CAND VORBESTI PREA MULT IMPOTRIVA MASONERIEI

Nu l-au eliminat pe Antonie Iorgovan doar pentru ca vorbea, ci pentru ca o facea din pozitia in care era.

Iata ce putem citi in articolul Misterioasa moarte a senatorului Iorgovan din octombrie 2007:

Senatorul PSD Antonie Iorgovan a murit in urma unui cancer galopant, care l-a transformat, intr-un an, dintr-un om solid si binefacut, intr-o stafie. Decesul senatorului Antonie Iorgovan s-a produs saptamana trecuta, joi dimineata, la o clinica din Viena, in urma unui stop cardio-respirator, pe fondul unui cancer de pancreas. Iorgovan a parasit pe 29 septembrie Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti, pentru a pleca la o clinica din Austria, la cererea sa. Imediat dupa anuntul mortii sale, colegii din PSD s-au intrecut in a varsa lacrimi de crocodil, deplangand ipocrit disparitia acestuia. Nimeni insa nu a suflat o vorbulita despre adevaratele motive ale mortii acestuia, iar presa s-a abtinut de la comentarii, desi chiar Iorgovan isi anuntase suspiciunile cu privire la terminarea sa prin iradiere. Desi afirmatiile sale sunt publice, autoritatile au manifestat o inertie totala. Supozitia lui Iorgovan privind moartea sa prin iradiere are un temei serios, altfel acesta, cunoscut drept un jurist ponderat si foarte atent cu sensul cuvintelor, nu si-ar fi permis sa lanseze o asemenea acuzatie grava. Cel mai important moment recent al carierei lui Iorgovan a fost cel in care s-a luat de gat cu gruparea lui Adrian Nastase, deschis si foarte dur, in martie 2006. Practic, din acest punct al vietii sale, Iorgovan a devenit o tinta vie.

PSD, o gasca de homosexuali, masoni si infractori

Declaratia sa publica de la care i s-a tras moartea civila – intr-o prima faza, a fost ca Nastase isi alegea colaboratorii pe criterii de infractionalitate, masonerie si homosexualitate. Iorgovan si-a sustinut punctele de vedere intr-o conferinta de presa, in primavara anului 2006. Afirmatia lui Iorgovan a fost transanta: Demisia lui Nastase ar fi trebuit sa se produca mai de mult. Criteriul de apartenenta la aceasta gasca a fost in primul rand homosexualitatea, in al doilea rand – masoneria si in ultimul rand – infractionalitatea. Gasca patatilor, asa cum ii spun eu, ar fi bine sa-si pregateasca glontul pe teava, ca numai asa ma vor putea opri. Ar trebui sa-si anunte killerii ca, de acum incolo, va fi care pe care, a conchis Iorgovan. Au sarit in sus toti cei vizati: Eugen Bejinariu, Gabriel Oprea, Dan Matei Agathon, Marian Oprisan, Serban Mihailescu. Liga Pro Europa l-a reclamat la Consiliul pentru Combarea Discriminarii. Iorgovan a fost fortat sa demisioneze din functia de secretar al Senatului, iar organizatia PSD din Caras-Severin l-a exclus pentru grave prejudicii de imagine. Cu aceeasi ocazie, publicatia 22, a GDS-ului, o subsidiara a gruparii neocominterniste a lui Soros, l-a acuzat ca a indus tensiune in raporturile cu comunitatea maghiara, deoarece a inscris in Constitutie caracterul de stat national, asezandu-i un fel de ferpar la capatai, sa stie toata lumea care contra care a fost…

Iata insa si ce putem citi in articolul Ce nu scrie presa despre moartea lui Antonie Iorgovan. Declaratia sa inainte de moarte: “Am fost iradiat!” din octombrie 2007:

Tumoarea maligna la pancreas a lui Antonie Iorgovan, diagnosticata acum un an, s-a extins, medicii afirmind ca, in acest moment, cancerul s-a generalizat. Cu doar citeva luni in urma, Iorgovan se bucura ca a reusit sa invinga intrucatva boala. Se zvoneste ca senatorul ar fi marturisit, in cadrul unei discutii cu citeva colege din Parlament, ca a cistigat, macar episodic, o batalie grea. Era bucuros de victoria sa in fata cancerului, dar, in acelasi timp, era convins ca nu boala il rapune treptat, ci complotul criminal. “Ma bucur ca inving nu boala, ci raul pe care mi l-au facut altii” – ar fi marturisit Iorgovan. http://www.rostirea.ro/news/antonie-iorgovan-a-vorbit-prea-mult-impotriva-masoneriei-si-atunci-l-au-ucis-video

MAFIA MASONICĂ de la SRI România pe axa: Bucureşti – Washington – Bruxelles –Ierusalim!

https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2013/07/masoni_400x.jpg

Vechea Securitate vs. SRI-ul masonic şi închinat Ocultei Mondiale (Washington – Bruxelles – Ierusalim)!

Nimeni nu o să aibă încredere deplină în SRI, până nu demisionează masonii din fruntea lui: George Maior şi Florian Coldea. Românii habar nu au ce reprezintă mafia masonica din interiorul serviciilor secrete :

– Generalul Florian Coldea este în gaşca cu Igaş, Falcă şi mafia de la Arad. Ani de zile s-a curvăsărit pe la toţi politicienii până a ajuns general cu zeci şi sute de steluţe pe uniformă (din cauza aceasta a fost poreclit „Mica Galaxie a SRI-ului”). S-a masonit şi el, repede ca să ajungă cât mai sus…bolnav după putere cum este.

– George Maior + Ioan Rus, ofiţer acoperit al Securităţii,  şi masoneria din Cluj = MAFIE ! Puţini oameni ştiu că George Maior este şi nasul lui Ioan Codru Talpeş, băiatul lui Ioan Talpeş, fostul sef al SIE (Ioan Talpeş a fost coleg de clasă cu Liviu Maior, tatăl lui George Maior). S-au masonit, s-au înrudit (încuscrit) între ei… exact ca în mafia italiana. Pe urma ies in ziare si încep să răcnească din toate puterile: „Românii să aibă încredere în noi şi în Loja Satanică a Masoneriei, ştim noi mai bine ce este bun pentru tara aceasta”.

mircea-gheordunescu-mlnr

Mircea Gheordunescu, fost director adjunct al SRI-ului şi frate de lojă masonică cu George Maior şi Florian Coldea.

Masonii ăştia nemernici ne-au pulverizat întreg sistemul de securitate al ţării, ăştia au vândut tone de informaţii de am ajuns la ora actuală pe fundul prăpastiei…bolnavii ăştia la cap care se îmbracă întocmai ca la circ. George Maior şi-a scos fraţii de loja masonică în faţă ca să vorbească despre pericolul… „EXTREMIST” ÎN ROMÂNIA! Normal, românii sunt „extremişti” pentru că se leagă de SATANICA MASONERIE! Dvs. realizaţi că şefii SRI-ului, George Maior şi Florian Coldea, se îmbracă aşa atunci când participă la ritualurile masonice? Doamne, în ce ţară am ajuns să trăim…

Evreul Eugen Chirovici, frate de lojă masonică cu George Maior (amândoi sunt în „Clubul de la Berna ”)

Domnule Maior, dacă erai bărbat adevărat, aveai demnitate, ieşeai în faţă şi spuneai: „Da, eu sunt mason şi slujesc Oculta Mondială, interesul naţional şi România sunt mai la urmă…” Te-ai dus repede la susţinătorii sionismului „Romania Libera”, care ştii bine de cine sunt finanţaţi, şi ai început să te lauzi ca romanii au mare încredere în SRI-UL MASONIC! Domnule Maior, probabil ca eşti inconştient şi habar nu ai ce declari: suntem un popor ortodox de 2.000 de ani, noi facem ascultare de Sfinţii Părinţi ai Ortodoxiei, cum să avem încredere într-o instituţie înţesată de masoni ?

Nicu Gheară, cel mai mare mafiot al României (la concurenţă cu Ion Ţiriac)

Gheara a fost recrutat de masonerie în urmă cu mulţi ani de zile, aşa ajuns în anturajul unor ofiţeri de la SRI/SIE (de acolo se trage toata puterea lui). La ora actuală a ajuns în loja italiană Propaganda Due (P2 – Loja Mafiei). I-aţi auzit vreodată pe Maior şi Coldea să comenteze ceva la adresa acestui mafiot? Nu, Doamne Fereşte, cum să-şi prigonească ei fraţii de lojă masonică ! Domnule Maior, voi masonii aţi spus lucrul acesta : „Masonii sunt fraţi între ei şi au datoria să se ajute necondiţionat”. Se ştie bine la nivel de servicii secrete: Nicu trimite milioanele în ţară şi ele sunt atent direcţionate către fraţii masoni şi anumiţi ofiţeri din cadrul serviciilor secrete. Ţara aceasta se zbate în sărăcie şi voi împărţiţi milioane de euro, jigodii nemernice ce sunteţi ! Ce tupeu fantastic aveţi în voi : ROMÂNII SĂ AIBĂ ÎNCREDERE ÎN SRI-UL CONDUS MAFIA MASONICĂ !!! (Nota redacţiei „Justiţiarul”: Mai ţineţi minte comedia cu agenţii SRI care-l supravegheau pe Gheară în Bucureşti şi au sfârşit prin a fi sechestraţi de gărzile de corp al lui Nicu? Probabil se temeau să nu „marcheze banul” la un serviciu secret concurent). http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1246917-nicu-gheara-sechestrat-umilit-politistii-care-urmareau.htm

Doi ofiţeri ai SIE, acum doi ani de zile, au ajuns la Monte Carlo şi s-au cazat la hotelul „Fairmont Monte Carlo” ( sub identităţi străine ). Nicu Gheară, din „întamplare”, se plimba şi el cu yachtul pe acolo…desigur, SRI-ul lui George Maior nu deţine asemenea informaţii. V-am mai spus noi pe acest blog: ţara aceasta are nişte servicii secrete speciale, necunoscute de 99% dintre populaţie, singurii oameni despre care se vorbeşte în şoaptă şi cu teamă în glas. Daca aveam doar SRI si SIE, intram cu paşaportul în Braşov…Noi trebuie să fim în continuare slugi pe la UE, americani, israelieni, pentru că aşa vor masonii. Maior nu scoate un cuvânt despre Roşia Montană şi gazele de şist, că doar finul Ponta îl are consilier pe evreul Wesley Clark (împreună fură aurul de la Roşia Montană). George Maior este obsedat de teroriştii care stau la graniţă şi vor să se arunce în aer prin Bucureşti, că doar astea sunt ordinele Washingtonului (Doamne Fereşte, se supără americanu’ şi îi lasa fără muncă pe Maior şi Coldea ). (Nota redacţiei „Justiţiarul”: Nici biserica nu se dă în lături de la masonerie, deoarece multe capete bisericeşti fac parte din această organizaţie ocultă!) Cat de ipocrit eşti domnule Maior (declaraţia din „România Libera”) : „Nu-i prea suport eu pe politicieni ” . Serios ?! Când stăteai la masă cu Iliescu, Geoană, Adrian Năstase, Hrebenciuc, Mitrea, nu-ţi mai era silă de politicieni ? După ce s-a dus Năstase la închisoare, sacrificat de fraţii tăi de loja masonica, ai ieşit repede în faţă: „Nu am treabă cu Năstase…”. Daca nu era Geoană să intervină la americani şi Năstase să discute cu Băsescu, nici in ziua de astăzi nu erai şeful SRI-ului. Puţini oameni ştiu când ai locuit în Irlanda, cum ai stat „codiţă” după un important membru al Ocultei Mondiale, doar-doar, ai să ajungi şi tu ca Mugur Isărescu şi Dăianu. Felicitări, domnule Maior, eşti al doilea Mihail Moruzov al României! Dacă mergi pe drumul acesta te vor ţine americanii până la vârsta de 75 de ani în fruntea SRI-ului.

http://www.justitiarul.ro/mafia-masonica-de-la-sri-romania-pe-axa-bucuresti-washington-bruxelles-ierusalim/

BUGETELE SERVICIILOR BĂSISTE DE (dez)INFORMAȚII (pt.siguranță anti-națională) SUNT MAI MARI CA BUGETUL SĂNĂTĂȚII….AVEM AGENȚI SUB ACOPERIRE (în presă-mâncători de kkt), SAU GENERALI BĂSIȘTI MAI MULȚI CA-N ORICE ȚARĂ CIVILIZATĂ (adevărații paraziți ai societății),ÎN 2009 NUMĂRUL DE MANDATE DE INTERCEPTARE PE SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ ÎN ROMÂNIA A FOST MAI MARE CA AL CELOR SIMILARE DIN S.U.A………….. ROMANIA-STAT SEcurIST AL PROcurORILOR ȘI TROMPETIȘTILOR-PROPAGANDIȘTI (pseudo-ziariști) ”ACOPERIȚI”-ADEVĂRAȚII PARAZIȚI-CANCER AL SOCIETĂȚII 😉 :

SRI RACOLEAZA ZIARISTI-1SRI RACOLEAZA ZIARISTI- 2

SERVICIILE DE INFORMAȚII AU BUGETE MAI MARI CA AL SĂNĂTĂȚII, bașca societăți ”sub acoperire” ce șmenuiesc licitațiile din bani publici devastând economia națională. Românii care vad cum fostii activisti comunisti fac pe nationalistii se dezgusta de nationalism si se arunca în bratele guvernului mondial nestiind ca acesti fosti activisti comunisti sunt finantati ca sa faca pe nationalistii tocmai pentru ca trecutul lor comunist sa arunce o pata asupra simtirii nationaliste si a patriotismului în general. ROMÂNIA, PARTE COMPONENTĂ A SISTEMULUI COLONIAL CONCEPUT DE NOUA ORDINE MONDIALĂ?! 1989, atunci cînd o mînă de agenţi ai unor puteri străine a profitat de nemulţumirea, absolut justificată, a românilor şi a declanşat o lovitură de stat care, prin haosul creat, a facilitat acestor diversionişti drumul spre înalta societate. În entuziasmul înlăturării lui Ceauşescu şi a potentaţilor de atunci, românilor nici nu le trecea prin cap ce avea să-i aştepte peste numai cîţiva ani.

Acesta a fost punctul de pornire spre distrugerea controlată a României, pentru că – şi evenimentele ulterioare aveau să o confirme – ţara noastră reprezenta o frînă în calea planului de globalizare – practic, o nouă formă de colonizare a unor state mici, dar bogate în resurse naturale.

În acest sens, un om de afaceri american, bun cunoscător al economiei româneşti socialiste, afirma în mod sincer şi dezinteresat că pe timpul lui Ceauşescu România era ca un pepene mare şi copt, din care toţi încercau să muşte, dar nu reuşeau, oricît de îmbietor era şi în ciuda eforturilor depuse, pe cînd după decembrie 1989, odată tăiat în felii, oricine a putut să se înfrupte cu uşurinţă. Dacă acest exemplu nu este semnificativ, atunci trebuie să analizăm declaraţia lui George Ball, prezentată la întrunirea Clubului Bilderberg din 26-28 aprilie 1968, de la Mont Tremblant, Canada. Cu această ocazie, el a înfăţişat un cadru general al avantajelor unei Noi Ordini Economice globale, bazată pe conceptul de companie mondială, şi a descris unele obstacole ce trebuiau eliminate pentru succesul proiectului.

Ca o primă urgenţă, spunea Ball, trebuie eliminată structura politică arhaică a statului naţional. Pentru acest fapt, trebuie să ne începem demersul prin recunoaşterea explicită a defazajului dintre dezvoltarea companiei mondiale şi existenţa continuă a unei structuri politice arhaice de state naţionale, în majoritate mici sau doar medii, care evoluează abia cu viteza unui gheţar, ca răspuns faţă de noile cerinţe de sferă de cuprindere şi scară a lumii moderne“. Cu alte cuvinte, însăşi structura statului naţional şi ideea de bunăstare generală a unui popor reprezentau pentru el principalele obstacole în calea oricărei tentative de spoliere liberă a Planetei, îndeosebi a statelor slabe şi, în acelaşi timp, cele mai importante impedimente în calea creării unui imperiu global neo-colonial.

Din păcate, România se înscrie exact în tiparele acestor intenţii de neo-colonialism, pentru că dacă analizăm starea de fapt de astăzi din ţară şi drumul pe care au îndreptat-o aceşti guvernanţi se poate afirma, fără teama de a greşi, că România este o biată colonie americană, condusă de nişte lachei jalnici, dornici de putere şi îmbogăţire, dispuşi să facă orice, inclusiv să-şi trădeze ţara, pentru a se afla în zona de vîrf a puterii. Aceştia se încolonează regulat la poarta Ambasadei americane, pentru a pupa poala“ mesagerilor stăpînirii de peste Ocean şi pentru a se plînge, a se bîrfi reciproc sau a primi ordine, pe care îşi iau angajamentul că le vor executa întocmai şi la timp în schimbul unor beneficii personale.

Toţi ambasadorii S.U.A. la Bucureşti de după 1990 s-au implicat în politica de stat a României prin mesaje şi acţiuni care au modelat parteneriatul strategic actual cu NATO, implicînd plasarea în funcţii-cheie a anumitor demnitari români, astfel încît S.U.A. să deţină pîrghiile necesare asigurării intereselor zonale ale lor, privind vînzarea de tehnică militară veche sau prin care au oferit avantaje companiilor americane gen Ford, Bechtel, Polaris, Smisthfield etc. Omul nostru potrivit, activat la momentul potrivit“. În fapt, ţara noastră nu a fost niciodată un partener cu drepturi egale pentru americani, ci doar un aliat conjunctural, în funcţie de interesele de moment ale Statelor Unite. Mai mult decît atît, o serie de evenimente ne-au demonstrat că orice soldat american deţine un fel de licence to kill“ pe teritoriul României, beneficiind de imunitate: efectiv, dacă un militar american ucide – cu vină sau fără – pe teritoriul României, acesta nu se supune legilor româneşti, ci este scos imediat din ţară, cu ajutorul Ambasadei S.U.A. la Bucureşti şi, evident, cu acceptul autorităţilor române.

Trei accidente provocate în ultimii ani de către militari americani veniţi în România ţin capul de afiş. Nici unul dintre vinovaţi nu a plătit, în faţa legii româneşti, pentru faptele comise. Teo Peter, basistul trupei Compact, a murit pe 4 decembrie 2004, după ce o maşină a Ambasadei S.U.A. a spulberat taxiul în care se afla, în centrul Bucureştilor. Şoferul vinovat, puşcaşul marin Christopher Van Goethem, a beneficiat de imunitate, părăsind în timp record teritoriul României. În State, Van Goethem a fost trimis în faţa Curţii Marţiale sub acuzaţia de omor prin neglijenţă, riscînd o pedeapsă de pînă la 14 ani de detenţie. Şochează atît verdictul de nevinovăţie primit, cît şi, mai ales, argumentele care au stat la baza acestuia: aparent, nu au existat probe care să ateste că Teo Peter se afla în taxiul lovit de maşina Ambasadei Americane. (Noi avem informaţii că ucigaşul era, de fapt fiul ambasadorului J. D. Crouch – nota red.). Un alt militar american a fost implicat într-un accident soldat cu moartea unui bătrîn, în Constanţa. Accidentul a avut loc în 16 mai 2005, pe Bulevardul Tomis. Soldatul, care conducea un microbuz aflat într-o coloană formată din trei autovehicule pline cu colegi de-ai săi, l-a izbit pe bărbatul de 79 de ani chiar pe trecerea de pietoni. Bătrînul a fost transportat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, dar a murit două zile mai tîrziu. Sergentul Craig Steven Fisher, cel care a produs accidentul, a părăsit la scurt timp ţara, beneficiind de aceeaşi imunitate acordată de Statul Român militarilor americani.

În septembrie 2008, un alt accident a avut loc în apropiere de baza de la Mihail Kogălniceanu. Americanul Naing Winn N. nu a acordat prioritate cînd a încercat să intre pe drumul principal la plecarea dintr-o benzinărie, iar maşina pe care o conducea a lovit un autoturism care se deplasa regulamentar. Nu au existat victime. Este bine de ştiut că, în august 2002, între România şi SUA a fost încheiat un acord prin care partea română se angaja să exonereze Washingtonul de prevederile Curţii Penale Internaţionale, înfiinţată în iulie 2002 cu sprijinul a 60 de ţări, cu scopul de a judeca persoanele acuzate de crime de război şi crime împotriva umanităţii. De ce? Simplu! Pentru că, deşi iniţial (în vremea lui Bill Clinton) Washingtonul fusese de acord cu înfiinţarea Curţii, în contextul războiului din fosta Iugoslavie, dar şi cu gîndul la Afganistan şi Irak (pe care se pregătea să-l invadeze) Administraţia Bush nu a dorit ca militarii săi să poată fi judecaţi de alte tribunale decît cele americane. Obiectivul principal: subjugarea Neamului Românesc. Mijlocul de atingere a acestui obiectiv: lichidarea capitalului românesc. Distrugerea capitalului românesc, aflat şi aşa la limita supravieţuirii, va da frîu liber tăvălugului globalist, atît din punct de vedere economic, cît şi din punct de vedere cultural – spiritual.

Reţetele din anii 90 prescrise de Banca Mondială în materie de industrie, agricultură, bănci, sistem energetic şi transport feroviar au fost urmate cu scrupulozitate şi rezultatele au fost maxime. În cîţiva ani, industria existentă a fost demolată şi nimic nu s-a pus în loc. Agricultura a fost desfiinţată şi România, una dintre ţările cu pămînturile cele mai bune din Europa, trăieşte din importuri masive de produse agroalimentare. Sistemul energetic a fost dezmembrat. Pentru a fi admisă în spaţiul Schengen, România va trebui să pună pe masa bogaţilor tot ce i-a mai rămas în cămara şi aşa sărăcăcioasă. Dar pentru că a îndrăznit să afirme că nu mai are nimic de oferit la privatizare, FMI a răspuns: Ba mai aveţi!“. Aşa că a impus Guvernului României să includă în noul acord obligativitatea de a privatiza şi ultimele perle“ care au mai rămas în coroana României – OLTCHIM, CEC, TAROM şi Poşta Română, precum şi pachetele de acţiuni pe care le mai deţine la Petrom, Transgaz şi Transelectrica. Şi, ca umilinţa să fie totală, în cadrul aceluiaşi acord Guvernul României se obligă să liberalizeze preţurile la energie şi gaze naturale.

Situaţia noastră, a românilor, este mai critică astăzi ca oricînd. Sîntem în pragul unui colaps naţional care, dacă se va produce, va fi fără nici o şansă de redresare, deoarece forţe impresionante ale răului planetar lucrează la distrugerea Ţării. http://www.infernulbanilor.com/2012/08/sistemului-colonial-romania-parte.html Nu apar niciodată în topurile oficiale ale celor mai bogaţi oameni din lume, dar sunt consideraţi cei mai puternici oameni de pe planetă, influenţând istoria ultimelor două secole.

Este puţin probabil ca vreo altă familie să fi influenţat atât de puternic istoria ultimelor două secole. Influenţa membrilor familiei Rothschild a fost atât de mare încât ei sunt creatori ai istoriei. Cu banii lor, Ducele de Wellington l-a învins pe Napoleon la Waterloo, schimbând cursul istoriei. Ei au finanţat războiul de secesiune din SUA, consolidând democraţia modernă. L-au sprijinit pe aventurierul Cecil Rhodes, cel care a schimbat faţa Africii, au finanţat armata britanică în timpul cuceririlor coloniale, au făcut afaceri cu îm păraţii Prusiei şi cu ţarii Rusiei.

La începutul secolului trecut, au pus bazele statului Israel, finanţând achiziţia de terenuri în Palestina. Intuind perfect „vremurile”, au construit primele căi ferate din Europa şi au finanţat inovaţia. Referinţele asupra afacerilor şi averii sunt rarisime, nu apar în topurile miliardarilor şi se feresc de publicitate.

Se estimează că, la sfârşitul secolului XIX, averea familiei era de între 2 şi 6 miliarde de dolari, bani care nu se pot calcula în curs, ci mai degrabă în procent din totalul afacerilor globale de la vremea respectivă. Averea uriaşă a creat mitul Dinastiei Baronilor de Rothschild, o legendă care dăinuieşte ca atare. Iar legenda are un început şi o explicaţie.

Numismatul care visa globalizare

Amschel Mayer Rothschild iubea literalmente banii, începându-şi cariera ca negustor de monede vechi la Frankfurt. El este cel care a pus bazele dinastiei, aplicând, în secolul XVIII, un model de business necunoscut la acea dată.

A început să speculeze moneda, profitând din plin de vremurile turbulente, când o valută sau alta se aprecia sau îşi pierdea din valoare în funcţie de războaie. Şi-a dat seama rapid că aurul este singura valută universală şi a pus la punct un sistem de transmitere a informaţiilor, genial în epocă.

Pentru a putea profita din plin de inovaţii şi pentru a fi sigur de controlul asupra afacerilor, Amschel Mayer şi-a împărţit cei cinci fii în principalele zone de influenţă ale Europei. Pe Amschel l-a ţinut lângă el la Frankfurt, Nathan a fost trimis la Londra, James la Paris, Salomon la Viena şi Karl la Napoli. Doar Nathan şi James au avut urmaşi, ei fiind „rădăcinile” actualei familii, ajunsă la a şaptea generaţie.

Printr-un sistem de agenţi şi curieri, folosind porumbei călători pentru a comunica rapid, Rothschild ştia înaintea tuturor ce se întâmplă în lume. La moartea fondatorului, în 1818, familia era deja una extrem de influentă şi avea la dispoziţie un set de reguli despre care se spune că sunt respectate şi astăzi.

Rothschild în epoca modernă

Două sunt evenimentele care au schimbat cursul afacerilor dinastiei în epoca modernă. La începutul secolului trecut nu era niciun mare business în care să nu fie prezenţi şi nu vorbim doar de sistemul bancar pe care-l dominau. Royal Dutch Shell, Rio Tinto, De Beers, Standard Oil şi multe alte afaceri de acelaşi calibru pe care familia Rothschild le controla sau în care avea acţiuni. Edmond investise masiv în podgorii şi domenii franceze, restul familiei cumpărase artă şi terenuri peste tot în lume.

Al Doilea Război Mondial este primul eveniment care a schimbat felul în care familia făcea business. S-au trezit cu proprietăţile confiscate sau distruse, majoritatea refugiindu-se în America. Deşi se speculează, normal, că familia a finanţat regimul nazist şi chiar că Hitler ar fi avut descendenţă Rothschild după un bunic, imperiul s-a clătinat.

După război, famila Rothschild a început să renunţe la participaţiile din marile companii industriale sau de exploatare a materiilor prime şi s-a concentrat pe ce ştia mai bine: bănci şi investiţii financiare. A doua lovitură a fost naţionalizarea Bank de Rothschild şi a altor active franceze de către regimul socialist a lui Mitterrand, în anii ’80. Au luat-o de la capăt câţiva ani mai târziu, în Franţa, însă de data acesta s-au retras de pe segmentul de creditare şi au rămas pe zona de bănci private şi de investiţii.

Astăzi, câteva dintre principalele active ale familiei, cele la vedere, sunt băncile de investiţii NM Rothschild & Sons din Londra, Group Edmond de Rothschild din Elveţia sau grupul francez Compagnie Financiere. Potrivit propriilor declaraţii, activitatea Rothschild se rezumă la consiliere financiară, la investiţii financiare şi la sectorul M&A (fuziuni şi achiziţii), genul de afaceri care oferă control în toate domeniile, plus nepreţuita discreţie. Şi totuşi, membri ai familiei pot fi încă întâlniţi în consiliile de admi nistraţie ale giganţilor industriali, ale marilor bănci. Mitul nu s-a destrămat.

TESTAMENT

Regulile lui Amschel Mayer de Rothschild

Setul de reguli impus de fondatorul dinastiei, respectat şi astăzi, este unul dintre secretele succesului şi o explicaţie pentru discreţia Rothschild.

Toate posturile importante trebuie să fie ocupate de membri ai familiei şi doar bărbaţii au voie să facă afaceri. Fiul cel mai mare al celui mai mare fiu este şeful familiei.
Pentru ca averea să rămână în familie, membrii trebuie încurajaţi să se căsătorească între ei, fiind acceptate căsătoriile între verişori primari sau secundari.
Amschel a scris în testament: “Niciodată să nu fie făcut un inventariu public, de către tribunale sau oricine altcineva, a averii mele. Interzic publicarea oricărei evaluări a moştenirii mele”.

VERIGĂ. Lionel Rothschild a fost promotorul Canalului Suez

LEGENDE

Două secole de umbră

ILLUMINATI. Se specula, încă înainte de Dan Brown şi “Codul lui Da Vinci”, că familia Roth schild ar fi înfiinţat şi finanţat organizaţia, pentru a proteja “sângele divin”, ai cărui descendenţi erau.
AL DOILEA RĂZBOI. Se spune că ei au sprijint ascensiunea naziştilor pentru a putea justifica apariţia statului Israel.
AURUL. O cunoscută teorie arată că preţul mondial al aurului, la Bursa Aurului de la Londra, este stabilit de Casa Rothschild. Cert este că la ceremonia anunţării cotaţiei zilnice participă şi astăzi un membru al familiei.
STĂPÂNII UNIVERSULUI. Printr-o reţea extraordinar de complexă, cu rădăcini sioniste, familia Rothschild controlează şi astăzi finan ţele mondiale prin Federal Reserve, Bank of England sau FMI. http://2blackjack1.wordpress.com/societati-secrete/illuminati-iluminatii/legendele-familiei-rothschild-parintii-globalizarii/ Familia Rothschild 500 de trilioane avere – YouTube http://youtu.be/y461PkWIJfU Noua Ordine Mondială (NOM) este planul pe care francmasoneria vrea să-l realizeze pe această planetă. Acest plan prevede crearea Statului Planetar Unic condus de un Guvern Unic, având o armată unică, o monedă unică şi un conducător unic cu puteri depline – desigur, a-ţi recunoscut Antichristul.
În viziunea francmasonilor populaţia acestei Republici Planetare va fi atent supravegheată prin introducerea unor CIP-uri în mâna dreaptă sau în frunte. Astfel, nimeni nu se va mai putea opune unui astfel de regim absolut totalitar, pe lângă care nazismul a fost doar o joacă de copii. Pentru elita francmasonilor care ar vrea să guverneze această planetă, cele 6 miliarde de oameni ar fi mult prea mulţi, de aceea masonii au concluzionat că populaţia globului trebuie redusă la doar 1 miliard de locuitori. Pentru aceasta s-au conceput în laborator viruşi letali (întrucât războaiele nu şi-au atins scopul scontat în această direcţie) cum ar fi SIDA, Ebola, SARS, Gripa Aviară. Există chiar oameni de ştiinţă şi sociologi care lucrează pentru Noua Ordine Mondială (NOM) şi care cred sincer în această utopie, aşa cum mulţi intelectuali au crezut sincer în utopia comunistă sau în cea nazistă.
Noua Ordine Mondială (New World Order – NWO), despre care au vorbit francmasonii Bush şi Gorbaciov, vizează prin urmare legarea şi anihilarea suveranităţii naţiunilor şi încearcă aducerea lor sub o autoritate centrală mondială, care va fi alcătuită numai din francmasoni.
Deşi au fost ţinute secret, la ora actuală se ştie foarte clar că NOM are 6 scopuri principale pe care caută să le realizeze cât mai repede:
sleeplg0 1.Stabilirea unei “ordini” economice internaţionale sub directul control al unui organism francmasonic mondial.
2.Stabilirea şi impunerea necondiţionată a unui Guvern Mondial francmasonic.
3.Cucerirea şi subjugarea prin mijloace economice a celor două super-puteri, SUA şi Rusia, care va fi urmată de unirea celor două.
4.Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei (în această direcţie deja s-au făcut paşi gigantici pe care numai cei naivi nu îi remarcă), ca aşa-zisa noţiune dominantă în cadrul căreia va exista un Guvern Mondial format exclusiv din masoni.
5.Alegerea şi impunerea unui Rege planetar unic, care va fi iniţiat şi modelat chiar de maeştrii francmasoni, pentru a conduce Guvernul Mondial.
6.Crearea şi promovarea unei aşa-zise “religii” mondiale, care va coordona în conformitate cu scopurile masonice toate religiile pământului şi va avea în frunte un fel de pontif mondial, care va conduce la rândul său alături de conducătorul unic, planetar.
În “Noul Testament Diabolic” (ideologia “Iluminaţilor” lui Adam Weishaupt) publicat în 1785, se spune: “Noul guvern mondial va trebui să apară ca patronul şi binefăcătorul popoarelor”.

Istoria NOM este lungă şi complexă; totuşi, câteva detalii merită menţionate.

În evul de mijloc, Petrus de Bosco preconiza federalizarea tuturor statelor creştine sub numele REPUBLICA CHRISTIANA, teorie cuprinsă în DE RECUPERATIONE TERRAE SANCTAE.

Replica evreiască vine peste secole, se numeşte REPUBLICA UNIVERSALĂ sau NOUA ORDINE MONDIALĂ; primul ei cadru organizatoric poartă numele de SOCIETATEA NAŢIUNILOR de la care vor purcede şi mijloacele necesare: STATELE UNITE ALE EUROPEI ca structură geopolitică complementară Statelor Unite ale Americii şi mai apoi parte componentă a Republicii Universale. Preşedintele Wilson a fost exponentul, liderul şi purtătorul de cuvânt al unei hotărâri luată de Alianţa Universală Israelită înainte de primul război mondial în vederea construirii Europei postbelice pe cele două variante: iudeo-bolşevismul şi iudeo-capitalismul. La Versailles în 1919 principalele state europene ieşite victorioase n-au făcut decât să ratifice o structură gândită de francmasoneria iudaică vreme de o jumătate de secol. În 1864, Lewy Bing scrie în LES ARCHIVES ISRAELITES 17: “Nu este oare natural şi necesar de a vedea curând un TRIBUNAL SUPREM însărcinat să descurce plângerile dintre NAŢII şi NAŢII – judecând în ultimă instanţă – şi al cărui cuvânt să fie impus lumii întregi?”… Partea interesantă, pe deplin lămuritoare este cuprinsă în fraza care urmează. Citez: “Şi acest cuvânt este cuvântul lui Dumnezeu, pronunţat prin fiii săi întâi născuţi, (n.n. evreii) şi în faţa căruia se va închina cu respect… Universitatea oamenilor”?! Este un răspuns iudaic la REPUBLICA CHRISTIANA lui Petrus de Bosco, care dorea o federalizare a statelor creştine pe când Lewy Bing doreşte un Tribunal Suprem evreiesc care să conducă tot pământul cu biciul.
În 1884 ideea este dezvoltata in L’ALMANACH DES FRANCMACONS: “…Cand Republica va fi stabilita peste tot in batrana Europa, ea va forma STATELE UNITE ale acestui vechi continent”. In plin razboi mondial constructorii iudei ai viitoarei Europe postbelice ii deseneaza planurile in interiorul lojilor francmasonice in vreme ce crestinii reprezentand statele nationale se macelareau pe toate fronturile europene si in Rusia se pregatea abatorul rosu. La 5 martie 1916, fratele Moch vorbeste in loja LES TRINITAIRES despre Pactul Societatii Natiunilor. 8 noiembrie 1916, profesorul F. Aulard: “O imensa speranta a strabatut lumea: Societatea Natiunilor, idee a Revolutiei franceze”. La 14 si 15 ianuarie 1917 se tine la Paris conferinta ocultei, care decide convocarea Congresului francmasoneriei natiunilor aliate si neutre pentru stabilirea mijloacelor construirii Societatii Natiunilor. Din scopurile fixate Congresului:
1. Sa prepare actiunea STATELE UNITE ALE EUROPEI.
2. Sa prepare crearea unei AUTORITATI SUPRANATIONALE care sa rezolve divergentele dintre natiuni.
3. Agentul de propaganda al conceptelor va fi francmasoneria.
La sfarsitul lui iunie 1917 sus-amintitul Congres are loc la Paris, a fost prezidat de generalul Peigne -mare maestru al Marii Loji a Frantei, s-a prezentat si s-a votat statutul viitoarei Societati a Natiunilor, ratificat si de conventul Lojei Marelui Orient al Frantei. Congresul Partidului Socialist din Bordeaux – Octombrie 1917 – decide sa se realizeze masurile de preparare a Societatii Natiunilor.

In 1770 evreul Adam Weishaupt trimis sa-si faca initierea la iezuiti, devenit discipolul filozofului evreu Mendelssohn este insarcinat de bancherul Rotschild sa infiinteze ordinul secret al ILUMINATILOR Bavarezi, cu scopul de a pregati cadrele vizibile necesare unei Noi Ordini Mondiale, ale Republicii Mondiale condusa de cadrele invizibile ale finantei internationale aflata in mana marilor bancheri evrei. Programul Iluminatilor s-a pus in practica prin revolutiile din Franta, Rusia si Germania; prin cele doua razboaie mondiale, prin razboiul rece si prin pregatirea razboiului impotriva islamului, repetitia generala avand loc in Golful Persic. Urmarile etapelor istorice planificate de oculta finantei iudaice a fost subordonarea economica si politica a statelor puternic dezvoltate, crearea de organisme suprastatale ca Liga Natiunilor, O.N.U., Comunitatea Europeana, impunerea limbii engleze ca limba oficiala a comunitatii internationale, subordonarea Vaticanului prin Banca Vaticanului, crearea Fondului Monetar International, a Bancii Mondiale, a Bank of International Settlement, a lansarii Conventiei Liberului Schimb, de fapt a subordonarii statelor mai putin dezvoltate economic fata de statele puternic dezvoltate si prin acestea, organismelor financiar-economice suprastatale. NAFTA cuprinde teritoriul economic al intregii Americi de Nord; in 1993 a luat fiinta zona mondiala de comert GATT. Mai exista Conventia zonei Pacificului – APEC; Uniunea Europeana EFTA, toate instrumente prin care Oculta construieste abil STATUL MONDIAL sau REPUBLICA UNIVERSALA de sub directa ei conducere.

cod de bare

Pe orice Bar Code de pe marfuri vom observa in toata lumea linii subtiri sau mai groase scurte si 3 perechi de cate doua linii subtiri lungi. Doua linii subtiri inseamna 6. Gasim totdeauna 3 perechi de linii subtiri lungi, adica 666.
In Vechiul Testament putem citi: (Cartea Regilor, cap. 10) „Gramada aurului care s-a adunat intr-un an pentru Solomon a fost de 666 talanti de aur”. 666 este semnul puterii banului evreiesc.
Codul Bancii Mondiale este 666. „Credit Card” al Bancii australiene poarta cifra 666. „Credit Card”-urile noi in America poarta codul 666. Sistemul de calculatoare Olivetti poarta numarul 666, la fel si calculatoarele din SUA. Pe fiecare loz de loterie in Israel este tiparit numarul 666. Numarul de cod pentru convorbiri telefonice al Israelului este 666. „Exon” al lui Rockefeller poarta cifra 666.
Desi am amintit pe scurt date din Protocoalele Sionului si din Noul Testament Satanic, fiecare om trebuie sa analizeze in mod critic faptele celor ce trag sforile.
Orice om care vede astazi discordia si ura, razboaiele si conflictele, foamea si saracia din aceasta lume, destramarea natiunilor, ura rasiala in crestere in toate tarile, tendinta de libertate si independenta a popoarelor, neputinta celor ce guverneaza, coruptia politicienilor, perversiunea si violenta in cresterea oamenilor, datoriile fara granite ale statelor la banci, instabilitatea monezilor nationale, crizele economice, falimentul in agricultura, somajul, nemultumirea si zapaceala in societate, placerea crescanda pentru petreceri si castig fara munca a oamenilor, lipsa de credinta si manipularea tineretului si a sexului feminin, poate sa afirme ca numai din intamplare toate acestea au fost concepute in Protocoalele Sionului? Putem cita pe Roosewelt: „In politica nu se petrece nimic intamplator! Cand se petrece ceva, putem fi siguri ca a fost planuit!”

Din ce in ce mai evident, ziaristi, scriitori, politicieni, bancheri evrei sau aflati in subordinea iudaismului, abordeaza si construiesc ideologia Noii Ordini Universale. Wilson ca expresie politica a ocultei iudaice lucreaza la planificarea lumii postbelice din 1917, anul revolutiei iudeo-bolsevice si al intrarii S.U.A. in primul razboi mondial. Curioasa coincidenta, menita sa zdrobeasca Germania in Vest spre a da mana libera iudeo bolsevismului in Est, politica repetata fara nici o imaginatie in al doilea razboi mondial, cand iesirea S.U.A. din neutralitate a decis victoria iudeo bolsevismului in Europa si a comunismului in China, Coreea si Vietnam. Incepand cu New York World din 1918, presa din Statele Unite sprijinea revolutia iudeo bolsevica, nu se ridica intru apararea drepturilor omului calcate sub cizmoacele pline de sange ale comisarilor iudei – asasinarea celor 5 milioane de culaci, a milioanelor de rusi o lasa rece, ba dimpotriva un director al bancii FEDERAL RESERVE scrie in anul marilor masacre din Rusia in ziarul sus citat: “Rusia ne arata drumul spre mari si impetuoase schimbari ale lumii… ma bucur ca se intampla asa…”. Acelasi “colonel” House care reorganizeaza Institutul de Afaceri Internationale sub numele de Consiliul pentru Relatii Externe, sustine la 15 decembrie 1922 ideea unui guvern mondial, pe care o actualizeaza in revista FOREIGN AFFAIRS Philip Ker care-si sfarseste pledoaria asa: “…adevarata problema este astazi cea a unui guvern mondial”.
Ofensiva ideologic-propagandistica se desfasoara pe planuri largi cu incepere din 1928. Doctrinarii, ideologii, filozofii, sociologii, esteticienii iudei sau in solda iudaismului incep sa precizeze conceptul de Noua Ordine Mondiala. H. G. Wells, socialist fabian in THE OPEN CONSPIRACY: BLUE PRINTS FOR A WORLD REVOLUTION: “… Lumea politica a Conspiratiei Deschise trebuie sa slabeasca, sa incorporeze sau sa inlature guvernele existente … va fi o religie mondiala … intreaga populatie a lumii sa devina o noua comunitate umana.”
1932. F.S. Marvin publica THE NEW WORLD ORDER, deci Noua Ordine Mondiala in care spune ca Liga Natiunilor este prima incercare de Noua Ordine Mondiala.
1933. Apare Humanist Manifeste, John Dewey face apel la o sinteza a tuturor religiilor si la o ordine economica socialista si cooperativizata. 1939 revista PEACE NEWS din 19 mai publica “Planuri pentru o federatie mondiala democratica, nemilitara si atotcuprinzatoare”. 28 octombrie 1939, celebrul in epoca John Foster Dulles propune public ca S.U.A. sa conduca tranzitia, (sa fim atenti) “spre o noua ordine de state mai putin independente, suverane, stranse intr-o liga sau uniune federala”.
Anii 1939-1945 cu tot razboiul mondial care face ravagii pe glob, sunt anii in care se esentializeaza doctrina si ideologia Noii Ordini Mondiale – adica a Republicii Universale. Asa cum revolutiile europene au dus la emanciparea socio-politica a evreimii, razboaiele mondiale au dus la indatorarea statelor nationale la Fondul Monetar International si la subordonarea acestora intereselor guvernului universal iudeu, punand premisele dominatiei lui universale.
In 1939, Lionel Curtis publica un volum masiv de 985 de pagini: WORLD ORDER – Ordinea Mondiala, in care preconizeaza organizarea lumii intr-o comunitate de natiuni. In 1940 H.G. Wells revine cu THE NEW WORLD ORDER in care propune un stat mondial colectivist, o noua ordine mondiala care sa cuprinda si democratiile socialiste si, din nou, atentie, o recrutare universala pentru munca, incriminand individualismul nationalist care este maladia lumii. Hitler, Mussolini, Stalin propun si ei modele ale unei Noi Ordini Mondiale si, spre deosebire de ideologii iudeo-americani care nu sufla o vorba despre cei destinati sa conduca acel guvern universal, acestia indica limpede pe conducatorii planificati.

Ca pretutindeni in natura, istoria omenirii cunoaste “varstele” fenomenelor socio-politice. Fenomenul artificial al federalizarii universale initiat de iudaism in cele doua variante: iudeo-bolsevismul si iudeo-capitalismul s-a dezvoltat concomitent in prima jumatate a secolului XX, intr-o intercomunicare si interactiune benefica pentru initiatori. Din 1920 pana in 1945 marea finanta evreiasca din S.U.A. si Europa a sustinut revolutia iudeo-bolsevica din Rusia, atat financiar, cat si propagandistic. Referirile teoreticienilor occidentali ai Noii Ordini, mai ales a celor iudei americani se fac si se raporteaza la “socialism” si “socializare universala”. Este epoca propagandei internationale, a internationalelor, a kominternului, a razboiului civil spaniol, al doilea camp de experiente iudeo-comuniste, a revolutiei comuniste chineze, coreene, vietnameze cu puternice tente nationale – care se indeparteaza de modele unice si nu accepta o conducere suprastatala, un centru unic de conducere.
Aceasta etapa a unei luni de miere prelungita pe o jumatate de secol ia sfarsit in clipa cand iudeocratia mondiala isi da seama ca toate sperantele de dominatie universala printr-o revolutie proletara condusa de evrei, folosind Rusia ca forta de izbire este o utopie, ca in Rusia postbelica comunismul se nationalizeaza, ca devine rusesc, ca evreimea pierde controlul institutiilor statului; ba mai mult, ca se naste o reactie anti-iudaica ruseasca si incepe, voalat, o noua epoca de prigoana.

Federalistii unei lumi unite vor guvern mondial in 1947. Iudeocratia isi demasca planurile in PRELIMINARY DRAFT OF A WORLD CONSTITUTION in care Robert Hutchins, Mortimer Adler, Rexford Tugwell concep o federalizare regionala, preambulul federalizarii mondiale si a guvernului mondial. Constitutia inventata de suporterii iudeocratiei ar avea un “Consiliu Mondial”, o “Camera a Gardienilor” insarcinata cu mentinerea ordinii mondiale, cere natiunilor sa-si predea armamentul guvernului mondial si … punctul nodal al pledoariei: “dreptul Republicii Federale Mondiale de a prelua intrega proprietate privata pentru uz federal”. O traducere mai neindemanatica a PROTOCOALELOR nici ca se putea.
1949 la 26 iulie, 18 membri ai senatului S.U.A. sprijina Rezolutia 56, cerand ca O.N.U. sa fie restructurata sub forma unei federatii mondiale. Iata ca reintra in scena, dar cantand o alta partitura decat in 1917, familia bancherilor iudei Warburg, cei care-l sprijinisera masiv cu bani si munitii pe Trotky -Bronstein de la care asteptau infaptuirea revolutiei mondiale si a Republicii Universale condusa de evrei.
La 17 februarie 1949, James P. Warburg, fiul bancherului Paul Warburg, fondator al Federalistilor unei lumi unite, declara: “…marea problema a timpului nostru nu este daca putem crea o lume unitara, ci daca aceasta lume poate fi creata prin mijloace pasnice. Vom avea un guvern mondial indiferent ca vrem sau nu. Problema este doar daca acest guvern va fi instaurat prin consens sau prin cucerire.”
1954. Printul Bernhardt, sotul reginei Iuliana a Olandei – exista o lunga lista a capetelor incoronate din Europa slujind francmasoneriei – regii nordici marsaluind in front cu toata pompa, deci printul creeaza Bilderbergerii sau asociatia cetatenilor planetari in care se inscriu rapid politicieni ca Dean Achenson, Christian Herter, Dean Rusk, Robert McNamara, George Ball, Henry Kissinger, Gerald Ford. Multi din Bilderbergeri sunt evrei, iar contributia lui Kissinger la politica externa a S.U.A. ca expresie a intereselor iudeocratiei este bine cunoscuta.
1961. Departamentul de stat construieste un plan de dezarmare a tuturor natiunilor si de inarmare O.N.U. In 1962, alt bancher, Nelson Rokefeller, fost guvernator al New York-ului publica THE FUTURE OF FEDERALISM, afirmand ca evenimentele cer cu stringenta o noua ordine mondiala. Citez: “Exista o febra a nationalismului… insa statul-natiune este tot mai putin capabil sa-si indeplineasca sarcinile politice internationale”. Richard Nixon si Robert Kennedy nu ies din tiparul NOII ORDINI MONDIALE; iar in 1968, Richard Gardner, fost asistent delegat al Secretariatului de Stat spune: …”Sfarsitul da tarcoale suveranitatii nationale, erodand-o farama cu farama, provocandu-ne mai puternic sa faurim o ordine mondiala”.
In 1974 Agentia S.U.A. pentru dezarmare, militand pentru eliminarea totala a armamentelor si a fortelor armate, militeaza concomitent pentru: a intemeia si dezvolta o forta de pace a Natiunilor Unite, care, in momentul cand planul va fi dus la indeplinire, va fi atat de puternica, incat nici o natiune nu o va putea ataca. Iata deci cum oculta internationala isi faureste si instrumentul militar prin care-si va impune din ce in ce mai vizibil si sfruntat vointa politica, intervenind sub titlul demagogic de forta de mentinere a pacii, acolo unde o cer interesele si, in aceiasi ani, acelasi bancher Nelson Rokefeller, conform unui raport ASSOCIATED PRESS, reafirma ca va lupta pentru crearea unei noi ordini mondiale.
Cu incepere din deceniul 7 al secolului XX, se activeaza la nivel mass-media mondiala controlata de iudeocratie propaganda pentru Noua Ordine Mondiala, de data aceasta capitalista. Sloganele ei se articuleaza pe drepturile omului. Atunci cand CEKA si NKWD-ul iudeobolsevic ucideau bestial milioane de crestini si musulmani, nici gand ca presa iudaizata sa invoce drepturile omului. Cand evreimea din Uniunea Sovietica si tarile socialiste a fost detronata, cand n-a mai putut monopoliza puterea, atunci s-a lansat campania de protejare si aparare a drepturilor omului.
1985, Norman Cousins, presedinte de onoare al Bilderbergerilor – presedinte al Federalistilor Mondiali, in saptamanalul HUMAN EVENTS – Washington: …”Guvernul mondial apare. Este inevitabil. Nici un argument favorabil sau nefavorabil nu poate schimba acest fapt”.
1987. O prima etapa a Razboiului rece ia sfarsit ca urmare a uriasei batalii economice si propagandistice finantata de iudeocratie. Capitalistii evrei care au stat in spatele asa-zisei revolutii proletare din Rusia tarista si-au ucis opera care nu mai corespundea telurilor Republicii Universale realizata prin proletariat.
1989. Presedintele Bush invita U.R.S.S. sa se alature Ordinii Mondiale.
1990. Razboiul din Golf este decretat ca un triumf al Noii Ordini Mondiale. Adica strivirea NATIONALULUI de catre SUPRA NATIONAL. La 11 septembrie, Bush adreseaza Congresului un text fara echivoc: criza din Golful Persic este o rara oportunitate de a evolua spre o perioada istorica de colaborare.

SOCIETATEA NATIUNILOR a fost inaugurata la 10 ianuarie 1920, ca un prim mijloc al ocultei internationale de a stirbi suveranitatea statelor, de a instaura un guvern supranational, de a realiza obiectivele economice, politice, culturale si militare suprastatale ale Sanhedrinului universal. Conventul Marii Loji a Frantei din 1920 constata ca Adunarea generala a Societatii Natiunilor este primul sambure al unui parlament international.
Conventul din 1922 al mai sus pomenitei loji propune sa se dea supraguvernului international de la Geneva si directia economica a vietii popoarelor… Iata-ne ajunsi la punctul cheie, stiind noi cine dirija in epoca finantele lumii. Acelasi convent francmasonic elaboreaza planul crearii unei BANCI INTERNATIONALE, bazata pe mult dorita “mobilizare” a proprietatii funciare publica si privata. Daca in Rusia iudeobolsevica se “mobiliza” proprietatea funciara cu mitraliera si lagarele de exterminare, varianta capitalista a internationalizarii voia sa treaca proprietatea funciara in subordinea BANCII INTERNATIONALE. BANCA INTERNATIONALA ar fi dispus de o MONEDA INTERNATIONALA pana la concurenta de 1 600 miliarde.
Evaluarea facuta de francmasonerie avutiei statelor europene in vederea trecerii ei de sub autoritatea si beneficiul national sub autoritatea suprastatala si in beneficiul plutocratici iudaice suprastatale este foarte aproape de adevar si marturiseste public scopul final al Societatii Natiunilor. Conventul acestei loji agresive nu se multumeste cu atat. Doreste o limba internationala, formarea Statelor Unite ale Europei, o FEDERATIE A LUMII si o ARMATA INTERNATIONALA.
In 1925, Conventia Marelui Orient al Frantei cere ca ordinele Societatii Natiunilor sa fie executate ca niste legi de stat, fara sa fie supuse parlamentelor nationale spre aprobare.
Opera ocultei internationale iudaice, SOCIETATEA NATIUNILOR a falimentat in perioada interbelica datorita opozitiei statelor nationaliste ca Italia, Germania, Japonia, ca si a Uniunii Sovietice care vedea altfel infaptuirea Republicii Universale si radicalizarea proletariatului mondial. Reluata in forta dupa cel de-al doilea razboi mondial, avand ca baza de operatii si forta de soc Statele Unite ale Americii, ideea Republicii-Universale se realizeaza prin intermediul organismelor internationale contemporane care, reluand structurile si tezele Societatii Natiunilor, le-au dezvoltat si aplicat realitatilor postbelice. ONU, CONSILIUL DE SECURITATE, NATO, FONDUL MONETAR INTERNATIONAL, COMUNITATEA STATELOR EUROPENE, PIATA COMUNA, PARLAMENTUL EUROPEAN, constituie cadrul organizatoric, juridic, economic, financiar si militar al REPUBLICII UNIVERSALE condusa de Sanhderinul iudaic, caruia politicienii subordonati puterii oculte pomenita de Wilson ii spun eufemistic NOUA ORDINE MONDIALA.
Pericolul Noii Ordini Mondiale

NOM

PRACTICA ARMELOR INTRUNITE. Pentru a-si atinge scopul, oculta internationala iudaica, varfurile ei conducatoare au folosit vreme de veacuri o seama de arme psihologice, ideologice, spirituale, culturale, economice, sociale, pe care le-au adaptat deceniu dupa deceniu si secol dupa secol conditiilor geo-strategice, geo-politice, geo-economice zonale si mondiale, ca si progresului tehnico-stiintific mondial.
De la blestemul ritual aruncat asupra lui Spinoza pana la razboiul psihologic dus prin intermediul mass-mediei mondiale, oculta iudaica a folosit abil, succesiv sau simultan grupari de arme sau armele intrunite, realizand obiectivele fixate prin PROTOCOALE: dezbinarea societatii crestine si anularea fortei statelor nationale.
ARMELE folosite izolat, pe grupari sau intrunite, au forta de penetratie si distrugere pe intreaga gama a structurilor umane individuale, colective, nationale. CORUPTIA, SANTAJUL, INDOIALA, DEZINFORMAREA, INTOXICAREA INFORMATIVA, FALSIFICAREA ISTORIEI SI A REALITATII CONTEMPORANE, MANIPULAREA INFORMATIILOR, PORNOGRAFIA, COMPROMITEREA IDEILOR, A PERSONALITATILOR ISTORICE SAU CONTEMPORANE, DEZAGREGAREA FAMILIEI SI A INSTITUTIILOR NATIONALE FUNDAMENTALE: BISERICA, SCOALA, ARMATA, CONFLICTUL SOCIAL, CREAREA ANTISEMITISMULUI, MONOPOLUL MASS-MEDIEI, FINANTELOR, CONTROLUL SI DIRECTIONAREA OPINIEI PUBLICE, A JUSTITIEI, STAPANIREA DIRECTA SAU INDIRECTA A GUVERNELOR, COMERTULUI, INDUSTRIEI, CRIMA POLITICA conform poruncii talmudice “Toh sebegoim harog” (pe cel mai bun dintre crestini, ucide-l!), LOVITURA DE STAT, alcatuiesc arsenalul armelor folosite de oculta internationala pentru distrugerea societatilor crestine traditionale si a statelor nationale.
A exemplifica inseamna a relua si a talmaci istoria Europei prin prisma razboiului dus impotriva ei de secole de-a randul de catre natiunea suprastatala a evreimii. Dau un model de arma psihologica avand efect de masa, cu nimic deosebit de procedeele Inchizitiei. Scoaterea in afara legii, excomunicarea acelor evrei care nu se supun Kahalului. Se stie ca Baruh de Espinoza, filozoful cunoscut sub numele de Spinoza, este autorul unui sistem filozofic care incalca legile Talmudului. Prima arma folosita a fost CORUPTIA, asa cum a fost folosita si impotriva filozofului roman Vasile Conta. I s-au oferit lui Spinoza 1 000 de florini anual, cu conditia sa nu-si mai publice ideile si din cand in cand sa frecventeze sinagoga. Spinoza n-a acceptat.
Atunci s-a hotarat excomunicarea. Sinagoga plina. Zeci de lumanari negre aprinse. Un vas cu sange la indemana marelui rabin, fostul dascal si prieten al excomunicatului. Elemente de scenografie, efecte sonore menite sa cutremure spectatorii. Si textul excomunicarii, dupa Pollok: Viata lui Spinoza si relatari de I.K. Hosmer: Jidovii; Lewes: Istoria biografica a filozofiei. Citez: “…Dupa judecata ingerilor si a sfintilor, noi excomunicam, alungam, blestemam si anatemizam pe Baruch de Espinoza, cu consimtamantul batranilor si al acestei sfinte adunari, inaintea cartilor sfinte; prin cele 613 precepte care sunt scrise inauntru, cu anatema cu care Josua a blestemat pe Iericho, cu blestemul pe care Elisha l-a aruncat asupra copiilor si cu toate blestemele care sunt scrise in lege. Blestemat sa fie el in timpul zilei si blestemat sa fie el in timpul noptii. Blestemat sa fie el cand doarme si blestemat sa fie el cand e treaz; blestemat cand se duce si blestemat cand se intoarce. Domnul nu-i va ierta lui. Mania si furia domnului se vor aprinde de azi inainte contra acestui om si va arunca asupra lui toate blestemele scrise in Cartea Legilor. Domnul va distruge numele lui sub Soare si il va scoate din toate triburile lui Israel… Si va atragem atentia ca nimeni nu trebuie sa mai vorbeasca cu el nici prin cuvinte, nici prin scris, nici sa-i arate vreo favoare, nici sa sada sub acelasi acoperis cu el, nici sa se apropie de el la mai putin de patru palme…” Dupa blestem, lumanarile negre au fost stinse in vasul cu sange in strigatele de groaza ale asistentei. Comunitatile evreiesti de pretutindeni au fost anuntate. Efectul moral, psihologic si social in sanul acestora a fost cel scontat: crucificarea tradatorului in constiinta triburilor lui Israel.

Citez fragmente din Instructiunile trimise lui Garibaldi, idolul italienilor si eliberatorul Italiei, de catre mai marii sai intru francmasonerie: “…Fagaduinta atotputernica cu care noi am stabilit puterea noastra inseamna:
a) Fratia in francmasonerie pentru a constitui un STAT IN STAT, cu mijloace si cu o functiune independenta de stat si necunoscuta Statului;
b) Fratia in francmasonerie pentru a constitui un STAT DEASUPRA STATULUI, cu o unitate, un cosmopolitism, cu o universalitate care fac francmasoneria sa fie superioara Statului si sa-l conduca;
c) Fratia in francmasonerie pentru a constitui un STAT IMPOTRIVA STATULUI.
Si ceva din juramântul masonic suprem pentru gradul 33: “…Jur de a nu vedea alta patrie decât patria universala… Jur de a combate fara crutare intotdeauna si pretutindeni hotarele natiunilor… Declar ca profesez negatiunea lui Dumnezeu si a sufletului…” Desigur, juramântul este mult mai lung. Raspunsul celor care l-au primit: “Si acum, frate, dupa ce Natiunea, Religia si Familia au disparut pentru totdeauna pentru tine in imensitatea operei francmasoneriei, vino in bratele noastre, prea Puternice, prea Ilustre si prea Scump frate, sa imparti cu noi autoritatea fara margini si puterea fara ingradire pe care o exercitam asupra umanitatii”. Noua Ordine Mondiala si Republica Universala isi gasesc in acest raspuns francmasonic intreaga lor justificare.

Dictatorul Ceausescu (mason grad 33, loja Propaganda Due) a proiectat si construit Casa Poporului din Bucuresti pentru a instala aici Guvernul N.O.M. (din care probabil, vroia sa faca parte si el). Insa romanul are o vorba: “Nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste”. http://deconspirareafrancmasoneriei.wordpress.com/noua-ordine-mondiala/ Romania isi „traieste” ultimele momente ca Stat National….
Analiza datelor si informatiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria româna a scos în evidenta unele aspecte de interes operativ care explica situatia grea în care se gaseste România la ora actuala, atît din punct de vedere economic, cît si din punct de vedere politic. Practic, România se afla în prezent în jocul de interese al celor doua mari puteri militare mondiale, Rusia si SUA, care cauta prin orice mijloace sa-si adjudece suprematia în aceasta zona strategica a Europei.
În cei 20 ani trecuti de la evenimentele din decembrie 1989, razboiul din umbra purtat de cele doua superputeri a adus pe esichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carente comportamentale, usor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reusit sa se distruga economia româneasca, sa se anihileze Serviciile Secrete, sa se puna în stare de inoperativitate Armata si, nu în ultimul rînd, sa se zdruncine unitatea Poporului Român. Prin încalcarea voita a sigurantei nationale, factorii decizionali apartinînd celor doua tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat dupa bunul plac, au vîndut strainilor capacitati de productie rentabile, unele dintre ele de importanta strategica, asa cum sînt industria cimentului, industria metalurgica feroasa si neferoasa, industria chimica si petrochimica, industria energetica si sistemul financiar bancar. Au vîndut, totodata, si bogatia cea mai de pret a Poporului Român, si anume pamîntul tarii, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioti arabi, italieni, evrei, greci si unguri.

Printre protagonistii vietii politice românesti care au conlucrat pentru a aduce România în starea precara în care se gaseste astazi si care se afla în cele doua tabere rivale se numara Traian Basescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Nastase, Mugur Isarescu, Emil Boc, Elena Udrea si grupul economic din spatele acesteia, – ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi. Acestia sînt cei care au creat un „curent contraorganizational al mediului vietii colective”, care a dus la formarea „subspatiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, în timp, a determinat actualul „razboi subnational” dintre carteluri si institutiile statului national. Asa s-a ajuns la o veritabila deriva institutionala, formelor de organizare politica imputîndu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune în primejdie atît Statul, cît si Natiunea. Trasaturile dominante ale acesteia sînt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Român, a caror tinta este demolarea efigiilor si a reperelor identitatii noastre nationale. Ei au constituit „structuri alternative”, formînd retele de „colegii invizibile”, pentru a captura centrul Puterii în România. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicatiile, în toate guvernele, dobîndind astfel accesul sau chiar controlul în institutii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Presedintie, de la Guvern la Parlament si, nu în ultimul rînd, în „societatea civila”, devenita vîrf de lance al manipularilor puse la cale. Lansarea în spatiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pîrghiile statului au fost preluate si sînt folosite de carteluri si mafii organizate într-un complicat mecanism al infractiunilor, care a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii românesti. Are loc o lupta pe viata si pe moarte pentru conversia puterii politice a statului în putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si vadit antinational. Obtinerea controlului României nu este însa o întreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale sa se realizeze în prezent, fiind consecinta conditiilor în care au actionat gruparile respective. În aceste cazuri, influenta externa a fost extrem de puternica, iar ea a fost exercitata prin Serviciile de Informatii din tarile lor de origine – CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.

Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri de miliarde de euro pe care le estimeaza sînt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor si a masoneriei, care cumpara tot ce se scoate pe piata: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, nascut în decembrie 1934 în orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiasca din clasa mijlocie. Pentru a evita persecutia nazista, familia lui a emigrat în SUA, în 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich în Rich. S-a ridicat prin afaceri internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. Rich are resedinta în Zürich, Elvetia, iar vila sa este pazita non-stop de garzi israeliene înarmate pîna-n dinti. Cu toate ca a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii – în ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei electorale a democratului Al Gore. Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare catre Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni conventionali ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, înregistrînd rezultate dincolo de asteptari”. La rîndul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi în februarie 1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, încartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din Statele Unite, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, pe cea imobiliara. Implicat în retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si în scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Împreuna cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a încalcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicata si România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevarat maestru al combinatiilor internationale a capusat cît a putut si Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. La esaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador în Sudan. Cea mai importanta companie a lui Rich este Casa de Comert Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a actionat prin firma Glencore România, coordonata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. Desi Marc Rich a fost o prezenta constanta pe piata din România dupa 1989, unde avusese niste afaceri si mai înainte, mai mereu tranzactiile în care a fost implicat au fost învaluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”.

Detaliile contractului au fost secretizate. În vremurile tulburi de atunci, întelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul român s-a realizat fara licitatie. Oferta facuta de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmata de un contract adoptat printr-o hotarîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finante. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei, Rich a vrut sa o cumpere, dar s-a opus Guvernul Vacaroiu, ca si sindicalistii, care se temeau ca îsi vor pierde locurile de munca. În mod absolut surprinzator, pentru ca rafinaria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi. Înainte de privatizare, datoriile ajunsesera la ametitoarea suma de 300 milioane de dolari. În final, cursa pentru achizitionarea Petromidiei a fost cîstigata de Rompetrolul lui Dinu Patriciu (si nu pentru ca ar fi avut o oferta mai buna, ci datorita faptului ca a beneficiat de o sustinere mai puternica, asa cum se va vedea mai departe), iar în 2004 Glencore a ratat si Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri si în domeniul transporturilor si comertului, prin Rombarge Transport si Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica, pentru picura. În ultimii ani, reprezentanti ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner si Yoav Stern, sotul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgoviste si Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie. În 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a împrumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80% – 90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu alumina. Ulterior, la privatizarea ALRO în favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal fata de modul în care s-a facut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în 1983, împreuna cu Marc Rich. Autoritatile române fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich si aflat în spatele privatizarii rafinariei Rafo Onesti, care a beneficiat de importante facilitati fiscale acordate de Statul Român. Acestora li se adauga Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oameni de afaceri rusi cu interese la noi.

Faptul ca obtinerea controlului României nu este o tinta privata, ci un obiectiv geopolitic îl demonstreaza cu prisosinta istoria sectorului financiar-bancar de dupa 1989. În fruntea acestuia a ajuns în septembrie 1990 Mugur Isarescu, un economist care, dupa absolvirea facultatii, a lucrat exclusiv la Institutul de Economie Mondiala, timp de 19 ani, perioada în care a intrat în vizorul american cu prilejul cursurilor pe care le-a urmat în Statele Unite. Dupa evenimentele din 1989, a mai efectuat un scurt stagiu în SUA, ca reprezentant comercial la Ambasada României de la Washington, pentru ca imediat dupa aceea sa devina guvernatorul Bancii Nationale a României. În anul 1993 a devenit si membru al Clubului de la Roma, a fost ales presedinte al Asociatiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în aceasta functie. Longevitatea lui Mugur Isarescu în functia de guvernator al Bancii Nationale a României se datoreaza exclusiv comenzilor ocultei financiare internationale. Exista informatii ca Mugur Isarescu a fost recrutat de catre Council on Foreign Relations (CFR) în 1990, la New York, pe cînd se afla la post. Conducerea CFR (organizatie controlata de familiile bancherilor evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P. Morgan) a recrutat destui specialisti, potentiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectiva în tarile est-europene. Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, în functie de indicatiile „specialistilor” CFR. Acest CFR actioneaza pe baza pîrghiilor financiare de care dispune organizatia, controlînd inclusiv Federal Reserve Bank, banca investita cu coordonarea rezervei federale a SUA si emiterea dolarului ca moneda, precum si principalele organisme financiare mondiale, FMI si Banca Mondiala. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens razboi mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greseala facuta de România prin plata datoriei externe si exemplificînd prin tari care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerîndu-se ca o tara se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara – specialitatea CFR. Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, în conformitate cu dispozitiile CFR, a fost devalorizarea masiva a monedei nationale si împrastierea la o rata derizorie a tuturor creantelor României (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiara, Theodor Stoiojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala. Pentru îndepartarea eventualilor investitori necontrolati de CFR, în 1991 Stoiojan a nationalizat valuta aflata în banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine, scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de mentionat l-au constituit jocurile interbancare „permise si încurajate” de Mugur Isarescu, derulate prin bancile aflate sub tutela CFR (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul carora importante fonduri valutare au parasit România. Ca nu si-a deziluzionat stapînii în postura de guvernator al Bancii Nationale a României, pozitie-cheie, de altfel, pentru finantele României, o dovedeste faptul ca este singurul român membru al renumitei Comisii Trilaterale. Acest organism, considerat de multi Guvernul Mondial din umbra, a fost înfiintat în 1972 de David Rockefeller împreuna cu Zbigniew Brzezinski. Tot împreuna, cei doi au ales aproximativ 300 de membri din America de Nord. Europa si Japonia, pe care îi considerau „semeni”. Acesti oameni se aflau la vîrtul piramidei în profesia lor, fie ea de natura Corporatista, Academica, Politica sau Mass-Media. Un exemplu al modului în care lucreaza acest organism îl reprezinta accederea lui Jimmy Carter la functia de presedinte al SUA, în 1976. O data instalat în functie, Carter a adus nu mai putin de 18 membri ai Comisiei în cabinetul de vîrf si în agentii guvernamentale. Cea mai buna descriere a Trilateralei apartine probabil reporterului Jeremiah Novak, în „Christian Science Monitor” (7 Februarie 1977): „Astazi, un nou val de economisti, lucrînd într-o organizatie cunoscuta sub numele de Comisia Trilaterala, se afla pe punctul de a crea un nou sistem economic international, unul proiectat de oameni la fel de inteligenti precum Keynes si White (n.n.: este vorba de autorii sistemului înfiintat în urma Conferintei de la Bretton Woods, din iulie 1944. ce a dus la crearea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale, ambii economisti de profesie). Numele lor nu sînt bine cunoscute, dar acesti gînditori moderni sînt la fel de importanti pentru vremurile noastre, pe cît au fost Keynes si White pentru ale lor. În plus, acesti economisti, precum si omologii lor din timpul ceiui de-al II-lea razboi mondial, lucreaza împreuna cu înalti demnitari guvernamentali. Si ce se discuta acum la cel mai înalte niveluri ale guvernului, atît în Statele Unite, cît si în strainatate, este crearea unui nou sistem economic mondial – un sistem ce va afecta slujbele în America si oriunde altundeva, preturile pe care consumatorii le platesc, libertatea indivizilor, a corporatiilor si natiunilor, de a intra într-un sistem economic cu adevarat planetar”. Sub conducerea lui Mugur Isarescu, Banca Nationala a României s-a facut vinovata de faptul ca nu a luat nici un fel de masuri, desi legislatia (care îi conferea obligatia de control si interventie) o impunea, în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank. Banca Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor. De asemenea, desi BNR are o Directie de Supraveghere si Control Valutar, nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta în urma tranzactiilor, externe, nu a mai intrat în tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si industrie usoara). Faptul ca Isarescu a fost recrutat de CFR se poate sustine si prin imposibilitatea schimbarii sale din functie, indiferent de interesele politice, în pofida incidentei penale a unora dintre afacerile familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu. Au existat presiuni în favoarea sa inclusiv din partea FMI si Bancii Mondiale, care au amenintat cu sistarea oricarei creditari în cazul schimbarii acestuia. Trebuie aratat ca numirea lui Mugur Isarescu ca prim-ministru al României, la sfîrsitul anului 1999, a contribuit la desavîrsirea marilor infractiuni desfasurate la Fondul Proprietatii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru si privatizarii Hotelului Bucuresti (infractori Eliahu Rasin si Robert Badner, alaturi de Radu Sîrbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucuresti era anchetata la sfirsitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de Stat Ovidiu Grecea, cînd presedintele României, Emil Constantinescu, da o adevarata lovitura de stat, destituindu-l pe premierul Radu Vasile si înlocuindu-l cu Mugur Isarescu. Imediat, secretarul de Stat Ovidiu Grecea a fost destituit Ia rîndul sau, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia sa conduca la destituirea presedintelui Radu Sîrbu, a fost brusc stopat si Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la FPS si-au urmat, nestingherite, cursul. Conducerea Bancii Nationale a României a cunoscut exact si la timp situatia, care devenea din ce în ce mai critica, de la Bancorex, dar nu a întreprins nimic. Pierderile Statului Român nu au constat numai în cele 2 miliarde de dolari care au disparut din România, desi BNR poseda toate pîrghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din tara. Acestora li s-au adaugat sumele reprezentînd echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupari mafiote si pe care BNR le-a acoperit prin cererile de preluare la datoria publica. În realitate, BNR, sub guvernarea lui Mugur Isarescu, a „protejat” falimentul Bancorexului, o banca mult prea puternica pentru gusturile marii finante mondiale, care trebuia sa dispara daca nu putea fi cumparata, caci România trebuia sa intre si ea pe fagasul globalizarii. Pentru aceasta, proprietatea de stat trebuia sa treaca în cea particulara, dar nu oricum, ci conform criteriilor, cerintelor si intereselor globale promovate de asa-numitul Grup Bilderberg. Tot ce s-a întîmplal în România post-decembrista poarta amprenta inconfundabila a conceptiei care sta la baza actiunilor acestei structuri suprastatale si care îi apartine unuia dintre fondatori, David Rockeffeller: „Sîntem în pragul unei transformari globale. Trebuie sa declansam o criza majora (economica, militara, politica, sociala, educativa, religioasa) si toate natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala”. De altfel, organizarea Grupului Bilderberg în 1954 a fost direct sprijinita de catre societatile secrete sioniste si mondialiste, de catre CIA, dar în primul rînd de catre Consiliul Afacerilor Externe (Council on Foreign Relations – CFR), cea mai puternica organizatie secreta oligarhica din SUA înfiintata înca din 1921, care activa deja pentru mondializare (sustinuta totodata de aceiasi doi bancheri evrei, Rockeffeller si Rothschild, co-fondatori ai Grupului). Grupul Bilderberg este coordonat de un comitet de conducere, compus din 39 de membri, care apartin si altor organizatii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice etc). Telurile principale ale organizatiei au fost formulate de la început de catre Printul Bernhard al Olandei – un guvern mondial pentru începutul Mileniului III, globalizarea economica mondiala (o lume unica) si o armata globala prin ONU. Cel mai puternic brat al grupului este însa Comisia Trilaterala (Europa Occidentala, America de Nord si Japonia), structura din care face parte, asa cum aratam mai sus, un singur român: Mugur Isarescu. Si astfel constatam ca cercul se închide, în sensul ca ne întoarcem la guvernatorul BNR si întelegem de ce aceasta banca nu a luat masurile care se impuneau în sistemul financiar-bancar românesc: pentru ca ar fi contravenit astfel intereselor structurilor globaliste, în care Mugur Isarescu a fost cooptat tocmai pentru a se actiona, prin el, asupra României. Asa se face ca, în 1997, la conducerea celei mai mari banci românesti, Bancorex, este numit evreul Andrei Florin Ionescu. Prima grija a acestuia a fost aducerea în functia de sef al Directiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent, prin transfer de la Directia Securities a bancii ABN AMRO Rotschild, permitîndu-i-se astfel sa faca plasamente din capitalul bancii românesti de stat pe pietele externe. Pîna la falimentul bancii, cerut insistent Statului Român tot de organismele internationale, Rachel Sargent a avut grija sa disperseze banii bancii si, totodata, sa spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras serioase, dar inutile, semnale de alarma asupra urmatoarelor aspecte: Rachel Sargent a introdus în Bancorex, dupa orele de program, chiar si sîmbata si duminica, numerosi cetateni straini, a cerut si obtinut fisele tuturor marilor clienti, pe care le lua si acasa, a cerut si obtinut fisele bancii pe grupe de activitati, nu a prezentat rapoartele de deplasare în strainatate (lunar cîte 5 zile la Londra), a încercat sa intre în posesia datelor Directiei de Operatii Speciale (fise si conturi MI, SI, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni Speciale etc). Trebuie aratat ca evreica Rachel Sargent nu a actionat singura în interiorul Bancorex, ci împreuna cu cel care chiar i-a semnat angajarea, vicepresedintele bancii, Dragos Andrei, care si el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO. Dragos Andrei a aprobat materiale si, totodata, a emis hotarîri ilegale (fiind presedintele Comitetului de Credite, ca urmas al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fara garantii sau, din contra, a sufocat firmele neprotejate politic); n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creante neperformante; a încalcat normele Bancorex de angajare si promovare, laudîndu-se ca e prieten cu fiul presedintelui de atunci al României, Dragos Constantinescu, si cu seful SIE, Catalin Harnagea; a agreat ca Rachel Sargent sa angajeze straini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe ora. A pierdut 40% din clientii bancii, inclusiv prin redirijare catre ABN AMRO BANK. La schimbarea din functie, Razvan Temesan lasa Bancorexului un volum de afaceri de 14.195 miliarde de lei, cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168,6 miliarde de lei. Banca era cotata de catre Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB si pe termen scurt A2, iar conducerea bancii era „bine vazuta” (well regarded). Analiza activitatii lui Florin Andrei Ionescu atesta, în schimb, ca 74% din creditele aprobate de el au fost neperformante; 68% din creante date la particulari; finantarea importurilor de petrol a fost preluata de bancile straine, Bancorex pierzînd numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri; a fortat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Nationala de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei, cu care a cumparat datoriile lui George Constantin Paunescu, încerecînd sa-l bage în faliment si transformîndu-l dintr-un bun platnic într-un rau platnic; Florin Andrei Ionescu n-a platit cele 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult, Bancorex a ramas si fara cele 10 rafinarii românesti, pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari, sau le putea exploata, ca banca, în contul Statului Român. Toate acestea s-au petrecut, evident, cu stirea si sub obladuirea lui Mugur Isarescu. Lovitura finala asupra Bancorex a fost data tot de Dragos Andrei, fostul angajat al bancii lui Rothsehild, el contribuind direct (împreuna cu Banca Mondiala si cu Fondul Monetar International) la închiderea bancii. În urma presiunilor emisarilor FMI si ai Bancii Mondiale, Statul a declarat falimentul celei mai mari banci românesti si l-a îndepartat pe Vlad Soare, noul presedinte numit între timp si care întocmise deja un plan de salvare a bancii. Banca Nationala a României l-a numit ca secretar general al Bancorex pe Alexandru Puscaciuc, al carui trecut esle legal de un alt evreu american, Gerald (Gerry) Guterman, cu care se combinase anterior, într-o tentativa de privatizare a Bancii Dacia Felix. Asa cum mentionam înca de la începutul acestei analize, o alta forta cu interese mondialiste care a patruns în societatea româneasca cu intentia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri si apartenente. Un exemplu al modului de actiune al acesteia îl reprezinta ascensiunea a doua dintre figurile proeminente ale României de astazi, Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu. În ceea ce îl priveste pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl gaseste ca arhitect, cu o experienta de 15 ani în materie, amplificata de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnatii petrolului din zona. Prima afacere pe care a pornit-o în primavara lui 1990, o firma de arhitectura si decoratiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul sau, ca si Calin Popescu-Tariceanu, al carui tata vitreg era Dan Amedeo Lazarescu. Ambii au fost sprijiniti sa acceada în sferele de vîrf ale afacerilor si politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astazi pentru toata lumea ca, în pofida esecurilor electorale repetate, cei doi liberali au cazut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor. Activ în afacerile cu petrol înca din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform întelegerii, actiunile pe care acesta le achizitionase chiar de la PAS – asociatia salariatilor, care i-au cedat actiunile cu speranta ca astfel aveau sa fie protejati de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comertului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, a adus în tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse tari ale
lumii. Afacerea Rompetrol a fost conceputa din start ca baza a unei strategii de destructurare a economiei nationale, caci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale tarii fiind înstrainata prin jaf. Tandemul de astazi OMV – Rompetrol este expresia unui periculos monopol în industria petrolului, creat prin contributia decisiva a „elitelor” mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenta legii, dar niciodata condamnat, Dinu Patriciu continua sa fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit în 2004, fiind acuzat, din nou, de evaziune fiscala si spalare de bani într-un dosar deschis si în prezent. Astazi nu mai este un secret ca Dinu Patriciu si-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legaturile dintre PSD si Patriciu au fost cimentate de înalte fete ale masoneriei românesti si nu numai. Astfel, sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiara a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar multi dintre cei care conduc masoneria româna sînt angajatii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie). Dupa cum se stie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungata, fiind chiar ministru în cabinetul Nastase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu. În medii bine informate se sustine ca Patriciu este un apropiat al masoneriei rusesti si ca din aceasta postura ar fi mediat, alaturi de Eugen Ovidiu Chirovici, întîlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Calin Popescu-Tariceanu, în iunie 2006, în cadrul careia au fost discutate probleme economice care vizeaza în principal piata energetica. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începînd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Nationale, apoi în iunie 2006 si din nou în aprilie 2007. În sprijinul afirmatiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusa vine si faptul ca la scurt timp de la întîlnirea româno-rusa, departamentul de Stat al SUA si-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în tromba, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington. Declaratiile acestora au fost folosite în probarea fraudarii Statului Român prin încasarea ilegala, de catre holdingul lui Patriciu, a creantei din Libia. Informatiile atesta faptul ca un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decît cel de natura economica, a fost cel de natura militara. Generalul GRU urmarea sa ia pulsul vechii retele a spionajului militar rus, pentru ca România nu este numai o miza economica, ci si una militara de mare importanta strategica, deoarece bazele americane instalate în tara noastra vor închide o linie care va „îndigui” avanpostul rusesc. România poate fi comparata cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se întinde din Caucaz pîna la Muntii Iranului. De aceea GRU, cu o insertie mult mai puternica decît KGB în spatiul românesc, vizeaza reactivarea cît mai multor cadre recrutate în perioada anilor ‘60 în timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice, caci acestea au condus mari unitati si au avut în legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, GRU si-a îmbogatit, în anii ‘80, structura informativa si a agentilor de influenta prin preluarea „dizidentilor”, „cresterea” acestora si plasarea lor în spatiul politic, dupa 1989. În aceste conditii, pentru a-si proteja interesele militare, este posibil ca Moscova sa întinda o „mîna” energetica Executivului de la Bucuresti, cu conditia sa obtina imunitate pentru oamenii sai. Constiinta înaltului sprijin de care beneficiaza i-a permis lui Dinu Patriciu sa înfrunte si chiar sa sfideze acuzele de tradare politica provocate de dezvaluirile aparute în presa cu privire la sponsorizarile masive facute în campania din 2004 catre PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaratii. http://enigme-conspiratii.blogspot.ro/2010/11/conspiratia-pentru-distrugerea-romaniei.html ROMÂNIA, PARTE COMPONENTĂ A SISTEMULUI COLONIAL CONCEPUT DE NOUA ORDINE MONDIALĂ?! 1989, atunci cînd o mînă de agenţi ai unor puteri străine a profitat de nemulţumirea, absolut justificată, a românilor şi a declanşat o lovitură de stat care, prin haosul creat, a facilitat acestor diversionişti drumul spre înalta societate. În entuziasmul înlăturării lui Ceauşescu şi a potentaţilor de atunci, românilor nici nu le trecea prin cap ce avea să-i aştepte peste numai cîţiva ani.

Acesta a fost punctul de pornire spre distrugerea controlată a României, pentru că – şi evenimentele ulterioare aveau să o confirme – ţara noastră reprezenta o frînă în calea planului de globalizare – practic, o nouă formă de colonizare a unor state mici, dar bogate în resurse naturale.

În acest sens, un om de afaceri american, bun cunoscător al economiei româneşti socialiste, afirma în mod sincer şi dezinteresat că pe timpul lui Ceauşescu România era ca un pepene mare şi copt, din care toţi încercau să muşte, dar nu reuşeau, oricît de îmbietor era şi în ciuda eforturilor depuse, pe cînd după decembrie 1989, odată tăiat în felii, oricine a putut să se înfrupte cu uşurinţă. Dacă acest exemplu nu este semnificativ, atunci trebuie să analizăm declaraţia lui George Ball, prezentată la întrunirea Clubului Bilderberg din 26-28 aprilie 1968, de la Mont Tremblant, Canada. Cu această ocazie, el a înfăţişat un cadru general al avantajelor unei Noi Ordini Economice globale, bazată pe conceptul de companie mondială, şi a descris unele obstacole ce trebuiau eliminate pentru succesul proiectului.

Ca o primă urgenţă, spunea Ball, trebuie eliminată structura politică arhaică a statului naţional. Pentru acest fapt, trebuie să ne începem demersul prin recunoaşterea explicită a defazajului dintre dezvoltarea companiei mondiale şi existenţa continuă a unei structuri politice arhaice de state naţionale, în majoritate mici sau doar medii, care evoluează abia cu viteza unui gheţar, ca răspuns faţă de noile cerinţe de sferă de cuprindere şi scară a lumii moderne“. Cu alte cuvinte, însăşi structura statului naţional şi ideea de bunăstare generală a unui popor reprezentau pentru el principalele obstacole în calea oricărei tentative de spoliere liberă a Planetei, îndeosebi a statelor slabe şi, în acelaşi timp, cele mai importante impedimente în calea creării unui imperiu global neo-colonial.

Din păcate, România se înscrie exact în tiparele acestor intenţii de neo-colonialism, pentru că dacă analizăm starea de fapt de astăzi din ţară şi drumul pe care au îndreptat-o aceşti guvernanţi se poate afirma, fără teama de a greşi, că România este o biată colonie americană, condusă de nişte lachei jalnici, dornici de putere şi îmbogăţire, dispuşi să facă orice, inclusiv să-şi trădeze ţara, pentru a se afla în zona de vîrf a puterii. Aceştia se încolonează regulat la poarta Ambasadei americane, pentru a pupa poala“ mesagerilor stăpînirii de peste Ocean şi pentru a se plînge, a se bîrfi reciproc sau a primi ordine, pe care îşi iau angajamentul că le vor executa întocmai şi la timp în schimbul unor beneficii personale.

Toţi ambasadorii S.U.A. la Bucureşti de după 1990 s-au implicat în politica de stat a României prin mesaje şi acţiuni care au modelat parteneriatul strategic actual cu NATO, implicînd plasarea în funcţii-cheie a anumitor demnitari români, astfel încît S.U.A. să deţină pîrghiile necesare asigurării intereselor zonale ale lor, privind vînzarea de tehnică militară veche sau prin care au oferit avantaje companiilor americane gen Ford, Bechtel, Polaris, Smisthfield etc. Omul nostru potrivit, activat la momentul potrivit“. În fapt, ţara noastră nu a fost niciodată un partener cu drepturi egale pentru americani, ci doar un aliat conjunctural, în funcţie de interesele de moment ale Statelor Unite. Mai mult decît atît, o serie de evenimente ne-au demonstrat că orice soldat american deţine un fel de licence to kill“ pe teritoriul României, beneficiind de imunitate: efectiv, dacă un militar american ucide – cu vină sau fără – pe teritoriul României, acesta nu se supune legilor româneşti, ci este scos imediat din ţară, cu ajutorul Ambasadei S.U.A. la Bucureşti şi, evident, cu acceptul autorităţilor române.

Trei accidente provocate în ultimii ani de către militari americani veniţi în România ţin capul de afiş. Nici unul dintre vinovaţi nu a plătit, în faţa legii româneşti, pentru faptele comise. Teo Peter, basistul trupei Compact, a murit pe 4 decembrie 2004, după ce o maşină a Ambasadei S.U.A. a spulberat taxiul în care se afla, în centrul Bucureştilor. Şoferul vinovat, puşcaşul marin Christopher Van Goethem, a beneficiat de imunitate, părăsind în timp record teritoriul României. În State, Van Goethem a fost trimis în faţa Curţii Marţiale sub acuzaţia de omor prin neglijenţă, riscînd o pedeapsă de pînă la 14 ani de detenţie. Şochează atît verdictul de nevinovăţie primit, cît şi, mai ales, argumentele care au stat la baza acestuia: aparent, nu au existat probe care să ateste că Teo Peter se afla în taxiul lovit de maşina Ambasadei Americane. (Noi avem informaţii că ucigaşul era, de fapt fiul ambasadorului J. D. Crouch – nota red.). Un alt militar american a fost implicat într-un accident soldat cu moartea unui bătrîn, în Constanţa. Accidentul a avut loc în 16 mai 2005, pe Bulevardul Tomis. Soldatul, care conducea un microbuz aflat într-o coloană formată din trei autovehicule pline cu colegi de-ai săi, l-a izbit pe bărbatul de 79 de ani chiar pe trecerea de pietoni. Bătrînul a fost transportat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, dar a murit două zile mai tîrziu. Sergentul Craig Steven Fisher, cel care a produs accidentul, a părăsit la scurt timp ţara, beneficiind de aceeaşi imunitate acordată de Statul Român militarilor americani.

În septembrie 2008, un alt accident a avut loc în apropiere de baza de la Mihail Kogălniceanu. Americanul Naing Winn N. nu a acordat prioritate cînd a încercat să intre pe drumul principal la plecarea dintr-o benzinărie, iar maşina pe care o conducea a lovit un autoturism care se deplasa regulamentar. Nu au existat victime. Este bine de ştiut că, în august 2002, între România şi SUA a fost încheiat un acord prin care partea română se angaja să exonereze Washingtonul de prevederile Curţii Penale Internaţionale, înfiinţată în iulie 2002 cu sprijinul a 60 de ţări, cu scopul de a judeca persoanele acuzate de crime de război şi crime împotriva umanităţii. De ce? Simplu! Pentru că, deşi iniţial (în vremea lui Bill Clinton) Washingtonul fusese de acord cu înfiinţarea Curţii, în contextul războiului din fosta Iugoslavie, dar şi cu gîndul la Afganistan şi Irak (pe care se pregătea să-l invadeze) Administraţia Bush nu a dorit ca militarii săi să poată fi judecaţi de alte tribunale decît cele americane. Obiectivul principal: subjugarea Neamului Românesc. Mijlocul de atingere a acestui obiectiv: lichidarea capitalului românesc. Distrugerea capitalului românesc, aflat şi aşa la limita supravieţuirii, va da frîu liber tăvălugului globalist, atît din punct de vedere economic, cît şi din punct de vedere cultural – spiritual.

Reţetele din anii 90 prescrise de Banca Mondială în materie de industrie, agricultură, bănci, sistem energetic şi transport feroviar au fost urmate cu scrupulozitate şi rezultatele au fost maxime. În cîţiva ani, industria existentă a fost demolată şi nimic nu s-a pus în loc. Agricultura a fost desfiinţată şi România, una dintre ţările cu pămînturile cele mai bune din Europa, trăieşte din importuri masive de produse agroalimentare. Sistemul energetic a fost dezmembrat. Pentru a fi admisă în spaţiul Schengen, România va trebui să pună pe masa bogaţilor tot ce i-a mai rămas în cămara şi aşa sărăcăcioasă. Dar pentru că a îndrăznit să afirme că nu mai are nimic de oferit la privatizare, FMI a răspuns: Ba mai aveţi!“. Aşa că a impus Guvernului României să includă în noul acord obligativitatea de a privatiza şi ultimele perle“ care au mai rămas în coroana României – OLTCHIM, CEC, TAROM şi Poşta Română, precum şi pachetele de acţiuni pe care le mai deţine la Petrom, Transgaz şi Transelectrica. Şi, ca umilinţa să fie totală, în cadrul aceluiaşi acord Guvernul României se obligă să liberalizeze preţurile la energie şi gaze naturale.

Situaţia noastră, a românilor, este mai critică astăzi ca oricînd. Sîntem în pragul unui colaps naţional care, dacă se va produce, va fi fără nici o şansă de redresare, deoarece forţe impresionante ale răului planetar lucrează la distrugerea Ţării. http://www.infernulbanilor.com/2012/08/sistemului-colonial-romania-parte.html Nu apar niciodată în topurile oficiale ale celor mai bogaţi oameni din lume, dar sunt consideraţi cei mai puternici oameni de pe planetă, influenţând istoria ultimelor două secole.

Este puţin probabil ca vreo altă familie să fi influenţat atât de puternic istoria ultimelor două secole. Influenţa membrilor familiei Rothschild a fost atât de mare încât ei sunt creatori ai istoriei. Cu banii lor, Ducele de Wellington l-a învins pe Napoleon la Waterloo, schimbând cursul istoriei. Ei au finanţat războiul de secesiune din SUA, consolidând democraţia modernă. L-au sprijinit pe aventurierul Cecil Rhodes, cel care a schimbat faţa Africii, au finanţat armata britanică în timpul cuceririlor coloniale, au făcut afaceri cu îm păraţii Prusiei şi cu ţarii Rusiei.

La începutul secolului trecut, au pus bazele statului Israel, finanţând achiziţia de terenuri în Palestina. Intuind perfect „vremurile”, au construit primele căi ferate din Europa şi au finanţat inovaţia. Referinţele asupra afacerilor şi averii sunt rarisime, nu apar în topurile miliardarilor şi se feresc de publicitate.

Se estimează că, la sfârşitul secolului XIX, averea familiei era de între 2 şi 6 miliarde de dolari, bani care nu se pot calcula în curs, ci mai degrabă în procent din totalul afacerilor globale de la vremea respectivă. Averea uriaşă a creat mitul Dinastiei Baronilor de Rothschild, o legendă care dăinuieşte ca atare. Iar legenda are un început şi o explicaţie.

Numismatul care visa globalizare

Amschel Mayer Rothschild iubea literalmente banii, începându-şi cariera ca negustor de monede vechi la Frankfurt. El este cel care a pus bazele dinastiei, aplicând, în secolul XVIII, un model de business necunoscut la acea dată.

A început să speculeze moneda, profitând din plin de vremurile turbulente, când o valută sau alta se aprecia sau îşi pierdea din valoare în funcţie de războaie. Şi-a dat seama rapid că aurul este singura valută universală şi a pus la punct un sistem de transmitere a informaţiilor, genial în epocă.

Pentru a putea profita din plin de inovaţii şi pentru a fi sigur de controlul asupra afacerilor, Amschel Mayer şi-a împărţit cei cinci fii în principalele zone de influenţă ale Europei. Pe Amschel l-a ţinut lângă el la Frankfurt, Nathan a fost trimis la Londra, James la Paris, Salomon la Viena şi Karl la Napoli. Doar Nathan şi James au avut urmaşi, ei fiind „rădăcinile” actualei familii, ajunsă la a şaptea generaţie.

Printr-un sistem de agenţi şi curieri, folosind porumbei călători pentru a comunica rapid, Rothschild ştia înaintea tuturor ce se întâmplă în lume. La moartea fondatorului, în 1818, familia era deja una extrem de influentă şi avea la dispoziţie un set de reguli despre care se spune că sunt respectate şi astăzi.

Rothschild în epoca modernă

Două sunt evenimentele care au schimbat cursul afacerilor dinastiei în epoca modernă. La începutul secolului trecut nu era niciun mare business în care să nu fie prezenţi şi nu vorbim doar de sistemul bancar pe care-l dominau. Royal Dutch Shell, Rio Tinto, De Beers, Standard Oil şi multe alte afaceri de acelaşi calibru pe care familia Rothschild le controla sau în care avea acţiuni. Edmond investise masiv în podgorii şi domenii franceze, restul familiei cumpărase artă şi terenuri peste tot în lume.

Al Doilea Război Mondial este primul eveniment care a schimbat felul în care familia făcea business. S-au trezit cu proprietăţile confiscate sau distruse, majoritatea refugiindu-se în America. Deşi se speculează, normal, că familia a finanţat regimul nazist şi chiar că Hitler ar fi avut descendenţă Rothschild după un bunic, imperiul s-a clătinat.

După război, famila Rothschild a început să renunţe la participaţiile din marile companii industriale sau de exploatare a materiilor prime şi s-a concentrat pe ce ştia mai bine: bănci şi investiţii financiare. A doua lovitură a fost naţionalizarea Bank de Rothschild şi a altor active franceze de către regimul socialist a lui Mitterrand, în anii ’80. Au luat-o de la capăt câţiva ani mai târziu, în Franţa, însă de data acesta s-au retras de pe segmentul de creditare şi au rămas pe zona de bănci private şi de investiţii.

Astăzi, câteva dintre principalele active ale familiei, cele la vedere, sunt băncile de investiţii NM Rothschild & Sons din Londra, Group Edmond de Rothschild din Elveţia sau grupul francez Compagnie Financiere. Potrivit propriilor declaraţii, activitatea Rothschild se rezumă la consiliere financiară, la investiţii financiare şi la sectorul M&A (fuziuni şi achiziţii), genul de afaceri care oferă control în toate domeniile, plus nepreţuita discreţie. Şi totuşi, membri ai familiei pot fi încă întâlniţi în consiliile de admi nistraţie ale giganţilor industriali, ale marilor bănci. Mitul nu s-a destrămat.

TESTAMENT

Regulile lui Amschel Mayer de Rothschild

Setul de reguli impus de fondatorul dinastiei, respectat şi astăzi, este unul dintre secretele succesului şi o explicaţie pentru discreţia Rothschild.

Toate posturile importante trebuie să fie ocupate de membri ai familiei şi doar bărbaţii au voie să facă afaceri. Fiul cel mai mare al celui mai mare fiu este şeful familiei.
Pentru ca averea să rămână în familie, membrii trebuie încurajaţi să se căsătorească între ei, fiind acceptate căsătoriile între verişori primari sau secundari.
Amschel a scris în testament: “Niciodată să nu fie făcut un inventariu public, de către tribunale sau oricine altcineva, a averii mele. Interzic publicarea oricărei evaluări a moştenirii mele”.

VERIGĂ. Lionel Rothschild a fost promotorul Canalului Suez

LEGENDE

Două secole de umbră

ILLUMINATI. Se specula, încă înainte de Dan Brown şi “Codul lui Da Vinci”, că familia Roth schild ar fi înfiinţat şi finanţat organizaţia, pentru a proteja “sângele divin”, ai cărui descendenţi erau.
AL DOILEA RĂZBOI. Se spune că ei au sprijint ascensiunea naziştilor pentru a putea justifica apariţia statului Israel.
AURUL. O cunoscută teorie arată că preţul mondial al aurului, la Bursa Aurului de la Londra, este stabilit de Casa Rothschild. Cert este că la ceremonia anunţării cotaţiei zilnice participă şi astăzi un membru al familiei.
STĂPÂNII UNIVERSULUI. Printr-o reţea extraordinar de complexă, cu rădăcini sioniste, familia Rothschild controlează şi astăzi finan ţele mondiale prin Federal Reserve, Bank of England sau FMI. http://2blackjack1.wordpress.com/societati-secrete/illuminati-iluminatii/legendele-familiei-rothschild-parintii-globalizarii/ Familia Rothschild 500 de trilioane avere – YouTube http://youtu.be/y461PkWIJfU Noua Ordine Mondială (NOM) este planul pe care francmasoneria vrea să-l realizeze pe această planetă. Acest plan prevede crearea Statului Planetar Unic condus de un Guvern Unic, având o armată unică, o monedă unică şi un conducător unic cu puteri depline – desigur, a-ţi recunoscut Antichristul.
În viziunea francmasonilor populaţia acestei Republici Planetare va fi atent supravegheată prin introducerea unor CIP-uri în mâna dreaptă sau în frunte. Astfel, nimeni nu se va mai putea opune unui astfel de regim absolut totalitar, pe lângă care nazismul a fost doar o joacă de copii. Pentru elita francmasonilor care ar vrea să guverneze această planetă, cele 6 miliarde de oameni ar fi mult prea mulţi, de aceea masonii au concluzionat că populaţia globului trebuie redusă la doar 1 miliard de locuitori. Pentru aceasta s-au conceput în laborator viruşi letali (întrucât războaiele nu şi-au atins scopul scontat în această direcţie) cum ar fi SIDA, Ebola, SARS, Gripa Aviară. Există chiar oameni de ştiinţă şi sociologi care lucrează pentru Noua Ordine Mondială (NOM) şi care cred sincer în această utopie, aşa cum mulţi intelectuali au crezut sincer în utopia comunistă sau în cea nazistă.
Noua Ordine Mondială (New World Order – NWO), despre care au vorbit francmasonii Bush şi Gorbaciov, vizează prin urmare legarea şi anihilarea suveranităţii naţiunilor şi încearcă aducerea lor sub o autoritate centrală mondială, care va fi alcătuită numai din francmasoni.
Deşi au fost ţinute secret, la ora actuală se ştie foarte clar că NOM are 6 scopuri principale pe care caută să le realizeze cât mai repede:
sleeplg0 1.Stabilirea unei “ordini” economice internaţionale sub directul control al unui organism francmasonic mondial.
2.Stabilirea şi impunerea necondiţionată a unui Guvern Mondial francmasonic.
3.Cucerirea şi subjugarea prin mijloace economice a celor două super-puteri, SUA şi Rusia, care va fi urmată de unirea celor două.
4.Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei (în această direcţie deja s-au făcut paşi gigantici pe care numai cei naivi nu îi remarcă), ca aşa-zisa noţiune dominantă în cadrul căreia va exista un Guvern Mondial format exclusiv din masoni.
5.Alegerea şi impunerea unui Rege planetar unic, care va fi iniţiat şi modelat chiar de maeştrii francmasoni, pentru a conduce Guvernul Mondial.
6.Crearea şi promovarea unei aşa-zise “religii” mondiale, care va coordona în conformitate cu scopurile masonice toate religiile pământului şi va avea în frunte un fel de pontif mondial, care va conduce la rândul său alături de conducătorul unic, planetar.
În “Noul Testament Diabolic” (ideologia “Iluminaţilor” lui Adam Weishaupt) publicat în 1785, se spune: “Noul guvern mondial va trebui să apară ca patronul şi binefăcătorul popoarelor”.

Istoria NOM este lungă şi complexă; totuşi, câteva detalii merită menţionate.

În evul de mijloc, Petrus de Bosco preconiza federalizarea tuturor statelor creştine sub numele REPUBLICA CHRISTIANA, teorie cuprinsă în DE RECUPERATIONE TERRAE SANCTAE.

Replica evreiască vine peste secole, se numeşte REPUBLICA UNIVERSALĂ sau NOUA ORDINE MONDIALĂ; primul ei cadru organizatoric poartă numele de SOCIETATEA NAŢIUNILOR de la care vor purcede şi mijloacele necesare: STATELE UNITE ALE EUROPEI ca structură geopolitică complementară Statelor Unite ale Americii şi mai apoi parte componentă a Republicii Universale. Preşedintele Wilson a fost exponentul, liderul şi purtătorul de cuvânt al unei hotărâri luată de Alianţa Universală Israelită înainte de primul război mondial în vederea construirii Europei postbelice pe cele două variante: iudeo-bolşevismul şi iudeo-capitalismul. La Versailles în 1919 principalele state europene ieşite victorioase n-au făcut decât să ratifice o structură gândită de francmasoneria iudaică vreme de o jumătate de secol. În 1864, Lewy Bing scrie în LES ARCHIVES ISRAELITES 17: “Nu este oare natural şi necesar de a vedea curând un TRIBUNAL SUPREM însărcinat să descurce plângerile dintre NAŢII şi NAŢII – judecând în ultimă instanţă – şi al cărui cuvânt să fie impus lumii întregi?”… Partea interesantă, pe deplin lămuritoare este cuprinsă în fraza care urmează. Citez: “Şi acest cuvânt este cuvântul lui Dumnezeu, pronunţat prin fiii săi întâi născuţi, (n.n. evreii) şi în faţa căruia se va închina cu respect… Universitatea oamenilor”?! Este un răspuns iudaic la REPUBLICA CHRISTIANA lui Petrus de Bosco, care dorea o federalizare a statelor creştine pe când Lewy Bing doreşte un Tribunal Suprem evreiesc care să conducă tot pământul cu biciul.
În 1884 ideea este dezvoltata in L’ALMANACH DES FRANCMACONS: “…Cand Republica va fi stabilita peste tot in batrana Europa, ea va forma STATELE UNITE ale acestui vechi continent”. In plin razboi mondial constructorii iudei ai viitoarei Europe postbelice ii deseneaza planurile in interiorul lojilor francmasonice in vreme ce crestinii reprezentand statele nationale se macelareau pe toate fronturile europene si in Rusia se pregatea abatorul rosu. La 5 martie 1916, fratele Moch vorbeste in loja LES TRINITAIRES despre Pactul Societatii Natiunilor. 8 noiembrie 1916, profesorul F. Aulard: “O imensa speranta a strabatut lumea: Societatea Natiunilor, idee a Revolutiei franceze”. La 14 si 15 ianuarie 1917 se tine la Paris conferinta ocultei, care decide convocarea Congresului francmasoneriei natiunilor aliate si neutre pentru stabilirea mijloacelor construirii Societatii Natiunilor. Din scopurile fixate Congresului:
1. Sa prepare actiunea STATELE UNITE ALE EUROPEI.
2. Sa prepare crearea unei AUTORITATI SUPRANATIONALE care sa rezolve divergentele dintre natiuni.
3. Agentul de propaganda al conceptelor va fi francmasoneria.
La sfarsitul lui iunie 1917 sus-amintitul Congres are loc la Paris, a fost prezidat de generalul Peigne -mare maestru al Marii Loji a Frantei, s-a prezentat si s-a votat statutul viitoarei Societati a Natiunilor, ratificat si de conventul Lojei Marelui Orient al Frantei. Congresul Partidului Socialist din Bordeaux – Octombrie 1917 – decide sa se realizeze masurile de preparare a Societatii Natiunilor.

In 1770 evreul Adam Weishaupt trimis sa-si faca initierea la iezuiti, devenit discipolul filozofului evreu Mendelssohn este insarcinat de bancherul Rotschild sa infiinteze ordinul secret al ILUMINATILOR Bavarezi, cu scopul de a pregati cadrele vizibile necesare unei Noi Ordini Mondiale, ale Republicii Mondiale condusa de cadrele invizibile ale finantei internationale aflata in mana marilor bancheri evrei. Programul Iluminatilor s-a pus in practica prin revolutiile din Franta, Rusia si Germania; prin cele doua razboaie mondiale, prin razboiul rece si prin pregatirea razboiului impotriva islamului, repetitia generala avand loc in Golful Persic. Urmarile etapelor istorice planificate de oculta finantei iudaice a fost subordonarea economica si politica a statelor puternic dezvoltate, crearea de organisme suprastatale ca Liga Natiunilor, O.N.U., Comunitatea Europeana, impunerea limbii engleze ca limba oficiala a comunitatii internationale, subordonarea Vaticanului prin Banca Vaticanului, crearea Fondului Monetar International, a Bancii Mondiale, a Bank of International Settlement, a lansarii Conventiei Liberului Schimb, de fapt a subordonarii statelor mai putin dezvoltate economic fata de statele puternic dezvoltate si prin acestea, organismelor financiar-economice suprastatale. NAFTA cuprinde teritoriul economic al intregii Americi de Nord; in 1993 a luat fiinta zona mondiala de comert GATT. Mai exista Conventia zonei Pacificului – APEC; Uniunea Europeana EFTA, toate instrumente prin care Oculta construieste abil STATUL MONDIAL sau REPUBLICA UNIVERSALA de sub directa ei conducere.

cod de bare

Pe orice Bar Code de pe marfuri vom observa in toata lumea linii subtiri sau mai groase scurte si 3 perechi de cate doua linii subtiri lungi. Doua linii subtiri inseamna 6. Gasim totdeauna 3 perechi de linii subtiri lungi, adica 666.
In Vechiul Testament putem citi: (Cartea Regilor, cap. 10) „Gramada aurului care s-a adunat intr-un an pentru Solomon a fost de 666 talanti de aur”. 666 este semnul puterii banului evreiesc.
Codul Bancii Mondiale este 666. „Credit Card” al Bancii australiene poarta cifra 666. „Credit Card”-urile noi in America poarta codul 666. Sistemul de calculatoare Olivetti poarta numarul 666, la fel si calculatoarele din SUA. Pe fiecare loz de loterie in Israel este tiparit numarul 666. Numarul de cod pentru convorbiri telefonice al Israelului este 666. „Exon” al lui Rockefeller poarta cifra 666.
Desi am amintit pe scurt date din Protocoalele Sionului si din Noul Testament Satanic, fiecare om trebuie sa analizeze in mod critic faptele celor ce trag sforile.
Orice om care vede astazi discordia si ura, razboaiele si conflictele, foamea si saracia din aceasta lume, destramarea natiunilor, ura rasiala in crestere in toate tarile, tendinta de libertate si independenta a popoarelor, neputinta celor ce guverneaza, coruptia politicienilor, perversiunea si violenta in cresterea oamenilor, datoriile fara granite ale statelor la banci, instabilitatea monezilor nationale, crizele economice, falimentul in agricultura, somajul, nemultumirea si zapaceala in societate, placerea crescanda pentru petreceri si castig fara munca a oamenilor, lipsa de credinta si manipularea tineretului si a sexului feminin, poate sa afirme ca numai din intamplare toate acestea au fost concepute in Protocoalele Sionului? Putem cita pe Roosewelt: „In politica nu se petrece nimic intamplator! Cand se petrece ceva, putem fi siguri ca a fost planuit!”

Din ce in ce mai evident, ziaristi, scriitori, politicieni, bancheri evrei sau aflati in subordinea iudaismului, abordeaza si construiesc ideologia Noii Ordini Universale. Wilson ca expresie politica a ocultei iudaice lucreaza la planificarea lumii postbelice din 1917, anul revolutiei iudeo-bolsevice si al intrarii S.U.A. in primul razboi mondial. Curioasa coincidenta, menita sa zdrobeasca Germania in Vest spre a da mana libera iudeo bolsevismului in Est, politica repetata fara nici o imaginatie in al doilea razboi mondial, cand iesirea S.U.A. din neutralitate a decis victoria iudeo bolsevismului in Europa si a comunismului in China, Coreea si Vietnam. Incepand cu New York World din 1918, presa din Statele Unite sprijinea revolutia iudeo bolsevica, nu se ridica intru apararea drepturilor omului calcate sub cizmoacele pline de sange ale comisarilor iudei – asasinarea celor 5 milioane de culaci, a milioanelor de rusi o lasa rece, ba dimpotriva un director al bancii FEDERAL RESERVE scrie in anul marilor masacre din Rusia in ziarul sus citat: “Rusia ne arata drumul spre mari si impetuoase schimbari ale lumii… ma bucur ca se intampla asa…”. Acelasi “colonel” House care reorganizeaza Institutul de Afaceri Internationale sub numele de Consiliul pentru Relatii Externe, sustine la 15 decembrie 1922 ideea unui guvern mondial, pe care o actualizeaza in revista FOREIGN AFFAIRS Philip Ker care-si sfarseste pledoaria asa: “…adevarata problema este astazi cea a unui guvern mondial”.
Ofensiva ideologic-propagandistica se desfasoara pe planuri largi cu incepere din 1928. Doctrinarii, ideologii, filozofii, sociologii, esteticienii iudei sau in solda iudaismului incep sa precizeze conceptul de Noua Ordine Mondiala. H. G. Wells, socialist fabian in THE OPEN CONSPIRACY: BLUE PRINTS FOR A WORLD REVOLUTION: “… Lumea politica a Conspiratiei Deschise trebuie sa slabeasca, sa incorporeze sau sa inlature guvernele existente … va fi o religie mondiala … intreaga populatie a lumii sa devina o noua comunitate umana.”
1932. F.S. Marvin publica THE NEW WORLD ORDER, deci Noua Ordine Mondiala in care spune ca Liga Natiunilor este prima incercare de Noua Ordine Mondiala.
1933. Apare Humanist Manifeste, John Dewey face apel la o sinteza a tuturor religiilor si la o ordine economica socialista si cooperativizata. 1939 revista PEACE NEWS din 19 mai publica “Planuri pentru o federatie mondiala democratica, nemilitara si atotcuprinzatoare”. 28 octombrie 1939, celebrul in epoca John Foster Dulles propune public ca S.U.A. sa conduca tranzitia, (sa fim atenti) “spre o noua ordine de state mai putin independente, suverane, stranse intr-o liga sau uniune federala”.
Anii 1939-1945 cu tot razboiul mondial care face ravagii pe glob, sunt anii in care se esentializeaza doctrina si ideologia Noii Ordini Mondiale – adica a Republicii Universale. Asa cum revolutiile europene au dus la emanciparea socio-politica a evreimii, razboaiele mondiale au dus la indatorarea statelor nationale la Fondul Monetar International si la subordonarea acestora intereselor guvernului universal iudeu, punand premisele dominatiei lui universale.
In 1939, Lionel Curtis publica un volum masiv de 985 de pagini: WORLD ORDER – Ordinea Mondiala, in care preconizeaza organizarea lumii intr-o comunitate de natiuni. In 1940 H.G. Wells revine cu THE NEW WORLD ORDER in care propune un stat mondial colectivist, o noua ordine mondiala care sa cuprinda si democratiile socialiste si, din nou, atentie, o recrutare universala pentru munca, incriminand individualismul nationalist care este maladia lumii. Hitler, Mussolini, Stalin propun si ei modele ale unei Noi Ordini Mondiale si, spre deosebire de ideologii iudeo-americani care nu sufla o vorba despre cei destinati sa conduca acel guvern universal, acestia indica limpede pe conducatorii planificati.

Ca pretutindeni in natura, istoria omenirii cunoaste “varstele” fenomenelor socio-politice. Fenomenul artificial al federalizarii universale initiat de iudaism in cele doua variante: iudeo-bolsevismul si iudeo-capitalismul s-a dezvoltat concomitent in prima jumatate a secolului XX, intr-o intercomunicare si interactiune benefica pentru initiatori. Din 1920 pana in 1945 marea finanta evreiasca din S.U.A. si Europa a sustinut revolutia iudeo-bolsevica din Rusia, atat financiar, cat si propagandistic. Referirile teoreticienilor occidentali ai Noii Ordini, mai ales a celor iudei americani se fac si se raporteaza la “socialism” si “socializare universala”. Este epoca propagandei internationale, a internationalelor, a kominternului, a razboiului civil spaniol, al doilea camp de experiente iudeo-comuniste, a revolutiei comuniste chineze, coreene, vietnameze cu puternice tente nationale – care se indeparteaza de modele unice si nu accepta o conducere suprastatala, un centru unic de conducere.
Aceasta etapa a unei luni de miere prelungita pe o jumatate de secol ia sfarsit in clipa cand iudeocratia mondiala isi da seama ca toate sperantele de dominatie universala printr-o revolutie proletara condusa de evrei, folosind Rusia ca forta de izbire este o utopie, ca in Rusia postbelica comunismul se nationalizeaza, ca devine rusesc, ca evreimea pierde controlul institutiilor statului; ba mai mult, ca se naste o reactie anti-iudaica ruseasca si incepe, voalat, o noua epoca de prigoana.

Federalistii unei lumi unite vor guvern mondial in 1947. Iudeocratia isi demasca planurile in PRELIMINARY DRAFT OF A WORLD CONSTITUTION in care Robert Hutchins, Mortimer Adler, Rexford Tugwell concep o federalizare regionala, preambulul federalizarii mondiale si a guvernului mondial. Constitutia inventata de suporterii iudeocratiei ar avea un “Consiliu Mondial”, o “Camera a Gardienilor” insarcinata cu mentinerea ordinii mondiale, cere natiunilor sa-si predea armamentul guvernului mondial si … punctul nodal al pledoariei: “dreptul Republicii Federale Mondiale de a prelua intrega proprietate privata pentru uz federal”. O traducere mai neindemanatica a PROTOCOALELOR nici ca se putea.
1949 la 26 iulie, 18 membri ai senatului S.U.A. sprijina Rezolutia 56, cerand ca O.N.U. sa fie restructurata sub forma unei federatii mondiale. Iata ca reintra in scena, dar cantand o alta partitura decat in 1917, familia bancherilor iudei Warburg, cei care-l sprijinisera masiv cu bani si munitii pe Trotky -Bronstein de la care asteptau infaptuirea revolutiei mondiale si a Republicii Universale condusa de evrei.
La 17 februarie 1949, James P. Warburg, fiul bancherului Paul Warburg, fondator al Federalistilor unei lumi unite, declara: “…marea problema a timpului nostru nu este daca putem crea o lume unitara, ci daca aceasta lume poate fi creata prin mijloace pasnice. Vom avea un guvern mondial indiferent ca vrem sau nu. Problema este doar daca acest guvern va fi instaurat prin consens sau prin cucerire.”
1954. Printul Bernhardt, sotul reginei Iuliana a Olandei – exista o lunga lista a capetelor incoronate din Europa slujind francmasoneriei – regii nordici marsaluind in front cu toata pompa, deci printul creeaza Bilderbergerii sau asociatia cetatenilor planetari in care se inscriu rapid politicieni ca Dean Achenson, Christian Herter, Dean Rusk, Robert McNamara, George Ball, Henry Kissinger, Gerald Ford. Multi din Bilderbergeri sunt evrei, iar contributia lui Kissinger la politica externa a S.U.A. ca expresie a intereselor iudeocratiei este bine cunoscuta.
1961. Departamentul de stat construieste un plan de dezarmare a tuturor natiunilor si de inarmare O.N.U. In 1962, alt bancher, Nelson Rokefeller, fost guvernator al New York-ului publica THE FUTURE OF FEDERALISM, afirmand ca evenimentele cer cu stringenta o noua ordine mondiala. Citez: “Exista o febra a nationalismului… insa statul-natiune este tot mai putin capabil sa-si indeplineasca sarcinile politice internationale”. Richard Nixon si Robert Kennedy nu ies din tiparul NOII ORDINI MONDIALE; iar in 1968, Richard Gardner, fost asistent delegat al Secretariatului de Stat spune: …”Sfarsitul da tarcoale suveranitatii nationale, erodand-o farama cu farama, provocandu-ne mai puternic sa faurim o ordine mondiala”.
In 1974 Agentia S.U.A. pentru dezarmare, militand pentru eliminarea totala a armamentelor si a fortelor armate, militeaza concomitent pentru: a intemeia si dezvolta o forta de pace a Natiunilor Unite, care, in momentul cand planul va fi dus la indeplinire, va fi atat de puternica, incat nici o natiune nu o va putea ataca. Iata deci cum oculta internationala isi faureste si instrumentul militar prin care-si va impune din ce in ce mai vizibil si sfruntat vointa politica, intervenind sub titlul demagogic de forta de mentinere a pacii, acolo unde o cer interesele si, in aceiasi ani, acelasi bancher Nelson Rokefeller, conform unui raport ASSOCIATED PRESS, reafirma ca va lupta pentru crearea unei noi ordini mondiale.
Cu incepere din deceniul 7 al secolului XX, se activeaza la nivel mass-media mondiala controlata de iudeocratie propaganda pentru Noua Ordine Mondiala, de data aceasta capitalista. Sloganele ei se articuleaza pe drepturile omului. Atunci cand CEKA si NKWD-ul iudeobolsevic ucideau bestial milioane de crestini si musulmani, nici gand ca presa iudaizata sa invoce drepturile omului. Cand evreimea din Uniunea Sovietica si tarile socialiste a fost detronata, cand n-a mai putut monopoliza puterea, atunci s-a lansat campania de protejare si aparare a drepturilor omului.
1985, Norman Cousins, presedinte de onoare al Bilderbergerilor – presedinte al Federalistilor Mondiali, in saptamanalul HUMAN EVENTS – Washington: …”Guvernul mondial apare. Este inevitabil. Nici un argument favorabil sau nefavorabil nu poate schimba acest fapt”.
1987. O prima etapa a Razboiului rece ia sfarsit ca urmare a uriasei batalii economice si propagandistice finantata de iudeocratie. Capitalistii evrei care au stat in spatele asa-zisei revolutii proletare din Rusia tarista si-au ucis opera care nu mai corespundea telurilor Republicii Universale realizata prin proletariat.
1989. Presedintele Bush invita U.R.S.S. sa se alature Ordinii Mondiale.
1990. Razboiul din Golf este decretat ca un triumf al Noii Ordini Mondiale. Adica strivirea NATIONALULUI de catre SUPRA NATIONAL. La 11 septembrie, Bush adreseaza Congresului un text fara echivoc: criza din Golful Persic este o rara oportunitate de a evolua spre o perioada istorica de colaborare.

SOCIETATEA NATIUNILOR a fost inaugurata la 10 ianuarie 1920, ca un prim mijloc al ocultei internationale de a stirbi suveranitatea statelor, de a instaura un guvern supranational, de a realiza obiectivele economice, politice, culturale si militare suprastatale ale Sanhedrinului universal. Conventul Marii Loji a Frantei din 1920 constata ca Adunarea generala a Societatii Natiunilor este primul sambure al unui parlament international.
Conventul din 1922 al mai sus pomenitei loji propune sa se dea supraguvernului international de la Geneva si directia economica a vietii popoarelor… Iata-ne ajunsi la punctul cheie, stiind noi cine dirija in epoca finantele lumii. Acelasi convent francmasonic elaboreaza planul crearii unei BANCI INTERNATIONALE, bazata pe mult dorita “mobilizare” a proprietatii funciare publica si privata. Daca in Rusia iudeobolsevica se “mobiliza” proprietatea funciara cu mitraliera si lagarele de exterminare, varianta capitalista a internationalizarii voia sa treaca proprietatea funciara in subordinea BANCII INTERNATIONALE. BANCA INTERNATIONALA ar fi dispus de o MONEDA INTERNATIONALA pana la concurenta de 1 600 miliarde.
Evaluarea facuta de francmasonerie avutiei statelor europene in vederea trecerii ei de sub autoritatea si beneficiul national sub autoritatea suprastatala si in beneficiul plutocratici iudaice suprastatale este foarte aproape de adevar si marturiseste public scopul final al Societatii Natiunilor. Conventul acestei loji agresive nu se multumeste cu atat. Doreste o limba internationala, formarea Statelor Unite ale Europei, o FEDERATIE A LUMII si o ARMATA INTERNATIONALA.
In 1925, Conventia Marelui Orient al Frantei cere ca ordinele Societatii Natiunilor sa fie executate ca niste legi de stat, fara sa fie supuse parlamentelor nationale spre aprobare.
Opera ocultei internationale iudaice, SOCIETATEA NATIUNILOR a falimentat in perioada interbelica datorita opozitiei statelor nationaliste ca Italia, Germania, Japonia, ca si a Uniunii Sovietice care vedea altfel infaptuirea Republicii Universale si radicalizarea proletariatului mondial. Reluata in forta dupa cel de-al doilea razboi mondial, avand ca baza de operatii si forta de soc Statele Unite ale Americii, ideea Republicii-Universale se realizeaza prin intermediul organismelor internationale contemporane care, reluand structurile si tezele Societatii Natiunilor, le-au dezvoltat si aplicat realitatilor postbelice. ONU, CONSILIUL DE SECURITATE, NATO, FONDUL MONETAR INTERNATIONAL, COMUNITATEA STATELOR EUROPENE, PIATA COMUNA, PARLAMENTUL EUROPEAN, constituie cadrul organizatoric, juridic, economic, financiar si militar al REPUBLICII UNIVERSALE condusa de Sanhderinul iudaic, caruia politicienii subordonati puterii oculte pomenita de Wilson ii spun eufemistic NOUA ORDINE MONDIALA.
Pericolul Noii Ordini Mondiale

NOM

PRACTICA ARMELOR INTRUNITE. Pentru a-si atinge scopul, oculta internationala iudaica, varfurile ei conducatoare au folosit vreme de veacuri o seama de arme psihologice, ideologice, spirituale, culturale, economice, sociale, pe care le-au adaptat deceniu dupa deceniu si secol dupa secol conditiilor geo-strategice, geo-politice, geo-economice zonale si mondiale, ca si progresului tehnico-stiintific mondial.
De la blestemul ritual aruncat asupra lui Spinoza pana la razboiul psihologic dus prin intermediul mass-mediei mondiale, oculta iudaica a folosit abil, succesiv sau simultan grupari de arme sau armele intrunite, realizand obiectivele fixate prin PROTOCOALE: dezbinarea societatii crestine si anularea fortei statelor nationale.
ARMELE folosite izolat, pe grupari sau intrunite, au forta de penetratie si distrugere pe intreaga gama a structurilor umane individuale, colective, nationale. CORUPTIA, SANTAJUL, INDOIALA, DEZINFORMAREA, INTOXICAREA INFORMATIVA, FALSIFICAREA ISTORIEI SI A REALITATII CONTEMPORANE, MANIPULAREA INFORMATIILOR, PORNOGRAFIA, COMPROMITEREA IDEILOR, A PERSONALITATILOR ISTORICE SAU CONTEMPORANE, DEZAGREGAREA FAMILIEI SI A INSTITUTIILOR NATIONALE FUNDAMENTALE: BISERICA, SCOALA, ARMATA, CONFLICTUL SOCIAL, CREAREA ANTISEMITISMULUI, MONOPOLUL MASS-MEDIEI, FINANTELOR, CONTROLUL SI DIRECTIONAREA OPINIEI PUBLICE, A JUSTITIEI, STAPANIREA DIRECTA SAU INDIRECTA A GUVERNELOR, COMERTULUI, INDUSTRIEI, CRIMA POLITICA conform poruncii talmudice “Toh sebegoim harog” (pe cel mai bun dintre crestini, ucide-l!), LOVITURA DE STAT, alcatuiesc arsenalul armelor folosite de oculta internationala pentru distrugerea societatilor crestine traditionale si a statelor nationale.
A exemplifica inseamna a relua si a talmaci istoria Europei prin prisma razboiului dus impotriva ei de secole de-a randul de catre natiunea suprastatala a evreimii. Dau un model de arma psihologica avand efect de masa, cu nimic deosebit de procedeele Inchizitiei. Scoaterea in afara legii, excomunicarea acelor evrei care nu se supun Kahalului. Se stie ca Baruh de Espinoza, filozoful cunoscut sub numele de Spinoza, este autorul unui sistem filozofic care incalca legile Talmudului. Prima arma folosita a fost CORUPTIA, asa cum a fost folosita si impotriva filozofului roman Vasile Conta. I s-au oferit lui Spinoza 1 000 de florini anual, cu conditia sa nu-si mai publice ideile si din cand in cand sa frecventeze sinagoga. Spinoza n-a acceptat.
Atunci s-a hotarat excomunicarea. Sinagoga plina. Zeci de lumanari negre aprinse. Un vas cu sange la indemana marelui rabin, fostul dascal si prieten al excomunicatului. Elemente de scenografie, efecte sonore menite sa cutremure spectatorii. Si textul excomunicarii, dupa Pollok: Viata lui Spinoza si relatari de I.K. Hosmer: Jidovii; Lewes: Istoria biografica a filozofiei. Citez: “…Dupa judecata ingerilor si a sfintilor, noi excomunicam, alungam, blestemam si anatemizam pe Baruch de Espinoza, cu consimtamantul batranilor si al acestei sfinte adunari, inaintea cartilor sfinte; prin cele 613 precepte care sunt scrise inauntru, cu anatema cu care Josua a blestemat pe Iericho, cu blestemul pe care Elisha l-a aruncat asupra copiilor si cu toate blestemele care sunt scrise in lege. Blestemat sa fie el in timpul zilei si blestemat sa fie el in timpul noptii. Blestemat sa fie el cand doarme si blestemat sa fie el cand e treaz; blestemat cand se duce si blestemat cand se intoarce. Domnul nu-i va ierta lui. Mania si furia domnului se vor aprinde de azi inainte contra acestui om si va arunca asupra lui toate blestemele scrise in Cartea Legilor. Domnul va distruge numele lui sub Soare si il va scoate din toate triburile lui Israel… Si va atragem atentia ca nimeni nu trebuie sa mai vorbeasca cu el nici prin cuvinte, nici prin scris, nici sa-i arate vreo favoare, nici sa sada sub acelasi acoperis cu el, nici sa se apropie de el la mai putin de patru palme…” Dupa blestem, lumanarile negre au fost stinse in vasul cu sange in strigatele de groaza ale asistentei. Comunitatile evreiesti de pretutindeni au fost anuntate. Efectul moral, psihologic si social in sanul acestora a fost cel scontat: crucificarea tradatorului in constiinta triburilor lui Israel.

Citez fragmente din Instructiunile trimise lui Garibaldi, idolul italienilor si eliberatorul Italiei, de catre mai marii sai intru francmasonerie: “…Fagaduinta atotputernica cu care noi am stabilit puterea noastra inseamna:
a) Fratia in francmasonerie pentru a constitui un STAT IN STAT, cu mijloace si cu o functiune independenta de stat si necunoscuta Statului;
b) Fratia in francmasonerie pentru a constitui un STAT DEASUPRA STATULUI, cu o unitate, un cosmopolitism, cu o universalitate care fac francmasoneria sa fie superioara Statului si sa-l conduca;
c) Fratia in francmasonerie pentru a constitui un STAT IMPOTRIVA STATULUI.
Si ceva din juramântul masonic suprem pentru gradul 33: “…Jur de a nu vedea alta patrie decât patria universala… Jur de a combate fara crutare intotdeauna si pretutindeni hotarele natiunilor… Declar ca profesez negatiunea lui Dumnezeu si a sufletului…” Desigur, juramântul este mult mai lung. Raspunsul celor care l-au primit: “Si acum, frate, dupa ce Natiunea, Religia si Familia au disparut pentru totdeauna pentru tine in imensitatea operei francmasoneriei, vino in bratele noastre, prea Puternice, prea Ilustre si prea Scump frate, sa imparti cu noi autoritatea fara margini si puterea fara ingradire pe care o exercitam asupra umanitatii”. Noua Ordine Mondiala si Republica Universala isi gasesc in acest raspuns francmasonic intreaga lor justificare.

Dictatorul Ceausescu (mason grad 33, loja Propaganda Due) a proiectat si construit Casa Poporului din Bucuresti pentru a instala aici Guvernul N.O.M. (din care probabil, vroia sa faca parte si el). Insa romanul are o vorba: “Nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste”. http://deconspirareafrancmasoneriei.wordpress.com/noua-ordine-mondiala/ Romania isi „traieste” ultimele momente ca Stat National….
Analiza datelor si informatiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria româna a scos în evidenta unele aspecte de interes operativ care explica situatia grea în care se gaseste România la ora actuala, atît din punct de vedere economic, cît si din punct de vedere politic. Practic, România se afla în prezent în jocul de interese al celor doua mari puteri militare mondiale, Rusia si SUA, care cauta prin orice mijloace sa-si adjudece suprematia în aceasta zona strategica a Europei.
În cei 20 ani trecuti de la evenimentele din decembrie 1989, razboiul din umbra purtat de cele doua superputeri a adus pe esichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carente comportamentale, usor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reusit sa se distruga economia româneasca, sa se anihileze Serviciile Secrete, sa se puna în stare de inoperativitate Armata si, nu în ultimul rînd, sa se zdruncine unitatea Poporului Român. Prin încalcarea voita a sigurantei nationale, factorii decizionali apartinînd celor doua tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat dupa bunul plac, au vîndut strainilor capacitati de productie rentabile, unele dintre ele de importanta strategica, asa cum sînt industria cimentului, industria metalurgica feroasa si neferoasa, industria chimica si petrochimica, industria energetica si sistemul financiar bancar. Au vîndut, totodata, si bogatia cea mai de pret a Poporului Român, si anume pamîntul tarii, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioti arabi, italieni, evrei, greci si unguri.

Printre protagonistii vietii politice românesti care au conlucrat pentru a aduce România în starea precara în care se gaseste astazi si care se afla în cele doua tabere rivale se numara Traian Basescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Nastase, Mugur Isarescu, Emil Boc, Elena Udrea si grupul economic din spatele acesteia, – ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi. Acestia sînt cei care au creat un „curent contraorganizational al mediului vietii colective”, care a dus la formarea „subspatiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, în timp, a determinat actualul „razboi subnational” dintre carteluri si institutiile statului national. Asa s-a ajuns la o veritabila deriva institutionala, formelor de organizare politica imputîndu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune în primejdie atît Statul, cît si Natiunea. Trasaturile dominante ale acesteia sînt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Român, a caror tinta este demolarea efigiilor si a reperelor identitatii noastre nationale. Ei au constituit „structuri alternative”, formînd retele de „colegii invizibile”, pentru a captura centrul Puterii în România. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicatiile, în toate guvernele, dobîndind astfel accesul sau chiar controlul în institutii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Presedintie, de la Guvern la Parlament si, nu în ultimul rînd, în „societatea civila”, devenita vîrf de lance al manipularilor puse la cale. Lansarea în spatiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pîrghiile statului au fost preluate si sînt folosite de carteluri si mafii organizate într-un complicat mecanism al infractiunilor, care a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii românesti. Are loc o lupta pe viata si pe moarte pentru conversia puterii politice a statului în putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si vadit antinational. Obtinerea controlului României nu este însa o întreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale sa se realizeze în prezent, fiind consecinta conditiilor în care au actionat gruparile respective. În aceste cazuri, influenta externa a fost extrem de puternica, iar ea a fost exercitata prin Serviciile de Informatii din tarile lor de origine – CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.

Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri de miliarde de euro pe care le estimeaza sînt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor si a masoneriei, care cumpara tot ce se scoate pe piata: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, nascut în decembrie 1934 în orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiasca din clasa mijlocie. Pentru a evita persecutia nazista, familia lui a emigrat în SUA, în 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich în Rich. S-a ridicat prin afaceri internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. Rich are resedinta în Zürich, Elvetia, iar vila sa este pazita non-stop de garzi israeliene înarmate pîna-n dinti. Cu toate ca a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii – în ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei electorale a democratului Al Gore. Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare catre Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni conventionali ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, înregistrînd rezultate dincolo de asteptari”. La rîndul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi în februarie 1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, încartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din Statele Unite, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, pe cea imobiliara. Implicat în retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si în scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Împreuna cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a încalcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicata si România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevarat maestru al combinatiilor internationale a capusat cît a putut si Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. La esaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador în Sudan. Cea mai importanta companie a lui Rich este Casa de Comert Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a actionat prin firma Glencore România, coordonata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. Desi Marc Rich a fost o prezenta constanta pe piata din România dupa 1989, unde avusese niste afaceri si mai înainte, mai mereu tranzactiile în care a fost implicat au fost învaluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”.

Detaliile contractului au fost secretizate. În vremurile tulburi de atunci, întelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul român s-a realizat fara licitatie. Oferta facuta de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmata de un contract adoptat printr-o hotarîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finante. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei, Rich a vrut sa o cumpere, dar s-a opus Guvernul Vacaroiu, ca si sindicalistii, care se temeau ca îsi vor pierde locurile de munca. În mod absolut surprinzator, pentru ca rafinaria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi. Înainte de privatizare, datoriile ajunsesera la ametitoarea suma de 300 milioane de dolari. În final, cursa pentru achizitionarea Petromidiei a fost cîstigata de Rompetrolul lui Dinu Patriciu (si nu pentru ca ar fi avut o oferta mai buna, ci datorita faptului ca a beneficiat de o sustinere mai puternica, asa cum se va vedea mai departe), iar în 2004 Glencore a ratat si Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri si în domeniul transporturilor si comertului, prin Rombarge Transport si Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica, pentru picura. În ultimii ani, reprezentanti ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner si Yoav Stern, sotul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgoviste si Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie. În 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a împrumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80% – 90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu alumina. Ulterior, la privatizarea ALRO în favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal fata de modul în care s-a facut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în 1983, împreuna cu Marc Rich. Autoritatile române fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich si aflat în spatele privatizarii rafinariei Rafo Onesti, care a beneficiat de importante facilitati fiscale acordate de Statul Român. Acestora li se adauga Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oameni de afaceri rusi cu interese la noi.

Faptul ca obtinerea controlului României nu este o tinta privata, ci un obiectiv geopolitic îl demonstreaza cu prisosinta istoria sectorului financiar-bancar de dupa 1989. În fruntea acestuia a ajuns în septembrie 1990 Mugur Isarescu, un economist care, dupa absolvirea facultatii, a lucrat exclusiv la Institutul de Economie Mondiala, timp de 19 ani, perioada în care a intrat în vizorul american cu prilejul cursurilor pe care le-a urmat în Statele Unite. Dupa evenimentele din 1989, a mai efectuat un scurt stagiu în SUA, ca reprezentant comercial la Ambasada României de la Washington, pentru ca imediat dupa aceea sa devina guvernatorul Bancii Nationale a României. În anul 1993 a devenit si membru al Clubului de la Roma, a fost ales presedinte al Asociatiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în aceasta functie. Longevitatea lui Mugur Isarescu în functia de guvernator al Bancii Nationale a României se datoreaza exclusiv comenzilor ocultei financiare internationale. Exista informatii ca Mugur Isarescu a fost recrutat de catre Council on Foreign Relations (CFR) în 1990, la New York, pe cînd se afla la post. Conducerea CFR (organizatie controlata de familiile bancherilor evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P. Morgan) a recrutat destui specialisti, potentiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectiva în tarile est-europene. Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, în functie de indicatiile „specialistilor” CFR. Acest CFR actioneaza pe baza pîrghiilor financiare de care dispune organizatia, controlînd inclusiv Federal Reserve Bank, banca investita cu coordonarea rezervei federale a SUA si emiterea dolarului ca moneda, precum si principalele organisme financiare mondiale, FMI si Banca Mondiala. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens razboi mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greseala facuta de România prin plata datoriei externe si exemplificînd prin tari care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerîndu-se ca o tara se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara – specialitatea CFR. Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, în conformitate cu dispozitiile CFR, a fost devalorizarea masiva a monedei nationale si împrastierea la o rata derizorie a tuturor creantelor României (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiara, Theodor Stoiojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala. Pentru îndepartarea eventualilor investitori necontrolati de CFR, în 1991 Stoiojan a nationalizat valuta aflata în banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine, scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de mentionat l-au constituit jocurile interbancare „permise si încurajate” de Mugur Isarescu, derulate prin bancile aflate sub tutela CFR (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul carora importante fonduri valutare au parasit România. Ca nu si-a deziluzionat stapînii în postura de guvernator al Bancii Nationale a României, pozitie-cheie, de altfel, pentru finantele României, o dovedeste faptul ca este singurul român membru al renumitei Comisii Trilaterale. Acest organism, considerat de multi Guvernul Mondial din umbra, a fost înfiintat în 1972 de David Rockefeller împreuna cu Zbigniew Brzezinski. Tot împreuna, cei doi au ales aproximativ 300 de membri din America de Nord. Europa si Japonia, pe care îi considerau „semeni”. Acesti oameni se aflau la vîrtul piramidei în profesia lor, fie ea de natura Corporatista, Academica, Politica sau Mass-Media. Un exemplu al modului în care lucreaza acest organism îl reprezinta accederea lui Jimmy Carter la functia de presedinte al SUA, în 1976. O data instalat în functie, Carter a adus nu mai putin de 18 membri ai Comisiei în cabinetul de vîrf si în agentii guvernamentale. Cea mai buna descriere a Trilateralei apartine probabil reporterului Jeremiah Novak, în „Christian Science Monitor” (7 Februarie 1977): „Astazi, un nou val de economisti, lucrînd într-o organizatie cunoscuta sub numele de Comisia Trilaterala, se afla pe punctul de a crea un nou sistem economic international, unul proiectat de oameni la fel de inteligenti precum Keynes si White (n.n.: este vorba de autorii sistemului înfiintat în urma Conferintei de la Bretton Woods, din iulie 1944. ce a dus la crearea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale, ambii economisti de profesie). Numele lor nu sînt bine cunoscute, dar acesti gînditori moderni sînt la fel de importanti pentru vremurile noastre, pe cît au fost Keynes si White pentru ale lor. În plus, acesti economisti, precum si omologii lor din timpul ceiui de-al II-lea razboi mondial, lucreaza împreuna cu înalti demnitari guvernamentali. Si ce se discuta acum la cel mai înalte niveluri ale guvernului, atît în Statele Unite, cît si în strainatate, este crearea unui nou sistem economic mondial – un sistem ce va afecta slujbele în America si oriunde altundeva, preturile pe care consumatorii le platesc, libertatea indivizilor, a corporatiilor si natiunilor, de a intra într-un sistem economic cu adevarat planetar”. Sub conducerea lui Mugur Isarescu, Banca Nationala a României s-a facut vinovata de faptul ca nu a luat nici un fel de masuri, desi legislatia (care îi conferea obligatia de control si interventie) o impunea, în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank. Banca Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor. De asemenea, desi BNR are o Directie de Supraveghere si Control Valutar, nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta în urma tranzactiilor, externe, nu a mai intrat în tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si industrie usoara). Faptul ca Isarescu a fost recrutat de CFR se poate sustine si prin imposibilitatea schimbarii sale din functie, indiferent de interesele politice, în pofida incidentei penale a unora dintre afacerile familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu. Au existat presiuni în favoarea sa inclusiv din partea FMI si Bancii Mondiale, care au amenintat cu sistarea oricarei creditari în cazul schimbarii acestuia. Trebuie aratat ca numirea lui Mugur Isarescu ca prim-ministru al României, la sfîrsitul anului 1999, a contribuit la desavîrsirea marilor infractiuni desfasurate la Fondul Proprietatii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru si privatizarii Hotelului Bucuresti (infractori Eliahu Rasin si Robert Badner, alaturi de Radu Sîrbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucuresti era anchetata la sfirsitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de Stat Ovidiu Grecea, cînd presedintele României, Emil Constantinescu, da o adevarata lovitura de stat, destituindu-l pe premierul Radu Vasile si înlocuindu-l cu Mugur Isarescu. Imediat, secretarul de Stat Ovidiu Grecea a fost destituit Ia rîndul sau, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia sa conduca la destituirea presedintelui Radu Sîrbu, a fost brusc stopat si Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la FPS si-au urmat, nestingherite, cursul. Conducerea Bancii Nationale a României a cunoscut exact si la timp situatia, care devenea din ce în ce mai critica, de la Bancorex, dar nu a întreprins nimic. Pierderile Statului Român nu au constat numai în cele 2 miliarde de dolari care au disparut din România, desi BNR poseda toate pîrghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din tara. Acestora li s-au adaugat sumele reprezentînd echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupari mafiote si pe care BNR le-a acoperit prin cererile de preluare la datoria publica. În realitate, BNR, sub guvernarea lui Mugur Isarescu, a „protejat” falimentul Bancorexului, o banca mult prea puternica pentru gusturile marii finante mondiale, care trebuia sa dispara daca nu putea fi cumparata, caci România trebuia sa intre si ea pe fagasul globalizarii. Pentru aceasta, proprietatea de stat trebuia sa treaca în cea particulara, dar nu oricum, ci conform criteriilor, cerintelor si intereselor globale promovate de asa-numitul Grup Bilderberg. Tot ce s-a întîmplal în România post-decembrista poarta amprenta inconfundabila a conceptiei care sta la baza actiunilor acestei structuri suprastatale si care îi apartine unuia dintre fondatori, David Rockeffeller: „Sîntem în pragul unei transformari globale. Trebuie sa declansam o criza majora (economica, militara, politica, sociala, educativa, religioasa) si toate natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala”. De altfel, organizarea Grupului Bilderberg în 1954 a fost direct sprijinita de catre societatile secrete sioniste si mondialiste, de catre CIA, dar în primul rînd de catre Consiliul Afacerilor Externe (Council on Foreign Relations – CFR), cea mai puternica organizatie secreta oligarhica din SUA înfiintata înca din 1921, care activa deja pentru mondializare (sustinuta totodata de aceiasi doi bancheri evrei, Rockeffeller si Rothschild, co-fondatori ai Grupului). Grupul Bilderberg este coordonat de un comitet de conducere, compus din 39 de membri, care apartin si altor organizatii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice etc). Telurile principale ale organizatiei au fost formulate de la început de catre Printul Bernhard al Olandei – un guvern mondial pentru începutul Mileniului III, globalizarea economica mondiala (o lume unica) si o armata globala prin ONU. Cel mai puternic brat al grupului este însa Comisia Trilaterala (Europa Occidentala, America de Nord si Japonia), structura din care face parte, asa cum aratam mai sus, un singur român: Mugur Isarescu. Si astfel constatam ca cercul se închide, în sensul ca ne întoarcem la guvernatorul BNR si întelegem de ce aceasta banca nu a luat masurile care se impuneau în sistemul financiar-bancar românesc: pentru ca ar fi contravenit astfel intereselor structurilor globaliste, în care Mugur Isarescu a fost cooptat tocmai pentru a se actiona, prin el, asupra României. Asa se face ca, în 1997, la conducerea celei mai mari banci românesti, Bancorex, este numit evreul Andrei Florin Ionescu. Prima grija a acestuia a fost aducerea în functia de sef al Directiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent, prin transfer de la Directia Securities a bancii ABN AMRO Rotschild, permitîndu-i-se astfel sa faca plasamente din capitalul bancii românesti de stat pe pietele externe. Pîna la falimentul bancii, cerut insistent Statului Român tot de organismele internationale, Rachel Sargent a avut grija sa disperseze banii bancii si, totodata, sa spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras serioase, dar inutile, semnale de alarma asupra urmatoarelor aspecte: Rachel Sargent a introdus în Bancorex, dupa orele de program, chiar si sîmbata si duminica, numerosi cetateni straini, a cerut si obtinut fisele tuturor marilor clienti, pe care le lua si acasa, a cerut si obtinut fisele bancii pe grupe de activitati, nu a prezentat rapoartele de deplasare în strainatate (lunar cîte 5 zile la Londra), a încercat sa intre în posesia datelor Directiei de Operatii Speciale (fise si conturi MI, SI, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni Speciale etc). Trebuie aratat ca evreica Rachel Sargent nu a actionat singura în interiorul Bancorex, ci împreuna cu cel care chiar i-a semnat angajarea, vicepresedintele bancii, Dragos Andrei, care si el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO. Dragos Andrei a aprobat materiale si, totodata, a emis hotarîri ilegale (fiind presedintele Comitetului de Credite, ca urmas al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fara garantii sau, din contra, a sufocat firmele neprotejate politic); n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creante neperformante; a încalcat normele Bancorex de angajare si promovare, laudîndu-se ca e prieten cu fiul presedintelui de atunci al României, Dragos Constantinescu, si cu seful SIE, Catalin Harnagea; a agreat ca Rachel Sargent sa angajeze straini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe ora. A pierdut 40% din clientii bancii, inclusiv prin redirijare catre ABN AMRO BANK. La schimbarea din functie, Razvan Temesan lasa Bancorexului un volum de afaceri de 14.195 miliarde de lei, cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168,6 miliarde de lei. Banca era cotata de catre Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB si pe termen scurt A2, iar conducerea bancii era „bine vazuta” (well regarded). Analiza activitatii lui Florin Andrei Ionescu atesta, în schimb, ca 74% din creditele aprobate de el au fost neperformante; 68% din creante date la particulari; finantarea importurilor de petrol a fost preluata de bancile straine, Bancorex pierzînd numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri; a fortat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Nationala de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei, cu care a cumparat datoriile lui George Constantin Paunescu, încerecînd sa-l bage în faliment si transformîndu-l dintr-un bun platnic într-un rau platnic; Florin Andrei Ionescu n-a platit cele 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult, Bancorex a ramas si fara cele 10 rafinarii românesti, pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari, sau le putea exploata, ca banca, în contul Statului Român. Toate acestea s-au petrecut, evident, cu stirea si sub obladuirea lui Mugur Isarescu. Lovitura finala asupra Bancorex a fost data tot de Dragos Andrei, fostul angajat al bancii lui Rothsehild, el contribuind direct (împreuna cu Banca Mondiala si cu Fondul Monetar International) la închiderea bancii. În urma presiunilor emisarilor FMI si ai Bancii Mondiale, Statul a declarat falimentul celei mai mari banci românesti si l-a îndepartat pe Vlad Soare, noul presedinte numit între timp si care întocmise deja un plan de salvare a bancii. Banca Nationala a României l-a numit ca secretar general al Bancorex pe Alexandru Puscaciuc, al carui trecut esle legal de un alt evreu american, Gerald (Gerry) Guterman, cu care se combinase anterior, într-o tentativa de privatizare a Bancii Dacia Felix. Asa cum mentionam înca de la începutul acestei analize, o alta forta cu interese mondialiste care a patruns în societatea româneasca cu intentia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri si apartenente. Un exemplu al modului de actiune al acesteia îl reprezinta ascensiunea a doua dintre figurile proeminente ale României de astazi, Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu. În ceea ce îl priveste pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl gaseste ca arhitect, cu o experienta de 15 ani în materie, amplificata de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnatii petrolului din zona. Prima afacere pe care a pornit-o în primavara lui 1990, o firma de arhitectura si decoratiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul sau, ca si Calin Popescu-Tariceanu, al carui tata vitreg era Dan Amedeo Lazarescu. Ambii au fost sprijiniti sa acceada în sferele de vîrf ale afacerilor si politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astazi pentru toata lumea ca, în pofida esecurilor electorale repetate, cei doi liberali au cazut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor. Activ în afacerile cu petrol înca din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform întelegerii, actiunile pe care acesta le achizitionase chiar de la PAS – asociatia salariatilor, care i-au cedat actiunile cu speranta ca astfel aveau sa fie protejati de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comertului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, a adus în tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse tari ale
lumii. Afacerea Rompetrol a fost conceputa din start ca baza a unei strategii de destructurare a economiei nationale, caci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale tarii fiind înstrainata prin jaf. Tandemul de astazi OMV – Rompetrol este expresia unui periculos monopol în industria petrolului, creat prin contributia decisiva a „elitelor” mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenta legii, dar niciodata condamnat, Dinu Patriciu continua sa fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit în 2004, fiind acuzat, din nou, de evaziune fiscala si spalare de bani într-un dosar deschis si în prezent. Astazi nu mai este un secret ca Dinu Patriciu si-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legaturile dintre PSD si Patriciu au fost cimentate de înalte fete ale masoneriei românesti si nu numai. Astfel, sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiara a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar multi dintre cei care conduc masoneria româna sînt angajatii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie). Dupa cum se stie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungata, fiind chiar ministru în cabinetul Nastase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu. În medii bine informate se sustine ca Patriciu este un apropiat al masoneriei rusesti si ca din aceasta postura ar fi mediat, alaturi de Eugen Ovidiu Chirovici, întîlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Calin Popescu-Tariceanu, în iunie 2006, în cadrul careia au fost discutate probleme economice care vizeaza în principal piata energetica. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începînd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Nationale, apoi în iunie 2006 si din nou în aprilie 2007. În sprijinul afirmatiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusa vine si faptul ca la scurt timp de la întîlnirea româno-rusa, departamentul de Stat al SUA si-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în tromba, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington. Declaratiile acestora au fost folosite în probarea fraudarii Statului Român prin încasarea ilegala, de catre holdingul lui Patriciu, a creantei din Libia. Informatiile atesta faptul ca un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decît cel de natura economica, a fost cel de natura militara. Generalul GRU urmarea sa ia pulsul vechii retele a spionajului militar rus, pentru ca România nu este numai o miza economica, ci si una militara de mare importanta strategica, deoarece bazele americane instalate în tara noastra vor închide o linie care va „îndigui” avanpostul rusesc. România poate fi comparata cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se întinde din Caucaz pîna la Muntii Iranului. De aceea GRU, cu o insertie mult mai puternica decît KGB în spatiul românesc, vizeaza reactivarea cît mai multor cadre recrutate în perioada anilor ‘60 în timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice, caci acestea au condus mari unitati si au avut în legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, GRU si-a îmbogatit, în anii ‘80, structura informativa si a agentilor de influenta prin preluarea „dizidentilor”, „cresterea” acestora si plasarea lor în spatiul politic, dupa 1989. În aceste conditii, pentru a-si proteja interesele militare, este posibil ca Moscova sa întinda o „mîna” energetica Executivului de la Bucuresti, cu conditia sa obtina imunitate pentru oamenii sai. Constiinta înaltului sprijin de care beneficiaza i-a permis lui Dinu Patriciu sa înfrunte si chiar sa sfideze acuzele de tradare politica provocate de dezvaluirile aparute în presa cu privire la sponsorizarile masive facute în campania din 2004 catre PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaratii. http://enigme-conspiratii.blogspot.ro/2010/11/conspiratia-pentru-distrugerea-romaniei.html cititi si:
http://www.scribd.com/doc/37206038/Cornel-Dan-Niculae-Razboiul-nevazut-II-Ofensiva-iudaismului-asupra-Romaniei
http://www.scribd.com/doc/56531511/Cornel-Dan-Niculae-Razboiul-nevazut-al-evreilor-sionisti-cu-romanii
http://www.scribd.com/doc/56533514/Romania-ca-o-prada-Radu-Theodoru Articole Preluate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s