspiratii-si-manipulare/hi-tech-si-controlul-populatiei/

Bratele caracatitei mafiote francmasoneriei sunt: FMI, BM, UNESCO, OMS, ONU, NATO, UE, Grupul Bildenberg, Comisia Trilaterala, Comitetul celor 300, Council of Foreign Affairs (CFR), Clubul de la Roma, Rotary Club, Lion Club, Jockey Club, The Round Table (Masa Rotunda), Ordinul Templierilor, Ordinul Cavalerilor de Malta, Majestic 12 (MJ 12) si multe alte organizatii internationale MAFIOTE care lucreaza pentru implementarea Agendei francmasonice si instaurarea Noii Ordini Mondiale.

ARTICOLE PRELUATE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s