Programul HAARP: vandalism pe cer

http://chemtrailsplanet.files.wordpress.com/2012/11/haarp-facility.jpg?w=640&h=640

HAARP fierbe atmosfera superioară
HAARP va bombarda atmosfera superioară cu un fascicul electromagnetic focalizat şi dirijabil, fiind în esenţă un model avansat de „încălzitor ionosferic”. (Ionosfera este sfera încărcată electric care înconjoară atmosfera superioară a Pământului. Ea se întinde de la 65 km până la 644 km distanţă deasupra suprafeţei Pământului.)
Într-o formulare simplificată, dispozitivul utilizat în cadrul HAARP este un radiotelescop inversat: antenele trimit semnale în loc să le primească. HAARP este testul făcut unei tehnologii ce foloseşte fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei, pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând totul – cu sau fără viaţă. Publicitatea făcută lui HAARP dă impresia că este vorba despre un proiect academic ce are ca scop modificarea ionosferei în vederea îmbunătăţirii comunicaţiilor. Cu toate acestea, unele documente ale armatei americane arată lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei în folosul Departamentului de Apărăre”. Comunicarea cu submarinele este doar unul dintre aceste scopuri.

Comunicatele de presă şi alte informări din partea armatei cu privire la HAARP minimalizează continuu efectele sale. Materialele publicitare insistă asupra faptului că proiectul HAARP nu diferă de alte sisteme de încălzire a ionosferei care operează fără efecte nocive în toată lumea, în locaţii precum Arecibo, în Puerto Rico, Tromso, în Norvegia, precum şi în fosta Uniune Sovietică. Cu toate acestea, un document guvernamental din 1990 indică faptul că bombardarea cu energie prin unde de radiofrecvenţă (RF) va induce activităţi nenaturale în ionosferă:
„…pentru undele de înaltă frecvenţă de cea mai mare putere, disponibile în Occident, instabilităţile studiate în mod obişnuit se apropie de punctul maxim de capacitate de disipare a energiei, dincolo de care procesele plasmatice o vor „lua razna” până la atingerea următorului factor limitativ”.
Dacă armata, în colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate arăta că această nouă tehnologie gen „Războiul stelelor” condusă de la sol este funcţională şi sigură, ambele au de câştigat. Armata obţine un scut protector relativ ieftin, iar universitatea se poate lăuda cu cea mai spectaculoasă manipulare geofizică de la exploziile în atmosferă ale bombelor nucleare până în prezent. Dacă testarea va avea succes, vor dispune apoi de megaproiectele militare ale viitorului şi vor avea la dispoziţie pieţe uriaşe pentru gazele naturale din Alaska. Dacă luăm în considerare celelalte brevete bazate pe munca unui fizician din Texas, Bernard Eastlund, devine limpede modul în care armata intenţionează să folosească transmiţătorul HAARP. Acestea fac şi mai puţin credibile dezminţirile guvernului. Armata ştie cum intenţionează să folosească această tehnologie şi a specificat clar acest lucru în documentele sale. Ea a indus intenţionat publicul în eroare prin folosindu-se de exprimări sofisticate, înşelătorie şi dezinformare făţişă.
Armata spune că sistemul HAARP este capabil:
– să confere armatei un instrument pentru a înlocui efectul de puls electromagnetic al dispozitivelor atmosferice termonucleare (care au fost luate în calcul de armată ca opţiuni viabile, cel puţin până în anul 1986);
– să înlocuiască printr-o tehnologie nouă şi compactă uriaşul sistem de comunicare submarină prin frecvenţe extrem de joase care operează în Michigan şi Wisconsin;
– să fie folosit pentru a înlocui sistemul de radare cu rază de acţiune până dincolo de orizont  (sistem care fusese plănuit cândva pentru actuala locaţie a lui HAARP) cu un sistem mai flexibil şi mai precis;
– să ofere o modalitate de distrugere a comunicaţiilor pe o arie extrem de largă, menţinând în acelaşi timp în funcţiune propriul sistem de comunicaţii al armatei;
– să ofere o tomografie de penetrare a Pământului pe suprafeţe întinse, care combinată cu abilităţile de procesare a computerelor EMASS şi Cray, ar face posibilă verificarea multor puncte ale tratatelor de pace şi nonproliferare a armamentului nuclear;
– să fie o unealtă de cercetare geofizică pentru identificarea depozitelor de petrol, gaze şi minerale pe suprafeţe mari;
– să fie folosit pentru a detecta avioane care zboară la înălţime mică şi proiectile teleghidate, făcând astfel ca orice altă tehnologie să fie depăşită.
Posibilităţile de mai sus pot părea o idee excelentă tuturor celor care cred într-un sistem de apărare puternic şi celor interesaţi de reducerea costurilor. Cu toate acestea, modalităţile de întrebuinţare posibile, pe care dosarele referitoare la HAARP nu le explică şi care nu pot fi găsite decât în dosarele aviaţiei americane, a armatei şi a marinei, precum şi în dosarele altor agenţii federale, sunt alarmante. Mai mult decât atât, efectele folosirii abuzive ale acestor nivele de intensitate în scutul nostru natural – ionosfera – pot fi catastrofale, după părerea unor oameni de ştiinţă.
Doi locuitori din Alaska au spus lucrurilor pe nume. Clare Zickuhr, fondator al mişcării NO HAARP, declară: „Armata intenţionează să dea o lovitură puternică ionosferei şi apoi să vadă ce se întâmplă.”
Armata a uitat să spună populaţiei că nu ştie prea clar ce se va întâmpla, dar un articol de ştiinţă de la Penn State se laudă cu această incertitudine. Ştiinţă masculină? Proiectul HAARP foloseşte cele mai înalte nivele de energie manipulate vreodată, în ceea ce Begich şi Manning numesc „jucării noi pentru băieţii mari”. Este un experiment efectuat pe cer, pentru a afla lucruri necunoscute încă. Oameni de ştiinţă independenţi le-au spus lui Begich şi Manning că o bombă atmosferică de tipul HAARP, cu efectele sale neprevăzute, ar putea fi un act de vandalism global.

Istoria programului HAARP
Brevetele descrise mai jos constituie pachetul de idei controlat iniţial de ARCO Power Techonlogies Incorporated (APTI), o sucursală a companiei Atlantic Richfield, una dintre cele mai mari companii petroliere din lume. APTI a fost contractorul care a construit locaţia HAARP. În iunie 1994, ARCO a vândut acest subproiect, brevetele şi contractul pentru a doua fază a construcţiei lui E-Systems.
E-Systems este unul dintre cei mai mari contractori de servicii de informaţii din lume, lucrând pentru CIA, organizaţii din apărare şi din alte domenii. 1,8 miliarde de dolari din cifra anuală realizată de companie provin din vânzări către aceste organizaţii. 800 de milioane de dolari sunt atribuiţi unor proiecte secrete – atât de secrete încât nici măcar Congresul Statelor Unite nu este informat despre modul de utilizare a acestor bani.
Contractul HAARP a fost cumpărat de la E-Systems de către Raytheon, unul dintre cei mai mari contractori de apărare din lume. În 1994, Raytheon s-a clasat pe locul 42 în topul celor mai de succes 500 de companii. Raytheon are mii de brevete, unele dintre acestea fiind valoroase pentru proiectul HAARP. Douăsprezece dintre aceste brevete constituie coloana vertebrală a lui HAARP, iar acum acestea sunt îngropate printre miile de brevete deţinute de Raytheon.
Brevetul american al lui Bernard J. Eastlund cu numărul 4.686.605: „Metoda şi aparatura pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera şi/sau magnetosfera Pământului”, a fost etichetat ca secret timp de un an.
Încălzitorul ionosferic Eastlund este diferit: radiaţia frecvenţei radio este concentrată şi focalizată într-un punct din ionosferă. Se trimite astfel în ionosferă o cantitate de energie de o cantitate fără precendent. Dispozitivul Eastlund ar permite o concentrare de energie de 1 Watt/cm3, comparativ cu alte dispozitive capabile să producă doar o milionime de Watt.
Această diferenţă uriaşă poate înălţa şi modifica ionosfera pentru a obţine efectele futuriste descrise în brevet. Conform brevetului, activitatea lui Nikola Tesla de la începutul anilor 1900 a stat la baza acestei cercetări.
Ce avantaj i-ar aduce această tenologie lui ARCO, proprietarul brevetelor? ARCO ar putea obţine profituri enorme prin transmiterea fără fir a energiei electrice, de la centrala elecrică la consumator.
Un timp, cercetătorii HAARP nu au putut demonstra că acesta a fost unul dintre scopurile intenţionate pentru HAARP. În aprilie 1995, Begich a găsit totuşi alte brevete, care aveau legătură cu o listă de „personal cheie” pentru APTI. Unele dintre aceste noi brevete APTI erau într-adevăr legate de un sistem de transmisie fără fir a energiei electrice.
Brevetul lui Eastlund spunea că tehnologia poate bruia sau deturna complet sistemele sofisticate de ghidare ale avioanelor şi proiectilelor. Mai mult, capacitatea sa de a răspândi unde electromagnetice de diverse frecvenţe pe suprafeţe întinse ale Pământului şi de a controla schimbările acestor unde face posibilă întreruperea comunicaţiilor pe uscat, pe mare şi în aer. În brevet se afirmă:
„Astfel, această invenţie oferă capacitatea de a plasa cantităţi fără precedent de energie în atmosfera Pământului în locaţii strategice şi de a menţine nivelul influxului acesteia, în special dacă se foloseşte o pulsaţie aleatorie, într-o manieră mult mai precisă şi mult mai controlată decât tot ce s-a realizat până în prezent, în special prin detonarea de dispozitive nucleare de diferite mărimi, la diferite altitudini…
…este posibilă nu doar interferenţa cu comunicaţiile unei terţe părţi, ci şi folosirea unuia sau mai multor astfel de fascicule care să realizeze o reţea de comunicaţii chiar dacă restul comunicaţiilor mondiale sunt scoase din funcţie. Altfel spus, ceea ce e folosit pentru a distruge comunicaţiile altora, poate fi folosit în acelaşi timp de către cel care cunoaşte această invenţie ca o reţea de comunicaţii proprii.
… zone mari din atmosferă pot fi înălţate la altitudini neaşteptat de mari astfel încât proiectilele să întâlnească forţe de frecare neluate în calcul, ceea ce le poate  distruge…
Controlul vremii este posibil, spre exemplu, prin modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioară …
… pot avea loc modificări moleculare ale atmosferei astfel încât să se obţină efecte pozitive asupra mediului. Pe lângă schimbarea propriu-zisă a compoziţiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi mărită concentraţia unei anumite molecule sau a anumitor molecule. De exemplu, concentraţiile de ozon, azot, etc. din atmosferă, pot fi mărite artificial…”
Begich a mai descoperit încă alte 11 brevete APTI. Acestea indică cum se pot realiza  „explozii de puterea celor nucleare fără emisie de radiaţii”, sisteme de fascicule de energie, radare cu rază de acţiune până dincolo de orizont, sisteme de detectare a proiectilelor cu focos nuclear, pulsuri electromagnetice produse de arme termonucleare şi alte trucuri gen „Războiul stelelor”. Această multitudine de brevete se află la baza sistemului de luptă HAARP.
Cercetarea legată de acest proiect, realizată de Begich şi de Manning, a dus la descoperirea unor scheme bizare. De exemplu, documente ale Aviaţiei Militare Americane au relevat că a fost dezvoltat un sistem de manipulare şi alterare a proceselor mentale umane prin folosirea radiaţiei pulsatorii de radiofrecvenţă (în genul lui HAARP) asupra unor zone geografice mari. Cele mai cutremurătoare date despre această tehnologie provin din însemnările lui Zbigniew Brzezinski (fost consilier pe probleme de securitate naţională al Preşedintelui Carter) şi ale lui J. F. MacDonald (consilier ştiinţific al Preşedintelui Johnson şi profesor la catedra de geofizică a UCLA), care au scris despre folosirea emiţătorilor de fascicule puternice de energie în războiul geofizic şi climatic. Documentele indică modul în care pot fi cauzate aceste efecte, pe lângă celelalte efecte negative asupra sănătăţii şi gândirii umane.
Posibilităţile de afectare a gândirii de către HAARP sunt extrem de îngrijorătoare. Mai mult de 40 de pagini ale cărţii, cu zeci de note de subsol, consemnează munca unor profesori de la Harvard, strategi militari şi oameni de ştiinţă în timp ce dezvoltau şi testau această utilizare a tehnologiei electromagnetice. Una dintre aceste lucrări provine, de exemplu, de la Crucea Roşie din Geneva. Ea indică chiar şi frecvenţele la care pot apărea aceste efecte – aceleaşi frecvenţe care pot fi emise de HAARP.
Următoarea declaraţie a fost făcută în urmă cu peste 25 de ani, într-o carte scrisă de Brzezinski, pe când era profesor la Universitatea Columbia:
„Strategii politici sunt tentaţi să exploateze cercetările asupra creierului şi comportamentului uman. Geofizicianul Gordon J. F. MacDonald – specialist în probleme de război – spune că atacuri bine sincronizate, realizate cu electroni excitaţi artificial «pot duce la un set de oscilaţii care să aibă efecte puternice asupra anumitor zone ale Pământului… Se poate dezvolta astfel un sistem care să afecteze grav activitatea cerebrală a unor populaţii foarte mari din zonele alese pe o perioadă lungă…» Indiferent cât de deranjantă poate fi ideea de a folosi mediul înconjurător pentru manipularea comportamentului în interese naţionale, tehnologia care să permită astfel de întrebuinţări va fi probabil dezvoltată în următoarele câteva decenii.”
Aşa cum geofizicienii din trecut au prezis progresele actuale, încearcă oare managerii programului HAARP să ne transmită viziunea lor? Geofizicienii au recunoscut că prin adăugarea de energie în mediul nostru înconjurător se pot obţine efecte puternice. Totuşi, omenirea a adăugat deja mediului cantităţi substanţiale de energie electromagnetică, fără a şti care este masa critică. Cartea lui Begich şi Manning ridică multe întrebări. Oare aceste adăugări nu au avut nici un efect sau există o cantitate cumulativă de la care stricăciunile sunt ireversibile? Este HAARP încă un pas al unei călătorii fără întoarcere? Ne aflăm oare pe punctul de a ne îmbarca într-un experiment energetic ce va elibera alţi demoni din cutia Pandorei?
Încă din 1970, Zbigniew Brzezinski a prezis că va apărea gradat „o societate mai controlată şi mai direcţionată”, societate legată direct de tehnologie. Această societate va fi dominată de o elită care îi va impresiona pe alegători prin cunoştinţe ştiinţifice „superioare”. Angels Don’t Play This HAARP îl citează în continuare pe Brzezinski:
„Lipsită de constrângerile valorilor liberale tradiţionale, această elită nu va ezita să îşi atingă ţelurile politice prin folosirea unor tehnologii de ultimă oră care permit influenţarea comportamentului public şi menţinerea societăţii sub control şi observaţie strictă. Avântul      tehnico-ştiinţific se va alimenta apoi din situaţia pe care o exploatează.”
Această previziune s-a dovedit corectă. Astăzi apar noi instrumente pentru „elită”, iar tentaţia de a le folosi creşte constant. Legile care permit folosirea lor au fost deja create. Cum ar putea fi transformate Statele Unite, bucăţică cu bucăţică, în tehno-societatea controlată prezisă? Printre „treptele” la care se aştepta Brzezinski se aflau crizele sociale de durată şi manipularea mass-mediei pentru a câştiga încrederea publicului.
Într-un alt document guvernamental, Aviaţia Militară Americană susţine că:
„Aplicaţiile potenţiale ale câmpurilor electromagnetice artificiale sunt foarte largi şi pot fi folosite în situaţii militare şi semi-militare… Printre întrebuinţările potenţiale sunt incluse lupta cu grupurile teroriste, controlul mulţimii, controlul spargerii sistemelor de securitate al instalaţiilor militare şi tehnici anti-personal în războiul tactic. În toate aceste cazuri, sistemele electromagnetice ar fi folosite pentru a produce distrugeri fiziologice uşoare sau grave, distorsionări ale percepţiilor şi dezorientare.
În plus, capacitatea de funcţionare a indivizilor ar putea fi degradată într-o asemenea măsură încât să devină inapţi pentru luptă.
Un alt avantaj al sistemelor electromagnetice este acela că un singur sistem poate acoperi zone mari. Ele sunt silenţioase, iar măsurile de combatere a lor sunt greu de dezvoltat… Un ultim domeniu în care radiaţiile electromagnetice se pot dovedi valoroase este cel al amplificării capacităţilor paranormale ale indivizilor.”
Aceste comentarii se referă oare la utilizări deja dezvoltate într-o anumită măsură? Autorul raportului guvernamental face referire la un document mai vechi al Aviaţiei Militare, cu privire la folosirea radiaţiei cu frecvenţe radio în situaţii de luptă. (Begich şi Manning fac aici observaţia că HAARP este cel mai adaptabil şi mai mare transmiţător de radiaţie cu frecvenţe radio din lume.)
În rapoartele Congresului se vorbeşte de utilizarea sistemului HAARP pentru penetrarea Pământului prin semnale reflectate de ionosferă. Aceste semnale vor fi folosite pentru a privi în interiorul planetei până la o adâncime de mulţi kilometri, în scopul de a localiza depozite de muniţii, minerale şi tuneluri subterane. De exemplu, numai în anul 1996, senatul SUA a alocat 15 milioane de dolari exclusiv pentru dezvoltarea acestei capacităţi: tomografierea Pământului. Problema constă în faptul că frecvenţa necesară pentru radiaţiile de penetrare a Pământului se află în gama care provoacă alterări ale funcţiilor mentale umane. Ea ar putea avea efecte profunde şi asupra migraţiei peştilor şi animalelor sălbatice, migraţie care se bazează pe câmpuri energetice neperturbate pentru parcurgerea traseelor fireşti.
De parcă pulsurile electromagnetice din cer şi distrugerea capacităţilor mentale nu ar fi de ajuns, Eastlund s-a lăudat că încălzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea. Begich şi Manning au scos la lumină documente guvernamentale care indică faptul că armata deţine tehnologia de control al vremii. Dacă sistemul HAARP ar fi construit pentru a funcţiona la capacitate deplină, el ar putea induce schimbarea climei unei întregi emisfere. Dacă un guvern face experimente cu tiparele climatice globale, ceea ce este perturbat într-o anumită zonă ne afectează pe toţi. Lucrarea Angels Don’t Play This HAARP explică un principiu aflat la baza unora dintre invenţiile lui Nikola Tesla – rezonanţa – care influenţează sistemele planetei.

Bule de particule electrice
În cartea Angels Don’t Play This HAARP sunt incluse şi interviuri cu oameni de ştiinţă independenţi, precum dr. Elizabeth Rauscher. Ea are o carieră vastă şi impresionantă în domeniul fizicii marilor energii şi a publicat materiale în reviste ştiinţifice de prestigiu, precum şi cărţi. Dr. Rauscher afirmă despre programul HAARP: „Veţi pompa cantităţi imense de energie într-o configuraţie moleculară extrem de delicată ce alcătuieşte structura multistratificată pe care o numim ionosferă.” Ea explică faptul că ionosfera este predispusă la reacţii catalitice: dacă se modifică o mică parte, se poate produce o schimbare majoră în ionosferă.
Pentru a descrie ionosfera ca pe un un sistem cu un echilibru delicat, dr. Rauscher a comparat-o cu o bulă sferică de săpun ce înconjoară atmosfera Pământului, cu vârtejuri pe suprafaţa bulei. Ea prezice că bula se va sparge dacă se va face o gaură destul de mare în suprafaţa sa.

Felierea ionosferei
Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, afirmă că emisiile de înaltă frecvenţă ale sistemului HAARP se pot cupla cu pulsurile cu lungime mare de undă (cu frecvenţe joase sau extrem de joase) pe care reţeaua magnetică a Pământului le foloseşte pentru a distribui informaţie sub formă de vibraţii pentru a sincroniza dansul vieţii în biosferă.
Winter numeşte această acţiune geomagnetică „fluxul sanguin informaţional al Pământului” şi susţine că este foarte probabil ca asocierea dintre frecvenţele înalte ale sistemului HAARP şi frecvenţele naturale extrem de joase să declanşeze efecte secundare nebănuite.
David Yarrow din Albany, New York, este cercetător specializat în electronică. El descrie posibilele interacţiuni  dintre radiaţiile HAARP cu ionosfera şi reţeaua magnetică a Pământului:
„HAARP nu va „găuri” ionosfera. Aceasta e o subestimare periculoasă a ceea ce va face fasciculul gigantic cu putere măsurată în gigawaţi emis de HAARP.
Pământul se roteşte şi faţă de straturile electrice fine ale „iono-sferelor” ce protejează suprafaţa Pământului de radiaţia solară intensă, incluzând şi furtunile de particule încărcate din vântul solar. Rotaţia Pământului în jurul axei sale face ca HAARP – printr-o rafală care poate dura ceva mai mult de câteva minute – să taie o felie din ionosferă ca un cuţit cu microunde. Acesta nu produce o gaură, ci o incizie mare.”

Trăgând cu brutalitate de corzile harpei
„Al doilea concept: Pe măsură ce Pământul se roteşte, HAARP va tăia de-a lungul fluxului geomagnetic… o formă toroidală din benzi magnetice asemănătoare meridianelor. Poate că HAARP nu va „tăia” aceste benzi din stratul magnetic protector al Gaiei, dar le va bombarda pe toate acestea cu impulsuri dizarmonioase, brutale, de înaltă frecvenţă. Aceste impulsuri zgomotoase vor face să vibreze liniile de flux geomagnetic, vibraţiile propagându-se prin toată reţeaua geomagnetică.
Imaginea care îţi vine în minte este aceea a unui păianjen aşezat pe plasa lui. Aterizează o insectă, iar vibraţiile pânzei semnalează păianjenului prada. HAARP va fi ca un deget artificial din microunde care, dacă nu va reuşi să rupă plasa, măcar o va zgândări, trimiţând semnale derutante.
Efectele acestei interferenţe cu simfoniile harpei geomagnetice a Gaiei nu sunt cunoscute şi cred că nici nu au fost luate în calcul. Chiar dacă aceste efecte au fost luate în considerare, intenţia [programului HAARP] este să înveţe să exploateze orice tip de efecte, şi nu să cânte în armonie cu simfoniile globale.”
Printre alţi cercetători citaţi se numără şi Paul Schaefer din Kansas City. Acesta este licenţiat în electrotehnică şi a construit arme nucleare timp de patru ani. „Majoritatea teoriilor în care savanţii ne-au învăţat să credem par să se prăbuşească,” spune el. El vorbeşte despre dezechilibre provocate deja de epoca industrială şi atomică, în special de iradierea mediului înconjurător cu particule mici, de mare viteză, „ca nişte titireze minuscule”. Nivelul nenatural de mişcare a particulelor de energii înalte din atmosferă şi din centurile de radiaţii care înconjoară Pământul este răspunzător de schimbarea vremii, conform acestui model care înfăţişează o planetă Pământ ce îşi descarcă excesul de căldură şi îşi recapătă echilibrul prin cutremure şi activitate vulcanică.

Un pământ cuprins de febră
„Starea energetică anormală a Pământului şi a atmosferei sale poate fi comparată cu o baterie de maşină supraîncărcată, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinţi, arcuri electrice, crăpături fizice şi turbulenţă generală în timp ce energia blocată încearcă să iasă.”
Într-o a doua analogie, Schaefer spune:
„În afara de cazul în care dorim moartea planetei noastre, trebuie să oprim producerea de particule instabile ce generează febra Pământului. O prima prioritate în prevenirea acestui dezastru ar fi închiderea tuturor centralelor nucleare şi stoparea testelor cu arme atomice, a  războiului electronic şi a «Războiului stelelor».”
Între timp, armata îşi construieşte cel mai mare încălzitor ionosferic de până acum, pentru a crea în mod deliberat şi mai multe instabilităţi în stratul uriaş de plasmă – ionosfera – şi pentru a ridica nivelul energetic al particulelor încărcate electric din ea.

Ploaia electronică
Armata a publicat documente legate de „precipitaţiile” de electroni din magnetosferă (centurile exterioare de particule încărcate electric ce se întind spre polii magnetici ai Pământului), cauzate de undele electromagnetice de frecvenţă foarte joasă create de om:
„Aceste precipitaţii de particule pot să producă o ionizare secundară, să emită raze X şi să cauzeze perturbaţii semnificative în ionosfera inferioară.”
Doi specialişti în radiodifuziune de la Universitatea Stanford oferă dovezi asupra modului în care tehnologia poate afecta cerul prin intermediul undelor create pe Pământ. Aceştia au arătat că undele radio de frecvenţă foarte joasă pot face magnetosfera să vibreze şi particulele de mare energie să se reverse în atmosfera Pământului. Prin pornirea sau oprirea emisiei radio, poate fi oprită revărsarea acestor particule.

Controlul vremii
Avalanşele de energie declanşate de astfel de unde radio ne pot izbi în plin. Acţiunea lor sugerează că tehnicienii pot controla vremea la nivel global prin trimiterea unor „semnale” relativ reduse în centurile Van Allen (centurile de radiaţii din jurul Pământului). Efectele de rezonanţă Tesla pot astfel controla cantităţi enorme de energie prin intermediul unor semnale de dirijare mici.
Cartea scrisă de Begich şi Manning ridică întrebarea dacă această cunoaştere va fi folosită de către savanţii implicaţi în ştiinţa războiului sau de către cei specializaţi în biosferă.
Armata a lucrat timp de 20 de ani la metodele războiului climatic, pe care le numesc eufemistic „modificarea vremii”. Tehnologia de provocare a ploii, de exemplu, a fost testată de câteva ori în Vietnam. Ministerul Apărării SUA a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor şi a uraganelor prin proiectele Skyfire şi Stormfury.
S-au avut în vedere tehnologii complicate care să producă efecte pe scară mare. Angels Don’t Play This HAARP citează un expert care afirmă că armata a studiat atât laserele cât şi substanţele chimice care ar putea deteriora stratul de ozon aflat deasupra unui inamic.
Studierea căilor de a provoca şi detecta cutremure a reprezentat în urmă cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus. Finanţarea acestui proiect a fost acordată de Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA, acum cu acronimul ARPA).
În 1994 Aviaţia Militară a Statelor Unite şi-a făcut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii. Oamenii de ştiinţă au făcut experimente de manipulare a vremii încă din anii ’40, dar cu toate acestea în Spacecast 2020 se făcea observaţia că „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat [este] interzisă”. Afirmând acest lucru, Aviaţia Militară pretindea că progresul tehnologiilor „impune o re-examinare a acestei teme delicate şi riscante”.

Patruzeci de ani de bombardare a cerului?
În 1958, consilierul şef al Casei Albe pe teme legate de modificarea vremii, căpitanul Howard T. Orville, a afirmat că Ministerul Apărării SUA studia „moduri de manipulare a sarcinilor electrice ale Pământului şi cerului, şi deci de influenţare a vremii, prin folosirea unui fascicul electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafeţe date”.
În 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald era director adjunct al Institutului de Geofizică şi Fizică Planetară de la Universitatea din Los Angeles, membru al Comitetului de Consiliere Ştiinţifică a Preşedintelui şi membru al Consiliului Prezidenţial pentru Calitatea Mediului. El a publicat lucrări cu privire la folosirea tehnologiilor de control al mediului în scopuri militare. MacDonald a făcut un comentariu revelator:
„Cheia unui război geofizic constă în identificarea instabilităţilor mediului astfel încât prin adăugarea unei cantităţi mici de energie să se elibereze cantităţi mult mai mari de energie.”
MacDonald, savant de renume mondial, avea mai multe idei de folosire a mediului ca pe un sistem de armament şi a contribuit la ceea ce era un vis pentru acea vreme. El nu glumea când şi-a scris capitolul „Cum să distrugem mediul” din cartea Unless Peace Comes. În acel capitol, el descria cum se pot folosi manipularea vremii, modificarea climei, topirea sau dislocarea calotelor polare, tehnicile de diminuare a stratului ozonului, ingineria cutremurelor, controlul valurilor oceanice şi manipularea undelor cerebrale prin folosirea câmpurilor energetice ale planetei.
El a spus, de asemenea, că aceste tipuri de arme vor fi dezvoltate şi că, atunci când vor fi folosite, vor fi practic nedetectabile de către victime. Este oare HAARP acea armă? Intenţia armatei de a realiza controlul mediului este bine documentată.
Sesiunile subcomitetelor Congresului SUA cu privire la Mediu Internaţional şi Oceane, au cercetat ce a  întreprins armata în domeniul modificărilor climei la începutul anilor ’70. „Rezultatul a fost o imagine uimitoare a cercetării avansate şi a experimentelor realizate de către Ministerul Apărării în privinţa căilor de dirijare a mediului în scopuri militare”, declară un autor citat în Angels Don’t Play This HAARP.
Dezvăluirea secretelor i-a surprins pe legislatori. Legislatorii de azi ar mai fi oare surprinşi de investigarea tehnologiei de vârf în manipularea electromagnetică? Ei ar putea realiza că tehnologiile dezvoltate prin experimentele HAARP din Alaska se ridică la înălţimea viziunii lui Gordon MacDonald, pentru că savanţii de elită descriu vremea globală nu doar ca presiune a aerului şi sisteme termice ci şi ca pe un sistem electric.

Impuls mic, efect mare
HAARP bombardează ionosfera acolo unde ea este relativ instabilă. Un aspect care nu trebuie uitat este acela că ionosfera este un scut electric activ care protejează planeta de bombardamentul constant cu particule cu energie ridicată din spaţiu.
Această plasmă conductoare, împreună cu câmpul magnetic al Pământului, captează plasma electrică din spaţiu şi o împiedică să ajungă direct la suprafaţa terestră, afirmă Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: „Dacă ionosfera este profund afectată, atmosfera de dedesubt este şi ea afectată.”
Un alt om de ştiinţă a afirmat într-un interviu că există o conexiune electrică foarte puternică între ionosferă şi partea din atmosferă unde se formează vremea – atmosfera inferioară. Un efect electric creat de om – rezonanţa armonică în reţeaua electrică – produce căderea particulelor încărcate electric din centurile de radiaţie Van Allen, iar ionii care cad creează cristale de gheaţă (care duc la formarea norilor de ploaie).
Ce face HAARP? Energia lansată în sus de un încălzitor ionosferic nu e mare prin comparaţie cu totalul energiei din ionosferă, dar documentele HAARP recunosc că pot fi eliberate în ionosferă cantităţi de mii de ori mai mari de energie decât cele luate în calcul până acum. La fel ca în cazul „cheii războiului geofizic” a lui MacDonald, efectele „nonliniare” (descrise în literatura cu privire la încălzitorul ionosferic) înseamnă un impuls iniţial mic şi un efect mare.
Astrofizicianul Adam Trombly i-a spus lui Manning că modelul folosit de acupunctură este un mod de a reprezenta efectul pe care pulsaţia cu o putere de ordinul mai multor gigawaţi îl poate avea asupra ionosferei. Dacă HAARP loveşte anumite puncte, acele zone ale ionosferei pot reacţiona în moduri surprinzătoare.
Încălzitori ionosferici mai mici, cum e cel de la Arecibo, sunt plasaţi sub zone relativ liniştite ale ionosferei, în comparaţie cu mişcările accentuate ale ionosferei din preajma polilor magnetici ai Pământului. Acest lucru adaugă încă o necunoscută la problema HAARP: atmosfera superioară plină de neprevăzut şi mult mai animată din preajma Polului Nord.
Cei care fac experimente cu HAARP nu îi impresionează pe locuitorii plini de bun simţ ai Alaskăi, precum Barbara Zickuhr, care spune: „Sunt ca nişte copii care găsesc un urs adormit şi se joacă împungându-l în fund cu un băţ ascuţit pentru a vedea ce se întâmplă.”

Ar putea scurtcircuita pământul?
Pământul ca sistem electric sferic, este un model acceptat în toată lumea. Experimentatorii care urmăresc să creeze legături electrice artificiale între părţile acestui sistem nu iau probabil în calcul posibilele consecinţe. Motoarele şi generatoarele electrice pot fi destabilizate atunci când le sunt afectate circuitele. Ar putea activităţile umane să cauzeze o schimbare semnificativă în circuitul electric al planetei sau în câmpul său electric? O lucrare din revista Science se ocupă cu ionizarea creată de om din material radioactiv, dar poate că acest subiect poate fi studiat şi din punctul de vedere al sistemelor de tip HAARP:
„[…] în timp ce schimbările în câmpul electric al Pământului rezultate în urma unei explozii solare ce modulează conductivitatea pot avea un efect greu de detectat asupra meteorologiei, situaţia poate fi diferită atunci când schimbările în câmpul electric sunt cauzate de ionizarea artificială…”
Meteorologia este desigur studiul atmosferei şi al vremii. Ionizarea apare atunci când o cantitate mare de energie este transmisă forţat atomilor, provocând îndepărtarea electronilor din atomi. Particulele încărcate electric rezultate sunt strâns legate de HAARP. „O singură examinare a vremii ar trebui să ne indice că am apucat-o pe o cale greşită,” spune Paul Schaefer, discutând despre tehnologiile de tip HAARP.
Angels Don’t Play This HAARP: Advances in Tesla Technology este o carte care vorbeşte despre planurile armatei de a manipula un bun care aparţine întregii lumi: ionosfera.
Aroganţa guvernului Statelor Unite în această privinţă nu este fără precedent. Testele exploziilor nucleare atmosferice au scopuri similare. China şi Franţa au dat de curând o întrebuinţare distructivă banilor contribuabililor, efectuând teste de explozii nucleare subterane. Recent s-a raportat că guvernul SUA a cheltuit 3.000 de miliarde de dolari cu programul său nuclear de la începutul acestuia în anii 1940. Câte descoperiri ar fi putut fi făcute în ştiinţa vieţii cu toţi banii cheltuiţi pentru moarte?
Begich, Manning, Roderick şi alţii cred că democraţiile trebuie fundamentate pe transparenţă şi deschidere – nu pe secrete ce înconjoară ştiinţa militară. Cunoaşterea folosită în dezvoltarea de arme revoluţionare ar putea fi folosită pentru vindecarea şi ajutorarea rasei umane. Pentru că sunt folosite pentru crearea de noi arme, descoperirile sunt considerate secrete şi sunt cenzurate. Atunci când ele apar ca urmare a muncii unor savanţi independenţi, ideile noi sunt marginalizate şi ridiculizate, în timp ce laboratoarele de cercetare ale armatei continuă să construiască noi maşinării pentru câmpurile de luptă.
Cartea lui Manning şi Begich dă totuşi speranţă că Goliatul militar-industrial-academic-birocratic poate fi afectat de puterea unită a unor indivizi hotărâţi şi a presei alternative. A deveni informat este primul pas către a deveni puternic. https://encrypted-tbn1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQO5tGq08cCNezf8ucAAnseoMjaRU1JMj4U8vX4qBfWNr1wRwwDRg

HAARP, o armă cutremurătoare

Seismele din Iran și cele de la granița ruso-nord-coreeană sunt puse de adepții teoriilor conspirației pe seama războiului electromagnetic dus – prin intermediul celebrului sistem HAARP – de Statele Unite.

Pentru a doua oară în mai puțin de o săptămână, două cutremure majore au lovit Iranul în aprilie. Un seism cu magnitudinea 6,2 s-a produs la frontiera dintre Rusia și Coreea de Nord. Pământul s-a zguduit, cu efecte devastatoare, și în mai multe regiuni ale Chinei. Adepții teoriilor conspirației nu văd în toate aceste mișcări telurice o simplă coincidență. Atât Iranul, cât și Coreea de Nord, au fost trecute de administrația de la Washington pe celebra „Axă a Răului”, din cauza programelor nucleare pe care le dezvoltă. Iar în lumina multiplicatelor amenințări lansate de la Phenian sau din Teheran, este posibil ca americanii să fi recurs la arma lor secretă: celebrul sistem HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program). Un program militar de apărare care poate modifica clima, provoca inundații, tsunami-uri și seisme puternice.

Teoriile conspirației au încins Internetul, mai ales după amenințările în lanț ale regimului comunist de la Phenian, care invocau un atac nuclear preventiv împotriva SUA. Mai puțin vocal în ultima perioadă, Iranul rămâne pe agenda îngrijorărilor Washingtonului, după ce experții au dat ca sigur că nu mai e mult până când Teheranul va avea bomba nucleară. Motive suficiente pentru ca americanii să fi recurs la HAARP, afirmă adepții tezelor conspiraționiste. Primul seism din Iran, de 6,3, a avut loc la mică distanță de centrala atomică iraniană de la Bushehr. Cutremurul de la frontiera dintre Rusia și Coreea de Nord a avut 6,2 pe Richter și s-a resimțit și la Phenian.

Ionosfera pământului, bulversată

Cei care nu cred în coincidențe au arătat cu degetul spre HAARP, gigantica infrastructură construită de americani în Alaska, la 400 de kilometri de Anchorage. Este vorba de un program pentru crearea de câmpuri electromagnetice, prin care pot fi provocate tulburări ale ionosferei și magnetosferei pământului. Conform specialiștilor, radiațiile emanate de acest sistem sunt în stare să pătrundă sub pământ și să descopere buncăre și tunele ascunse, să întrerupă partea electronică a armelor sau a sateliților cosmici. În plus, sunt elaborate tehnologiile de influențare a atmosferei, care provoacă schimbările meteorologice. Practic, din 1992 și până acum, Statele Unite au experimentat manipularea modificărilor climatice sau explozii în scoarța terestră.

„HAARP este, de fapt, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale Terrei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă, generând fenomene devastatoare” – Nicholas John Begich, expert în HAARP.

Nu este prima dată când se vorbește de implicarea HAARP în producerea unor dezastre naturale de proporții. În cazul tsunami-ului din Indonezia, din 2004, al uraganului Katrina, din SUA, din 2005, sau al devastatorului cutremur din Haiti, din 2010, s-a spus că de vină ar fi tot „experimentele” americanilor de la baza din Alaska.

Rușii au HAARP-ul lor

Nu doar adepții teoriilor conspirației au motive să se teamă de puterea HAARP. În urmă cu câțiva ani, Parlamentul European a calificat programul american drept „o îngrijorare globală”. Oamenii de știință aduși în fața legislativului UE au explicat că această armă terifiantă are puterea de a da peste cap vremea într-o țară și de a declanșa efecte catastrofale. Rușii au și ei, de peste 20 de ani, un program similar, numit Sura. Se află în centrul Rusiei, în locuri mai ascunse, la 150 km de Nijnii Novgorod. „Sura” aparține Institutului de Cercetare în domeniul radiofizicii.

48 de antene uriașe, „urechea” Pentagonului

Chiar dacă cele mai multe aspecte legate de HAARP sunt ținute secrete, din motive de „securitate națională”, se știe că în 2003 programul dispunea de 48 de antene uriașe, înalte de 20 de metri, legate toate la un emițător de 1 MW. Proiectul final prevede însă instalarea a 360 de antene – 3 megawați, fiecare. Se mai spune că uriașele antene amplasate în Alaska sunt „urechea” imensă prin care Pentagonul reușește să intercepteze comunicațiile din toată lumea. Baza militară de la Gakhona, din nordul SUA, este înconjurată de sârmă ghimpată, întreg perimetrul este păzit de pușcași marini, iar spațiul aerian de deasupra sa este închis oricăror avioane.

HAARP sau meteorologie controlată

Dorinţa de a controla economic, financiar sau militar planeta împinge războiul mascat al marilor puteri mondiale precum Statele Unite, Rusia, China sau India spre noi “teatre” de luptă.
Războiul climatic, că despre el este vorba, loveşte zone întinse ale Terrei însă departe de ochii opiniei publice şi al mass-mediei.

SUA demarează, în 1992, la Gokona-Alaska, unul din cele mai secrete proiecte ale sale: programul HAARP sau High-frequency Active Auroral Research Program.
Proiectul este condus de Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate. Programul constă într-un sistem de antene speciale, de mare putere, prin care se controlează modificările din ionosferă, ce afectează ulterior grav atmosfera şi scoarţa terestră. “HAARP este conceput ca să înducă modificări mici de temperatură în ionosferă, ale caror rezultate şi influenţă pe Terra, sunt apoi analizate cu ajutorul instrumentelor HAARP”, se arată pe site-ul oficial HAARP.

Nicholas Begich, opozant al programului, explică: “HAARP este, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă – viu sau mort – generând fenomene absolut devastatoare”.

Potrivit unor documente ale Pentagonului, HAARP vizează “exploatarea ionosferei în scopurile Departamentului Apărării”. Pe lângă experimente de modificări climaterice, HAARP a realizat, în SUA, pene totale de curent, întreruperea curentului pe regiuni întregi, suspendarea comunicaţiilor. Datorită secretizării totale a operaţiunilor militare nu a fost tras la răspundere.
Statele Unite experimentează din 1992 manipularea contolată a schimbărilor climatice, uriaşe explozii în scoarţa terestra ce declanşează mişcări tectonice.

Tot prin proiectul HAARP foloseşte sistemele de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice pentru a permite Statelor Unite şi Noii Ordini Mondiale să domine regiuni întinse ale Terrei.
Nu este deloc surprinzător faptul că Administraţia Bush a refuzat în permanenţă să semneze “Acordul de la Kyoto”, pentru combaterea încălzirii globale.

SUA a prezentat programul în faţa opiniei publice drept un banal “program de cercetare academică” însă dr. Rosalie Bertell susţine că programul, pe lângă manipularea vremii, este folosit şi în alte scopuri: “Prin reflectarea spre sol a unor semnale de foarte joasă frecvenţă care au însă o intensitate mare, se poate realiza modificarea proceselor de gândire şi a celor emoţionale ale oamenilor aflaţi în zona ţintă, dar şi influenţarea dramatică a mişcărilor plăcilor tectonice” fapt ce ar duce la cutremure artificiale.
Administraţia Bush a folosit HAARP pentru a schimba climatul în ţări pe care le considera adepte axei răului. Coreea de Nord s-a confruntat cu mai multe perioade de secetă, urmate de mari inundaţii. Întregul sistem agricol al ţării a fost distrus, iar Coreea de Nord a fost obligată să importe cantităţi uriaşe de alimente pentru a stopa foametea.

Cuba se confruntă cu un şcenariu similar – secete cumplite, inundaţii devastatoare si cu acelaşi final: importul de alimente sau foametea. În Iran, Irak şi Siria s-a semnalat seceta prelungită începând cu 1999. Patru ani de seceta au permis SUA să invadeze Afganistanul în 2001, să distrugă total economia rurală şi să aducă o foamete cumplită.

HAARP s-a “născut” într-o regiune izolată lângă orăşelul Gakona din Alaska, unde Pentagonul a construit un puternic transmiţător capabil să trimită peste 3000 de megawaţi în straturile superioare ale atmosferei. Realizarea proiectului a costat peste 30 de milioane de dolari. Din 1997 a început să funcţioneze întregul complex format din 180 de turnuri înalte de 21 de metri ce formează o arie de transmiţătoare capabile să trimită unde radio de 2,5 – 10 MHz cu o putere de peste 3 gigawaţi.

Dr. Rosalie Bertell descrie HAARP drept un “încălzitor gigantic care produce disfuncţionalităţi majore în ionosfera, provocând nu numai adevărate găuri în stratul de ozon, dar chiar rupturi de foarte lungă durată în stratul protector – care în mod normal opreşte radiaţia cosmică, nocivă pentru orice formă de viaţă.”
HAARP, SIDA, gripa porcină sunt doar câteva din numeroasele proiecte secrete ale administraţiilor guvernamentale mondiale. Câte astfel de proiecte sunt analizate, dezbătute şi aplicate nu o ştim niciodată.

Articole Preluate

Date stiintifice oficiale

În mod oficial, HAARP sau High Frequency Active Auroral Research Program este un program de cercetare asupra frecvențelor aurorale active desfășurat pe teritoriul Statelor Unite, lângă localitatea Gakona, Alaska. Acest program reprezintă activitatea de cercetare desfășurată asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit comportamentul ozonului, azotului și ionilor acestora la bombardamentele radiației solare și cosmice dar și la emisiunea de radiații de înaltă frecvență (HF) sau joasă frecvență (ELF) de pe Pământ. Fiind un program științific, guvernul american alocă anual un buget recunoscut oficial de 30 milioane de dolari. HAARP este desfășurat de Institutul de Geofizică al Universității din Alaska de la Fairbanks iar titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy și US Air Force. HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume de tip CRAY-YMP/TM3D/T3E al Universității Alaska de la Fairbanks, iar sistemul propriu-zis aflându-se într-o bază militară de lângă Gakona din statul Alaska, de acest proiect beneficiind US Space Force. Pentru proiectul HAARP se utilizează un echipament terestru, constituit dintr-o rețea de antene, fiecare antenă fiind alimentată din propriul său generator putând încălzi părți din ionosferă prin intermediul undelor radio. Până în prezent au fost construite 48 de antene urmând ca în final numărul acestora să se oprească la 360.

Într-o formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul că antenele trimit semnale în loc să le primească. Această tehnologie foloseşte fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.

Proiectul similar european numit EISCAT, acronim al European Incoherent Scatter Scientific Association, este amplasat în Norvegia şi Suedia. Ţările participante sunt Marea Britanie, Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, China și Japonia. Rusia a dezvoltat propria bază de cercetare a ionosferei, denumită SURA, la Vasilsurk. Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European, se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect.

Programul de cercetare HAARP a provocat polemici diverse, din punct de vedere al instituţiilor ce desfaşoară acest program şi al beneficiarilor acestora. O consecinţă a experienţelor desfăşurate ar fi în opinia specialiştilor şi faptul că energia uriaşă de radiofrecvenţă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ, şi poate crea găuri în ionosferă, producând pătrunderea razelor cosmice nocive. S-a afirmat în multe ocazii că acest program ar putea declanşa cutremure şi ar transforma atmosfera, astfel încât “cerul să ardă”. Puterea acestui sistem depinde de gradul de penetrare, unghiul de incidenţă, polarizarea undei, precum şi de condiţiile din ionosferă.

haarp7-89bedda593bb25789738a8b0f6f39652

Originile H.A.A.R.P.

Sistemul HAARP se bazează pe cercetările fizicianului Bernard J. Eastlund, care a dezvoltat studiile lui Nikolas Tesla, autorul unei teorii conform căreia Pământul este un conductor uriaș și sigur, dând posibilitatea organizării sistemului de telecomunicaţii. Brevetul american al lui Eastlund, Metodă şi aparatură pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera şi magnetosfera Pământului, a fost etichetat ca secret timp de un an. Prin încălzitorul ionosferic Eastlund, radiaţia frecvenţei radio este concentrată şi focalizată într-un punct din ionosferă, trimiţându-se astfel o cantitate de energie de 1 Watt/cm3, comparativ cu alte dispozitive capabile să producă doar o milionime de Watt. „Controlul vremii este posibil, spre exemplu, prin modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioară. Pot avea loc modificări moleculare ale atmosferei astfel încât să se obţină efecte pozitive asupra mediului. Pe lângă schimbarea propriu-zisă a compoziţiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi mărită concentraţia unei anumite molecule sau a anumitor molecule. De exemplu, concentraţiile de ozon și azot din atmosferă pot fi mărite artificial. Încălzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea pe principiul aflat la baza uneia dintre invenţiile lui Nikolas Tesla și anume rezonanţa care influenţează sistemele planetei. Dacă sistemul HAARP ar funcţiona la capacitate deplină, s-ar putea induce schimbarea climei unei întregi emisfere.”

Matematicianul american John von Neumann, în colaborare cu Departamentul de Apărare American, şi-a început cercetarea privind modificarea condiţiilor meteorologice la sfârşitul anilor ’40, în punctul culminant al Războiului Rece şi a prevăzut “forme de luptă de război care sunt de neimaginat”. Era in 1945, pe cand cresteau tensiunile intre rusi si americani si fiecare parte incerca sa speculeze puterea de distrugere continuta de fenomenele naturii. O putere considerata de catre teoreticienii Razboiului Rece potential superioara celei a armelor atomice.

De-a lungul timpului, SUA a experimentat diverse proiecte privind proprietăţile și utilizarea undelor electromagnetice – Argus în 1958, Starfish în 1962, Solar Power Satellite în 1968 și 1978, Space Shuttle Experiments în 1985, Mighty Oaks în 1986, Desert Storm în 1991, Alliate Force în 1999 – ce aveau drept scop distrugerea comunicaţiilor inamicului folosind ionosfera și undele electromagnetice. In anii ’60, Academicianul rus Mihail Budyko a formulat ipoteza conform careia, imprastiind particule de funingine pe o banchiza, aceasta ar putea fi topita in mod ireversibil.

În 1958, consilierul şef al Casei Albe pe teme legate de modificarea vremii, căpitanul Howard T. Orville, a afirmat că Ministerul Apărării al SUA studiază „moduri de manipulare a sarcinilor electrice ale Pământului şi cerului, așadar de influenţare a vremii, prin folosirea unui fascicul electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafeţe date“. În 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald, director adjunct al Institutului de Geofizică şi Fizică Planetară de la Universitatea din Los Angeles, consilier ştiinţific al Preşedintelui Johnson, a publicat lucrări cu privire la folosirea tehnologiilor de control al mediului în scopuri militare, făcând un comentariu revelator: „Cheia unui război geofizic constă în identificarea instabilităţilor mediului, astfel încât prin adăugarea unei cantităţi mici de energie să se elibereze cantităţi mult mai mari de energie.” MacDonald avea mai multe idei de folosire a mediului ca pe un sistem de armament şi a contribuit la ceea ce era un vis, pentru acea vreme.

Oamenii de știinţă lucrează de zeci de ani la metodele războiului geoclimatic, pe care îl numesc eufemistic „modificarea vremii”. Americanii recunosc că în timpul războiului din Vietnam au cheltuit sume importante pentru desfăşurarea Operaţiunii Popeye, prima aplicaţie a războiului climateric. În 1967, Pentagonul a încercat să prelungească artificial sezonul ploilor musonice şi să blocheze prin inundaţii de mare amploare principalul drum de aprovizionare al forţelor comuniste din Vietnamul de Sud. Ministerul Apărării al SUA a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor şi a uraganelor prin proiectele Skyfire şi Stormfury. S-au avut în vedere tehnologii complicate care să producă efecte pe scară mare. Studierea căilor de a provoca şi detecta cutremure a reprezentat în urmă cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus. Finanţarea acestui proiect a fost acordată de Defense Advanced Research Projects Agency, DARPA, acum cu acronimul ARPA. În 1994, aviaţia militară americană şi-a făcut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii, cu observaţia că „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat este interzisă“.

Edward Teller , considerat parintele bombei H, a fost multa vreme unul dintre putinii avocati ai geoingineriei climatice. El a sustinut in 1997 necesitatea de a proteja Terra prin intermediul unui ecran de particule de sulf. Teller a propus crearea unui ecran solar prin introducerea de particule reflectorizante in straturile superioare ale atmosferei.

haaaaarp-89bedda593bb25789738a8b0f6f39652

Armata SUA spune ca sistemul HAARP este capabil:

– sa confere armatei un instrument pentru a inlocui efectul de puls electromagnetic al dispozitivelor atmosferice termonucleare (care au fost luate in calcul de armata ca optiuni viabile, cel putin pana in anul 1986);
– sa inlocuiasca printr-o tehnologie noua si compacta uriasul sistem de comunicare submarina prin frecvente extrem de joase care opereaza in Michigan si Wisconsin;
– sa fie folosit pentru a inlocui sistemul de radare cu raza de actiune pana dincolo de orizont (sistem care fusese planuit candva pentru actuala locatie a lui HAARP) cu un sistem mai flexibil si mai precis;
– sa ofere o modalitate de distrugere a comunicatiilor pe o arie extrem de larga, mentinand in acelasi timp in functiune propriul sistem de comunicatii al armatei;
– sa ofere o tomografie de penetrare a Pamantului pe suprafete intinse, care combinata cu abilitatile de procesare a computerelor EMASS si Cray, ar face posibila verificarea multor puncte ale tratatelor de pace si nonproliferare a armamentului nuclear;
– sa fie o unealta de cercetare geofizica pentru identificarea depozitelor de petrol, gaze si minerale pe suprafete mari;
– sa fie folosit pentru a detecta avioane care zboara la inaltime mica si proiectile teleghidate, facand astfel ca orice alta tehnologie sa fie depasita.
Posibilitatile de mai sus pot parea o idee excelenta tuturor celor care cred intr-un sistem de aparare puternic si celor interesati de reducerea costurilor. Cu toate acestea, modalitatile de intrebuintare posibile, pe care dosarele referitoare la HAARP nu le explica si care nu pot fi gasite decat in dosarele aviatiei americane, a armatei si a marinei, precum si in dosarele altor agentii federale, sunt alarmante. Mai mult decat atat, efectele folosirii abuzive ale acestor nivele de intensitate in scutul nostru natural – ionosfera – pot fi catastrofale, dupa parerea unor oameni de stiinta.

haarpcloseup

De la date ştiinţifice la teoria conspiraţiei

În 1996, în timpul prezentării unui raport al Departamentului de Apărare, secretarul general al apărării, William S. Cohen, a spus că “guvernele pot modifica clima, declanşa cutremure şi produce erupţii vulcanice, de la distanţă, doar prin utilizarea undelor electromagnetice”. Nu trebuie să mai spunem faptul că acest subiect este un tabu ştiinţific. Posibilitatea manipulării mediului sau a condiţiilor meteorologice, ca parte dintr-o agendă militară, nu este considerată niciodată relevantă. Analiştii militari sunt muţi în ceea ce priveşte acest subiect. Meteorologii nu investighează problema, iar ecologiştii sunt prea captivaţi de problema încălzirii globale şi a protocolului Kyoto.

Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru utilizare militară, s-a alăturat consensului încălzirii globale. Într-un studiu major, Pentagonul a analizat în detaliu implicaţiile diferitelor scenarii de încălzire globală. Există mai multe explicaţii principale privind vremea şi schimbările climatice, însă niciuna dintre acestea nu explică complet evenimentele foarte neobişnuite şi complet haotice ale vremii, fără să mai menţionăm de “costurile umane” şi devastările produse, care au dus la destabilizarea unui sistem ecologic şi agricol. Aceste explicaţii nu s-au referit niciodată la problema manipulării climei pentru uz militar.

Întâmplările meteorologice neobişnuite din SUA şi din Europa Occidentală au fost intens documentate. Totuşi, ceea ce mass-media oficiala nu a subliniat este acel număr de schimbări climatice dramatice şi neobişnuite care s-au produs în ultimii ani în ţări care sunt identificate ca posibile ţinte ale puterilor occidentale.

De exemplu, tiparele meteorologice din Coreea de Nord, au fost marcate încă de la mijlocul anilor ’90 printr-o succesiune de secete, urmate de inundaţii si cutremure recente. Rezultatul a fost distrugerea unui întreg sistem agricol. În Cuba, tiparul este similar cu cel observat în Coreea de Nord. În Irak, şi Siria, o secetă devastatoare s-a produs în 1999. Teoriile neoficiale au încins Internetul, mai ales după amenințările în lanț ale regimului comunist de la Phenian, care invocau un atac nuclear preventiv împotriva SUA. Mai puțin vocal în ultima perioadă, Iranul rămâne pe agenda îngrijorărilor Washingtonului, după ce experții au dat ca sigur că nu mai e mult până când Teheranul va avea bomba nucleară. Motive suficiente pentru ca americanii să fi recurs la HAARP. Primul seism din Iran, de 6,3, a avut loc la mică distanță de centrala atomică iraniană de la Bushehr. Cutremurul de la frontiera dintre Rusia și Coreea de Nord a avut 6,2 pe Richter și s-a resimțit și la Phenian. În Afganistan, o secetă de patru ani, din perioada precedentă invaziei americane din 2001, a generat distrugerea unei economii bazate pe producătorii agricoli, care a dus la o foamete larg răspândită.
Deşi nu există nicio dovadă cum că aceste întâmplări meteorologice sunt rezultatul unui armament climatic, Laboratoarele Geofizice Phillips, care sunt partenere în proiectul HAARP, predau un curs pentru personalul militar de la Baza Aeriană Hanscom din Maryland numit “Tehnici de Modificare a Condiţiilor Meteorologice”. Cursul subliniază declanşarea furtunilor, uraganelor etc pentru uz militar.
Trebuie subliniat faptul că aceste tehnici pot provoca haos pe pieţele financiare şi de mărfuri şi pot fi folosite ca un instrument “de comerţ interior” în vederea unor câştiguri financiare. Manipularea meteorologică are abilitatea de a destabiliza instituţiile unei ţări. În acelaşi timp, tulburările în agricultură crează o dependenţă mai mare faţă de ajutorul alimentar şi de importurile de cereale din alte ţări mai “norocoase”.

Nu doar adepții teoriilor conspirației au motive să se teamă de puterea HAARP. În urmă cu câțiva ani, Parlamentul European a calificat programul american drept „o îngrijorare globală”. Oamenii de știință aduși în fața legislativului UE au explicat că această armă terifiantă are puterea de a da peste cap vremea într-o țară și de a declanșa efecte catastrofale. Rușii au și ei, de peste 20 de ani, un program similar, numit Sura. Se află în centrul Rusiei, în locuri mai ascunse, la 150 km de Nijnii Novgorod. „Sura” aparține Institutului de Cercetare în domeniul radiofizicii.

HAARP face parte din arsenalul de arme al Noii Ordini Mondiale, din cadrul Iniţiativei de Apărare Strategică. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot fi destabilizate prin manipulare climatică. Iar acestea pot fi făcute fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea personalului militar.Pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.

Chiar dacă cele mai multe aspecte legate de HAARP sunt ținute secrete, din motive de „securitate națională”, se știe că în 2003 programul dispunea de 48 de antene uriașe, înalte de 20 de metri, legate toate la un emițător de 1 MW. Proiectul final prevede însă instalarea a 360 de antene – 3 megawați, fiecare. Se mai spune că uriașele antene amplasate în Alaska sunt „urechea” imensă prin care Pentagonul reușește să intercepteze comunicațiile din toată lumea. Baza militară de la Gakhona, din nordul SUA, este înconjurată de sârmă ghimpată, întreg perimetrul este păzit de pușcași marini, iar spațiul aerian de deasupra sa este închis oricăror avioane.

Instalații HAARP pe glob :

Cei mai multi dintre voi stiati despre existenta antenelor HAARP si despre folosirea acestora in modificarea vremii , eruptii vulcanice , cutremure, control mintal si altele. Dar ceea ce nu stiati este ca in lumea mai sunt alte antene la fel ca si HAARP unele chiar mai puternice de cateva sute de ori . Acestea se afla raspandite pe tot globul . De exemplu cea mai puternica se afla in Norvegia, mai precis in nordul Norvegiei. A doua antena ce este situata pe teritoriul american in Alaska numita HIPAS ,adica,, Hight Power Auroal Stimulation Observatory ,, . HIPAS este situata la 30 mile nord est de Fairbanks . Campul de antene HIPAS se intinde pe o distanta de 120 de acrii . Aceasta are o putere de 70 de Megawati spre deoasebire de HAARP care are doar 3.6 Megawati. Coordonatele pentru GOOGLE MAPS pentru a vizualiza antenele este : 64°52’21.18″N 146°50’18.78″W . Mai jos puteti vizualiza o parte din campul de antene HIPAS :

HIPAS

Al doilea camp de antene este cel din Japonia numit MU Radar . A fost folosita inca din 1984 de catre centre de cercetare interne si externe , aceasta are o putere de numai 1 Megawat. Antena e alcatuita din 475 antene Yagi asezate intr-un cer cu diametrul de 103 metrii. Coordonatele acesteai sunt 34°51’14.80″N 136° 6’19.45″E , si o puteti vedea in imagine :

mu12

Arecibo Observatory este o alta antena localizata in Puerto Rico . Se intinde pe un diametru de 302 m si o fera o putere de 2 Megawati. – 18°20’39”N, 66°45’10”W

arecibo_observatory

Cea mai puternnica antena este situata in Norvegia si este vorba despre EISCAT, European Incoherent Scatter Scientific Association care este format din 3 antene in Nordul Norvegiei si una langa Svalbard . Puterea generata de EISCAT este de 1 Gigawat pe cand HAARP are o putere de doar 3.6 iar HIPAS are 70 de Megawati . Coordonatele acesteia sunt 69°35’1.06″N 19°12’57.11″E :

eiscat

Antena din Rusia are o putere de 190 de Megawati si este numita SURA. Aceasta se aseamana cu antena americana HAARP . Coordonatele acesteia sunt 56° 7’10.32″N 46° 2’4.41″E .

antene

Va pun la dispozitie o lista cu locatiile instalatiilor ce fac parte din acest proiect:

1. HAARP/Alaska – 62°23’29.66”N, 145°06’58.47”W

2. Millstone Hill Radio Observatory – Westford, Massachusetts, USA +42° 37′ 09.25″, -71° 29′ 28.49″

3. Platteville Atmospheric Observatory Colorado, USA +40° 10′ 54″, -104° 43′ 30″

4. NERC/MST, UK – 52°25’28″N 4°0’18″W

5. Sura Facility Nizhniy Novgorod, Russia – 56°7’9.70”N, 46°2’3.66”E 56°08′N, 46°06′E

6. National MST Radar Facility NMRF

7. Andra Pradesh, India – 13°27’26.68”N, 79°10’30.74”E

8. Jicamarca Radio Observatory Lima, Peru – 11°57’6”S, 76°52’27”W

9. Jindalee Operational Radar Network JORN

10. Long Reach, Australia – 23°24′S, 143°48′E

11. Leonora, Australia – 28°19’02.5608”S, 122°50’36.4416”E

12. Laverton, West Australia – 28°19’36.29”S, 122°0’18.84”E 23°39’28.9692”S, 144°08’43.5552”E

13. Alice spring, Australia – 22°58’03.2196”S, 134°26’52.5732”E

14. Arecibo, Porto Rico – 18°20’39”N, 66°45’10”W

15. EISCAT, Norway – 69°35’10.67”N, 19°13’28.62”E

16. HiScat/Teracom, Sweden – 55°49N, 13°44E

17. China Research Institute of Radiowave Propagation – 40°24’15.91″N, 93°38’09.74″E

Haarp-Around-The-World

– În aceeasi categorie mai intra si:
1. Poker Flat Research Range Near Chatanika, Alaska 65° 7’37.10″N 147°29’37.61″W, 65° 7’48.34″N 147°28’14.05″W , +65° 7′ 55.61″, -147° 27′ 14.98″

2. Chatanika Incoherent Scatter Facility Poker Flats, Chatanika, Alaska 65° 7’2.84″N 147°27’33.62″W

3. Millstone Hill Radio Observatory Westford, Massachusetts, USA +42° 37′ 09.25″, -71° 29′ 28.49″

4. Platteville Atmospheric Observatory Platteville, Colorado, USA +40° 10′ 54″, -104° 43′ 30″

5. VOA Voice of America Delano, California, USA 35°45’12.04″N 119°16’48.75″W

6. Sura Nizhniy Novgorod, Russia +56° 7′ 9.70″, +46° 2′ 3.66″

7. ISTP Institute of Solar-Terrestrial Physics Irkutsk, Russia 51°45’35.99″N 102° 6’34.86″E

8. SAO RAS Special Astrophysical Observatory of the Russian Academy of Science Nizhnij Arkhyz, Karachai-Cherkessian Republic, Russia – 43°49’44.07″N 41°35’3.90″E

8. VNITS VEI Moskovskaja Oblast’ Istra, Russia – 55°55’26.25″N 36°49’8.46″E

9. SIBNIIE Novosibirsk, Russia 55° 0’26.41″N 83° 1’50.42″E

10. VOLNA GP-120 Near Nakhodka, Russia – 42°51’42.69″N 132°36’50.04″E

11. PRAO Pushchino Radio Astronomy Observatory Moskovskaja Oblast’ Pushchino, Russia – 54°49’29.02″N 37°37’59.06″E

12. UTR-2 URAN (VLBI) IRA Institute of Radio Astronomy NAS Ukraine Kharkov, Ukraine – 49°38’5.53″N 36°56’8.11″E (UTR-2) , 49°40’27.47″N 36°17’32.24″E (URAN-1) 49°37’51.17″N 34°49’29.80″E (URAN-2) , 51°28’20.66″N 23°49’36.92″E (URAN-3) 46°23’46.11″N 30°16’22.52″E (URAN-4)

13. EISCAT – European Incoherent Scatter Scientific Association Ramfjordmoen, Near Tromso, Norway +69° 35′ 10.94″, +19° 13′ 20.89″

14. ALWIN MST Radar Andoya, Norway +69° 17′ 54.41″, +16° 2′ 31.48″

15. ALOMAR Observatory Andoya, Norway +69° 16′ 42.38″, +16° 00′ 33.36″

16. IAP Leibniz Institute of Atmospheric Physics Kühlungsborn, Germany , 54° 7’6.03″N 11°46’11.88″E

17. TIRA FGAN-FHR Fraunhofer Wachtberg, Germany, 50°37’1.59″N 7° 7’46.87″E

18. NMRF Nerc MST Radar Facility Capel Dewi, Carmarthenshire, Wales, United Kingdom
Near Aberystwyth, Wales, UK +52° 25′ 28.26″, -4° 00′ 19.59″

19. Jicamarca Radio Observatory Lima, Peru 11° 57′ 08.25″ S 76° 52′ 30.67″ W

20. Sao Luiz Space Observatory Cruzeiro Santa Bárbara, Sao Luis-MA, Brasil -2° 35′ 40.47″, -44° 12′ 35.90″

21. JORN Jindalee Operational Radar Network Laverton, West Australia -28° 19′ 36.29″, +122° 0′ 18.84″

22. JORN 2 Jindalee Operational Radar Network Longreach, Queensland, Australia -23° 39′ 29.53″, +144° 8′ 49.58″

23. JORN 3 Northern Territory, Australia 23.521497°S 133.677521°E

24. Harold E. Holt Naval Communication Station Exmouth, Western Australia , -21° 48′ 59.00″, +114° 9′ 56.00″ , 21°54’25.95″S 114° 7’46.57″E

25. National MST Radar Facility Gadanki, near Tirupati, in southern Andra Pradesh, India +13° 27′ 26.68″, +79° 10′ 30.74″

26. CRIRP China Research Institute of Radiowave Propagation Ionospheric Laboratory, Xinjiang (Sinkiang) Region 40°24’15.91″N, 93°38’09.74″E

27. Ionosphere Observation Network Chung Li National Central University Taiwan Taoyuan County, Jhongli City, Taiwan – 24°58’3.73″N 121°11’10.59″E

28. MU Shigaraki Observatory RISH, Kyoto University. Uji City, Kyoto Prefecture, Japan – 34°51’15.66″N 136° 6’24.49″E

29. EAR Equatorial Atmosphere Radar Sumatera Barat, Indonesia National Institute of Aeronautics and Space Lembaga Penerbangan dan Antariksa Nasional (LAPAN) Jakarta, Indonesia

Harta, Tari

Declaraţii ale oamenilor de ştiinţă

Mai mulţi oameni de ştiinţă, se tem de o etapă secretă în care HAARP ar “lansa mult mai multă energie în ionosferă. Acest lucru ar putea produce o perturbare severă a atmosferei superioare ce poate produce efecte care să se răspândească rapid în jurul globului, pe o perioadă de mai mulţi ani”.
Gratan Healy, expert în energie și consilier al OSCE, a dezvăluit că este foarte posibil să reprezinte „arma finală” ce poate duce la sfârşitul civilizaţiei umane, mărturisind faptul că „războiul geoclimatic a devenit o realitate”.
Nicholas Begich (un adversar activ al programului HAARP) explică: “HAARP este, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă – viu sau mort – generând fenomene absolut devastatoare.”
– Dr. Rosalie Bertell, descrie HAARP ca pe “un încălzitor gigantic care poate cauza perturbări majore în ionosferă, creând nu doar găuri, ci incizii lungi în stratul protector care ajută planeta să nu fie bombardată de radiaţii. Prin reflectarea spre sol a unor semnale de foarte joasă frecvenţă care au însă o intensitate mare, se poate realiza modificarea proceselor de gândire şi a celor emoţionale ale oamenilor aflaţi în zona ţintă, dar şi influenţarea dramatică a mişcărilor plăcilor tectonice care ar duce la cutremure artificiale.”.Dr. Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London Times că “oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă. Aceste metode includ creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite”.
– Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, susţine că “este foarte probabil ca asocierea dintre frecvenţele înalte ale sistemului HAARP şi frecvenţele naturale extrem de joase să declanşeze efecte secundare nebănuite. Se vorbeşte despre dezechilibre provocate deja de epoca industrială şi atomică, în special de iradierea mediului înconjurător cu particule mici de mare viteză comparabile cu nişte titireze minuscule. Starea energetică anormală a Terrei şi a atmosferei sale poate fi comparată cu o baterie de maşină supraîncărcată, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinţi, arcuri electrice, crăpături fizice şi turbulenţă generală generată de energia blocată ce încearcă să iasă.”
Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: “HAARP bombardează ionosfera acolo unde ea este relativ instabilă. Există o conexiune electrică foarte puternică între ionosferă şi partea din atmosferă unde se formează vremea, denumită și atmosfera inferioară. Rezonanţa armonică în reţeaua electrică, un efect electric creat de om, produce căderea particulelor încărcate electric din centurile de radiaţie Van Allen, iar ionii care cad creează cristale de gheaţă ce duc la formarea norilor de ploaie. Un aspect care nu trebuie uitat este acela că ionosfera este un scut electric activ care protejează planeta de bombardamentul constant cu particule de energie ridicată din spaţiu. Această plasmă conductoare, împreună cu câmpul magnetic al Pământului, captează plasma electrică din spaţiu şi o împiedică să ajungă direct la suprafaţa terestră. Dacă ionosfera este profund afectată, atmosfera de dedesubt va reacţiona.”
Richard Williams, de la Laboratorul Davis Sarnoff, Princeton, este mult mai categoric: „HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global. Pe lângă experimente de modificări climaterice s-au realizat pene totale de curent și suspendarea comunicaţiilor fără ca nimeni să fie tras la răspundere datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, prin programul HAARP se experimentează manipularea vremii, uriaşe explozii în scoarţa terestră declanşatoare de mişcări tectonice, plus utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice. Nu întâmplător administraţia Bush a refuzat să semneze Acordul de la Kyoto privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.”

În ultimii ani, asistăm la modificări drastice din punct de vedere climatic. Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane, cutremure, alunecări de teren. Singura explicaţie pe care o primim este încălzirea globală a planetei. Posibilitatea folosirii fenomenelor meteo ca armă şi manipularea acestora în interes propriu pare a fi pură ficţiune. Însă după decenii de controverse, comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de mâna omului. Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele viitorului. Deşi rareori se recunoaşte în reuniunile ştiinţifice, există în momentul de faţă o nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Până la urmă, tehnologiile revoluţionare pot fi utilizate pentru vindecarea şi ajutorarea umanităţii. Oamenii și-au dorit dintotdeauna să poată controla vremea pentru a nu mai depinde de capriciile unor zei neîndurători. De la săgeţile trimise în văzduh și până la rachetele moderne pentru spargerea norilor, mulţi au încercat să influenţeze clima. Dar ce se întâmplă dacă ne jucăm cu lucruri pe care nu le putem controla? Răspunsul acestei întrebări este probabil vital pentru supravieţuirea rasei umane.

Surse :
http://ro.wikipedia.org/wiki/HAARP;  http://revistaflacara.ro/haarp-salvare-sau-distrugere/;

http://www.descopera.ro/stiinta/928985-fata-intunecata-a-geoingineriei;

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/haarp-o-arma-cutremuratoare-92725;

http://romanian.ruvr.ru/2013_03_01/HAARP-un-proiect-care-naSte-continuu-controverse/;

http://www.financiarul.ro/2012/10/12/arma-suprema-de-distrugere-in-masa-controlul-vremii/;

http://rtshadows.wordpress.com/2010/03/25/controlul-vremii-cu-ajutorul-tehnologiei-haarp/; http://conspiratiisimistere.wordpress.com/tag/conspiratia-haarp/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s